ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.D.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

suspendarea efectelor actului administrativ individual, reprezentat de Ordinul

nr. 6981 din 2 august 2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că începând cu data de 08 august 2011, prin ordinul

atacat, a fost eliberata din funcția de inspector vamal, grad profesional

asistent, cu consecința încetării raporturilor de muncă, apreciind măsura luată

ca fiind abuzivă și nelegală.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul ca

ordinul emis este apărat de prezumția de legalitate.

Prin Sentința nr. 294

din 1 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ordinul a cărui suspendare

se solicită și-a produs deja efectele încă din luna august 2011, astfel că

susținerile reclamantei vor putea fi analizate în cadrul acțiunii privind

anularea acestui act.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, în termen motivat, pentru nelegalitate

și netemeinicie conform art. 304

1

C. proc. civ.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Recurenta arată că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce

privește suspendarea Ordinului nr. 6981 din 2 august 2011 act administrativ cu

caracter individual.

În ceea ce privește prima condiție a cererii de

suspendare, recurenta arată că în cauză era îndeplinită condiția existenței

unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004.

Aceasta constând în

faptul că ordinul contestat a fost emis în baza unor acte administrative cu

caracter normativ nepublicate în M. Of. al României și astfel fiind lipsite de

efecte juridice. Se arată că Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 au

fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și art. 12 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000.

În ceea ce privește a

doua condiție cea a existenței unei pagube iminente se arată că prin ordinul

contestat a cărui suspendare se solicită recurenta a fost eliberată din funcția

publică și este lipsită total de venituri, fiind îndeplinită condiția prevăzută

de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

La dosar

intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care se solicită respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefundat pentru

următoarele considerente:

În cauză soluția

recurată, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a Ordinului nr. 6981

din 2 august 2011 este corectă și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a apreciat în mod

corect de către instanța de fond în sensul neîndeplinirii condițiilor

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar aspectele

de nelegalitate invocate, în recurs nu pot fi reținute.

În ceea ce privește

prima condiție ce a existenței unui caz bine justificat în mod corect, s-a

apreciat că motivele de nelegalitate care privesc ordinele de reorganizare a

Autorității Naționale a Vămilor din cadrul Autorității Naționale de

Administrare Fiscală reprezintă motive de fond, care nu pot fi supuse analizei

sumare în cadrul procesual al dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Aceasta deoarece

caracterul Ordinelor de reorganizare nr. 2405 și 2407 din 4 iulie 2011 ale

Președintelui Autorității Naționale de Administrare Fiscală emise în baza unor

norme legale nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare, fiind un aspect

de fond.

În ceea ce privește

posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme

legale, trebuie amintit că din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind

executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004

rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură

excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut

expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei

vătămate.

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de

Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă

are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu

sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în prezenta cauză.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.D.I. împotriva Sentinței nr. 294 din 1 octombrie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM