ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3

octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul B.F. a chemat în

judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea

Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”),

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea

executării și a efectelor Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011 până la

pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act, pronunțarea

unei hotărâri executorii de drept care are ca efect încetarea oricărei forme de

executare, până la expirarea duratei suspendării și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat următoarele:

Prin ordinul contestat s-a dispus

încetarea raportului său de serviciu și eliberarea sa din funcția publică

teritorială de execuție de inspector vamal în grad profesional superior,

gradația 4, clasa de salarizare 58 la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul

Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, conform

dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5)

din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestui ordin, reclamantul

a îndeplinit procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva respectivului ordin,

precum și a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011 și nr. 2406 din 04

iulie 2011 și a actelor subsecvente acestora, reclamantul a formulat acțiune în

anulare.

Cu referire la existența cazului

bine justificat, reclamantul arată că nelegalitatea ordinului contestat este

determinată, în principal, de următoarele aspecte: actul contestat face

referire la examen și nu la concurs, cum ar fi fost legal, ținând cont că

examenul nu poate determina numai această luare a măsurii de desfacere a

contractului de muncă; ordinul contestat nu a fost publicat în M. Of., așa cum

prevede în mod expres art. 55 din H.G. nr. 561/2009; conform organigramei,

Biroul Vamal Galați a fost practic desființat, întrucât din 32 de lucrători au

rămas doar patru; normativele europene de control la frontiera U.E. sunt de

trei lucrători vamali pe fiecare bandă-sens de trafic, iar, cum fiecare birou

vamal are cel puțin 6 benzi de trafic, necesarul de persoane este de 19

persoane pe bandă; pentru a acoperi necesarul de personal, A.N.V. a dispus

mutări de personal între birourile vamale fără a exista în organigrama posturi

prevăzute și bugete.

În privința pagubei iminente,

reclamantul susține că îndeplinirea acestei condiții rezultă din perturbarea

previzibilă gravă a funcționării autorității publice, pentru argumentele

prezentate anterior.

apel

Prin sentința civilă nr. 306 din 13

octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.F. și a dispus suspendarea

executării Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011 până la soluționarea în

fond a contestației promovate împotriva acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Suspendarea executării actelor

administrative constituie o situație de excepție în cadrul căreia instanța are

numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenței dreptului, iar motivele

suspendării trebuie să fie temeinice și să creeze de la început o îndoială

puternică asupra legalității actului contestat.

În speță, instanța a constatat că

reclamantul a subsumat cerinței legale a cazului bine justificat împrejurarea

nulității ordinului pentru motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de

suspendare, astfel că există o aparență de nelegalitate a actului administrativ

a cărui suspendare se solicită, aspect care nu este de natură a prejudeca

fondul, ci rezultă dintr-o analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu.

Îndepărtarea reclamantului de la

locul de muncă în care a funcționat o perioadă considerabilă este de natură a-l

lipsi în primul rând de veniturile salariale și poate fi subsumată condiției

pagubei iminente în accepțiunea dată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, fiind fără relevanță în acest context dificultățile

autorității pârâtei în gestionarea situației create de desființarea unor posturi.

Autoritatea Națională a Vămilor.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel, a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu, precum și în numele și pe seama

Autorității Naționale a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul condiției referitoare

la existența cazului bine justificat, se susține că aparența de nelegalitate a

ordinului contestat nu este dovedită de nepublicarea în M. Of. a Ordinelor nr. 2406

și nr. 2407 din 4 iulie 2011 și nu pot fi primite susținerile reclamantului în

sensul că în motivarea ordinului în mod greșit se face referire la examen, iar

nu la concurs, fiind respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 188/1999. În același sens, se arată că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

și nici cele ale H.G. nr. 611/2008, deoarece în speță suntem în prezența unui

proces de reorganizare, iar nu de ocupare a unei funcții publice prin una din

modalitățile prevăzute de aceeași lege.

În ceea ce privește paguba iminentă,

se arată că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât reclamantul nu

a dovedit iminența producerii pagubei invocate și sunt lipsite de relevanță

simplele afirmații cuprinse în cererea de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

arătate în continuare.

relevante.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul B.F. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu cerere de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 6990 din 02 august 2011,

prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează

raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție

de inspector vamal grad profesional principal, gradația 4, clasa de salarizare 58

la Biroul Vamal Giurgiulești, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea executării actului

administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr.

554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din

aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,

constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică

provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ

produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța

de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care

înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența

unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei

cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de

drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între

interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte constată că, în

susținerea cererii de suspendare a executării ordinului contestat, reclamantul

a formulat critici cu privire la nelegalitatea actului în raport cu forma de

testare profesională (examen, iar nu concurs), cu nepublicarea în M. Of., cu

încălcarea art. 55 din H.G. nr. 561/2009, precum și prin prisma consecințelor

pe care reorganizarea instituției le-a produs în privința Biroului Vamal Galați,

respectiv a condițiilor optime de încadrare cu personal a unității respective.

Prin hotărârea pronunțată, instanța

de fond a apreciat că este îndeplinită condiția existenței cazului bine

justificat luând în considerare criticile de nelegalitate formulate de

reclamant.

Soluția pronunțată de prima instanță

și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite însă de suport

real, Curtea de Apel apreciind în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că susținerile

reclamantului, apreciate ca atare de instanța de fond, prin care se tinde a se

face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în

privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate atât

ale ordinului, cât și ale actelor în temeiul și în aplicarea cărora acesta a

fost emis.

Or, atât analiza de legalitate a

ordinului contestat, cât și verificarea legalității actelor care au stat la

baza emiterii ordinului presupun o cercetare în fond a cauzei, care este de

competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța

învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudența sa constantă, secția

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru

conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act

administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de

nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului

administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări

vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială

serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de

fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu

privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte

ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu

depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții

legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau

modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului

administrativ.

Or, în cauză, se constată că

niciunul dintre argumentele expuse de reclamant în fața instanței de fond nu se

circumscrie situațiilor reținute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ contestat.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită

condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la

condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat

anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării

actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința

atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul B.F., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu, precum și

în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile

nr. 306 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge cererea formulată de reclamantul B.F., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2012.