ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2180/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării și a efectelor Ordinului A.N.V. nr. 7004 din 02 august 2011 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act, pronunțarea unei hotărâri executorii de drept care are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: Prin ordinul contestat s-a dispus încetarea raportului său de serviciu și eliberarea sa din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, gradația 5, clasa de salarizare 43 la Biroul Vamal Oancea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999. Cu privire la acest ordin, a fost îndeplinită procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a fost introdusă acțiune în anularea Ordinelor A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011 și nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, precum și a actelor subsecvente.

Cu referire la existența cazului bine justificat, reclamanta susține că nelegalitatea ordinului contestat este determinată, în principal, de următoarele aspecte: actul contestat face referire la examen și nu la concurs, cum ar fi fost legal, ținând cont că examenul nu poate determina numai această luare a măsurii de desfacere a contractului de muncă; ordinul contestat nu a fost publicat în M. Of., așa cum prevede în mod expres art. 55 din H.G. nr. 561/2009; conform organigramei, Biroul Vamal Galați a fost practic desființat, întrucât din 32 de lucrători au rămas doar patru; normativele europene de control la frontiera U.E. sunt de trei lucrători vamali pe fiecare bandă-sens de trafic, iar, cum fiecare birou vamal are cel puțin 6 benzi de trafic, necesarul de persoane este de 19 persoane pe bandă; pentru a acoperi necesarul de personal, A.N.V.

a dispus mutări de personal între birourile vamale fără a exista în organigrama posturi prevăzute și bugete. În privința pagubei iminente, reclamanta susține că îndeplinirea acestei condiții rezultă din perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice, pentru argumentele prezentate anterior. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința civilă nr. 327 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta R.S. și a dispus suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7004 din 02 august 2011 până la soluționarea în fond a contestației promovate împotriva acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, întrucât, odată atacat actul administrativ, îndoiala asupra legalității acestuia este dată și aceasta persistă până la pronunțarea soluției pe fond de către instanță, iar paguba iminentă creată prin executarea actului este reprezentată de lipsirea reclamantei de mijloace materiale de existență pentru o îndelungată perioadă de timp. În aceste împrejurări, a reținut instanța că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului ca fundament al caracterului executoriu al actului administrativ, având în vedere și Recomandarea R/89/8/1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

3. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu, precum și în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub aspectul condiției referitoare la existența cazului bine justificat, se susține că aparența de nelegalitate a ordinului contestat nu este dovedită de nepublicarea în M. Of. a Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 și nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că în motivarea ordinului în mod greșit se face referire la examen, iar nu la concurs, fiind respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999.

În același sens, se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și nici cele ale H.G. nr. 611/2008, deoarece în speță suntem în prezența unui proces de reorganizare, iar nu de ocupare a unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de aceeași lege. În ceea ce privește paguba iminentă, se arată că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât reclamanta nu a dovedit iminența producerii pagubei invocate și sunt lipsite de relevanță simplele afirmații cuprinse în cererea de chemare în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Conform celor expuse anterior, reclamanta R.S. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7004 din 02 august 2011, prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, gradația 5, clasa de salarizare 43 la Biroul Vamal Oancea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Înalta Curte constată că, în susținerea cererii de suspendare a executării ordinului contestat, reclamanta a formulat critici cu privire la nelegalitatea actului în raport cu forma de testare profesională (examen, iar nu concurs), cu nepublicarea în M. Of., cu încălcarea art. 55 din H.G.

nr. 561/2009, precum și prin prisma consecințelor pe care reorganizarea instituției le-a produs în privința biroului vamal, respectiv a condițiilor optime de încadrare cu personal a unității respective. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat luând în considerare criticile de nelegalitate formulate de reclamant. Soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite însă de suport real, Curtea de Apel, apreciind în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că susținerile reclamantei, apreciate ca atare de instanța de fond, prin care se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate atât ale ordinului, cât și ale actelor în temeiul și în aplicarea cărora acesta a fost emis. Or, atât analiza de legalitate a ordinului contestat, cât și verificarea legalității actelor care au stat la baza emiterii ordinului presupun o cercetare în fond a cauzei, care este de competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Or, în cauză, se constată că niciunul dintre argumentele expuse de reclamantă în fața instanței de fond și reținute ca atare în sentința recurată nu se circumscrie situațiilor reținute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta R.S., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu, precum și în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 327 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta R.S., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.