ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, „A.N.V.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună suspendarea efectelor Ordinului A.N.V. nr. 7014 din 02 august 2011

prin care a fost eliberat din funcția publică de execuție de controlor vamal

grad profesional superior la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Giurgiulești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

Sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a

efectelor ordinului contestat.

Susține reclamanta că actul

contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la

condițiile și modalitățile de reorganizare a activității autorității vamale

prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea

funcțiilor publice din cadrul autorității vamale, precum și la desfășurarea,

examenului de testare profesională, care s-a desfășurat cu încălcarea

prevederilor art. 6 alin. (3) din anexa nr. 11 la Ordinul nr. 2407 din 04 iulie

2011 al președintelui A.N.A.F. și ale art. 57 alin. (4) din Legea nr. 188/1999,

ale art. 38, art. 39, art. 51 alin. (2), art. 52 alin. (10) și art. 56 alin. (1)

din H.G. nr. 611/2008. Mai arată reclamantul că Ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011

al președintelui A.N.A.F. pentru constituirea comisiilor de examen și de

soluționare a contestațiilor a fost emis cu încălcarea art. 25 din H.G. nr. 611/2008.

În ceea ce privește paguba iminentă,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat

că, prin eliberarea din funcția publică, i s-a adus un real și important

prejudiciu material prin lipsirea de resursele financiare întreținerii sale și

a familiei.

apel.

Prin sentința nr. 259 din 20 septembrie

2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis

cererea formulată de reclamanta I.M. și a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 7014 din 2 august 2011, până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine justificat,

instanța a reținut că ordinul atacat este susceptibil de încălcarea unor

dispoziții legale imperative, ca urmare a organizării unui examen de testare

profesională, iar îndeplinirea condiției preferitoare la prevenirea unei pagube

iminente derivă din faptul că, odată cu încetarea raporturilor de muncă,

reclamantei i–au fost sistate toate drepturile salariale, ceea îi afectează în

mod evident posibilitățile de subzistență.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în nume propriu

precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel, a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Galați în nume propriu precum și în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.

proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul condiției referitoare

la existența cazului bine justificat, se susține că aparența de nelegalitate a

ordinului contestat nu este dovedită de nepublicarea în M. Of. a Ordinelor nr. 2406

și nr. 2407 din 4 iulie 2011 și nu pot fi primite susținerile reclamantului în

sensul că în motivarea ordinului în mod greșit se face referire la examen, iar

nu la concurs, fiind respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 188/1999. În același sens, se arată că în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

și nici cele ale H.G. nr. 611/2008, deoarece în speță suntem în prezența unui

proces de reorganizare, iar nu de ocupare a unei funcții publice prin una din

modalitățile prevăzute de aceeași lege. Mai arată recurentă-pârâtă că procesul

de reorganizare a instituției a fost desfășurat cu respectarea dispozițiilor art.

7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009, ale Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407

din 04 iulie 2011. Precizează recurentă-pârâtă că reclamantul nu s-a prezentat

la examenul de testare profesională.

În ceea ce privește paguba iminentă,

se arată că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât reclamantul nu

a dovedit iminența producerii pagubei invocate și sunt lipsite de relevanță

simplele afirmații cuprinse în cererea de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Autoritatea Națională

a Vămilor este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

relevante

Conform celor expuse anterior,

reclamanta I.M. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu cerere de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7014 din 02 august 2011,

prin care s-a dispus că, începând cu data de 08 august 2011, îi încetează

raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție

de controlor vamal grad profesional superior gradația 5, clasa de salarizare 48

la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul D.R.A.O.V. Galați, conform

dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5)

din Legea nr. 188/1999.

Suspendarea executării actului

administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr.

554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din

aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,

constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică

provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ

produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța

de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care

înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența

unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei

cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de

drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între

interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte constată că, în

motivarea cererii de suspendare a executării ordinului contestat, reclamanta a

formulat critici cu privire la nelegalitatea actului în raport cu modalitatea

de desfășurare a examenului de testare profesională, realizată cu încălcarea

dispozițiilor menționate în cuprinsul prezentei decizii în partea referitoare

la cererea de chemare în judecată.

Prin hotărârea pronunțată, instanța

de fond a apreciat că este îndeplinită condiția existenței cazului bine

justificat luând în considerare criticile de nelegalitate formulate de

reclamantă, pe care le-a apreciat ca relevând o îndoială serioasă în privința

legalității actului atacat.

Soluția pronunțată de prima instanță

și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite însă de suport

real, curtea de apel apreciind în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că susținerile

reclamantei, apreciate ca atare de instanța de fond, prin care se tinde a se face

dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în

privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate atât

ale ordinului, cât și ale actelor în temeiul și în aplicarea cărora acesta a

fost emis.

Or, atât analiza de legalitate a

ordinului contestat, cât și verificarea legalității actelor care au stat la

baza emiterii ordinului presupun o cercetare în fond a cauzei, care este de

competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța

învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În jurisprudența sa constantă,

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că

pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui

act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de

nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului

administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări

vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială

serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de

fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu

privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte

ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu

depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale

declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea

importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Or, în cauză, se constată că

niciunul dintre argumentele expuse de reclamantă în fața instanței de fond nu

se circumscrie situațiilor reținute ca fiind de natură a crea o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

Constatarea faptului că nu este

îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor

referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum

s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a

executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.

În ceea ce privește recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în

nume propriu, instanța urmează a-l respinge ca inadmisibil având în vedere că

această parte nu a fost chemată în judecată prin cererea introductivă de

instanță.

Într-o altă ipoteză, s-ar încălca

principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii,

principiu care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului

procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care

înțelege să își dispute obiectul procesului.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A.N.V. și va

modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta

I.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 259 din 20 septembrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge

cererea de suspendare formulată de reclamanta I.M., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați împotriva

aceleiași sentințe ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2012.