ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4621/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

cauzei și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrative și

fiscal, sub nr. 58/44/2012, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.G.G.F., suspendarea executării Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011

emisă de pârâtă până la pronunțarea irevocabilă a instanței de fond cu privire

la acțiunea privind anularea acestui act.

Prin Sentința nr. 83

din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul B.M., în

contradictoriu cu pârâtul C.G.G.F. și a suspendat executarea Deciziei nr. 1329

din 19 august 2011 emisă de pârâta C.G.G.F. până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii în anularea respectivului act.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că suspendarea executării actelor

administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția

autorității emitente sau a instanței de judecată, în vederea respectării

principiului legalității.

Cu toate acestea suspendarea

executării actelor administrative constituie o situație de excepție în cadrul

căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenței

dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea

executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigului.

Curtea a mai

constatat că, în cauză, reclamantul a subsumat cerinței legale a cazului bine

justificat împrejurarea nulității actului contestat pentru motivele dezvoltate

în cuprinsul cererii de suspendare, astfel că există o aparență de nelegalitate

a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamanta din

prezenta cauză.

Cu privire la

prevenirea unei pagube iminente, Curtea a reținut că îndepărtarea reclamantului

de la locul de muncă în care a funcționat o perioadă considerabilă este de

natură a-l lipsi în primul rând de veniturile salariale și poate fi subsumată

condiției pagubei iminente în accepțiunea dată de legiuitor la art. 2 lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, neimportând dificultățile autorității pârâtei în

gestionarea situației create de desființarea unor posturi.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta G.F. – C.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În

motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentul pârât a susținut, în esență că, în mod greșit instanța

de fond a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, condițiile legale prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum

s-a arătat în expunerea rezumativă, obiectul cererii de suspendare a executării

îl constituie Decizia nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de C.G.G.F., prin care reclamantul

B.M. a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa

I, grad profesional superior la secția Jud. Vrancea a G.F., ca urmare a

reorganizării G.F., potrivit noii structuri organizatorice aprobate prin

Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F.

Din dispozițiile

generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea

executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni

exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept -

ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau

după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate

să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei

pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de

înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute

ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Or, în cauză,

reclamantul a susținut că ar exista un caz bine justificat datorită faptului că

Ordinul nr. 2253/2011 emis de președintele A.N.A.F. nu ar fi fost publicat în M.

Of., deși este un act administrativ cu caracter normativ, ceea ce atrage

inexistența acestui ordin și, implicit, atrage nulitatea Deciziei nr. 1329 din 19

august 2011 emisă de C.G.G.F., la baza emiterii căreia a stat.

Într-adevăr, Ordinul nr.

2253/2011 emis de președintele A.N.A.F., prin care a fost aprobată structura

organizatorică și statele de funcții de la C.G.G. și de la secțiile județene,

nu a fost publicat în M. Of. al României, dar acest lucru nu era necesar din

moment ce acest ordin nu este un act administrativ cu caracter normativ, ci

este un act administrativ cu caracter individual, emis pentru aplicarea

dispozițiilor H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea G.F., așa

cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciul

În cauză, este

necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică deținută și

numirea sa în noua funcție din noul stat de funcții, veniturile acestuia au

suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act

administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă

are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art.

2 alin. (1) lit. ș) din lege.

În plus, Înalta Curte

reține că acțiunea reclamantului, care viza anularea actului administrativ

respectiv, a fost respinsă de instanța de fond, acest fapt reprezentând o

confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură această decizie, ca

orice act administrativ emis în baza legii și pentru aplicarea în concret a

legii.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

admite recursul, va casa sentința atacată cu consecința respingerii cererii de

suspendare formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.F. – C.G. împotriva Sentinței nr. 83 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare formulată de B.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.