ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 548 din 28 noiembrie 2011 Tribunalul lași în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul M.I. din infracțiunea prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru L.M. din infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.; art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 40 C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuția părților din oficiu, din infracțiunea de autorat la omor deosebit de grav în cea de complicitate la aceeași infracțiune.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul D.M. din infracțiunile prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuția părților din oficiu, din infracțiunea de autorat la omor deosebit de grav în cea de complicitate la aceeași infracțiune.

A fost condamnat inculpatul M.I. arestat preventiv în Penitenciarul lași, necunoscut cu antecedente penale, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., arestat preventiv în Penitenciarul lași, necunoscut cu antecedente penale, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., arestat preventiv în Penitenciarul lași, necunoscut cu antecedente penale, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, ia pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin nerecurare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită pentru inculpatul M.I. prin Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea la data de 11/12 martie 2011 a infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în perioada februarie 2011 - 11/12 martie 2011 a infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului M.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul lași, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 3 (trei ) ani și 9 (nouă) luni.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul lași, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 18 (optsprezece ) ani și 3 (trei) luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen., a condamnat pe inculpatul L.M., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul lași, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului prin Sentința penală nr. 2081 din 10 iunie 2009 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009, pedeapsă care a fost cumulată cu cea aplicată, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 1180 din 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, și Sentința penală nr. 269 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 448 din 15 iunie 2011 a Tribunalului lași.

A descontopit pedepsele rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare, stabilită pentru inculpatul L.M. prin Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 1180 din 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, și 2 ani închisoare, stabilită pentru același inculpat prin Sentința penală nr. 269 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 448 din 15 iunie 2011 a Tribunalului lași, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 11/12 martie 2011 a infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

-2 ani și 9 luni închisoare, pentru comiterea în perioada 21 decembrie 2010 - 12 martie 2011 a infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 40 C. pen.;

- 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 29 august 2009 a infracțiunii prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 29 august 2009 a infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 11 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 26 februarie 2010 a infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 40 C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în perioada 29 august 2009 - 26 februarie 2010 a infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 40 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului L.M. urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani și 3 (trei) luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul disp. art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L.M. prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând din data de 14 martie 2011, ora 01:00, la zi.

În baza art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Iași, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav".

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 598 din 09 august 2007 a Curții de Apel lași, și contopește restul de pedeapsă rămas de executat, de 793 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., cunoscut cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul lași, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 598 din 09 august 2007 a Curții de Apel lași, și a contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 793 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 7 (șapte) ani și 3 (trei) luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 793 zile închisoare stabilită (în urma revocării liberării condiționate) inculpatului prin Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, definitivă prin nerecurare, cu pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului D.M. prin prezenta sentință penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 17 (șaptesprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 9 luni închisoare, deci un total de 18 (optsprezece) ani și 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160

b

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul disp. art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului D.M. prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând din data de 14 martie 2011, ora 01:00, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 și art. 1003 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Z.C.M.,  și a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3260 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, cei trei inculpați se cunosc între ei întrucât locuiau toți în casa martorului L.D.

Astfel, inculpatul M.I. era angajat ca cioban la martorul L.D. de circa un an de zile, având ca principală atribuție să meargă cu animalele la pășunat și să aibă grijă de ele la domiciliu, locuind efectiv în casa martorului. Inculpatul L.M. era nepotul de frate al martorului și îl ajuta pe acesta la treburile din gospodărie, locuind preponderent la martor, dar mergând și la casa tatălui său din când în când. Inculpatul D.M. este fratele concubinei martorului L.D., respectiv D.N., și locuia în casa martorului de la momentul liberării acestuia din penitenciar în ianuarie 2011 ajutând la treburile gospodărești. Pentru munca prestată în gospodăria martorului L.D. inculpatul M.I. primea 500 RON lunar iar ceilalți doi inculpați erau plătiți ocazional, când aveau nevoie, potrivit declarațiilor martorului, acesta luând în calcul și faptul că cei trei locuiau și mâncau în casa sa.

În contextul celor menționate, inculpatul L.M. este primul care a început desfășurarea de acte ilicite în zonă, realizând, la datele de 21/22 decembrie 2010 și 23/24 decembrie 2010, singur, două acte de sustragere în dauna aceleiași părți vătămate, respectiv Z.C.M. Ulterior, inculpatul a cooptat și pe ceilalți doi inculpați, realizând un act de sustragere împreună în luna februarie 2011, pentru ca apoi doar inculpatul L.M. și inculpatul M.I. să mai sustragă bunuri în data de 11/12 martie 2011.

Inculpații L.M. și M.I. s-au deplasat pe jos în zona în care își au locuințele părțile vătămate din cauză și, cu ajutorul unui patent, au secționat cablul electric de la un capăt, smulgându-l de la celălalt, fără a pătrunde în vreuna dintre locuințe. Au reușit să sustragă astfel cca 80 de metri din cablul întins între cele două case, după care au revenit la domiciliul martorului L.D. Cablul sustras, potrivit declarațiilor inculpaților, a fost ascuns în apropierea locuinței martorului L.D., însă nu a fost găsit de organele de urmărire penală cu ocazia perchezițiilor domiciliare sau al căutărilor efectuate în zonă.

În acest timp, constatând că au rămas fără curent electric și crezând că victima P.P., paznicul locuinței părții vătămate Z.C.M., se face vinovat de întreruperea lui, familia părții vătămate N.S. a luat legătura telefonic cu acesta pentru a verifica legătura. Conform declarațiilor părții vătămate N.S. victima a promis că va verifica dacă este vreo defecțiune, însă, evident, în acea noapte familia părții vătămate nu a mai beneficiat de curent electric. Nici partea vătămată și nici concubinul acesteia, martorul A.I., nu au mers la locuința vecină, întrucât, conform declarațiilor acestora, era prea întuneric și Ie-a fost frică.

Ajunși în zona celor două case în construcție inculpații au lăsat căruța pe terenul spațios dintre aceste case și cea aparținând lui N.S. și, toți trei, au escaladat gardul locuințelor. De menționat că dintre cele două case inculpații vizau, ca și în alte rânduri, doar pe cea aparținând părții vătămate Z.C.M., din cealaltă neavând ce să fure conform declarațiilor martorului Z.N.D.

Întrucât locuința avea în afară un bec aprins, inculpatul L.M. a tras de cablul de alimentare al acestuia și astfel becul s-a stins. Cei trei inculpați au încercat să pătrundă în locuință, moment în care victima P.P., alertat probabil și de câinele din curte, a vrut să iasă din camera în care locuia.

Faptul că victima a opus o oarecare rezistență rezultă și din faptul că acesta pare să fi căzut la pământ nu în zona unde s-a întâlnit cu inculpații, respectiv în ușa de acces în camera în care locuia, ci în partea de hol aferentă ușii de ieșire din locuință, zonă în care stropii de sânge se opresc. Din acest loc victima P.P. a fost târâtă de inculpați în partea din afară a locuinței, unde a și fost găsită de organele de poliție. Dovada faptului că victima a fost târâtă rezultă din urmele de pământ existente pe obiectele de îmbrăcăminte ale acestuia, doar pe partea dorsală și în regiunea inferioară ce sugerează apucarea victimei de mâini și târârea pe spate a acesteia.

Odată eliminat paznicul, cei trei inculpați au pătruns în toată locuința în căutare de bunuri, sustrăgând un televizor color marca N., o antenă Tv improvizată, o drujbă de culoare roșie, o lampă halogen, o aerotermă, un aparat de sudură, un cablu de alimentare cu cupla de pornire, un cablu prelungitor, o geacă de piele aparținând victimei, un telefon marca N. aflat în folosința victimei, un spray paralizant. Valoarea totală a acestor bunuri a fost apreciată de partea vătămată Z.C.M. (proprietarul locuinței) la suma de 500 RON, mare parte fiind recuperate.

Bunurile astfel sustrase au fost transportate de inculpați peste gard și încărcate în căruța cu care veniseră, fiind ascunse pe drumul de întoarcere către locuința martorului L.D. în mai multe locații, în tufe de mărăcini.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu mențiunile și cu situația de fapt reținute pe baza recunoașterii inculpaților în Sentința penală nr. 2240 din 04 august 2011 a Judecătoriei lași, instanța a fost în măsură să stabilească relațiile dintre cei trei inculpați din prezenta cauză.

Astfel, inculpații au susținut pentru prima dată în declarațiile date că au fost trimiși la furat în noaptea respectivă de martorul L.D. și că nu era prima dată când comiteau astfel de fapte la indicațiile martorului. Dincolo de faptul că martorul L.D. nu a confirmat aspectele susținute de inculpați, din verificările efectuate rezultă că susținerile acestui martor referitoare la antecedența sa penală sunt reale, fiind atașată la dosar Sentința penală nr. 1848/2010 a Judecătorie lași și Decizia penală nr. 100/2011 a Tribunalului lași. În plus, în Dosarul nr. 19943/245/2011 al Judecătoriei lași, finalizat cu pronunțarea Sentinței penale nr. 2240/2011, inculpații au fost cercetați și condamnați pentru comiterea unor acte de sustragere de bunuri, acte pe care le-au recunoscut, fără a indica că ar fi acționat la îndemnul sau insistențele martorului L.D. Mai mult, din cuprinsul Sentinței penale nr. 2240 rezultă că toți cei trei inculpați din prezenta cauză au fost condamnați pentru comiterea, în coautorat, a unei infracțiuni de furt calificat în dauna părții vătămate D.C.R. constând în aceea că în luna februarie 2011 au sustras 20 de țevi din curtea părții vătămate care are o casă în zona Bucium. Ori, acest act de sustragere este descris de inculpați în declarațiile date în cauza de față ca fiind comis în noaptea de 12/13 martie 2011 la cererea martorului L.D.

Din analiza celorlalte probatorii este evident că altercația dintre inculpați și victimă nu a avut loc în două etape, după primul și singurul conflict cu inculpații victima suferind leziuni incompatibile cu viața care au dus la decesul acesteia.

Evident că nu toate leziunile cauzate victimei au avut caracter tanato-generator însă multitudinea acestora și localizarea arată că inculpații au acționat concordant în scopul unic de a-i anihila, de a preîntâmpina orice opoziție efectivă a victimei, diferența de talie dintre fiecare inculpat și victimă fiind evidentă. Ori, tocmai numărul lor a fost aspectul pe care au mizat inculpații, acțiunea concordantă fiind aptă a înlătura orice obstacol în realizarea scopului lor de sustragere de bunuri din locuința părții vătămate Z.C.M.

În raport de antecedența penală a inculpatului L.M. instanța a reținut că cele trei infracțiuni ce au făcut obiectul cauzei de față au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară de infracțiuni, respectiv după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru comiterea unei infracțiuni intenționate în minoritate și până la expirarea termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate.

La fel în cazul inculpatului D.M. instanța a reținut că infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie ce au făcut obiectul cauzei au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea și până la considerarea acesteia ca executată. Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1317 din 07 mai 2007 a Judecătoriei lași, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 20 ianuarie 2011, cu un rest de pedeapsă de executat de 793 zile. În aceste condiții, faptele ce fac obiectul prezentei cauze, comise la data de 12/13 martie 2011, apar ca fiind săvârșite în cursul termenului liberării condiționate prev. de art. 61 C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.I. pentru fiecare dintre infracțiunile comise, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere - pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, prin pătrunderea în locuința unei persoane - și scopul urmărit, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului M.I., astfel cum sunt ele relevate de probele administrate în cauză, dar și la circumstanțele comiterii infracțiunilor (inculpatul a fost cooptat în adoptarea unui comportament ilicit de inculpatul L.M. însă s-a deplasat la locuința părții vătămate Z.C.M. cunoscând că aceasta este păzită de victima P.P.), la scopul acțiunilor ilicite întreprinse de inculpat și rezultatul acestora, la starea de surescitare apărută pe fondul unei capacități scăzute de raționament și al consumului de alcool dar și la atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, instanța consideră că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, 17 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în acord cu dispozițiile art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului L.M. pentru fiecare dintre faptele penale anterior descrise, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, relevat de modalitatea, condițiile concrete de săvârșire a acestora (cauzarea, împreună cu ceilalți inculpați, a unor leziuni multiple victimei care au condus la decesul acestuia, pătrunderea în domiciliul unei persoane pe timp de noapte și împreună cu alte două persoane în scopul deposedării de bunuri, în condițiile în care, din aceeași locuință, mai sustrăsese anterior în două rânduri diferite bunuri), dar și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale (fapte comise încă din timpul minorității), poziția sa procesuală oscilantă în încercarea de a-și crea o situație juridică favorabilă, lipsa totală de empatie față de victima P.P. și faptul că este liderul de opinie în raport de ceilalți doi inculpați. Inculpatul a adoptat un comportament ilicit penal de la o vârstă fragedă, comportament favorizat de lipsa de supraveghere din sânul familiei, dar care a devenit o normalitate pentru inculpat, dovadă fiind multitudinea actelor de sustragere comise, multe dintre bunurile sustrase nefiind încă identificate și reclamate de adevărații proprietari, și "seninătatea" cu care inculpatul a compărut în fața instanței la toate termenele de judecată.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.M. pentru fiecare dintre faptele penale anterior descrise, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, relevat de modalitatea, condițiile concrete de săvârșire a acestora (cauzarea, împreună cu ceilalți inculpați, a unor leziuni multiple victimei care au condus la decesul acestuia, pătrunderea în domiciliul unei persoane pe timp de noapte și împreună cu alte două persoane în scopul sustragerii de bunuri), dar și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale (fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului), poziția sa procesuală oscilantă în încercarea de a-și crea o situație juridică favorabilă și lipsa totală de empatie față de victima P.P. Inculpatul a adoptat cu ușurință un comportament ilicit penal la nici o lună după eliberarea din executarea unei pedepse cu închisoarea, dovedind că pentru el ilicitul penal a devenit o normalitate.

Cu privire la starea de arest preventiv, instanța a constatat că, lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol relevat de conținutul concret al faptelor cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că au fost comise de inculpați - comiterea unor acte repetate de sustragere de bunuri, pătrunderea pe timp de noapte în locuința unei persoane și uciderea paznicului locuinței în scopul facilitării sustragerii de bunuri - dar și de disprețul manifestat de inculpați pentru ordinea publică și pentru autoritatea cu care au fost investite organele statului, aceștia săvârșind acte ilicite repetate împotriva patrimoniilor unor persoane dintr-o comunitate restrânsă, în condițiile în care nu erau la primul conflict cu legea penală și rigorile ei, fiind anchetați într-un dosar în care ulterior au fost și condamnați definitiv.

Referitor la daunele materiale solicitate instanța a reținut că suma solicitată de partea civilă cu titlu de cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei P.P. (pregătirea cadavrului, ridicarea de la morgă, transportul în localitatea de domiciliu și obținerea certificatului de deces) este rezonabilă și posibil a fi fost cheltuită în scopul organizării unui atare eveniment. De asemenea, întrucât s-a dovedit că inculpații au luat bunuri aflate asupra victimei, bunuri pe care acesta le avea de la partea civilă Z.C., victima fiind o persoană fără familie și venituri, este rezonabil a obliga pe inculpați la restituirea contravalorii acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.l., L.M. și D.M., solicitând admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepselor aplicate considerând că acestea sunt prea mari raportat la poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptelor comise.

Prin Decizia nr. 76 din 17 aprilie 2012 Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice .

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.I., L.M. și D.M. împotriva Sentinței penale nr. 548 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, pe care o menține.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedusă din pedepsele aplicate acestora perioada arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a constatat că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

În urma analizării întregului material probator, Curtea a apreciat că instanța de fond just a reținut că varianta faptică prezentată de inculpați nu explică numeroasele urme de sânge produse prin împroșcare evidențiate în zona cuprinsă între ușa de acces din camera unde locuia victima, calea de acces în camera opusă și ușa de ieșire din casă întrucât după primul conflict victima nu sângera iar loviturile ce au condus la deces au fost aplicate în afara locuinței.

Prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectată cerința prevăzută de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a reținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin ale cărei modalitate de săvârșire au fost aduse atingere unor valori sociale importante (viața și patrimoniul) corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de consecințele pe care le au asemenea fapte precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, antecedența penală a acestora dar și conduita procesuală oscilantă de încercare a inducerii în eroare a organelor judiciare.

Faptul că inculpații regretă faptele comise nu poate duce la reducerea pedepselor aplicate acestora având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina lor în special al infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpații M.I., L.M. și D.M.

Examinând recursurile declarate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor cercetate.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpaților.

În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, Înalta Curte constată ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă și ireparabilă produsă, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea (vieții și a patrimoniul) prin săvârșirea faptelor de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurenții-inculpați nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptelor și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpaților, cât și atitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii. O sancționare mai ușoară a inculpaților nu ar fi în măsură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, din perspectiva prevenției generale și speciale, având în vedere că suntem în prezența săvârșirii unei fapte deosebit de grave care impune o sancționare proporțională cu fapta și urmările acesteia.

Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin ale cărei modalitate de săvârșire au fost aduse atingere unor valori sociale importante (viața și patrimoniul) corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de consecințele pe care le au asemenea fapte precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, antecedența penală a acestora dar și conduita procesuală, au condus la aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I., L.M. și D.M. împotriva Deciziei penale nr. 76 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților M.I., L.M. și D.M. durata măsurii arestării de la 14 martie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - NN