ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2554/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 61 din 15 martie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice. În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaților L.G. și B.L.: - pentru inculpatul L.G. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - pentru inculpatul B.L., din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen.

și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul L.G. la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 25 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani. - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului L.G. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul B.L. la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. - 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. - 25 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani. - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. - 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului B.L. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen.

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi. L-a condamnat pe inculpatul I.S. la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. - 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. - 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului I.S.

pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi. L-a condamnat pe inculpatul R.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; 3 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și aplică inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și s-au respins cererile acestora formulate în subsidiar.

Față de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea civilă R.S. a renunțat la pretențiile civile formulate și că succesorii în drepturi ai victimei D.I., respectiv D.R., I.M. și I.C.G. nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., art. 118 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.L. a sumei de 437 RON, reprezentând echivalentul în RON a aparatului foto digital S.S. sustras. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G.

a sumei de 557,5 RON și de la fiecare din ceilalți inculpați a câte 237,5 RON. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă a părții civile S.E. și obligă inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 1.946 RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 242 RON reprezentând diferența nerestituită din suma de bani sustrasă și suma de 1.704 RON reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase și nerestituite) și respinge în rest celelalte pretenții ca nefondate. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. rap.

la art. 133 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a dispus păstrarea și conservarea mijloacelor de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, respectiv: cele aflate în plicurile 1 - 10, predate conform Procesului-verbal din 28 septembrie 2011; cele aflate în plicurile nr. 4 - 6, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea: către proprietari a bunurilor aflate în plicurile nr 1 - 3, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, către inculpatul L.G. a cartelei telefonice și a celorlalte bunuri (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire penală; către inculpatul R.I.

a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul B.L. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul I.S. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: 1. La data de 19 mai 2011, în jurul orelor amiezii, inculpații L.G. și B.L. au pătruns împreună în curtea locuinței părții vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, str. R., jud. Cluj, după care, prin forțarea ușii, au intrat în locuință de unde au sustras mai multe bunuri (un telefon mobil, un aparat foto).

Faptele celor doi inculpați rezulta din probele legal administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, din cuprinsul declarațiilor părții vătămate R.S. (menținute și în fața instanței, aceasta fiind audiată prin comisie rogatorie de către Tribunalul Cluj), rezultă că la data de 19 mai 2011, în jurul orei 10:30, a ieșit din locuință, iar pe aleea din curte a întâlnit un bărbat necunoscut care s-a oferit să îi repare trotuarul. Partea vătămată l-a refuzat, astfel că bărbatul a ieșit din curte, după care a ieșit și partea vătămată, asigurând cu cheia ușa locuinței, însă lăsând doar închisă și neasigurată poarta de la stradă, îndreptându-se apoi spre un taxi.

În jurul orei 13:30, când a revenit la locuință, a constatat că ușa casei este întredeschisă, bunurile din interior sunt răvășite și că lipsesc bunurile menționate. Semnalmentele persoanei care a abordat-o în curtea locuinței sale, descrise de partea vătămată, au corespuns cu cele ale inculpatului B.L. Declarația părții vătămate s-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, din cuprinsul căruia rezultă că ușa de acces în locuință prezenta urme de forțare, locuința fiind răvășită, fiind fixate și ridicate de la fața locului un număr de 14 urme papilare. Din Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 12 iulie 2011 întocmit de I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic rezultă că cele două urme papilare descoperite pe o cutie de breloc din camera de zi a locuinței părții vătămate (cutie care fusese mutată de către autorii furtului din locul în care era păstrată) au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului L.G.

Inculpații L.G. și B.L. au recunoscut constant comiterea acestei fapte, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, solicitând de altfel aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., cerere respinsă în raport de întreaga situație de fapt pentru care au fost trimiși în judecată, de atitudinea lor procesuală oscilantă în legătură cu celelalte infracțiuni și de pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, pentru care de asemenea au fost trimiși în judecată. Cei doi inculpați au arătat că în dimineața zilei de 19 mai 2011 s-au deplasat din orașul Săcueni - jud. Bihor, în mun. Cluj-Napoca și, ajungând pe str. R., au observat când partea vătămată R.S.

a părăsit locuința, îndreptându-se spre un taxi, ocazie cu care inculpatul B.L. a intrat în vorbă cu aceasta, sub pretextul angajării unei lucrări. Văzând că partea vătămată a plecat din locuință, inculpații au pătruns în curtea locuinței părții vătămate, deschizând poarta neasigurată, după care inculpatul B.L. a forțat ușa locuinței, lovind-o cu piciorul, cei doi inculpați pătrunzând astfel în locuință, de unde inculpatul L.G. și-a însușit telefonul mobil în timp ce inculpatul B.L. și-a însușit aparatul foto digital, după care au părăsit locuința și s-au întors cu trenul în orașul Săcueni. Telefonul mobil sustras de la partea vătămată R.S. a fost ridicat de la inculpatul L.G. la data de 25 mai 2011 și restituit părții vătămate, conform dovezilor întocmite în acest sens.

Inițial, partea vătămată R.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite. Ulterior, în cursul judecății, partea vătămată a arătat că nu mai are pretenții față de inculpați, deși i s-au recuperat doar o parte din bunurile sustrase, respectiv telefonul mobil, nu și aparatul foto. 2. La numai două zile de la săvârșirea faptei din mun Cluj *Napoca, în cursul zilei de sâmbătă, 21 mai 2011, inculpații L.G. și B.L., împreună de această dată cu inculpații I.S. (tatăl concubinei inculpatului L.G.) și R.I. (șoferul inculpatului I.S. și găzduit de acesta) se aflau în locuința inculpatului I.S., acesta din urmă spunând celorlalți că a lucrat pentru victima D.I.

și că aceasta locuiește singură, că are o fată care nu locuiește cu ea, iar banii îi ține într-un sertar din dulapul din camera unde doarme. În urma discuțiilor purtate, toți cei patru inculpați au hotărât să comită fapta din noaptea de 21/22 mai 2011. Tot atunci au stabilit că, dacă femeia îi va surprinde, să o lege și să-i pună căluș. Potrivit înțelegerii prealabile avute, în timp ce inculpații L.G. și B.L. urmau să pătrundă în locuința victimei, inculpații I.S. și R.I. aveau rolul de a le asigura paza și de a-i prelua pe cei doi inculpați în autoturism după comiterea faptelor, inculpatul R.I. având și rolul de a-i transporta pe inculpați la și de la locul faptei, fiind singurul deținător al unui permis de conducere.

Pentru verificarea locului faptei, în cursul serii (zilei de 21 mai 2011, în jurul orei 18:00 - 19:00), cei patru s-au deplasat din orașul Săcueni în mun. Marghita, cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de inculpatul R.I. Ajunși în Marghita, inculpații L.G., B.L. și I.S. au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința victimei situată pe str. A.J. (inculpatul R.I., fiind șofer, a rămas în autoturism), observând că în apropierea locuinței sunt camere de supraveghere video, după care cu toții s-au reîntors în orașul Săcueni. În cursul nopții, cei patru inculpați s-au reîntors în Marghita și, conform rolurilor stabilite, inculpații L.G. și B.L. au pătruns, prin escaladare, prin dislocarea unor țigle de pe acoperiș și prin podul casei, în locuința victimei D.I.

În timp ce căutau bunuri în casă, cei doi inculpați au fost surprinși de victimă, situație în care cei doi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri, i-au smuls de pe degete inelele, i-au luat din urechi cerceii, după care au ucis-o prin sugrumare (deși, potrivit înțelegerii inițiale, violențele ar fi trebuit să se limiteze doar la legarea victimei și punerea unui căluș), pentru a-și asigura reușita faptei de tâlhărie, astfel cum au plănuit. După comiterea faptelor, cei doi inculpați au părăsit locuința victimei, anunțându-i telefonic pe inculpații I.S. și R.I. că pot să vină să-i ia, condiții în care, după ce au fost preluați de aceștia din urmă, cu toții s-au întors în orașul Săcueni. A doua zi, cei patru inculpați, însoțiți și de I.M., soția inculpatului I.S., s-au deplasat în mun.

Oradea cu scopul valorificării bijuteriilor sustrase. La data de 22 mai 2011, inculpatul R.I. a vândut la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL, situată în Oradea, un ghiul, un inel și 2 cercei, toate din aur, pentru suma de 950 RON, bani pe care i-a împărțit cu ceilalți trei inculpați. Această stare de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței. Potrivit declarațiilor părții civile D.R. (date în cursul urmăririi penale și menținute și în fața instanței), ultima dată a discutat telefonic cu victima în ziua de sâmbătă, 21 mai 2011, în jurul orelor 18:00 - 19:00, iar a doua zi, duminică, 22 mai 2011, în jurul orei 12:00, a resunat-o pe victimă, dar aceasta nu a răspuns.

Întrucât a apelat-o în mod repetat ulterior pe mama sa pe parcursul zilelor de duminică și luni, în dimineața zilei de luni, 23 mai 2011, partea civilă s-a deplasat cu un taxi din mun. Cărei, jud. Satu Mare, în mun. Marghita, însoțită de cei doi copii și de concubin. Ajunși în fața locuinței victimei, au constatat că ușa de la stradă și poarta sunt închise prin interior, iar victima nu răspundea la apelurile telefonice. Ca atare, concubinul părții civile, martorul P.Z.G., a escaladat gardul din stânga ușii, a pătruns în curte, a deschis poarta, după care s-au îndreptat toți patru spre locuință, constatând că geamul bucătăriei este deschis, ceea ce li s-a părut anormal întrucât nu mai fusese niciodată văzut deschis.

De asemenea, au constatat că grilajul metalic este închis cu lacătul pe interior, iar în lacăt era introdusă o cheie aflată pe o legătură de chei pe care se afla și cheia adevărată, iar ușa din lemn a locuinței era întredeschisă. Concubinul părții civile a deschis lacătul, iar partea civilă a intrat în bucătărie, constatând că în locuință lucrurile sunt răvășite, iar victima este căzută lângă pat, fără să prezinte semne vitale, astfel că au anunțat imediat Poliția Municipiului Marghita. Toate aceste aspecte au fost confirmate și de martorul P.Z.G. atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței. Partea civilă D.R. a mai descris, în detaliu, bijuteriile lipsă ale victimei, precizând că aceasta purta o verighetă simplă, un inel cu piatră roșie, o pereche de cercei rotunzi și un inel de aur care avea gravate în centru inițialele victimei, D.I., cu litere mari de mână, suprapuse.

Fiind sesizate organele de poliție, s-a deplasat la fața locului o echipă complexă de specialiști. Din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 23 mai 2011 și din planșele fotografice întocmite cu aceeași ocazie, au rezultat următoarele aspecte relevante: ușa de acces în curte era închisă și asigurată, fără urme de forțare; pe porțiunea de acoperiș de deasupra intrării în locuință s-au observat câteva țigle dislocate; în prima încăpere a locuinței, între patul din dreapta și masă, pe covor, se afla cadavrul victimei, îmbrăcat sumar, fiind prezente urme de violență la nivelul feței (ochii tumefiați, excoriații la nivelul bărbiei, buzelor și nasului), gâtului (echimoze și excoriații), urechilor și membrelor superioare (echimoze și excoriații pe fața anterioară).

Asupra victimei nu au fost găsite niciun fel de bijuterii, respectiv cercei, inele, brățări ori lănțișoare. S-a constatat că din cămară se poate face accesul în pod, capacul de la intrarea în pod fiind lipsă, sub gura podului fiind evidențiate urme dinamice de de stratificare. În podul locuinței a fost descoperit lângă intrarea în pod capacul de lemn, mișcat de la locul său, iar în apropierea acestuia a fost descoperit, imprimat în praful și pământul bătătorit care acoperă podul, un fragment de urmă de încălțăminte. În zona corespunzătoare acoperișului bucătăriei s-a constatat că 3 țigle sunt dislocate, iar în acoperiș este un orificiu cu dimensiunile de cca. 20 x 25 cm. Sub acest orificiu, pe jos se afla o țiglă acoperită parțial cu mușchi și praf pe partea expusă exteriorului, ale cărei margini erau relativ curate, în contrast cu alte țigle găsite în pod, care erau acoperite în totalitate cu praf.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 23 iunie 2011 al Serviciului de Medicină Legală al Județului Bihor, moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, moartea datând din 22 mai 2011. Potrivit raportului, pe corpul victimei au fost evidențiate multiple leziuni corporale, la nivelul extremității cefalice (echimoze, excoriații și hematoame) produse prin lovire cu corp dur și comprimare cu mâna și degetele, precum și prin tracțiune; la nivelul gâtului (echimoze și excoriații) produse prin comprimare cu mâna și zgâriere cu unghiile; la nivelul membrelor (echimoze și excoriații) produse prin comprimare cu mâinile și zgâriere de corp dur; la nivelul toracelui (echimoze) care s-au produs prin comprimare între planuri dure.

Potrivit aceluiași raport, cel mai probabil, poziția victimă-agresor a fost față în față. În ceea ce privește succesiunea loviturilor, s-a apreciat că victima a fost întâi lovită la nivelul extremității cefalice, apoi imobilizată și comprimată cu mâinile în regiunea gâtului. Instanța a reținut că inculpații au recunoscut, nuanțat, implicarea lor în săvârșirea faptei din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., descriind modul în care a fost concepută și săvârșită această faptă. Astfel, inculpații L.G. (constant în cursul urmăririi penale), B.L. (inclusiv în fața instanței) și I.S. (inițial) confirmă discuțiile prealabile avute în legătură cu fapta din noaptea de 21/22 mai 2011 și confirmă, inclusiv în fața instanței, că hotărârea de a săvârși fapta a fost luată de toți cei patru după ce inculpatul I.S.

le-a relatat date despre victimă (a lucrat anterior pentru victimă și știa că locuiește singură, aceste ultime aspecte retractate ulterior). Ulterior și inculpatul R.I. a recunoscut că, împreună cu ceilalți, a luat hotărârea de a participa la săvârșirea acestei fapte, dar a arătat că aceasta viza doar un furt. Aceste susțineri au fost preluate ulterior și de ceilalți inculpați, care în fața instanței au încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut prezența victimei în locuință și nu au discutat în prealabil despre modul în care se va proceda dacă victima îi va surprinde, susțineri ale inculpaților care vor fi înlăturate de instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse. Astfel, schimbarea atitudinii procesuale a inculpaților L.G.

și B.L. nu a avut o motivație plauzibilă, este în totală contradicție cu declarațiile lor anterioare, date în prezența apărătorilor (și în prezența traducătorului autorizat, în cazul inculpatului B.L.) și nu poate fi avută în vedere de instanță, cât timp și alte elemente ale cauzei contrazic aceste explicații ulterioare. Potrivit declarațiilor inițiale ale inculpatului L.G., în cadrul acelei discuții prealabile din ziua de sâmbătă, la care au participat toți cei patru inculpați, I.S. le-a relatat celorlalți și că știe că "bătrâna locuiește singură, că are o fată care nu locuiește cu ea". De asemenea, același inculpat a mai arătat că "Tot atunci am discutat ca, dacă femeia va fi acasă și ne va surprinde, să o legăm și să-i punem căluș.

Înțelegerea era ca eu cu B.A. să intrăm în casa pe la acoperiș și S. și I. să ne aștepte la mașină." Potrivit declarațiilor inițiale ale inculpatului B.L., "pe drum S. (inculpatul I.S.) mi-a spus că femeia locuiește singură și că nu are familie. Doresc să precizez că, întrucât știam că bătrâna va fi în locuință, eu cu G. am discutat înainte de a pleca de acasă, dar și în mașină, că dacă femeia se va trezi și ne va surprinde, să o legăm de mâini și picioare și să o închidem într-o cameră, chiar dacă exista riscul să fim recunoscuți. De altfel, și S. (inculpatul I.S.) ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit". Din cuprinsul declarațiilor inițiale ale celor doi inculpați rezultă neechivoc că I.S.

le-a spus că victima locuia acolo singură, discuții la care au asistat toți cei patru inculpați, discuții purtate înainte de comiterea faptei atât în locuința inculpatului I.S., cât și în autoturismul condus de inculpatul R.I., discuții care se purtau de fiecare dată în limba maghiară. De asemenea, numai cunoașterea faptului că victima se află în locuință explică modul de operare, respectiv pătrunderea ambilor prin escaladarea terasei, prin dislocarea unor țigle din acoperiș, prin deschiderea capacului de la pod, prin coborârea prin cămară pe un raft și un frigider (astfel cum rezultă atât din explicațiile constante ale inculpaților L.G.

și B.L., cât și din procesele-verbale de reconstituire, inclusiv de suporturile video ale acestor reconstituiri), explicațiile ulterioare ale inculpaților în legătură cu acest mod de operare (în sensul că au dorit ca astfel să nu fie văzuți, eventual, de vecini) fiind neplauzibile (modalitatea de pătrundere aleasă de inculpați fiind una mult mai complexă și dificilă, cu mai multe riscuri de a fi văzuți/auziți de vecini). Dovada faptului că această modalitate de pătrundere a fost prestabilită, fiind determinată de prezența victimei în locuință, rezultă și din faptul că ei nu au încercat în prealabil o modalitate mai facilă de pătrundere în locuință. De altfel, chiar inculpatul L.G. a arătat că după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se.

Cunoașterea, de către toți inculpații, a împrejurării că victima se afla în locuință rezultă și din discuțiile avute imediat după săvârșirea faptei, la întoarcerea în autoturism. Potrivit susținerilor inculpatului L.G., pe drum, inculpații au discutat că se impune să își distrugă hainele prin incendiere, pentru a nu putea fi identificați. De asemenea, potrivit inculpatului B.L., pe drumul de întoarcere, el și L.G. au povestit celorlalți doi inculpați ce s-a întâmplat cu femeia, inculpatul B.L. spunându-i inculpatului I.S. că nu știe dacă femeia va trăi deoarece sângera tare, acesta din urmă spunându-i că nu era cazul să o bată.

Această din urmă afirmație a inculpatului I. a fost făcută în condițiile în care anterior, potrivit înțelegerii prealabile, trebuiau doar să lege victima de mâini și picioare și să o închidă într-o cameră, modalitate sugerată inclusiv de inculpatul I. (potrivit declarației inculpatului B.L.: "De altfel, și S. ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit"). Potrivit inculpatului I.S., când inculpații L.G. și B.L. s-au urcat în autoturism, aceștia i-au spus "să fugim pentru că este bai". I-a întrebat ce s-a întâmplat, dar cei doi i-au spus să nu pună întrebări, însă a auzit că B.L. i-a spus lui L.G. că s-ar putea ca bătrâna să fi murit. În fața instanței, inculpatul I.S.

a arătat că după ce s-au întors cei doi din locuința victimei, B.L. i-a spus inculpatului R.I. că e posibil ca victima să fi murit. Din cuprinsul discuțiilor purtate de inculpați în autoturism, imediat după comiterea faptei, astfel cum acestea au fost relatate de L.G., B.L. și I.S., rezultă că niciunul dintre ei nu a fost surprins de prezența victimei în locuință, astfel cum ar fi fost firesc dacă înțelegerea lor nu ar fi avut în vedere această ipoteză, inculpații discutând mai degrabă de caracterul exagerat al reacției inculpaților L.G. și B.L. Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpați care a arătat, contrar tuturor celorlalți, că L.G. și B.L. nu au spus unde au fost și ce au făcut și că pe drumul de întoarcere înspre Săcueni nu s-a discutat nimic, afirmații care nu pot fi luate în considerare.

Din cuprinsul tuturor acestor probe coroborate rezultă că inculpații au cunoscut prezența victimei în locuință, au avut în vedere această prezență la stabilirea modalității de pătrundere în locuință (modalitate de altfel similară și în cazul faptei descrise la pct. III din rechizitoriu), au discutat inclusiv despre modul de acțiune în cazul în care aceasta se va trezi și îi va surprinde în locuință și, în aceste condiții și-au împărțit rolurile. În continuare, în declarațiile date, toți cei patru inculpați confirmă că în seara de 21 mai 2011, au plecat toți din Săcueni în Marghita cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de R.I. și că, ajunși în Marghita, L.G., B.L. și I.S.

au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința victimei, observând că în apropierea locuinței sunt camere de supraveghere video. Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpați care a arătat (în fața instanței) că plecarea lor în Marghita, din seara zilei de 21 mai 2011, s-a făcut pentru a căuta de lucru, susținere total nesinceră, luând în considerare contradicția evidentă cu declarațiile celorlalți, dar și că era sâmbătă seara. Prezența inculpaților în Marghita, pentru verificare prealabilă și recunoașterea locului faptei, rezultă și din înregistrările camerelor de supraveghere video aparținând celor două societăți comerciale, amplasate la distanțe mici de o parte și alta a locuinței victimei.

Potrivit înregistrărilor acestor camere, la data de 21 mai 2011, au fost observate la ora 20:27:31, venind dinspre Marghita spre Petreu pe trotuar trei persoane de sex masculin, care au traversat strada înainte de locuința victimei, au trecut apoi prin fața casei acesteia după care au revenit spre centrul orașului, comportamentul acestora fiind unul specific unei acțiuni de recunoaștere, unul din cei trei vorbind la telefonul mobil.

De altfel, obiecte de îmbrăcăminte (tricouri, pantaloni) dintre cele care au fost purtate de inculpați în seara de 21 mai 2011, când au fost surprinși de camerele de supraveghere trecând prin fața locuinței victimei, au fost descoperite la locuințele inculpaților cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 29 iunie 2011. Potrivit înregistrărilor acelorași camere, la ora 20:39:29, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu un autoturism de culoare verde închis, an de fabricație 1992 - 1996, având luminile de drum aprinse, farul din dreapta luminând mai puternic, geamul din dreapta față având un paravânt, autoturismul având și trapă în plafon, caracteristici, dotări și defecțiuni similare cu cele ale autoturismului F.M.

cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpatul R.I. la acea dată. De asemenea, toți cei patru inculpați confirmă că în cursul nopții, în jurul orei 24:00 împreună au revenit în Marghita cu același autoturism, au trecut de casa victimei spre centrul mun. Marghita și au revenit spre Petreu, oprind inițial în apropierea locuinței victimei, după care au mers la o distanță mai mare întrucât câinii de la fabrica de fier forjat i-au simțit și au început să latre.

Și aceste declarații ale inculpaților sunt susținute de înregistrările acelorași camere din care rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2011, la ora 00:50:00, un autoturism de culoare închisă circulă din direcția Petreu spre Marghita, având luminile de drum aprinse, farul stânga funcționând foarte slab, lumina farului dreapta formând pe carosabil un fascicul de lumină în forma literei "Y". La ora 00:52:07, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu același autoturism cu aceleași defecțiuni la sistemul de iluminare, deplasându-se cu viteză redusă, autoturism care, după ce parcurge circa 100 m, luminile spate se sting, fiind posibil ca acesta să fi oprit pe partea dreaptă în direcția de deplasare.

Inculpații L.G. și B.L. au descris cum au coborât din autoturism și cum s-au întors pe jos la locuința victimei, cum au pătruns în curte prin escaladarea gardului de la stradă, cum au mers pe terasă și au urcat pe acoperișul terasei ajungând la acoperiș, în zona de deasupra intrării în locuință, cum au dislocat câteva țigle și au intrat în pod și cum apoi au coborât în cămară, unde nu exista o scară, astfel că au escaladat un raft și un frigider. Aceste declarații ale inculpaților au fost menținute și susținute în cadrul reconstituirilor efectuate la data de 6 iulie 2011 de către aceiași inculpați, aspecte rezultate atât din procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și din procesele-verbale de reconstituire întocmite și din înregistrările video ale acestora.

Descrierile inculpaților L.G. și B.L. cu privire la modul în care au acționat în locuință sunt diferite. Astfel, potrivit inculpatului L.G., după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se ca urmare a zgomotului produs atunci când inculpații au deschis ușa care făcea legătura între cămară și bucătărie. Potrivit aceluiași inculpat, amândoi s-au îndreptat imediat spre victimă, el lovind-o primul cu pumnul în față și punându-i mâna pe gură pentru a nu striga, după care inculpatul B.L. a prins-o de mâini și a imobilizat-o, timp în care L.G. i-a luat victimei cele trei inele de pe degete și cerceii din urechi. Întrucât victima a reușit să scape din strânsoare, inculpatul B.L.

a lovit-o cu pumnul în ceafă, inculpatul L.G. lovind-o apoi și el cu pumnii în cap. Inculpatul B.L. i-a pus apoi victimei mâna la gură pentru a nu striga și a tras-o jos lângă pat, după care inculpatul L.G. a început să caute banii în dulapul din cameră, trăgând sertarele, fără însă să găsească bani. L.G. a continuat să caute bani sau bunuri de valoare în hol și în celelalte două camere ale locuinței, iar la un moment dat a venit și inculpatul B.L. care, întrebat fiind dacă victima nu va striga, a afirmat că nu mai are cum să strige. Ce doi inculpați nu au mai găsit bani sau bunuri de valoare, astfel că au revenit după un timp în camera în care se afla victima, care nu era decedată, dar horcăia și era plină de sânge pe față.

În privința împrejurărilor în care a fost lovită victima, inculpatul B.L. a prezentat o altă stare de fapt. Potrivit acestuia, în timp ce căuta bunuri în locuință împreună cu L.G., femeia s-a trezit, împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu pumnul de mai multe ori în față, victima căzând lângă pat, L.G. continuând să o lovească și după ce aceasta a căzut. A arătat că după ce L.G. a încetat cu loviturile, s-a apropiat și el de victimă, a ținut-o de mână și i-a pus mâna pe gât pentru a vedea în ce stare este, observând că era plină de sânge pe față, inculpatul L.G. continuând să caute după bani. Văzând că victima mai e în viață și gemea, i-a spus lui G. să o scoată din casă și să o ducă la spital, deoarece s-a gândit că în starea în care este poate să moară din cauza hemoragiei, dar G. nu a fost de acord.

Analizând cele două declarații, instanța a reținut că inculpatul L.G. nu a negat propria lui contribuție la lovirea victimei, la luarea cerceilor din urechile victimei și la smulgerea inelelor de pe degetele acesteia, după aplicarea loviturilor, în timp ce inculpatul B.L., prin explicațiile sale a încercat să înlăture orice implicare a sa în lovirea și uciderea victimei, dar a recunoscut că a asistat la toate acțiunile lui L.G., inclusiv la momentul în care, urmare a loviturilor aplicate, inculpatul L. i-a luat cerceii din urechi și inelele de pe degete. De altfel, modalitatea descrisă de inculpatul L.G. și contribuția efectivă și a inculpatului B.L. la lovirea și curmarea vieții victimei este confirmată și de rezultatul raportului de constatare medico-legală, de multitudinea traumatismelor suferite de partea vătămată, dar și de explicațiile neplauzibile ale inculpatului B.L.

Acesta, deși recunoaște el însuși că a auzit când victima s-a trezit și a început să strige "ajutor", arată doar că a asistat la toată activitatea infracțională a inculpatului L.G., că a văzut loviturile pe care inculpatul G. i le aplica victimei, a văzut victima plină de sânge și doar s-a gândit că în starea în care este victima poate să moară. De asemenea, ca să explice echimozele și excoriațiile de la nivelul gâtului victimei, dar și de la nivelul membrelor, descrise în raportul de constatare medico-legală, inculpatul B.L. recunoaște că a prins-o pe victimă de mână și de gât dar doar pentru a vedea dacă mai trăiește (raportul de constatare medico-legală stabilind că sugrumarea victimei a determinat decesul acesteia), însă, în prezența tuturor acestor explicații, nu a făcut nimic de natură a împiedica rezultatul produs - curmarea vieții victimei.

Ori toate aceste elemente configurează participația și a inculpatului B.L. la uciderea victimei, fiind lipsit de relevanță sub aspectul răspunderii penale a coinculpaților, modalitatea de împărțire (chiar spontană) a rolurilor în ceea ce privește lovirea victimei - uciderea ei - sustragerea de bunuri/smulgerea bijuteriilor, cât timp din cuprinsul activităților infracționale desfășurate de fiecare și din atitudinea fiecăruia rezultă neechivoc urmărirea sau cel puțin acceptarea rezultatului final (curmarea vieții victimei), rezultat necesar desăvârșirii activității lor infracționale (de sustragere, prin violență, de bunuri/bijuterii din locuința victimei). Nesinceritatea inculpatului B.L. este confirmată de rezultatul autopsiei victimei și de cauza decesului acesteia, care, concluzionând că moartea victimei D.I.

a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, înlătură ipoteza (prezentată și de inculpatul L.), în sensul că victima ar fi decedat la un moment ulterior. Imediat după tâlhărirea victimei și curmarea vieții acesteia, în scopul părăsirii locului faptei, inculpatul B.L. a luat o legătură de chei de pe masă și a încercat să deschidă lacătul cu o cheie, dar nu a reușit și a lăsat cheia introdusă în lacăt. În continuare, inculpatul B.L. a deschis geamul bucătăriei dinspre terasă și, după ce s-a urcat pe o canapea de lângă geam, a ieșit pe terasă, urmat de inculpatul L.G.

Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul P.Z.G., partea civilă D.R., dar și de procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă că ușa de acces în locuință era dublată de un grilaj metalic spre exterior, grilaj metalic găsit în poziție închisă și asigurat cu un lacăt pe interior, lacăt în care a fost găsită o cheie introdusă pe jumătate, cheie ce se afla pe o legătură de chei pe care era și cheia adevărată a lacătului. Din cuprinsul declarațiilor inculpaților L.G. și B.L. rezultă că, după comiterea faptei, ajunși în curtea locuinței victimei, acesta din urmă a discutat telefonic cu inculpatul I.S. căruia i-a spus să vină după ei cu autoturismul (aspect confirmat și de listingul convorbirilor telefonice din noaptea de 21/22 mai 2011), după care cei doi inculpați au sărit gardul în stradă, au urcat în autoturismul condus de inculpatul R.I.

și s-au întors cu toții în Săcueni. Preluarea, în condițiile expuse, a celor doi inculpați, este confirmată și de camerele de supraveghere video aparținând celor două societăți comerciale, din înregistrările cărora se observă că începând cu ora 02:06:15, autoturismul cu aceleași defecțiuni la sistemul de iluminare își continuă deplasarea, la ora 02:06:29 oprește pe partea dreaptă în direcția sa de deplasare, iar la 02:06:31, se observă cum prin spatele acestuia trece o persoană, urmată la foarte scurt timp de o alta, iar imediat autovehiculul se pune în mișcare. În tot acest timp, cei doi câini care se observă în curtea imobilului cu nr. A, sunt foarte agitați și privesc înspre locul unde a oprit autoturismul respectiv.

În privința discuțiilor avute pe drum, instanța a făcut referire anterior la acestea. Inculpații, în declarațiile date, au recunoscut că a doua zi dimineață, duminică, 22 mai 2011, toți patru și soția inculpatului I.S. s-au deplasat în municipiul Oradea, unde au căutat o casă de amanet deschisă și astfel au ajuns pe str. A.E. din Oradea, unde au intrat doar inculpatul R.I. și soția lui I., primul vânzând bijuteriile, prezentând și cartea sa de identitate maghiară. Vânzarea bijuteriilor de către inculpatul R.I. este confirmată și de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit borderoului de achiziție întocmit, semnat de inculpat, la care a fost atașată xerocopia cărții maghiare de identitate a acestuia, casa de amanet din Oradea, str. A.E., aparținând SC B.C.

IFN SRL, a achiziționat în data de 22 mai 2011 un ghiul, un inel și 2 cercei (lipsea astfel un inel), toate din aur, pentru prețul de 950 RON, de la inculpatul R.I. Martorul B.N.D., administratorul societății de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declarație menținută și în fața instanței) că personal a examinat bijuteriile vândute de inculpat și își amintește clar că ghiulul avea formă ovală, iar pe acesta erau gravate două inițiale, cu majuscule de mână, respectiv "ID". Și martora T.R.T., angajata casei de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declarație menținută și în fața instanței) că acele bijuterii au fost vândute de un bărbat însoțit de o femeie în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, înainte de orele amiezii.

La rândul ei, martora I.M., soția inculpatului I.S. (audiată în fața instanței cu respectarea art. 80 C. proc. pen.) a recunoscut că în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, a plecat cu cei patru inculpați în Oradea (în cursul nopții de 21/22 mai 2011, inculpații L. și R. dormind la locuința sa și a inculpatului I.), că l-a însoțit pe inculpatul R.I. în casa de amanet, unde acesta a vândut niște bijuterii cu suma de cea 900 RON și că această sumă a fost imediat împărțită de cei patru inculpați, însă nu a dat detalii legate de proveniența bijuteriilor și de înțelegerea dintre inculpați (de altfel, în mare parte declarația acestei martore a fost una nesinceră, în vădită contradicție chiar cu declarațiile date de inculpați în legătură cu celelalte aspecte pentru care a fost audiată).

Toți inculpații au confirmat împărțirea sumei de bani obținută din vânzarea bijuteriilor (R.I. arătând că a primit circa 200 - 250 RON, L.G. arătând că fiecare inculpat a primit circa 225 RON, B.L. și I.S. arătând că suma s-a împărțit în mod egal, deși sumele indicate de cei doi diferă). Inculpatul L.G. a mai declarat că la comiterea infracțiunilor din noaptea de 21/22 mai 2011, el și coinculpatul B.L. au purtat mănuși și că imediat după comiterea infracțiunilor unii dintre ei și-au incendiat hainele, iar alții și le-au aruncat la gunoi ori pe marginea șoselei care face legătura între Oradea și Săcueni. Același inculpat a mai arătat că unul dintre inelele victimei (o verighetă) a rămas asupra sa și l-a vândut în următoarea zi, luni, 23 mai 2011, la o casă de amanet de pe str. R. din Oradea.

Această susținere a inculpatului se coroborează și cu procesul-verbal de reconstituire din 4 iulie 2011, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatului L.G., în prezența apărătorului, a condus organele de urmărire penală la imobilul situat în Oradea, str. R., după care a pătruns în curtea interioară și, urcând o scară din partea stângă, a ajuns la etajul I, unde s-a constatat că se află o casă de amanet aparținând SC H. IFN SRL Oradea. Conform Contractului de amanet din 23 mai 2011 identificat la sediul societății de angajata M.D.C.F. și administratorul F.M., L.G. a vândut o verighetă cu greutatea de 3,90 grame pentru prețul de 273 RON, contractul fiind semnat de către inculpat și de o angajată a SC H. IFN SRL, respectiv H.E.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut, cu privire la fapta din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., că toți inculpații au formulat cereri de aplicare a procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen., (recunoscând B.L., I.S. și R.I., într-o variantă menită să le atenueze răspunderea penală și L.G. într-o formă menită să sprijine explicațiile celorlalți), cereri respinse față de toți inculpații: față de inculpații L.G. și B.L. prin prisma faptului că față de pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor deosebit de grav erau aplicabile prev. art. 320 1 alin. (7) teza finală C. proc. pen., conform cărora în cazul unor astfel de infracțiuni procedura prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. nu este admisibilă, dar și prin prisma faptului că aceștia și-au schimbat declarațiile în legătură cu limitele înțelegerii prealabile avute cu ceilalți doi inculpați; față de inculpații I.S. și R.I., deoarece aceștia au negat faptul că înțelegerea prealabilă ar fi vizat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, negând faptul că ar fi cunoscut și discutat despre prezența victimei în locuință. 3. În cursul zilei de 28 iunie 2011, aceiași inculpați (L.G., B.L., I.S. și R.I.), aflându-se în Arad, urmare a faptului că inculpatul I.S. le-a relatat celorlalți despre faptul că a lucrat pentru partea vătămată S.E., toți au luat hotărârea de a sustrage bunuri din locuința acesteia. În acest scop, au hotărât să-l trimită pe inculpatul R.I.

pentru a verifica informațiile primite de la inculpatul I.S., respectiv dacă partea vătămată S.E. este acasă și locuiește singură. Inculpatul R.I. a sunat la soneria de la stradă a locuinței, întrebând-o pe S.E. (care nu-i deschisese poarta) dacă nu cunoaște un atelier auto, partea vătămată spunându-i că nu știe, după care inculpatul a plecat, întorcându-se în locul în care se aflau ceilalți coinculpați și spunându-le că partea vătămată este singură. Imediat ulterior, după ce s-au întors cu toții la mașină (pe care au parcat-o lângă o benzinărie), au luat hotărârea de a pătrunde în cursul nopții în locuința părții vătămate, inculpatul I.S. spunându-le că aceasta își ține banii într-un dulap din prima cameră de la intrarea în curte.

Cu aceeași ocazie, inculpații au stabilit rolurile, modul de pătrundere și ce vor face dacă partea vătămată îi va surprinde: astfel, L.G. și B.L. urmau să pătrundă în locuința părții vătămate prin acoperiș, în timp ce I.S. și R.I. urmau să-i aștepte în mașină, iar dacă partea vătămată îi va surprinde o vor imobiliza și îi vor pune un căluș. În jurul orei 01:00, inculpații s-au deplasat cu autoturismul din locul în care așteptaseră noaptea (lângă stația Peco de la baza podului de la intrarea în mun. Arad dinspre Oradea) până spre locuința părții vătămate, dar rămânând fără benzină, inculpații L.G. și B.L. au continuat deplasarea pe jos, în timp ce inculpații I.S. și R.I. au rămas în autoturism.

La fel ca în cazul victimei D.I., inculpații L.G. și B.L., purtând mănuși, au escaladat gardul de la stradă, au pătruns în curte, au escaladat acoperișul casei, au dislocat câteva țigle și au intrat în podul casei, au deschis ușa podului, prin forțarea unui belciug, după care au pătruns în locuința părții vătămate prin cămară. Întrucât aceasta s-a trezit și i-a surprins, cei doi au lovit-o, au doborât-o la pământ în hol, au legat-o cu mâinile la spate și i-au aplicat un căluș, după care au căutat bani și bunuri prin camere, sustrăgând dintr-o cameră suma de 3.260 RON, doi cercei și un lanț de aur. Inculpații au revenit apoi la autoturism și i-au dat inculpatului R.I. suma de 50 RON pentru a cumpăra benzină.

După ce acesta a alimentat autoturismul cu benzină, inculpații s-au îndreptat spre Oradea pentru valorificarea bijuteriilor, pe care le-au vândut în dimineața zilei de 29 iunie 2011 la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E. (aceeași la care au fost vândute și bijuteriile sustrase victimei D.I.), pentru prețul de 1.080 RON, din care au dat inculpatului R.I. suma de 200 RON, restul fiind împărțit între ceilalți inculpați în mod egal. Tot în Oradea, inculpatul I.S. a aruncat pantalonii inculpatului L.G. într-un tomberon, iar inculpații L.G. și B.L. și-au cumpărat noi perechi de încălțăminte.

Din Oradea, inculpații și-au continuat deplasarea spre locuințele lor din orașul Săcueni, aruncându-și pe drum încălțămintea veche, în Săcueni fiind prinși de organele de poliție, care îi așteptau pentru efectuarea perchezițiilor domiciliare în legătură cu fapta acelorași inculpați din Marghita, din noaptea de 21/22 mai 2011. Faptele celor patru inculpați au rezultat din probele legal administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești. Astfel, din cuprinsul declarațiilor martorului I.M. (date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței), în dimineața zilei de 29 iunie 2011, la solicitarea a două persoane care erau îngrijorate de situația vecinei S.E. ale cărei țipete se auzeau din stradă, a sărit gardul și a intrat în locuința părții vătămate pe ușa din spate, constatând că acea ușă era larg deschisă, iar S.E.

era căzută la pământ într-o stare de nedescris. Martorul I.M. a arătat că partea vătămată avea fața plină de sânge, prezenta urme de violență în zona gâtului, avea ochii aproape ieșiți din orbite și mâinile legate cu o cârpă în față atât de strâns încât i se umflaseră din cauza circulației greoaie a sângelui, iar când a încercat să o ridice se plângea că o dor toate oasele. Din cauza stării degradate în care se afla, martorul a arătat că nu a reușit să o ridice de pe jos, anunțând ambulanța prin Serviciul 112. Din cauza stării degradate în care se afla, S.E. nu a putut să discute nici cu cei de la ambulanță și nici cu organele de poliție sosite la fața locului. Imediat ulterior au mai venit la locuința părții vătămate S.E.

și alte două