ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2554/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2554/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 15 martie

2012, Tribunalul Bihor a respins cererile inculpaților de schimbare a

încadrării juridice.

În baza art. 334 C.

proc. pen., din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor

inculpaților L.G. și B.L.:

- pentru inculpatul

L.G. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., de art.

174 - 176 lit. d) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., de art.

192 alin. (2) C. pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C.

pen. în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 174 - 176

lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- pentru inculpatul

B.L., din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., art. 174 - 176

lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen.

și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen.,

art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209

alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul L.G. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

- 20 de ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

- 25 de ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. raportat

la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară,

pe o durată de 5 ani.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

- 20 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

- 4 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și

i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului

L.G. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de

2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani

închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercițiului

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de

pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29

iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe

inculpatul B.L. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 20 de ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

- 25 de ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și

în temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.,

interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 20 de ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 4 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și

i) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat

inculpatului B.L. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care

adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de

27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29

iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe

inculpatul I.S. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului

I.S. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care a adăugat un spor

de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani

închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29

iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe

inculpatul R.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26

raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen.; 3 de ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și aplică inculpatului

R.I. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care adaugă un spor de

2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani

închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29

iunie 2011 la zi.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților și s-au respins cererile acestora formulate în subsidiar.

Față de prevederile

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că Spitalul Clinic Județean de

Urgență Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea civilă R.S. a

renunțat la pretențiile civile formulate și că succesorii în drepturi ai

victimei D.I., respectiv D.R., I.M. și I.C.G. nu s-au constituit părți civile

în cauză.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. f) C. proc. pen., art. 118 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e)

C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.L. a sumei de 437 RON,

reprezentând echivalentul în RON a aparatului foto digital S.S. sustras.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a sumei de 557,5 RON și de la

fiecare din ceilalți inculpați a câte 237,5 RON.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă a

părții civile S.E. și obligă inculpații în solidar la plata către aceasta a

sumei de 1.946 RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 242 RON

reprezentând diferența nerestituită din suma de bani sustrasă și suma de 1.704

RON reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase și nerestituite) și

respinge în rest celelalte pretenții ca nefondate.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 133 din Regulamentul de ordine

interioară a instanțelor judecătorești, s-a dispus păstrarea și conservarea

mijloacelor de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor,

respectiv: cele aflate în plicurile 1 - 10, predate conform Procesului-verbal

din 28 septembrie 2011; cele aflate în plicurile nr. 4 - 6, predate conform

Procesului-verbal din 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea: către proprietari a

bunurilor aflate în plicurile nr 1 - 3, predate conform Procesului-verbal din

21 septembrie 2011 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, către

inculpatul L.G. a cartelei telefonice și a celorlalte bunuri (cu excepția

sumelor de bani) ridicate potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire

penală; către inculpatul R.I. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani)

ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către

inculpatul B.L. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit

procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul I.S. a

bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal

aflat la dosar urmărire penală.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

2011, în jurul orelor amiezii, inculpații L.G. și B.L. au pătruns împreună în

curtea locuinței părții vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, str. R., jud. Cluj,

după care, prin forțarea ușii, au intrat în locuință de unde au sustras mai

multe bunuri (un telefon mobil, un aparat foto).

Faptele celor doi

inculpați rezulta din probele legal administrate în cursul urmăririi penale și

în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul

declarațiilor părții vătămate R.S. (menținute și în fața instanței, aceasta

fiind audiată prin comisie rogatorie de către Tribunalul Cluj), rezultă că la

data de 19 mai 2011, în jurul orei 10:30, a ieșit din locuință, iar pe aleea

din curte a întâlnit un bărbat necunoscut care s-a oferit să îi repare

trotuarul. Partea vătămată l-a refuzat, astfel că bărbatul a ieșit din curte,

după care a ieșit și partea vătămată, asigurând cu cheia ușa locuinței, însă

lăsând doar închisă și neasigurată poarta de la stradă, îndreptându-se apoi

spre un taxi. În jurul orei 13:30, când a revenit la locuință, a constatat că

ușa casei este întredeschisă, bunurile din interior sunt răvășite și că lipsesc

bunurile menționate. Semnalmentele persoanei care a abordat-o în curtea locuinței

sale, descrise de partea vătămată, au corespuns cu cele ale inculpatului B.L.

Declarația părții

vătămate s-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, din

cuprinsul căruia rezultă că ușa de acces în locuință prezenta urme de forțare,

locuința fiind răvășită, fiind fixate și ridicate de la fața locului un număr

de 14 urme papilare.

Din Raportul de

constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 12 iulie 2011 întocmit de

I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic rezultă că cele două urme papilare

descoperite pe o cutie de breloc din camera de zi a locuinței părții vătămate

(cutie care fusese mutată de către autorii furtului din locul în care era

păstrată) au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului L.G.

Inculpații L.G. și B.L.

au recunoscut constant comiterea acestei fapte, atât în cursul urmăririi

penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, solicitând de altfel

aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., cerere respinsă în

raport de întreaga situație de fapt pentru care au fost trimiși în judecată, de

atitudinea lor procesuală oscilantă în legătură cu celelalte infracțiuni și de

pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav, pentru care de asemenea au fost trimiși în judecată.

Cei doi inculpați au

arătat că în dimineața zilei de 19 mai 2011 s-au deplasat din orașul Săcueni -

jud. Bihor, în mun. Cluj-Napoca și, ajungând pe str. R., au observat când

partea vătămată R.S. a părăsit locuința, îndreptându-se spre un taxi, ocazie cu

care inculpatul B.L. a intrat în vorbă cu aceasta, sub pretextul angajării unei

lucrări. Văzând că partea vătămată a plecat din locuință, inculpații au pătruns

în curtea locuinței părții vătămate, deschizând poarta neasigurată, după care

inculpatul B.L. a forțat ușa locuinței, lovind-o cu piciorul, cei doi inculpați

pătrunzând astfel în locuință, de unde inculpatul L.G. și-a însușit telefonul

mobil în timp ce inculpatul B.L. și-a însușit aparatul foto digital, după care

au părăsit locuința și s-au întors cu trenul în orașul Săcueni.

Telefonul mobil

sustras de la partea vătămată R.S. a fost ridicat de la inculpatul L.G. la data

de 25 mai 2011 și restituit părții vătămate, conform dovezilor întocmite în

acest sens.

Inițial, partea

vătămată R.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând

contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite. Ulterior, în cursul

judecății, partea vătămată a arătat că nu mai are pretenții față de inculpați,

deși i s-au recuperat doar o parte din bunurile sustrase, respectiv telefonul

mobil, nu și aparatul foto.

de la săvârșirea faptei din mun Cluj *Napoca, în cursul zilei de sâmbătă, 21

mai 2011, inculpații L.G. și B.L., împreună de această dată cu inculpații I.S.

(tatăl concubinei inculpatului L.G.) și R.I. (șoferul inculpatului I.S. și

găzduit de acesta) se aflau în locuința inculpatului I.S., acesta din urmă

spunând celorlalți că a lucrat pentru victima D.I. și că aceasta locuiește

singură, că are o fată care nu locuiește cu ea, iar banii îi ține într-un

sertar din dulapul din camera unde doarme.

În urma discuțiilor

purtate, toți cei patru inculpați au hotărât să comită fapta din noaptea de

21/22 mai 2011. Tot atunci au stabilit că, dacă femeia îi va surprinde, să o

lege și să-i pună căluș.

Potrivit înțelegerii

prealabile avute, în timp ce inculpații L.G. și B.L. urmau să pătrundă în

locuința victimei, inculpații I.S. și R.I. aveau rolul de a le asigura paza și

de a-i prelua pe cei doi inculpați în autoturism după comiterea faptelor, inculpatul

R.I. având și rolul de a-i transporta pe inculpați la și de la locul faptei,

fiind singurul deținător al unui permis de conducere.

Pentru verificarea

locului faptei, în cursul serii (zilei de 21 mai 2011, în jurul orei 18:00 -

19:00), cei patru s-au deplasat din orașul Săcueni în mun. Marghita, cu

autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de inculpatul R.I.

Ajunși în Marghita,

inculpații L.G., B.L. și I.S. au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința

victimei situată pe str. A.J. (inculpatul R.I., fiind șofer, a rămas în

autoturism), observând că în apropierea locuinței sunt camere de supraveghere

video, după care cu toții s-au reîntors în orașul Săcueni.

În cursul nopții, cei

patru inculpați s-au reîntors în Marghita și, conform rolurilor stabilite,

inculpații L.G. și B.L. au pătruns, prin escaladare, prin dislocarea unor țigle

de pe acoperiș și prin podul casei, în locuința victimei D.I.

În timp ce căutau

bunuri în casă, cei doi inculpați au fost surprinși de victimă, situație în care

cei doi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri, i-au smuls de pe degete

inelele, i-au luat din urechi cerceii, după care au ucis-o prin sugrumare

(deși, potrivit înțelegerii inițiale, violențele ar fi trebuit să se limiteze

doar la legarea victimei și punerea unui căluș), pentru a-și asigura reușita

faptei de tâlhărie, astfel cum au plănuit.

După comiterea

faptelor, cei doi inculpați au părăsit locuința victimei, anunțându-i telefonic

pe inculpații I.S. și R.I. că pot să vină să-i ia, condiții în care, după ce au

fost preluați de aceștia din urmă, cu toții s-au întors în orașul Săcueni.

A doua zi, cei patru

inculpați, însoțiți și de I.M., soția inculpatului I.S., s-au deplasat în mun.

Oradea cu scopul valorificării bijuteriilor sustrase.

La data de 22 mai

2011, inculpatul R.I. a vândut la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL,

situată în Oradea, un ghiul, un inel și 2 cercei, toate din aur, pentru suma de

950 RON, bani pe care i-a împărțit cu ceilalți trei inculpați.

Această stare de fapt

rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi

penale, cât și în fața instanței.

Potrivit

declarațiilor părții civile D.R. (date în cursul urmăririi penale și menținute

și în fața instanței), ultima dată a discutat telefonic cu victima în ziua de

sâmbătă, 21 mai 2011, în jurul orelor 18:00 - 19:00, iar a doua zi, duminică,

22 mai 2011, în jurul orei 12:00, a resunat-o pe victimă, dar aceasta nu a

răspuns.

Întrucât a apelat-o

în mod repetat ulterior pe mama sa pe parcursul zilelor de duminică și luni, în

dimineața zilei de luni, 23 mai 2011, partea civilă s-a deplasat cu un taxi din

mun. Cărei, jud. Satu Mare, în mun. Marghita, însoțită de cei doi copii și de

concubin.

Ajunși în fața

locuinței victimei, au constatat că ușa de la stradă și poarta sunt închise

prin interior, iar victima nu răspundea la apelurile telefonice. Ca atare,

concubinul părții civile, martorul P.Z.G., a escaladat gardul din stânga ușii,

a pătruns în curte, a deschis poarta, după care s-au îndreptat toți patru spre

locuință, constatând că geamul bucătăriei este deschis, ceea ce li s-a părut

anormal întrucât nu mai fusese niciodată văzut deschis. De asemenea, au

constatat că grilajul metalic este închis cu lacătul pe interior, iar în lacăt

era introdusă o cheie aflată pe o legătură de chei pe care se afla și cheia

adevărată, iar ușa din lemn a locuinței era întredeschisă. Concubinul părții

civile a deschis lacătul, iar partea civilă a intrat în bucătărie, constatând

că în locuință lucrurile sunt răvășite, iar victima este căzută lângă pat, fără

să prezinte semne vitale, astfel că au anunțat imediat Poliția Municipiului

Marghita.

Toate aceste aspecte

au fost confirmate și de martorul P.Z.G. atât în cursul urmăririi penale, cât

și în fața instanței.

Partea civilă D.R. a

mai descris, în detaliu, bijuteriile lipsă ale victimei, precizând că aceasta

purta o verighetă simplă, un inel cu piatră roșie, o pereche de cercei rotunzi

și un inel de aur care avea gravate în centru inițialele victimei, D.I., cu

litere mari de mână, suprapuse.

Fiind sesizate

organele de poliție, s-a deplasat la fața locului o echipă complexă de

specialiști.

Din cuprinsul

Procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 23 mai 2011

și din planșele fotografice întocmite cu aceeași ocazie, au rezultat

următoarele aspecte relevante: ușa de acces în curte era închisă și asigurată,

fără urme de forțare; pe porțiunea de acoperiș de deasupra intrării în locuință

s-au observat câteva țigle dislocate; în prima încăpere a locuinței, între

patul din dreapta și masă, pe covor, se afla cadavrul victimei, îmbrăcat sumar,

fiind prezente urme de violență la nivelul feței (ochii tumefiați, excoriații

la nivelul bărbiei, buzelor și nasului), gâtului (echimoze și excoriații),

urechilor și membrelor superioare (echimoze și excoriații pe fața anterioară).

Asupra victimei nu au fost găsite niciun fel de bijuterii, respectiv cercei,

inele, brățări ori lănțișoare. S-a constatat că din cămară se poate face

accesul în pod, capacul de la intrarea în pod fiind lipsă, sub gura podului

fiind evidențiate urme dinamice de de stratificare. În podul locuinței a fost

descoperit lângă intrarea în pod capacul de lemn, mișcat de la locul său, iar

în apropierea acestuia a fost descoperit, imprimat în praful și pământul

bătătorit care acoperă podul, un fragment de urmă de încălțăminte. În zona

corespunzătoare acoperișului bucătăriei s-a constatat că 3 țigle sunt

dislocate, iar în acoperiș este un orificiu cu dimensiunile de cca. 20 x 25 cm.

Sub acest orificiu, pe jos se afla o țiglă acoperită parțial cu mușchi și praf

pe partea expusă exteriorului, ale cărei margini erau relativ curate, în

contrast cu alte țigle găsite în pod, care erau acoperite în totalitate cu

praf.

Potrivit Raportului

de constatare medico-legală din 23 iunie 2011 al Serviciului de Medicină Legală

al Județului Bihor, moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat

asfixiei mecanice prin sugrumare, moartea datând din 22 mai 2011.

Potrivit raportului,

pe corpul victimei au fost evidențiate multiple leziuni corporale, la nivelul

extremității cefalice (echimoze, excoriații și hematoame) produse prin lovire

cu corp dur și comprimare cu mâna și degetele, precum și prin tracțiune; la

nivelul gâtului (echimoze și excoriații) produse prin comprimare cu mâna și

zgâriere cu unghiile; la nivelul membrelor (echimoze și excoriații) produse

prin comprimare cu mâinile și zgâriere de corp dur; la nivelul toracelui

(echimoze) care s-au produs prin comprimare între planuri dure.

Potrivit aceluiași

raport, cel mai probabil, poziția victimă-agresor a fost față în față. În ceea

ce privește succesiunea loviturilor, s-a apreciat că victima a fost întâi

lovită la nivelul extremității cefalice, apoi imobilizată și comprimată cu

mâinile în regiunea gâtului.

Instanța a reținut că

inculpații au recunoscut, nuanțat, implicarea lor în săvârșirea faptei din

noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., descriind modul în care a fost

concepută și săvârșită această faptă.

Astfel, inculpații

L.G. (constant în cursul urmăririi penale), B.L. (inclusiv în fața instanței)

și I.S. (inițial) confirmă discuțiile prealabile avute în legătură cu fapta din

noaptea de 21/22 mai 2011 și confirmă, inclusiv în fața instanței, că hotărârea

de a săvârși fapta a fost luată de toți cei patru după ce inculpatul I.S. le-a

relatat date despre victimă (a lucrat anterior pentru victimă și știa că

locuiește singură, aceste ultime aspecte retractate ulterior).

Ulterior și

inculpatul R.I. a recunoscut că, împreună cu ceilalți, a luat hotărârea de a

participa la săvârșirea acestei fapte, dar a arătat că aceasta viza doar un

furt.

Aceste susțineri au

fost preluate ulterior și de ceilalți inculpați, care în fața instanței au

încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut prezența victimei în locuință și

nu au discutat în prealabil despre modul în care se va proceda dacă victima îi

va surprinde, susțineri ale inculpaților care vor fi înlăturate de instanță,

pentru considerentele ce vor fi expuse.

Astfel, schimbarea

atitudinii procesuale a inculpaților L.G. și B.L. nu a avut o motivație

plauzibilă, este în totală contradicție cu declarațiile lor anterioare, date în

prezența apărătorilor (și în prezența traducătorului autorizat, în cazul

inculpatului B.L.) și nu poate fi avută în vedere de instanță, cât timp și alte

elemente ale cauzei contrazic aceste explicații ulterioare.

Potrivit

declarațiilor inițiale ale inculpatului L.G., în cadrul acelei discuții

prealabile din ziua de sâmbătă, la care au participat toți cei patru inculpați,

I.S. le-a relatat celorlalți și că știe că "bătrâna locuiește singură, că

are o fată care nu locuiește cu ea". De asemenea, același inculpat a mai

arătat că "Tot atunci am discutat ca, dacă femeia va fi acasă și ne va

surprinde, să o legăm și să-i punem căluș. Înțelegerea era ca eu cu B.A. să

intrăm în casa pe la acoperiș și S. și I. să ne aștepte la mașină."

Potrivit

declarațiilor inițiale ale inculpatului B.L., "pe drum S. (inculpatul

I.S.) mi-a spus că femeia locuiește singură și că nu are familie. Doresc să

precizez că, întrucât știam că bătrâna va fi în locuință, eu cu G. am discutat

înainte de a pleca de acasă, dar și în mașină, că dacă femeia se va trezi și ne

va surprinde, să o legăm de mâini și picioare și să o închidem într-o cameră,

chiar dacă exista riscul să fim recunoscuți. De altfel, și S. (inculpatul I.S.)

ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi

trezit".

Din cuprinsul

declarațiilor inițiale ale celor doi inculpați rezultă neechivoc că I.S. le-a

spus că victima locuia acolo singură, discuții la care au asistat toți cei

patru inculpați, discuții purtate înainte de comiterea faptei atât în locuința

inculpatului I.S., cât și în autoturismul condus de inculpatul R.I., discuții

care se purtau de fiecare dată în limba maghiară.

De asemenea, numai

cunoașterea faptului că victima se află în locuință explică modul de operare,

respectiv pătrunderea ambilor prin escaladarea terasei, prin dislocarea unor

țigle din acoperiș, prin deschiderea capacului de la pod, prin coborârea prin

cămară pe un raft și un frigider (astfel cum rezultă atât din explicațiile

constante ale inculpaților L.G. și B.L., cât și din procesele-verbale de

reconstituire, inclusiv de suporturile video ale acestor reconstituiri),

explicațiile ulterioare ale inculpaților în legătură cu acest mod de operare (în

sensul că au dorit ca astfel să nu fie văzuți, eventual, de vecini) fiind

neplauzibile (modalitatea de pătrundere aleasă de inculpați fiind una mult mai

complexă și dificilă, cu mai multe riscuri de a fi văzuți/auziți de vecini).

Dovada faptului că

această modalitate de pătrundere a fost prestabilită, fiind determinată de

prezența victimei în locuință, rezultă și din faptul că ei nu au încercat în

prealabil o modalitate mai facilă de pătrundere în locuință.

De altfel, chiar

inculpatul L.G. a arătat că după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a

intrat în prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se.

Cunoașterea, de către

toți inculpații, a împrejurării că victima se afla în locuință rezultă și din

discuțiile avute imediat după săvârșirea faptei, la întoarcerea în autoturism.

Potrivit susținerilor

inculpatului L.G., pe drum, inculpații au discutat că se impune să își distrugă

hainele prin incendiere, pentru a nu putea fi identificați.

De asemenea, potrivit

inculpatului B.L., pe drumul de întoarcere, el și L.G. au povestit celorlalți

doi inculpați ce s-a întâmplat cu femeia, inculpatul B.L. spunându-i

inculpatului I.S. că nu știe dacă femeia va trăi deoarece sângera tare, acesta

din urmă spunându-i că nu era cazul să o bată.

Această din urmă

afirmație a inculpatului I. a fost făcută în condițiile în care anterior,

potrivit înțelegerii prealabile, trebuiau doar să lege victima de mâini și

picioare și să o închidă într-o cameră, modalitate sugerată inclusiv de

inculpatul I. (potrivit declarației inculpatului B.L.: "De altfel, și S.

ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi

trezit").

Potrivit inculpatului

I.S., când inculpații L.G. și B.L. s-au urcat în autoturism, aceștia i-au spus

"să fugim pentru că este bai". I-a întrebat ce s-a întâmplat, dar cei

doi i-au spus să nu pună întrebări, însă a auzit că B.L. i-a spus lui L.G. că

s-ar putea ca bătrâna să fi murit. În fața instanței, inculpatul I.S. a arătat

că după ce s-au întors cei doi din locuința victimei, B.L. i-a spus

inculpatului R.I. că e posibil ca victima să fi murit.

Din cuprinsul

discuțiilor purtate de inculpați în autoturism, imediat după comiterea faptei,

astfel cum acestea au fost relatate de L.G., B.L. și I.S., rezultă că niciunul

dintre ei nu a fost surprins de prezența victimei în locuință, astfel cum ar fi

fost firesc dacă înțelegerea lor nu ar fi avut în vedere această ipoteză,

inculpații discutând mai degrabă de caracterul exagerat al reacției

inculpaților L.G. și B.L.

Inculpatul R.I. a

fost singurul dintre inculpați care a arătat, contrar tuturor celorlalți, că

L.G. și B.L. nu au spus unde au fost și ce au făcut și că pe drumul de

întoarcere înspre Săcueni nu s-a discutat nimic, afirmații care nu pot fi luate

în considerare.

Din cuprinsul tuturor

acestor probe coroborate rezultă că inculpații au cunoscut prezența victimei în

locuință, au avut în vedere această prezență la stabilirea modalității de

pătrundere în locuință (modalitate de altfel similară și în cazul faptei

descrise la pct. III din rechizitoriu), au discutat inclusiv despre modul de

acțiune în cazul în care aceasta se va trezi și îi va surprinde în locuință și,

în aceste condiții și-au împărțit rolurile.

În continuare, în

declarațiile date, toți cei patru inculpați confirmă că în seara de 21 mai

2011, au plecat toți din Săcueni în Marghita cu autoturismul F.M. cu numărul de

înmatriculare XXXX condus de R.I. și că, ajunși în Marghita, L.G., B.L. și I.S.

au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința victimei, observând că în apropierea

locuinței sunt camere de supraveghere video.

Inculpatul R.I. a

fost singurul dintre inculpați care a arătat (în fața instanței) că plecarea

lor în Marghita, din seara zilei de 21 mai 2011, s-a făcut pentru a căuta de

lucru, susținere total nesinceră, luând în considerare contradicția evidentă cu

declarațiile celorlalți, dar și că era sâmbătă seara.

Prezența inculpaților

în Marghita, pentru verificare prealabilă și recunoașterea locului faptei,

rezultă și din înregistrările camerelor de supraveghere video aparținând celor

două societăți comerciale, amplasate la distanțe mici de o parte și alta a

locuinței victimei.

Potrivit

înregistrărilor acestor camere, la data de 21 mai 2011, au fost observate la

ora 20:27:31, venind dinspre Marghita spre Petreu pe trotuar trei persoane de

sex masculin, care au traversat strada înainte de locuința victimei, au trecut

apoi prin fața casei acesteia după care au revenit spre centrul orașului,

comportamentul acestora fiind unul specific unei acțiuni de recunoaștere, unul

din cei trei vorbind la telefonul mobil.

De altfel, obiecte de

îmbrăcăminte (tricouri, pantaloni) dintre cele care au fost purtate de

inculpați în seara de 21 mai 2011, când au fost surprinși de camerele de

supraveghere trecând prin fața locuinței victimei, au fost descoperite la

locuințele inculpaților cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data

de 29 iunie 2011.

Potrivit

înregistrărilor acelorași camere, la ora 20:39:29, se observă circulând dinspre

Marghita spre Petreu un autoturism de culoare verde închis, an de fabricație

1992 - 1996, având luminile de drum aprinse, farul din dreapta luminând mai

puternic, geamul din dreapta față având un paravânt, autoturismul având și

trapă în plafon, caracteristici, dotări și defecțiuni similare cu cele ale

autoturismului F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpatul R.I.

la acea dată.

De asemenea, toți cei

patru inculpați confirmă că în cursul nopții, în jurul orei 24:00 împreună au

revenit în Marghita cu același autoturism, au trecut de casa victimei spre

centrul mun. Marghita și au revenit spre Petreu, oprind inițial în apropierea

locuinței victimei, după care au mers la o distanță mai mare întrucât câinii de

la fabrica de fier forjat i-au simțit și au început să latre.

Și aceste declarații

ale inculpaților sunt susținute de înregistrările acelorași camere din care

rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2011, la ora 00:50:00, un autoturism de

culoare închisă circulă din direcția Petreu spre Marghita, având luminile de

drum aprinse, farul stânga funcționând foarte slab, lumina farului dreapta

formând pe carosabil un fascicul de lumină în forma literei "Y".

La ora 00:52:07, se

observă circulând dinspre Marghita spre Petreu același autoturism cu aceleași

defecțiuni la sistemul de iluminare, deplasându-se cu viteză redusă, autoturism

care, după ce parcurge circa 100 m, luminile spate se sting, fiind posibil ca

acesta să fi oprit pe partea dreaptă în direcția de deplasare.

Inculpații L.G. și

B.L. au descris cum au coborât din autoturism și cum s-au întors pe jos la

locuința victimei, cum au pătruns în curte prin escaladarea gardului de la

stradă, cum au mers pe terasă și au urcat pe acoperișul terasei ajungând la

acoperiș, în zona de deasupra intrării în locuință, cum au dislocat câteva

țigle și au intrat în pod și cum apoi au coborât în cămară, unde nu exista o

scară, astfel că au escaladat un raft și un frigider.

Aceste declarații ale

inculpaților au fost menținute și susținute în cadrul reconstituirilor

efectuate la data de 6 iulie 2011 de către aceiași inculpați, aspecte rezultate

atât din procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și din

procesele-verbale de reconstituire întocmite și din înregistrările video ale

acestora.

Descrierile

inculpaților L.G. și B.L. cu privire la modul în care au acționat în locuință

sunt diferite.

Astfel, potrivit

inculpatului L.G., după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a intrat în

prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se ca urmare a

zgomotului produs atunci când inculpații au deschis ușa care făcea legătura

între cămară și bucătărie. Potrivit aceluiași inculpat, amândoi s-au îndreptat

imediat spre victimă, el lovind-o primul cu pumnul în față și punându-i mâna pe

gură pentru a nu striga, după care inculpatul B.L. a prins-o de mâini și a

imobilizat-o, timp în care L.G. i-a luat victimei cele trei inele de pe degete

și cerceii din urechi. Întrucât victima a reușit să scape din strânsoare,

inculpatul B.L. a lovit-o cu pumnul în ceafă, inculpatul L.G. lovind-o apoi și

el cu pumnii în cap. Inculpatul B.L. i-a pus apoi victimei mâna la gură pentru

a nu striga și a tras-o jos lângă pat, după care inculpatul L.G. a început să

caute banii în dulapul din cameră, trăgând sertarele, fără însă să găsească

bani. L.G. a continuat să caute bani sau bunuri de valoare în hol și în

celelalte două camere ale locuinței, iar la un moment dat a venit și inculpatul

B.L. care, întrebat fiind dacă victima nu va striga, a afirmat că nu mai are

cum să strige. Ce doi inculpați nu au mai găsit bani sau bunuri de valoare,

astfel că au revenit după un timp în camera în care se afla victima, care nu

era decedată, dar horcăia și era plină de sânge pe față.

În privința

împrejurărilor în care a fost lovită victima, inculpatul B.L. a prezentat o

altă stare de fapt.

Potrivit acestuia, în

timp ce căuta bunuri în locuință împreună cu L.G., femeia s-a trezit,

împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu pumnul de mai multe ori în

față, victima căzând lângă pat, L.G. continuând să o lovească și după ce

aceasta a căzut. A arătat că după ce L.G. a încetat cu loviturile, s-a apropiat

și el de victimă, a ținut-o de mână și i-a pus mâna pe gât pentru a vedea în ce

stare este, observând că era plină de sânge pe față, inculpatul L.G. continuând

să caute după bani. Văzând că victima mai e în viață și gemea, i-a spus lui G.

să o scoată din casă și să o ducă la spital, deoarece s-a gândit că în starea

în care este poate să moară din cauza hemoragiei, dar G. nu a fost de acord.

Analizând cele două

declarații, instanța a reținut că inculpatul L.G. nu a negat propria lui

contribuție la lovirea victimei, la luarea cerceilor din urechile victimei și

la smulgerea inelelor de pe degetele acesteia, după aplicarea loviturilor, în

timp ce inculpatul B.L., prin explicațiile sale a încercat să înlăture orice

implicare a sa în lovirea și uciderea victimei, dar a recunoscut că a asistat

la toate acțiunile lui L.G., inclusiv la momentul în care, urmare a loviturilor

aplicate, inculpatul L. i-a luat cerceii din urechi și inelele de pe degete.

De altfel,

modalitatea descrisă de inculpatul L.G. și contribuția efectivă și a

inculpatului B.L. la lovirea și curmarea vieții victimei este confirmată și de

rezultatul raportului de constatare medico-legală, de multitudinea

traumatismelor suferite de partea vătămată, dar și de explicațiile neplauzibile

ale inculpatului B.L.

Acesta, deși

recunoaște el însuși că a auzit când victima s-a trezit și a început să strige

"ajutor", arată doar că a asistat la toată activitatea infracțională

a inculpatului L.G., că a văzut loviturile pe care inculpatul G. i le aplica

victimei, a văzut victima plină de sânge și doar s-a gândit că în starea în

care este victima poate să moară.

De asemenea, ca să

explice echimozele și excoriațiile de la nivelul gâtului victimei, dar și de la

nivelul membrelor, descrise în raportul de constatare medico-legală, inculpatul

B.L. recunoaște că a prins-o pe victimă de mână și de gât dar doar pentru a

vedea dacă mai trăiește (raportul de constatare medico-legală stabilind că

sugrumarea victimei a determinat decesul acesteia), însă, în prezența tuturor

acestor explicații, nu a făcut nimic de natură a împiedica rezultatul produs -

curmarea vieții victimei.

Ori toate aceste

elemente configurează participația și a inculpatului B.L. la uciderea victimei,

fiind lipsit de relevanță sub aspectul răspunderii penale a coinculpaților,

modalitatea de împărțire (chiar spontană) a rolurilor în ceea ce privește

lovirea victimei - uciderea ei - sustragerea de bunuri/smulgerea bijuteriilor,

cât timp din cuprinsul activităților infracționale desfășurate de fiecare și

din atitudinea fiecăruia rezultă neechivoc urmărirea sau cel puțin acceptarea

rezultatului final (curmarea vieții victimei), rezultat necesar desăvârșirii

activității lor infracționale (de sustragere, prin violență, de

bunuri/bijuterii din locuința victimei).

Nesinceritatea

inculpatului B.L. este confirmată de rezultatul autopsiei victimei și de cauza

decesului acesteia, care, concluzionând că moartea victimei D.I. a fost

violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, înlătură ipoteza

(prezentată și de inculpatul L.), în sensul că victima ar fi decedat la un

moment ulterior.

Imediat după

tâlhărirea victimei și curmarea vieții acesteia, în scopul părăsirii locului

faptei, inculpatul B.L. a luat o legătură de chei de pe masă și a încercat să

deschidă lacătul cu o cheie, dar nu a reușit și a lăsat cheia introdusă în

lacăt.

În continuare,

inculpatul B.L. a deschis geamul bucătăriei dinspre terasă și, după ce s-a

urcat pe o canapea de lângă geam, a ieșit pe terasă, urmat de inculpatul L.G.

Aceste aspecte sunt

confirmate și de martorul P.Z.G., partea civilă D.R., dar și de procesul-verbal

de cercetare la fața locului, din care rezultă că ușa de acces în locuință era

dublată de un grilaj metalic spre exterior, grilaj metalic găsit în poziție

închisă și asigurat cu un lacăt pe interior, lacăt în care a fost găsită o

cheie introdusă pe jumătate, cheie ce se afla pe o legătură de chei pe care era

și cheia adevărată a lacătului.

Din cuprinsul

declarațiilor inculpaților L.G. și B.L. rezultă că, după comiterea faptei,

ajunși în curtea locuinței victimei, acesta din urmă a discutat telefonic cu

inculpatul I.S. căruia i-a spus să vină după ei cu autoturismul (aspect

confirmat și de listingul convorbirilor telefonice din noaptea de 21/22 mai

2011), după care cei doi inculpați au sărit gardul în stradă, au urcat în

autoturismul condus de inculpatul R.I. și s-au întors cu toții în Săcueni.

Preluarea, în

condițiile expuse, a celor doi inculpați, este confirmată și de camerele de

supraveghere video aparținând celor două societăți comerciale, din

înregistrările cărora se observă că începând cu ora 02:06:15, autoturismul cu

aceleași defecțiuni la sistemul de iluminare își continuă deplasarea, la ora

02:06:29 oprește pe partea dreaptă în direcția sa de deplasare, iar la

02:06:31, se observă cum prin spatele acestuia trece o persoană, urmată la

foarte scurt timp de o alta, iar imediat autovehiculul se pune în mișcare. În

tot acest timp, cei doi câini care se observă în curtea imobilului cu nr. A,

sunt foarte agitați și privesc înspre locul unde a oprit autoturismul

respectiv.

În privința

discuțiilor avute pe drum, instanța a făcut referire anterior la acestea.

Inculpații, în

declarațiile date, au recunoscut că a doua zi dimineață, duminică, 22 mai 2011,

toți patru și soția inculpatului I.S. s-au deplasat în municipiul Oradea, unde

au căutat o casă de amanet deschisă și astfel au ajuns pe str. A.E. din Oradea,

unde au intrat doar inculpatul R.I. și soția lui I., primul vânzând bijuteriile,

prezentând și cartea sa de identitate maghiară.

Vânzarea bijuteriilor

de către inculpatul R.I. este confirmată și de celelalte probe administrate în

cauză.

Astfel, potrivit

borderoului de achiziție întocmit, semnat de inculpat, la care a fost atașată

xerocopia cărții maghiare de identitate a acestuia, casa de amanet din Oradea,

str. A.E., aparținând SC B.C. IFN SRL, a achiziționat în data de 22 mai 2011 un

ghiul, un inel și 2 cercei (lipsea astfel un inel), toate din aur, pentru

prețul de 950 RON, de la inculpatul R.I.

Martorul B.N.D.,

administratorul societății de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale

(declarație menținută și în fața instanței) că personal a examinat bijuteriile

vândute de inculpat și își amintește clar că ghiulul avea formă ovală, iar pe

acesta erau gravate două inițiale, cu majuscule de mână, respectiv

"ID".

Și martora T.R.T.,

angajata casei de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declarație

menținută și în fața instanței) că acele bijuterii au fost vândute de un bărbat

însoțit de o femeie în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, înainte de

orele amiezii.

La rândul ei, martora

I.M., soția inculpatului I.S. (audiată în fața instanței cu respectarea art. 80

C. proc. pen.) a recunoscut că în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, a

plecat cu cei patru inculpați în Oradea (în cursul nopții de 21/22 mai 2011,

inculpații L. și R. dormind la locuința sa și a inculpatului I.), că l-a

însoțit pe inculpatul R.I. în casa de amanet, unde acesta a vândut niște

bijuterii cu suma de cea 900 RON și că această sumă a fost imediat împărțită de

cei patru inculpați, însă nu a dat detalii legate de proveniența bijuteriilor

și de înțelegerea dintre inculpați (de altfel, în mare parte declarația acestei

martore a fost una nesinceră, în vădită contradicție chiar cu declarațiile date

de inculpați în legătură cu celelalte aspecte pentru care a fost audiată).

Toți inculpații au

confirmat împărțirea sumei de bani obținută din vânzarea bijuteriilor (R.I.

arătând că a primit circa 200 - 250 RON, L.G. arătând că fiecare inculpat a

primit circa 225 RON, B.L. și I.S. arătând că suma s-a împărțit în mod egal,

deși sumele indicate de cei doi diferă).

Inculpatul L.G. a mai

declarat că la comiterea infracțiunilor din noaptea de 21/22 mai 2011, el și

coinculpatul B.L. au purtat mănuși și că imediat după comiterea infracțiunilor

unii dintre ei și-au incendiat hainele, iar alții și le-au aruncat la gunoi ori

pe marginea șoselei care face legătura între Oradea și Săcueni.

Același inculpat a

mai arătat că unul dintre inelele victimei (o verighetă) a rămas asupra sa și

l-a vândut în următoarea zi, luni, 23 mai 2011, la o casă de amanet de pe str.

R. din Oradea.

Această susținere a

inculpatului se coroborează și cu procesul-verbal de reconstituire din 4 iulie

2011, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatului L.G., în prezența

apărătorului, a condus organele de urmărire penală la imobilul situat în

Oradea, str. R., după care a pătruns în curtea interioară și, urcând o scară

din partea stângă, a ajuns la etajul I, unde s-a constatat că se află o casă de

amanet aparținând SC H. IFN SRL Oradea.

Conform Contractului

de amanet din 23 mai 2011 identificat la sediul societății de angajata M.D.C.F.

și administratorul F.M., L.G. a vândut o verighetă cu greutatea de 3,90 grame

pentru prețul de 273 RON, contractul fiind semnat de către inculpat și de o

angajată a SC H. IFN SRL, respectiv H.E.

Nu în ultimul rând,

instanța a reținut, cu privire la fapta din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra

victimei D.I., că toți inculpații au formulat cereri de aplicare a procedurii

prev. de art. 320

1

C. proc. pen., (recunoscând B.L., I.S. și R.I.,

într-o variantă menită să le atenueze răspunderea penală și L.G. într-o formă

menită să sprijine explicațiile celorlalți), cereri respinse față de toți

inculpații: față de inculpații L.G. și B.L. prin prisma faptului că față de

pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor

deosebit de grav erau aplicabile prev. art. 320

1

alin. (7) teza

finală C. proc. pen., conform cărora în cazul unor astfel de infracțiuni

procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen. nu este admisibilă, dar

și prin prisma faptului că aceștia și-au schimbat declarațiile în legătură cu

limitele înțelegerii prealabile avute cu ceilalți doi inculpați; față de

inculpații I.S. și R.I., deoarece aceștia au negat faptul că înțelegerea

prealabilă ar fi vizat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, negând faptul că ar

fi cunoscut și discutat despre prezența victimei în locuință.

28 iunie 2011, aceiași inculpați (L.G., B.L., I.S. și R.I.), aflându-se în

Arad, urmare a faptului că inculpatul I.S. le-a relatat celorlalți despre

faptul că a lucrat pentru partea vătămată S.E., toți au luat hotărârea de a

sustrage bunuri din locuința acesteia.

În acest scop, au

hotărât să-l trimită pe inculpatul R.I. pentru a verifica informațiile primite

de la inculpatul I.S., respectiv dacă partea vătămată S.E. este acasă și

locuiește singură.

Inculpatul R.I. a

sunat la soneria de la stradă a locuinței, întrebând-o pe S.E. (care nu-i

deschisese poarta) dacă nu cunoaște un atelier auto, partea vătămată spunându-i

că nu știe, după care inculpatul a plecat, întorcându-se în locul în care se

aflau ceilalți coinculpați și spunându-le că partea vătămată este singură.

Imediat ulterior,

după ce s-au întors cu toții la mașină (pe care au parcat-o lângă o

benzinărie), au luat hotărârea de a pătrunde în cursul nopții în locuința

părții vătămate, inculpatul I.S. spunându-le că aceasta își ține banii într-un

dulap din prima cameră de la intrarea în curte.

Cu aceeași ocazie,

inculpații au stabilit rolurile, modul de pătrundere și ce vor face dacă partea

vătămată îi va surprinde: astfel, L.G. și B.L. urmau să pătrundă în locuința

părții vătămate prin acoperiș, în timp ce I.S. și R.I. urmau să-i aștepte în

mașină, iar dacă partea vătămată îi va surprinde o vor imobiliza și îi vor pune

un căluș.

În jurul orei 01:00,

inculpații s-au deplasat cu autoturismul din locul în care așteptaseră noaptea

(lângă stația Peco de la baza podului de la intrarea în mun. Arad dinspre

Oradea) până spre locuința părții vătămate, dar rămânând fără benzină,

inculpații L.G. și B.L. au continuat deplasarea pe jos, în timp ce inculpații

I.S. și R.I. au rămas în autoturism.

La fel ca în cazul

victimei D.I., inculpații L.G. și B.L., purtând mănuși, au escaladat gardul de

la stradă, au pătruns în curte, au escaladat acoperișul casei, au dislocat

câteva țigle și au intrat în podul casei, au deschis ușa podului, prin forțarea

unui belciug, după care au pătruns în locuința părții vătămate prin cămară.

Întrucât aceasta s-a

trezit și i-a surprins, cei doi au lovit-o, au doborât-o la pământ în hol, au

legat-o cu mâinile la spate și i-au aplicat un căluș, după care au căutat bani

și bunuri prin camere, sustrăgând dintr-o cameră suma de 3.260 RON, doi cercei

și un lanț de aur.

Inculpații au revenit

apoi la autoturism și i-au dat inculpatului R.I. suma de 50 RON pentru a

cumpăra benzină.

După ce acesta a

alimentat autoturismul cu benzină, inculpații s-au îndreptat spre Oradea pentru

valorificarea bijuteriilor, pe care le-au vândut în dimineața zilei de 29 iunie

2011 la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E.

(aceeași la care au fost vândute și bijuteriile sustrase victimei D.I.), pentru

prețul de 1.080 RON, din care au dat inculpatului R.I. suma de 200 RON, restul

fiind împărțit între ceilalți inculpați în mod egal. Tot în Oradea, inculpatul

I.S. a aruncat pantalonii inculpatului L.G. într-un tomberon, iar inculpații

L.G. și B.L. și-au cumpărat noi perechi de încălțăminte.

Din Oradea,

inculpații și-au continuat deplasarea spre locuințele lor din orașul Săcueni,

aruncându-și pe drum încălțămintea veche, în Săcueni fiind prinși de organele

de poliție, care îi așteptau pentru efectuarea perchezițiilor domiciliare în

legătură cu fapta acelorași inculpați din Marghita, din noaptea de 21/22 mai

2011.

Faptele celor patru

inculpați au rezultat din probele legal administrate în cursul urmăririi penale

și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul

declarațiilor martorului I.M. (date atât în cursul urmăririi penale, cât și în

fața instanței), în dimineața zilei de 29 iunie 2011, la solicitarea a două

persoane care erau îngrijorate de situația vecinei S.E. ale cărei țipete se

auzeau din stradă, a sărit gardul și a intrat în locuința părții vătămate pe

ușa din spate, constatând că acea ușă era larg deschisă, iar S.E. era căzută la

pământ într-o stare de nedescris.

Martorul I.M. a

arătat că partea vătămată avea fața plină de sânge, prezenta urme de violență în

zona gâtului, avea ochii aproape ieșiți din orbite și mâinile legate cu o cârpă

în față atât de strâns încât i se umflaseră din cauza circulației greoaie a

sângelui, iar când a încercat să o ridice se plângea că o dor toate oasele. Din

cauza stării degradate în care se afla, martorul a arătat că nu a reușit să o

ridice de pe jos, anunțând ambulanța prin Serviciul 112. Din cauza stării

degradate în care se afla, S.E. nu a putut să discute nici cu cei de la

ambulanță și nici cu organele de poliție sosite la fața locului. Imediat

ulterior au mai venit la locuința părții vătămate S.E. și alte două