ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1273/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 26 septembrie 2011 Tribunalul Suceava a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul A.G.V., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., ca nefondată. A respins cererea formulată de părțile civile C.D.C. și SC C.C.E.

SRL Suceava, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A.G.V. prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. (victimă fiind C.C.C.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca nefondată. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de „constituire a unui grup infracțional organizat" la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 280 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. În temeiul disp. art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.G.V., durata reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2009 la zi. În temeiul disp.

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.G.V. În temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a următoarelor bunuri: - sumele de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro și 18.339,85 RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 și cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora la Banca C.- Sucursala S. pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava.

- un telefon marca N., prevăzut cu cartelă; - un telefon marca M., cu cartelă. În temeiul disp. art. 118 lit. e) și f) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a următoarelor bunuri: - o tomfă din cauciuc de culoare neagră, - o bâtă de baseball din lemn de lungime 70 cm, diametrul la partea groasă de 6,5 cm, - 1 pereche mănuși din piele nr. 8 cu degete, - un cuțit mâner verde cu lama de 20 cm, - o cutie verde din plastic cu inscripția „M." în care se găsesc trei cartușe (două cu gaz și unul cu bilă de cauciuc), calibru 9 mm, - explozibil plastic, provenit din Franța, - 3 inele metalice, - o folie cu fir verde și bile, - trei cartușe 9 mm cu gaz iritant, - un lanț metalic cu mânere textile de culoare neagră de 47 cm, - 5 cuțite cu lamele de 25, 23, 18, 11 și 10 cm, - un Boxtet, - un arc din fibră de carbon culoare camuflaj, marca P. și 7 săgeți, din care trei cu vârf metalic.

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A.G.V. la plata de cheltuielilor judiciare către stat. A disjuns latura penală a cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.l. și N.A., precum și latura civilă a cauzei, care vor forma obiectul unui nou dosar și vor urma procedura de drept comun. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că din analiza probatoriilor și investigațiilor efectuate a rezultat fără dubiu că, urmare a experienței infracționale acumulate în timp pe linia comiterii de infracțiuni de tâlhărie și furturi, inculpații P.F.D., L.C., C.V.l., N.A., S.I.l. și A.G.V.

s-au regrupat și au constituit un grup infracțional organizat, începând cu prima decadă a lunii iulie 2009, grup ce întrunește toate exigențele prevăzute de legea penală, sub aspectul întinderii existenței sale în timp (o perioada determinată 08 - 20 iulie 2009), a determinării cu precizie a rolurilor pe care trebuiau să le îndeplinească fiecare dintre inculpați și a scopului final urmărit, respectiv săvârșirea unei infracțiuni grave. Acționând în condiții de violență extremă, lipsiți de scrupule și sfidând orice regulă de comportament social, membrii grupului au săvârșit fapte în locuri și împrejurări de natură a determina o puternică stare de insecuritate socială, fapt ce relevă deosebitul pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă aceștia.

În perioada 2008 - 2009 și-au intensificat prezența pe așa zisa „piață infracțională", cu același scop, însă de această dată folosind un „modus operandi" elaborat și vizând ținte cu potențial financiar ridicat. Din probatoriul administrat în mod complet în faza de urmărire penală, coroborat cu declarația de recunoaștere și regret a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, manifestată în fața instanței de judecată, și care stă să confirme atitudinea inculpatului adoptată și în fața organelor de anchetă penală, de confirmare a modalității de desfășurare a realității care se circumscrie în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește persoana sa, întocmai cu cele reținute și dovedite de către organele de urmărire penală.

Inculpatul A.G.V. a fost plecat din țară o perioadă de aproximativ 2 ani, timp în care a efectuat serviciul militar în legiunea străină franceză. După revenirea în țară a reluat legăturile cu prietenii din adolescență, printre care se regăsea și inculpatul S.I.I. Prin intermediul acestuia din urmă l-a cunoscut pe numitul C.T. din comuna B., județul Suceava, iar apoi pe numitul C.L.S. din comuna D., județul Suceava. În perioada sărbătorilor pascale a anului 2009, prin intermediul numitului C.L.S. i-a cunoscut pe inculpații P., L., C. și N., cu care a început să aibă relații de prietenie. La începutul lunii iulie 2009, inculpatul A.G.V. a fost contactat de inculpații P. și L., care i-au propus să participe la tâlhărirea unui valutist care deține asupra sa peste 300.000 euro.

Acesta a fost de acord, situație în care inculpatul P.F.D. i-a propus să se întâlnească în barul „L.M." din Municipiul Suceava, unde avea să-l aducă și pe inculpatul S. În ziua următoare, în locația stabilită, a avut loc întâlnirea la care au participat inculpații P., L., C., N., A. și S., împrejurare în care au discutat detaliile comiterii faptei și rolurile pe care urmează să le aibă fiecare dintre participanți. Cu același prilej, inculpatul A.G.V. a aflat că ținta este numitul C.C.C., despre care aveau date că ar purta asupra sa ori ar rula zilnic suma de aproximativ 300.000 euro, precum și amănunte privind zona în care locuia victima. Numitul C.C.C. desfășura activități comerciale de schimb valutar, în sfera schimbului legal de valută, fiind unul din administratorii SC C.C.E.

SRL Suceava, societate ce deținea mai multe puncte de schimb valutar, unul fiind amplasat la parterul blocului de pe strada M.V. din Municipiul Suceava și era cunoscut în județ ca unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri. Începând cu luna noiembrie 2008, victima C.C.C. s-a mutat împreună cu familia într-un imobil situat în Municipiul Suceava, strada G.B. Inculpații P.F.D. și L.C. și-au asumat ca principale sarcini supravegherea victimei, a domiciliului acesteia și a punctului de lucru reprezentat de casa de schimb valutar situată pe strada M.V. Inculpatul C.V.I. și-a asumat rolul de a supraveghea imobilul în care locuia victima, parcarea din spatele acestuia precum și cele două căi principale de acces spre imobilul AA, pe care le accesa victima C.C.C.

atunci când pleca sau venea la domiciliu. În cadrul activității infracționale, inculpatul C.V.I. urma să primească de la inculpații P.F.D. și L.C. semnalul plecării victimei, avea misiunea de a supraveghea parcarea și cele două căi de acces denumite de inculpați traseul nr. 1 și traseul nr. 2 și de a transmite executanților - inculpații S.I.I. și A.G.V. toate datele și indiciile în vederea executării agresiunii. Inculpații S.I.I. și A.G.V. și-au asumat rolul de executanți efectivi ai agresiunii asupra victimei C.C.C. și deposedării acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra sa. Inculpatul N.A. și-a asumat rolul de a evacua pe principalii executanți ai agresiunii, respectiv inculpații S.I.I.

și A.G.V., din perimetrul comiterii faptei, imediat după deposedarea victimei de suma de bani. În intervalul 01 iulie - 16 iulie 2009 inculpații au desfășurat activități de supraveghere în vederea cunoașterii în amănunt a programului zilnic al victimei și a traseelor parcurse de aceasta. În intervalul 17 iulie 2009 - dimineața zilei de 20 iulie 2009, după ce a fost stabilit traseul pe care îl parcurgea victima în cadrul programului zilnic, cei șase inculpați au luat decizia executării agresiunii fizice asupra victimei cu scopul deposedării de sumele în lei și valută pe care le-ar fi avut asupra sa. Prima tentativă a avut loc în după amiaza zilei de 17 iulie 2009, când victima C.C.C. a intrat în scara blocului în care locuia, până ca inculpații S.I.I.

și A.G.V. să apuce să-și ocupe locurile prestabilite și să acționeze, întrucât nu au găsit la timp obiectele contondente plasate anterior în gardul viu. Întrucât demersul infracțional nu a putut fi îndeplinit, cei șase inculpați au planificat executarea activității infracționale pentru data de 18 iulie 2009 dimineața și ulterior după amiaza, însă dimineața, victima a ieșit din scara blocului însoțit de o femeie, motiv pentru care executanții au hotărât să nu acționeze, iar după amiaza, datorită împrejurărilor, din nou rezoluția infracțională nu a putut fi concretizată. În dimineața zilei de 20 iulie 2009 inculpații s-au repoziționat în preajma imobilului în care locuia victima, însă situația din teren a condus iar la amânarea faptei pentru după amiaza zilei de 20 iulie 2009. Astfel, în după amiaza zilei de 20 iulie 2009, începând cu orele 17:35 inculpații au reluat supravegherea victimei, poziționându-se în locațiile stabilite, iar la orele 19:12, inculpatul P.F.D.

i-a comunicat telefonic inculpatului C.V.I. faptul că victima a plecat de la punctul de schimb valutar, aspect ce a fost transmis mai departe inculpaților S.I.I. și A.G.V., ce aveau rolul de a executa victima. Inculpatul S.I.I. s-a deplasat la colțul gardului viu, lângă un stâlp de iluminat public, a luat din gardul viu un obiect contondent, respectiv o bâtă (dinainte ascuns) și a așteptat momentul apariției victimei. În acest timp, inculpatul A.G.V. s-a plasat la rândul său pe alee, la o distanță de 4 - 5 pași în spatele inculpatului S.I.I., în dreptul gardului viu, încercând să observe momentul apariției părții vătămate pe traseul nr. 2. În momentul sosirii victimei, inculpatul S.I.I. i-a aplicat acesteia două lovituri în cap, din partea laterală dreapta, cu un corp contondent fără muchie, respectiv o bâtă de baseball, victima fiind în poziție ortostatică în momentul lovirii, după care a luat geanta pe care victima o avea asupra sa.

Imediat după săvârșirea faptei, inculpații S. și A. au fugit pe lângă blocul victimei, aleea pietonală a blocului de pe strada M.V., până în parcarea de pe strada A.N., unde au fost preluați în autoturismul marca R., aparținând inculpatului N.A. În continuare, s-au deplasat pe strada L.I.E., au ieșit pe strada M., pe șoseaua de lângă C.S., spre comuna I., unde la un moment dat au părăsit carosabilul și au parcat în apropierea cimitirului C.N. În același timp, inculpații P., L. și C. s-au deplasat cu autoturismul primului pe strada N.B., prin fața sediului Băncii T., după care pe strada Ș.M., prin fața sediului B.C.R., continuându-și deplasarea pe strada V.B.

prin fața sediului Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava (aceste aspecte au fost suprinse pe camerele de luat vederi ale tuturor celor trei instituții înainte amintite, în intervalul orar 19:24 - 19:28 ale zilei de 20 iulie 2009). Cei trei coinculpați au ieșit din Municipiul Suceava și și-au continuat deplasarea spre comuna I., pe strada I.C., întâlnindu-se cu ceilalți coinculpați din direcția opusă, în zona cimitirului C.N. din comuna I. După ce au discutat în acel loc, inculpații și-au continuat deplasarea pe un drum agricol, pe direcția comunei B., în zona releelor GSM, unde au trecut la împărțirea produsului infracțiunii. Întrucât în zonă și-au făcut apariția persoane necunoscute într-un atelaj hipo, cei șase coinculpați au părăsit locul inițial de împărțire a banilor, deplasându-se spre comuna B., pe același drum agricol până în dreptul unei parcele necultivate situată pe partea dreaptă a direcției de deplasare între două parcele cultivate cu porumb.

La mijlocul parcelei în discuție, cei șase au continuat împărțirea sumelor de bani sustrase prin violență de la victima C.C.C., după care au trecut la incendierea genții în care se aflau acei bani și a unor obiecte de îmbrăcăminte aparținând inculpatului S.I. Cu ocazia activității de conducere în teren a inculpatului A.G.V., în locațiile accesate după comiterea faptei, unde cei șase inculpați s-au întâlnit în vederea împărțirii sumelor de bani sustrase de la C.C.C., au fost identificate parte din bunuri ce au aparținut acestuia, respectiv banderole elastice - obiecte identice cu cele găsite la imobilele percheziționate în prezenta cauză, banderole din hârtie inscripționate cu sigla B., obiecte identice cu cele găsite la imobilele percheziționate în prezenta cauză, 3 chei metalice, care în urma experimetului judiciar au condus la stabilirea faptului că asigurau accesul la punctul de lucru situat în cartierul B., în incinta librăriei S.L.

De asemenea, cu aceeași ocazie a fost găsită incinerată geanta de mână de culoare albastră marca „L." care aparținuse victimei. Urmare a agresiunii suferite, victima a fost internată la data de 20 iulie 2009 la orele 22:31, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral mediu GCS 11, hematon extradural și plagă cranio-durală, fractură complexă parieto-frontală dreaptă iradiată în baza craniului, contuzie homoragică temporală dreapta, edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidială (agresiune), prezentând la internare traumatism cranio-cerebral cu sindrom confuzional și plagă epicraniană. Victima C.C.C. a decedat în ziua de 07 august 2009, la secția de terapie intensivă a Spitalului Județean „S.I.N." Suceava.

Conform raportului de necropsie din 17 septembrie 2009 a Serviciului de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, leziunile cranio-cerebrale suferite la data de 20 iulie 2009 au fost sigur și direct mortale și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Ea este consecința unei fracturi cominutive și eschiloase decalotă craniană cu iradieri la baza craniului unei hemoragii subaranoidiene difuze și a unui hematon extradural operat. Concondanța dintre leziunile epicrainene ale osului și hematomului extradural duc la concluzia unei lovituri active produse de către o altă persoană din partea dreaptă a victimei, lovitură aplicată cu o forță extremă cu un corp contondent fără muchie, victima fiind în poziție ortostatică.

Infiltratul fasci-endotoracice stângi poate fi urmarea unei căderi pe o suprafață dură. Din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv interceptări telefonice, depoziții de martori coroborate cu declarațiile inculpatului A.G.V., instanța de fond, a constatat că încadrarea juridică corectă este cea indicată în actul de sesizare a instanței, respectiv tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu a reținut că activitatea infracțională desfășurată în perioada 17 iulie 2009 - dimineața zilei de 20 iulie 2009 reprezintă activități specifice premeditării, ci că acestea constituie acte de tentativă la tâlhărie asupra victimei C.C.C.

Cu privire la forma participației penale a inculpatului A.G.V., instanța de fond a reținut că, în cauza de față, acesta a exercitat în cadrul participării la activitatea infracțională ce a avut ca rezultat imediat deposedarea victimei de o sumă mare de bani, precum și ca rezultat praeterintenționat suprimarea vieții acesteia, activități specifice autorului infracțiunii de tâlhărie și nu a complicelui. Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței art. 320 1 C. proc. pen., instanța de fond a reținut că în procesul penal pendinte instanța de fond a regăsit toate condițiile de procedibilitate impuse de art. 320 1 C. proc. pen., pentru ca acest art. să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunile pentru care inculpatul A.G.V.

a fost trimis în judecată. A constatat instanța de fond că în drept, fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în după-amiaza zilei de 20 iulie 2009, împreună cu inculpații P.F.D., L.C., N.A., C.V.I. și S.I.I., prin întrebuințarea de acte de violență, a deposedat-o pe partea vătămată C.C.C. de o sumă importantă de bani, iar leziunile suferite de partea vătămată ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. Cum textul de lege care reglementează regimul sancționator al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanța a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani. De asemenea, față de probele arătate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, Tribunalul a constatat că în drept, faptele inculpatului A.G.V., de a deține, fără drept, materii explozive, respectiv 3 cartușe, din care două cu gaz și unul cu bilă de cauciuc, calibru 9 mm, explozibil plastic, un fitil constituit dintr-un material pirotehnic, care constituie material de inițiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive prev. de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în cursul anului 2008 a introdus în țară, fără drept, materiale explozibile, materiale de inițiere, procurate din Franța, pe care apoi le-a deținut la domiciliul său din satul A., comuna A., județul Suceava, fiind găsite de organele de urmărire penală cu prilejul efectuării percheziției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. Având în vedere că infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, nerespectare a regimului materiilor explozive și contrabandă calificată au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond, în temeiul disp.

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. Instanța de fond a reținut că pedeapsa aplicată trebuie să reflecte un echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severității excesive sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe abuzive, nemăsurate, astfel că, cea care a fost stabilită, este de natură a realiza funcția prevăzută de legiuitor.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite, cât și în ce privește comportamentul inculpatului. Ca atare, a apreciat Tribunalul, cuantumul acesteia și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât să conducă la reeducarea inculpatului, iar acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Instanța de fond nu a aplicat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului A.G.V. considerând că, raportat la gravitatea sporită a faptelor săvârșite, natura infracțiunilor, modalitatea în care au fost comise și urmările produse, nu se impune reținerea lor.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea acesteia, fiind de evidențiat că, deși este posibil să fie în prezența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci urmează a le aprecia în raport cu criteriile anterior enunțate, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu. Instanța de fond în conformitate cu disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și a bunurilor care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor.

De asemenea, în temeiul disp. art. 118 lit. e) și f) C. pen., Tribunalul a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a bunurilor care au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. A disjuns latura penală a cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.I. și N.A., precum și latura civilă a cauzei, care formează obiectul unui nou dosar și vor urma procedura de drept comun. Împotriva sentinței penale nr. 133 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava au declarat apel inculpatul A.G.V. și părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava care au criticat-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele invocate în scris. Părțile civile au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Au invocat excepția nulității sentinței penale pronunțată de către prima instanță și a încheierii din 19 septembrie 2011 a aceleiași instanțe, considerând că prima instanță a încălcat prevederile art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen. în sensul că la termenul din 19 septembrie 2011, după punerea în discuție a încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., fără a declara terminată cercetarea judecătorească, Tribunalul nu a dat cuvântul pe fond procurorului, părților civile și nici inculpatului, arătând că o astfel de încălcare a drepturilor procesuale ale părților trebuie să fie sancționată cu nulitatea prev. de art. 197 alin. (4) rap. la art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei, au considerat că încadrarea juridică a faptei reținută în actul de sesizare a instanței este greșită și că faptele comise de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie realizată în formă calificată, în timpul nopții, într-un loc public și de către două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și a complicității la infracțiunea de omor calificat cu premeditare și deosebit de grav, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., ambele în concurs real și nu a infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen.

și că inculpații au săvârșit infracțiunea în formă continuată, prev. de disp. art. 41 alin. (2) C. pen. Au mai susținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumelor de bani ce au fost găsite asupra inculpatului, în baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. Inculpatul a susținut că, în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute din infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată și a solicitat, în baza disp. art. 334 și 320 1 alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea pentru fapta de tâlhărie în condițiile mai sus precizate, cu înlăturarea disp.

art. 41 alin. (2) C. pen. Un al doilea motiv de apel a fost faptul că pedepsele aplicate pentru cele 4 infracțiuni reținute în sarcina acestuia au fost greșit individualizate și cuantumul acestora este prea mare. A mai solicitat să se rețină circumstanța legală prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, circumstanță care trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei pentru fiecare faptă săvârșită. A mai solicitat și reținerea circumstanței prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și reindividualizarea pedepsei prin reținea circumstanțelor atenuante și redozarea cuantumului pedepselor sub minimul special. A mai susținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus confiscarea sumelor de bani ridicate și se impune înlăturarea acestei măsuri din sentința apelată.

Prin decizia penală nr. 112 din 29 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpatul A.G.V. și de părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava, a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare: A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția de respingere a cererii formulate de inculpatul A.G.V., privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen.

A descontopit și a repus în individualitatea lor pedepsele principale aplicate inculpatului A.G.V. prin sentința penală apelată, ce au fost contopite în pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare. A schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant A.G.V. prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen.

raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen. (în loc de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen.) a condamnat pe inculpatul A.G.V. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, la pedeapsa principală de 10 ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare) și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară (în loc de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară). În temeiul disp. art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 13 C. pen. (în loc de în temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 320 1 C. proc. pen. și art. 13 C. pen.), a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de „constituire a unui grup infracțional organizat" la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) și 2 ani (în loc de 4 ani) interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului apelant A.G.V. perioada arestării preventive a acestuia, de la data de 26 septembrie 2011 la zi, măsură pe care a menținut-o. A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția de confiscare specială, în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003, de la inculpatul A.G.V., a sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro și 18.339,85 RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 și cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora la Banca C. - Sucursala S. pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei. A constatat instanța de apel că apelul inculpatului este întemeiat sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei de tâlhărie în sensul că este complice și nu autor la această infracțiune, că în mod greșit au fost reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și că în mod nelegal s-au dispus confiscarea sumelor de bani ce au fost găsite la domiciliul inculpatului, precum și sub aspectul obligativității că față de infracțiunea de constituire grup prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 să fie reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Cu privire la apelurile declarate de cele două părți civile s-a constatat că sunt întemeiate doar sub aspectul nelegalei confiscări a sumelor de bani și a greșitei rețineri în încadrarea juridică a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la infracțiunea de tâlhărie. S-a reținut că potrivit art. 24 C. pen., autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Orice faptă, în principiu, poate fi eventual săvârșită, în mod nemijlocit de către mai multe persoane. Toate aceste persoane care și-au dat nemijlocit contribuția la săvârșirea faptei sunt autori ai acelei fapte și între ei au calitatea de coautori. Fiecare coautor fiind de fapt un autor, poziția sa juridică este identică cu cea stabilită de lege pentru autor și de aceea nu a fost nevoie ca în lege să se prevadă în mod special, situația de coautori, și nici să se folosească acest termen. Potrivit art. 26 C. pen., de regulă complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Contribuția complicelui la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuția autorului faptei, este o contribuție indirectă. Pe când autorul efectuează acte de executare care realizează în mod nemijlocit, materialitatea faptei (în ipoteza infracțiunii complexe de tâlhărie, fie acte de sustragere, fie de violență, ori același autor le execută pe ambele), complicele efectuează acte de sprijinire a activității autorului. Așadar, complicele nu realizează fapta în mod nemijlocit (nu sustrage bunul, nu execută acte de violență) ci sprijină, înlesnește, ajută realizarea acesteia de către autor. Practica și doctrina au consacrat mai multe tipuri de complicități.

Complicitatea materială include, printre altele, procurarea mijloacelor care au servit la săvârșirea faptei de către autor; punerea la dispoziție a banilor necesari pentru achiziționarea acelor mijloace; efectuarea de acte pentru înlăturarea obstacolelor materiale în vederea săvârșirii faptei, etc. Complicitatea imaterială (morală) poate presupune, printre altele, și întărirea sau întreținerea hotărârii autorului de a comite fapta; darea de sfaturi sau instrucțiuni; procurarea de informații necesare pentru orientarea autorului sau pentru luarea de precauțiuni; a sta la pândă; etc. Ori în speță, chiar instanța de fond a reținut că actele de executare specifice infracțiunii de tâlhărie, respectiv lovirea victimei, sustragerea bunurilor, au fost executate doar de inculpatul S.I.I., nu și de inculpatul A.G.V.

Inculpatului A. i se impută ca acte de autorat faptul că a supravegheat zona din preajma locuinței victimei, că la data critică s-a plasat pe alee la 4-5 pași în spatele coinculpatului S.I.I., că apelantul este cel ce l-a anunțat pe inculpatul S. că vine victima și i-a indicat traseul. A reținut instanța de apel că potrivit celor anterior menționate, toate aceste acte nu pot fi calificate ca fiind „acte de executare" specifice infracțiunii de tâlhărie așa cum cere legea în cazul autorului, ci sunt acte de înlesnire, de ajutorare, fiind specifice complicității materiale și morale (a stat la pândă, a oferit informațiile necesare, a însoțit autorul și stând la 4-5 pași în urma acestuia i-a întărit hotărârea de a comite fapta; prin anunțarea traseului pe care victima se apropie a oferit de asemenea informațiile necesare).

Într-un astfel de context, fără a executa niciunul dintre actele specifice laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, doar aspectul că inculpatul A. urma să ia bunul victimei, lucru pe care însă nu l-a făcut, nu-i poate conferi acestuia calitatea de autor. În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea de tâlhărie, a constatat instanța de apel că referitor la infracțiunea complexă de tâlhărie, actele preparatorii, fie la acțiunea principală - de furt (ca exemplu: asigurarea mijloacelor pentru a se afla la timp la locul unde se va săvârși furtul, starea de pândă, etc), fie la acțiunea adiacentă de întrebuințare de violențe, amenințări, etc. (de exemplu procurarea de arme, etc), nu sunt incriminate de lege și nu sunt o formă pedepsibilă a infracțiunii de tâlhărie.

În cazul în care s-a trecut însă la acte de executare, actele preparatorii în măsura în care vor contribui la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, se vor îngloba în activitatea infracțională fie a autorului (atunci când tot el a executat actele preparatorii), sau vor deveni acte de complicitate anterioară când vor fi fost efectuate de alți participanți decât autorul.

A mai reținut că pentru a exista tentativă la tâlhărie, întreruperea sau neizbutirea trebuie să cuprindă executarea în complexul ei, atât a acțiunii principale - de sustragere, cât și pe cea adiacentă - de violențe, etc. Ca urmare, poziționarea inculpaților la locurile stabilite în așteptarea momentului prielnic, plasarea unor obiecte contondente în gardul viu, punerea pe cap a unor cagule pentru a-și ascunde identitatea, acte pe care prima instanță le-a considerat tentative la infracțiunea de tâlhărie, nu sunt altceva decât acte preparatorii (plasarea mijloacelor la locul și timpul potrivit pentru a se asigura comiterea faptei, procurarea de obiecte contondente, starea la pândă) și nu sunt incriminate de lege.

Drept consecință, ele nu pot fi considerate tentative la infracțiunea de tâlhărie și nu pot avea drept consecință aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. - acțiuni sau inacțiuni săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale. De altfel, tentativa la tâlhărie se pedepsește, iar în speță nu s-a dovedit comiterea multor tentative la infracțiunea de tâlhărie, nefiind justificată reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul A.G.V. a recunoscut în totalitate comiterea faptelor și a solicitat primei instanțe aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., acesta fiind trimis în judecată și condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A mai reținut că potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) și care în cursul urmăririi penale sau al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri au unui grup infracțional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Analizând lucrările dosarului, instanța de apel a constatat că prin atitudinea sa procesuală, inculpatul a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupului infracțional organizat.

Prin declarațiile date, a recunoscut comiterea faptelor indicând contribuția celorlalți participanți, cu ocazia activității de conducere în teren acesta a indicat locațiile accesate după comiterea faptei, locuri unde organele de cercetare au găsit diverse bunuri ale victimei contribuind în mod hotărâtor la identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupului. A constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și având în vedere că din conținutul acestui text de lege rezultă că reținerea acestui beneficiu nu este o facultate ci o obligație pentru instanță, că acordarea lui nu este condiționată de reținerea și în rechizitoriu, instanța de apel, referitor la infracțiunea de constituire grup infracțional, a reținut și a dat eficiență cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

A mai reținut că pentru a proceda la confiscarea sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro și 18.339 RON de la apelant, Tribunalul Suceava s-a raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen., motivând că sunt bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului. Potrivit lit. e) din același text de lege, mai pot fi confiscate bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

A constatat că în cauză, sumele respective nu au fost folosite la săvârșirea vreunei infracțiuni, și chiar dacă au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, din moment ce părțile vătămate s-au constituit părți civile, ele servesc la despăgubirea acestora, astfel încât nu pot face obiectul confiscării speciale. Referitor la apelurile declarate de cele două părți civile, s-a constatat că la termenul de judecată din 19 septembrie 2011, prima instanță a pus din nou în discuție cererea inculpatului A.G.V. de a fi judecat conform procedurii instituite de art. 320 1 C. proc. pen., precum și cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de acest inculpat și de către părțile civile.

Cu privire la aceste aspecte s-a acordat cuvântul tuturor părților cât și procurorului, astfel încât acestea și-au exercitat drepturile procesuale. Mai mult, respectând dreptul la apărare și potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen., prin încheierea din 19 septembrie 2011, instanța de fond a amânat pronunțarea asupra acestor cereri pentru data de 26 septembrie 2011, când le-a soluționat odată cu fondul cauzei. În aceste împrejurări, critica părților civile că încheierea și sentința apelată sunt lovite de nulitate conform art. 197 alin. (4) rap. la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. deoarece s-au încălcat drepturile procesuale ale părților, că nu s-a dat cuvântul procurorului și părților cu privire la aceste cereri, că nu s-a declarat terminată cercetarea judecătorească, nu este justificată și nu poate duce la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a mai reținut că tâlhăria urmată de moartea victimei se caracterizează sub aspect subiectiv că se comite cu praeterintenție. Făptuitorul acționează cu intenție în ce privește deposedarea victimei de bunuri prin violență, dar rezultatul mai grav, respectiv moartea, se produce din culpă, depășind intenția. Pentru existența infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. - omor comis pentru a săvârși o tâlhărie, este necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție. Analizând împrejurările și condițiile în care a fost săvârșită fapta, instanța de apel a constatat că nu există date sau indicii din care să rezulte că între coinculpați a existat o înțelegere cu privire la posibilitatea uciderii victimei în scopul deposedării acesteia de suma de bani pe care o avea asupra sa.

Probele dosarului, interceptările telefonice, declarațiile de martori, declarațiile inculpatului A.G.V. scot în evidență că în perioada premergătoare comiterii tâlhăriei, inculpații se fereau să fie văzuți de partea vătămată tocmai ca ulterior să nu fie recunoscuți de către aceasta. Apoi aceștia au folosit cagule, aspecte care sugerează ideea că nu au intenționat să ucidă victima ci doar să o deposedeze prin violență de sumele de bani pe care le purta zilnic la ea. Inculpatul A.G.V. a acționat (a ajutat, înlesnit) cu intenție directă pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Rezultatul mai grav cauzat, respectiv moartea victimei, s-a datorat acțiunii inculpatului S.I.I. Urmarea imediată (moartea victimei) nu a fost urmărită sau acceptată, cel puțin de către inculpatul A., deși trebuia și putea fi prevăzută, astfel că în cauză trebuie reținută culpa.

În contextul celor anterior precizate, s-a constatat că nu se poate da curs cererii părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., fiind lipsite de pertinență și criticile referitoare la obligativitatea expertizei psihiatrice și inaplicabilitatea disp. art. 320 1 C. proc. pen. Referitor la celelalte motive invocate în apelul declarat de inculpatul A.G.V., respectiv cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., instanța de apel a apreciat că sunt neîntemeiate. Reținerea circumstanțelor atenuante facultative nu sunt obligatorii ci sunt facultative pentru instanță, iar raportat la modul de comitere a faptei, numărul mare de participanți, urmările grave cauzate ce au dus la decesul victimei, sumele mari sustrase, reținerea de circumstanțe atenuante facultative nu se justifică.

Pe de altă parte, având în vedere criticile întemeiate ale inculpatului apelant referitoare la greșita încadrare juridică [că este complice la tâlhărie și nu autor, că în mod greșit s-au reținut prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.], obligativitatea reținerii cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 referitoare la infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, s-a apreciat că respectivele modificări ale sentinței trebuie să aibă și efecte juridice sub aspectul individualizării pedepsei. Ca urmare, ținând cont și de criteriile prev. de art. 72 C. pen., instanța de apel a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor, urmând ca în final pedeapsa rezultantă să fie de 10 (zece) ani închisoare (în loc de 12 ani).

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava și inculpatul A.G.V. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. Cu privire la pct. 17 a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., deoarece în cauză nu este vorba despre participarea inculpatului în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nici nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor în art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în formă continuată intrând și actele materiale săvârșite în perioada 17 - 22 iulie 2008 iar inculpatul a fost autor și nu complice. A precizat că au fost reținute patru acte materiale și în mod greșit instanța de apel a apreciat că inculpatul A.G.V. ar fi participat la săvârșirea infracțiunii în calitate de complice, în fapt fiind vorba despre un coautorat atipic. Cu privire la pct. 14 a susținut că, raportat la faptele săvârșite, prima instanță a analizat corespunzător dispozițiile prev. de art. 320 1 C. proc. pen. după care cele prev. de art. 13, art. 72 și art. 52 C. pen. Instanța de control judiciar a reținut disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, însă nu a motivat și nu a explicat modalitatea de calcul pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.

Părțile civile au invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, pct. 17 C. proc. pen. Cu privire la pct. 17 au susținut că este greșită încadrarea juridică a faptei în raport de situația de fapt, având în vedere că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie realizată în formă calificată în timpul nopții, într-un loc public, de două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat prin premeditare și deosebit de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârșirea tâlhăriei, prev. de art. 26 rap.

la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen. Au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat prin premeditare și deosebit de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârșirea tâlhăriei, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen. Cu privire la pct. 9 Teza a II-a, a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale și invocă disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei pentru reluarea procedurii. A mai susținut că motivele din considerentele deciziei sunt contrazise de dispozitiv.

Inculpatul A.G.V. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., arătând că instanța de apel a individualizat greșit pedepsele aplicate pentru cele patru infracțiuni. A susținut că motivul invocat vizează cuantumul pedepsei aplicate, arătând că instanța a reținut disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a aplicat dispozițiile art. 13 C. pen. însă, în mod nejustificat nu a reținut și pentru celelalte trei infracțiuni reținute în sarcina sa. A solicitat reindividualizarea pedepsei și reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., arătând că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, de părțile civile C.D.C.

și SC C.C.E. SRL Suceava și de inculpatul A.G.V., dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același Cod, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul