ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1273/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1273/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 133 din 26 septembrie 2011 Tribunalul Suceava a dispus

respingerea cererii formulată de inculpatul A.G.V., privind schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a

instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art.

26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a)

și alin. (3) C. pen., ca nefondată.

A respins cererea formulată de părțile

civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava, privind schimbarea încadrării juridice

a faptei reținute în sarcina inculpatului A.G.V. prin actul de sesizare a

instanței, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de complicitate la infracțiunea de

tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. (victimă

fiind C.C.C.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca nefondată.

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității

organizate" raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C.

pen. a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de

„constituire a unui grup infracțional organizat" la pedeapsa principală de

6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2)

C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen. raportat

la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa

principală de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

complementară.

În temeiul disp. art. 280 alin. (1) și

(3) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare

a regimului materiilor explozive, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a

și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 271 din Legea

nr. 86/2006 raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.,

a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă

calificată, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V.

urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani

închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) Teza a Il-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1), (2)

C. pen. a interzis inculpatului A.G.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) Teza a Il-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.G.V., durata reținerii și

arestării preventive de la 30 iulie 2009 la zi.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.G.V.

În temeiul disp. art. 13 din Legea nr.

39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate"

raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la

inculpatul A.G.V., a următoarelor bunuri:

- sumele de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro

și 18.339,85 RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu

ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 și cu privire

la care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora

la Banca C.- Sucursala S. pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Suceava.

- un telefon marca N., prevăzut cu cartelă;

- un telefon marca M., cu cartelă.

În temeiul disp. art. 118 lit. e) și

f) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.V., a următoarelor

bunuri:

- o tomfă din cauciuc de culoare neagră,

- o bâtă de baseball din lemn de lungime

70 cm, diametrul la partea groasă de 6,5 cm,

- 1 pereche mănuși din piele nr. 8 cu degete,

- un cuțit mâner verde cu lama de 20 cm,

- o cutie verde din plastic cu inscripția

„M." în care se găsesc trei cartușe (două cu gaz și unul cu bilă de cauciuc),

calibru 9 mm,

- explozibil plastic, provenit din Franța,

- 3 inele metalice,

- o folie cu fir verde și bile,

- trei cartușe 9 mm cu gaz iritant,

- un lanț metalic cu mânere textile de

culoare neagră de 47 cm,

- 5 cuțite cu lamele de 25, 23, 18, 11

și 10 cm,

- un Boxtet,

- un arc din fibră de carbon culoare camuflaj,

marca P. și 7 săgeți, din care trei cu vârf metalic.

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a obligat inculpatul A.G.V. la plata de cheltuielilor judiciare către

stat.

A disjuns latura penală a cauzei în ceea

ce-i privește pe inculpații P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.l. și N.A., precum și latura

civilă a cauzei, care vor forma obiectul unui nou dosar și vor urma procedura de

drept comun.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond

a reținut că din analiza probatoriilor și investigațiilor efectuate a rezultat fără

dubiu că, urmare a experienței infracționale acumulate în timp pe linia comiterii

de infracțiuni de tâlhărie și furturi, inculpații P.F.D., L.C., C.V.l., N.A., S.I.l.

și A.G.V. s-au regrupat și au constituit un grup infracțional organizat, începând

cu prima decadă a lunii iulie 2009, grup ce întrunește toate exigențele prevăzute

de legea penală, sub aspectul întinderii existenței sale în timp (o perioada determinată

08 - 20 iulie 2009), a determinării cu precizie a rolurilor pe care trebuiau să

le îndeplinească fiecare dintre inculpați și a scopului final urmărit, respectiv

săvârșirea unei infracțiuni grave.

Acționând în condiții de violență extremă,

lipsiți de scrupule și sfidând orice regulă de comportament social, membrii grupului

au săvârșit fapte în locuri și împrejurări de natură a determina o puternică stare

de insecuritate socială, fapt ce relevă deosebitul pericol pentru ordinea publică

pe care îl reprezintă aceștia. În perioada 2008 - 2009 și-au intensificat prezența

pe așa zisa „piață infracțională", cu același scop, însă de această dată folosind

un „modus operandi" elaborat și vizând ținte cu potențial financiar ridicat.

Din probatoriul administrat în mod complet

în faza de urmărire penală, coroborat cu declarația de recunoaștere și regret a

faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, manifestată în

fața instanței de judecată, și care stă să confirme atitudinea inculpatului adoptată

și în fața organelor de anchetă penală, de confirmare a modalității de desfășurare

a realității care se circumscrie în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește

persoana sa, întocmai cu cele reținute și dovedite de către organele de urmărire

penală.

Inculpatul A.G.V. a fost plecat din țară

o perioadă de aproximativ 2 ani, timp în care a efectuat serviciul militar în legiunea

străină franceză. După revenirea în țară a reluat legăturile cu prietenii din adolescență,

printre care se regăsea și inculpatul S.I.I. Prin intermediul acestuia din urmă

l-a cunoscut pe numitul C.T. din comuna B., județul Suceava, iar apoi pe numitul

C.L.S. din comuna D., județul Suceava. În perioada sărbătorilor pascale a anului

2009, prin intermediul numitului C.L.S. i-a cunoscut pe inculpații P., L., C. și

N., cu care a început să aibă relații de prietenie.

La începutul lunii iulie 2009, inculpatul

A.G.V. a fost contactat de inculpații P. și L., care i-au propus să participe la

tâlhărirea unui valutist care deține asupra sa peste 300.000 euro. Acesta a fost

de acord, situație în care inculpatul P.F.D. i-a propus să se întâlnească în barul

„L.M." din Municipiul Suceava, unde avea să-l aducă și pe inculpatul S.

În ziua următoare, în locația stabilită,

a avut loc întâlnirea la care au participat inculpații P., L., C., N., A. și S.,

împrejurare în care au discutat detaliile comiterii faptei și rolurile pe care urmează

să le aibă fiecare dintre participanți. Cu același prilej, inculpatul A.G.V. a aflat

că ținta este numitul C.C.C., despre care aveau date că ar purta asupra sa ori ar

rula zilnic suma de aproximativ 300.000 euro, precum și amănunte privind zona în

care locuia victima.

Numitul C.C.C. desfășura activități comerciale

de schimb valutar, în sfera schimbului legal de valută, fiind unul din administratorii

SC C.C.E. SRL Suceava, societate ce deținea mai multe puncte de schimb valutar,

unul fiind amplasat la parterul blocului de pe strada M.V. din Municipiul Suceava

și era cunoscut în județ ca unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri. Începând

cu luna noiembrie 2008, victima C.C.C. s-a mutat împreună cu familia într-un imobil

situat în Municipiul Suceava, strada G.B.

Inculpații P.F.D. și L.C. și-au asumat

ca principale sarcini supravegherea victimei, a domiciliului acesteia și a punctului

de lucru reprezentat de casa de schimb valutar situată pe strada M.V.

Inculpatul C.V.I. și-a asumat rolul de

a supraveghea imobilul în care locuia victima, parcarea din spatele acestuia precum

și cele două căi principale de acces spre imobilul AA, pe care le accesa victima

C.C.C. atunci când pleca sau venea la domiciliu. În cadrul activității infracționale,

inculpatul C.V.I. urma să primească de la inculpații P.F.D. și L.C. semnalul plecării

victimei, avea misiunea de a supraveghea parcarea și cele două căi de acces denumite

de inculpați traseul nr. 1 și traseul nr. 2 și de a transmite executanților - inculpații

S.I.I. și A.G.V. toate datele și indiciile în vederea executării agresiunii.

Inculpații S.I.I. și A.G.V. și-au asumat

rolul de executanți efectivi ai agresiunii asupra victimei C.C.C. și deposedării

acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra sa.

Inculpatul N.A. și-a asumat rolul de a

evacua pe principalii executanți ai agresiunii, respectiv inculpații S.I.I. și A.G.V.,

din perimetrul comiterii faptei, imediat după deposedarea victimei de suma de bani.

În intervalul 01 iulie - 16 iulie 2009

inculpații au desfășurat activități de supraveghere în vederea cunoașterii în amănunt

a programului zilnic al victimei și a traseelor parcurse de aceasta.

În intervalul 17 iulie 2009 - dimineața

zilei de 20 iulie 2009, după ce a fost stabilit traseul pe care îl parcurgea victima

în cadrul programului zilnic, cei șase inculpați au luat decizia executării agresiunii

fizice asupra victimei cu scopul deposedării de sumele în lei și valută pe care

le-ar fi avut asupra sa.

Prima tentativă a avut loc în după amiaza

zilei de 17 iulie 2009,

când

victima C.C.C. a intrat în scara blocului în care locuia, până ca inculpații S.I.I.

și A.G.V. să apuce să-și ocupe locurile prestabilite și să acționeze, întrucât nu

au găsit la timp obiectele contondente plasate anterior în gardul viu.

Întrucât demersul infracțional nu a putut

fi îndeplinit, cei șase inculpați au planificat executarea activității infracționale

pentru data de 18 iulie 2009 dimineața și ulterior după amiaza, însă dimineața,

victima a ieșit din scara blocului însoțit de o femeie, motiv pentru care executanții

au hotărât să nu acționeze, iar după amiaza, datorită împrejurărilor, din nou rezoluția

infracțională nu a putut fi concretizată.

În dimineața zilei de 20 iulie 2009 inculpații

s-au repoziționat în preajma imobilului în care locuia victima, însă situația din

teren a condus iar la amânarea faptei pentru după amiaza zilei de 20 iulie 2009.

Astfel, în după amiaza zilei de 20 iulie

2009, începând cu orele 17:35 inculpații au reluat supravegherea victimei, poziționându-se

în locațiile stabilite, iar la orele 19:12, inculpatul P.F.D. i-a comunicat telefonic

inculpatului C.V.I. faptul că victima a plecat de la punctul de schimb valutar,

aspect ce a fost transmis mai departe inculpaților S.I.I. și A.G.V., ce aveau rolul

de a executa victima. Inculpatul S.I.I. s-a deplasat la colțul gardului viu, lângă

un stâlp de iluminat public, a luat din gardul viu un obiect contondent, respectiv

o bâtă (dinainte ascuns) și a așteptat momentul apariției victimei. În acest timp,

inculpatul A.G.V. s-a plasat la rândul său pe alee, la o distanță de 4 - 5 pași

în spatele inculpatului S.I.I., în dreptul gardului viu, încercând să observe momentul

apariției părții vătămate pe traseul nr. 2. În momentul sosirii victimei, inculpatul

S.I.I. i-a aplicat acesteia două lovituri în cap, din partea laterală dreapta, cu

un corp contondent fără muchie, respectiv o bâtă de baseball, victima fiind în poziție

ortostatică în momentul lovirii, după care a luat geanta pe care victima o avea

asupra sa. Imediat după săvârșirea faptei, inculpații S. și A. au fugit pe lângă

blocul victimei, aleea pietonală a blocului de pe strada M.V., până în parcarea

de pe strada A.N., unde au fost preluați în autoturismul marca R., aparținând inculpatului

N.A. În continuare, s-au deplasat pe strada L.I.E., au ieșit pe strada M., pe șoseaua

de lângă C.S., spre comuna I., unde la un moment dat au părăsit carosabilul și au

parcat în apropierea cimitirului C.N.

În același timp, inculpații P., L. și C.

s-au deplasat cu autoturismul primului pe strada N.B., prin fața sediului Băncii

T., după care pe strada Ș.M., prin fața sediului B.C.R., continuându-și deplasarea

pe strada V.B. prin fața sediului Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava

(aceste aspecte au fost suprinse pe camerele de luat vederi ale tuturor celor trei

instituții înainte amintite, în intervalul orar 19:24 - 19:28 ale zilei de 20 iulie

2009). Cei trei coinculpați au ieșit din Municipiul Suceava și și-au continuat deplasarea

spre comuna I., pe strada I.C., întâlnindu-se cu ceilalți coinculpați din direcția

opusă, în zona cimitirului C.N. din comuna I.

După ce au discutat în acel loc, inculpații

și-au continuat deplasarea pe un drum agricol, pe direcția comunei B., în zona releelor

GSM, unde au trecut la împărțirea produsului infracțiunii. Întrucât în zonă și-au

făcut apariția persoane necunoscute într-un atelaj hipo, cei șase coinculpați au

părăsit locul inițial de împărțire a banilor, deplasându-se spre comuna B., pe același

drum agricol până în dreptul unei parcele necultivate situată pe partea dreaptă

a direcției de deplasare între două parcele cultivate cu porumb. La mijlocul parcelei

în discuție, cei șase au continuat împărțirea sumelor de bani sustrase prin violență

de la victima C.C.C., după care au trecut la incendierea genții în care se aflau

acei bani și a unor obiecte de îmbrăcăminte aparținând inculpatului S.I.

Cu ocazia activității de conducere în teren

a inculpatului A.G.V., în locațiile accesate după comiterea faptei, unde cei șase

inculpați s-au întâlnit în vederea împărțirii sumelor de bani sustrase de la C.C.C.,

au fost identificate parte din bunuri ce au aparținut acestuia, respectiv banderole

elastice - obiecte identice cu cele găsite la imobilele percheziționate în prezenta

cauză, banderole din hârtie inscripționate cu sigla B., obiecte identice cu cele

găsite la imobilele percheziționate în prezenta cauză, 3 chei metalice, care în

urma experimetului judiciar au condus la stabilirea faptului că asigurau accesul

la punctul de lucru situat în cartierul B., în incinta librăriei S.L. De asemenea,

cu aceeași ocazie a fost găsită incinerată geanta de mână de culoare albastră marca

„L." care aparținuse victimei.

Urmare a agresiunii suferite, victima a

fost internată la data de 20 iulie 2009 la orele 22:31, cu diagnosticul de traumatism

cranio-cerebral mediu GCS 11, hematon extradural și plagă cranio-durală, fractură

complexă parieto-frontală dreaptă iradiată în baza craniului, contuzie homoragică

temporală dreapta, edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidială (agresiune), prezentând

la internare traumatism cranio-cerebral cu sindrom confuzional și plagă epicraniană.

Victima C.C.C. a decedat în ziua de 07

august 2009, la secția de terapie intensivă a Spitalului Județean „S.I.N."

Suceava.

Conform raportului de necropsie din 17

septembrie 2009 a Serviciului de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost

violentă, leziunile cranio-cerebrale suferite la data de 20 iulie 2009 au fost sigur

și direct mortale și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Ea este consecința

unei fracturi cominutive și eschiloase decalotă craniană cu iradieri la baza craniului

unei hemoragii subaranoidiene difuze și a unui hematon extradural operat. Concondanța

dintre leziunile epicrainene ale osului și hematomului extradural duc la concluzia

unei lovituri active produse de către o altă persoană din partea dreaptă a victimei,

lovitură aplicată cu o forță extremă cu un corp contondent fără muchie, victima

fiind în poziție ortostatică. Infiltratul fasci-endotoracice stângi poate fi urmarea

unei căderi pe o suprafață dură.

Din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv

interceptări telefonice, depoziții de martori coroborate cu declarațiile inculpatului

A.G.V., instanța de fond, a constatat că încadrarea juridică corectă este cea indicată

în actul de sesizare a instanței, respectiv tâlhărie în formă agravată prev. de

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu a reținut că activitatea

infracțională desfășurată în perioada 17 iulie 2009 - dimineața zilei de 20 iulie

2009 reprezintă activități specifice premeditării, ci că acestea constituie acte

de tentativă la tâlhărie asupra victimei C.C.C.

Cu privire la forma participației penale

a inculpatului A.G.V., instanța de fond a reținut că, în cauza de față, acesta a

exercitat în cadrul participării la activitatea infracțională ce a avut ca rezultat

imediat deposedarea victimei de o sumă mare de bani, precum și ca rezultat praeterintenționat

suprimarea vieții acesteia, activități specifice autorului infracțiunii de tâlhărie

și nu a complicelui.

Analizată fiind cauza din perspectiva incidenței

art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a reținut că în procesul penal

pendinte instanța de fond a regăsit toate condițiile de procedibilitate impuse de

art. 320

1

C. proc. pen., pentru ca acest art. să-și producă efectul de

drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunile pentru care inculpatul

A.G.V. a fost trimis în judecată.

A constatat instanța de fond că în drept,

fapta inculpatului A.G.V., constând în aceea că în după-amiaza zilei de 20 iulie

2009, împreună cu inculpații P.F.D., L.C., N.A., C.V.I. și S.I.I., prin întrebuințarea

de acte de violență, a deposedat-o pe partea vătămată C.C.C. de o sumă importantă

de bani, iar leziunile suferite de partea vătămată ca urmare a agresiunii exercitate

asupra sa au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin.

(2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Cum textul de lege care reglementează regimul

sancționator al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres,

interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., instanța a aplicat acestuia

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

De asemenea, față de probele arătate coroborate

cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, Tribunalul a constatat că în drept,

faptele inculpatului A.G.V., de a deține, fără drept, materii explozive, respectiv

3 cartușe, din care două cu gaz și unul cu bilă de cauciuc, calibru 9 mm, explozibil

plastic, un fitil constituit dintr-un material pirotehnic, care constituie material

de inițiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare

a regimului materiilor explozive prev. de art. 280 alin. (1) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului A.G.V., constând în

aceea că în cursul anului 2008 a introdus în țară, fără drept, materiale explozibile,

materiale de inițiere, procurate din Franța, pe care apoi le-a deținut la domiciliul

său din satul A., comuna A., județul Suceava, fiind găsite de organele de urmărire

penală cu prilejul efectuării percheziției, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Având în vedere că infracțiunile de constituire

a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, nerespectare a regimului materiilor

explozive și contrabandă calificată au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi

condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond, în temeiul disp.

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate,

inculpatul A.G.V. urmând să execute în final pedeapsa principală de 12 (doisprezece)

ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Instanța de fond a reținut că pedeapsa

aplicată trebuie să reflecte un echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și

al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect

intimidant, datorită severității excesive sau un efect indulgent, urmare a unei

clemențe abuzive, nemăsurate, astfel că, cea care a fost stabilită, este de natură

a realiza funcția prevăzută de legiuitor. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea

legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite, cât și în

ce privește comportamentul inculpatului. Ca atare, a apreciat Tribunalul, cuantumul

acesteia și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât să

conducă la reeducarea inculpatului, iar acesta să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Instanța de fond nu a aplicat circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului A.G.V. considerând că, raportat la gravitatea

sporită a faptelor săvârșite, natura infracțiunilor, modalitatea în care au fost

comise și urmările produse, nu se impune reținerea lor. Constatarea uneia sau mai

multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată

și deci, lăsată la aprecierea acesteia, fiind de evidențiat că, deși este posibil

să fie în prezența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală,

nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci urmează a le aprecia

în raport cu criteriile anterior enunțate, spre a decide dacă au caracter atenuant

sau nu.

Instanța de fond în conformitate cu disp.

art. 13 din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității organizate"

raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la

inculpatul A.G.V., a bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea

penală și a bunurilor care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor. De asemenea,

în temeiul disp. art. 118 lit. e) și f) C. pen., Tribunalul a dispus confiscarea

specială de la inculpatul A.G.V., a bunurilor care au fost dobândite prin săvârșirea

faptei prevăzute de legea penală.

A disjuns latura penală a cauzei în ceea

ce-i privește pe inculpații P.F.D., L.C., C.V.I., S.I.I. și N.A., precum și latura

civilă a cauzei, care formează obiectul unui nou dosar și vor urma procedura de

drept comun.

Împotriva sentinței penale nr. 133 din

26 septembrie 2011 a Tribunalului Suceava au declarat apel inculpatul A.G.V. și

părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava care au criticat-o ca nelegală și

netemeinică pentru motivele invocate în scris.

Părțile civile au solicitat admiterea apelurilor,

desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Au invocat excepția nulității sentinței penale pronunțată de către prima instanță

și a încheierii din 19 septembrie 2011 a aceleiași instanțe, considerând că prima

instanță a încălcat prevederile art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. în

sensul că la termenul din 19 septembrie 2011, după punerea în discuție a încadrării

juridice conform art. 334 C. proc. pen., fără a declara terminată cercetarea judecătorească,

Tribunalul nu a dat cuvântul pe fond procurorului, părților civile și nici inculpatului,

arătând că o astfel de încălcare a drepturilor procesuale ale părților trebuie să

fie sancționată cu nulitatea prev. de art. 197 alin. (4) rap. la art. 197 alin.

(1) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei, au considerat că încadrarea

juridică a faptei reținută în actul de sesizare a instanței este greșită și că faptele

comise de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale complicității la

infracțiunea de tâlhărie realizată în formă calificată, în timpul nopții, într-un

loc public și de către două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și a complicității la infracțiunea de omor calificat cu premeditare

și deosebit de grav, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.

a) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., ambele în concurs real și nu a infracțiunii

de tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen. și că inculpații au

săvârșit infracțiunea în formă continuată, prev. de disp. art. 41 alin. (2) C.

pen. Au mai susținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumelor de bani ce

au fost găsite asupra inculpatului, în baza disp. art. 118 lit. e) C. pen.

Inculpatul a susținut că, în mod greșit

instanța de fond a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice

a faptei reținute din infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave în

infracțiunea de complicitate la tâlhărie, că în cauză nu sunt aplicabile disp.

art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată și a solicitat, în baza

disp. art. 334 și 320

1

alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei și condamnarea pentru fapta de tâlhărie în condițiile mai sus

precizate, cu înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Un al doilea motiv de apel a fost faptul

că pedepsele aplicate pentru cele 4 infracțiuni reținute în sarcina acestuia au

fost greșit individualizate și cuantumul acestora este prea mare. A mai solicitat

să se rețină circumstanța legală prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003,

circumstanță care trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei pentru fiecare

faptă săvârșită. A mai solicitat și reținerea circumstanței prev. de art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și reindividualizarea pedepsei prin reținea circumstanțelor

atenuante și redozarea cuantumului pedepselor sub minimul special. A mai susținut

că în mod nelegal instanța de fond a dispus confiscarea sumelor de bani ridicate

și se impune înlăturarea acestei măsuri din sentința apelată.

Prin decizia penală nr. 112 din 29 decembrie

2011 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpatul A.G.V. și

de părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava, a desființat în parte sentința

penală apelată și în rejudecare:

A înlăturat din sentința penală apelată

dispoziția de respingere a cererii formulate de inculpatul A.G.V., privind schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței,

din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c),

alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) C. pen.

A descontopit și a repus în individualitatea

lor pedepsele principale aplicate inculpatului A.G.V. prin sentința penală apelată,

ce au fost contopite în pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare.

A schimbat încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpatului apelant A.G.V. prin actul de sesizare a instanței,

din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c),

alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit.

a) și alin. (3) C. pen.

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen. (în

loc de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) și

alin. (3) C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C.

pen.) a condamnat pe inculpatul A.G.V. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea

de tâlhărie, la pedeapsa principală de 10 ani închisoare (în loc de 12 ani închisoare)

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a

și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară (în loc de 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și b) C. pen., cu titlu

de pedeapsă complementară).

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) cu aplic.

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privind „prevenirea și combaterea criminalității

organizate" raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C.

pen. (în loc de în temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind

„prevenirea și combaterea criminalității organizate" raportat la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen.), a condamnat pe inculpatul A.G.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de „constituire a unui grup infracțional organizat" la pedeapsa

principală de 3 ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) și 2 ani (în loc de

4 ani) interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și

b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A.G.V.

urmând să execute în final pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și 4

(patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a

și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A dedus în continuare din pedeapsa principală

aplicată inculpatului apelant A.G.V. perioada arestării preventive a acestuia, de

la data de 26 septembrie 2011 la zi, măsură pe care a menținut-o.

A înlăturat din sentința penală apelată

dispoziția de confiscare specială, în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 39/2003,

de la inculpatul A.G.V., a sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro și 18.339,85

RON, sume de bani care au fost ridicate de la inculpatul A.G.V. cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate la data de 30 iulie 2009 și cu privire la care s-a dispus

instituirea sechestrului asigurător prin consemnarea acestora la Banca C. - Sucursala

S. pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava. A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

A constatat instanța de apel că apelul

inculpatului este întemeiat sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei de

tâlhărie în sensul că este complice și nu autor la această infracțiune, că în mod

greșit au fost reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și că în mod nelegal

s-au dispus confiscarea sumelor de bani ce au fost găsite la domiciliul inculpatului,

precum și sub aspectul obligativității că față de infracțiunea de constituire grup

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 să fie reținută circumstanța atenuantă

prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la apelurile declarate de cele

două părți civile s-a constatat că sunt întemeiate doar sub aspectul nelegalei confiscări

a sumelor de bani și a greșitei rețineri în încadrarea juridică a prevederilor

art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracțiunea de tâlhărie.

S-a reținut că potrivit art. 24 C.

pen., autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea

penală. Orice faptă, în principiu, poate fi eventual săvârșită, în mod nemijlocit

de către mai multe persoane. Toate aceste persoane care și-au dat nemijlocit contribuția

la săvârșirea faptei sunt autori ai acelei fapte și între ei au calitatea de coautori.

Fiecare coautor fiind de fapt un autor, poziția sa juridică este identică cu cea

stabilită de lege pentru autor și de aceea nu a fost nevoie ca în lege să se prevadă

în mod special, situația de coautori, și nici să se folosească acest termen.

Potrivit art. 26 C. pen., de regulă complice

este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei

fapte prevăzute de legea penală.

Contribuția complicelui la săvârșirea faptei

prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuția autorului faptei, este

o contribuție indirectă. Pe când autorul efectuează acte de executare care realizează

în mod nemijlocit, materialitatea faptei (în ipoteza infracțiunii complexe de tâlhărie,

fie acte de sustragere, fie de violență, ori același autor le execută pe ambele),

complicele efectuează acte de sprijinire a activității autorului. Așadar, complicele

nu realizează fapta în mod nemijlocit (nu sustrage bunul, nu execută acte de violență)

ci sprijină, înlesnește, ajută realizarea acesteia de către autor. Practica și doctrina

au consacrat mai multe tipuri de complicități. Complicitatea materială include,

printre altele, procurarea mijloacelor care au servit la săvârșirea faptei de către

autor; punerea la dispoziție a banilor necesari pentru achiziționarea acelor mijloace;

efectuarea de acte pentru înlăturarea obstacolelor materiale în vederea săvârșirii

faptei, etc. Complicitatea imaterială (morală) poate presupune, printre altele,

și întărirea sau întreținerea hotărârii autorului de a comite fapta; darea de sfaturi

sau instrucțiuni; procurarea de informații necesare pentru orientarea autorului

sau pentru luarea de precauțiuni; a sta la pândă; etc. Ori în speță, chiar instanța

de fond a reținut că actele de executare specifice infracțiunii de tâlhărie, respectiv

lovirea victimei, sustragerea bunurilor, au fost executate doar de inculpatul S.I.I.,

nu și de inculpatul A.G.V. Inculpatului A. i se impută ca acte de autorat faptul

că a supravegheat zona din preajma locuinței victimei, că la data critică s-a plasat

pe alee la 4-5 pași în spatele coinculpatului S.I.I., că apelantul este cel ce l-a

anunțat pe inculpatul S. că vine victima și i-a indicat traseul.

A reținut instanța de apel că potrivit

celor anterior menționate, toate aceste acte nu pot fi calificate ca fiind „acte

de executare" specifice infracțiunii de tâlhărie așa cum cere legea în cazul

autorului, ci sunt acte de înlesnire, de ajutorare, fiind specifice complicității

materiale și morale (a stat la pândă, a oferit informațiile necesare, a însoțit

autorul și stând la 4-5 pași în urma acestuia i-a întărit hotărârea de a comite

fapta; prin anunțarea traseului pe care victima se apropie a oferit de asemenea

informațiile necesare).

Într-un astfel de context, fără a executa

niciunul dintre actele specifice laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, doar

aspectul că inculpatul A. urma să ia bunul victimei, lucru pe care însă nu l-a făcut,

nu-i poate conferi acestuia calitatea de autor.

În ceea ce privește prevederile art. 41

alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea de tâlhărie, a constatat instanța

de apel că referitor la infracțiunea complexă de tâlhărie, actele preparatorii,

fie la acțiunea principală - de furt (ca exemplu: asigurarea mijloacelor pentru

a se afla la timp la locul unde se va săvârși furtul, starea de pândă, etc), fie

la acțiunea adiacentă de întrebuințare de violențe, amenințări, etc. (de exemplu

procurarea de arme, etc), nu sunt incriminate de lege și nu sunt o formă pedepsibilă

a infracțiunii de tâlhărie. În cazul în care s-a trecut însă la acte de executare,

actele preparatorii în măsura în care vor contribui la săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, se vor îngloba în activitatea infracțională fie a autorului (atunci când

tot el a executat actele preparatorii), sau vor deveni acte de complicitate anterioară

când vor fi fost efectuate de alți participanți decât autorul.

A mai reținut că pentru a exista tentativă

la tâlhărie, întreruperea sau neizbutirea trebuie să cuprindă executarea în complexul

ei, atât a acțiunii principale - de sustragere, cât și pe cea adiacentă - de violențe,

etc. Ca urmare, poziționarea inculpaților la locurile stabilite în așteptarea momentului

prielnic, plasarea unor obiecte contondente în gardul viu, punerea pe cap a unor

cagule pentru a-și ascunde identitatea, acte pe care prima instanță le-a considerat

tentative la infracțiunea de tâlhărie, nu sunt altceva decât acte preparatorii (plasarea

mijloacelor la locul și timpul potrivit pentru a se asigura comiterea faptei, procurarea

de obiecte contondente, starea la pândă) și nu sunt incriminate de lege. Drept consecință,

ele nu pot fi considerate tentative la infracțiunea de tâlhărie și nu pot avea drept

consecință aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. - acțiuni sau inacțiuni

săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale.

De altfel, tentativa la tâlhărie se pedepsește,

iar în speță nu s-a dovedit comiterea multor tentative la infracțiunea de tâlhărie,

nefiind justificată reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare

la infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul A.G.V. a recunoscut în totalitate comiterea

faptelor și a solicitat primei instanțe aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., acesta fiind trimis în judecată și condamnat și pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003.

A mai reținut că potrivit art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute

la art. 7 alin. (1) sau (3) și care în cursul urmăririi penale sau al judecății

denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau

mai multor membri au unui grup infracțional organizat beneficiază de reducerea la

jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Analizând lucrările dosarului, instanța

de apel a constatat că prin atitudinea sa procesuală, inculpatul a facilitat identificarea

și tragerea la răspundere penală a celorlalți membri ai grupului infracțional organizat.

Prin declarațiile date, a recunoscut comiterea faptelor indicând contribuția celorlalți

participanți, cu ocazia activității de conducere în teren acesta a indicat locațiile

accesate după comiterea faptei, locuri unde organele de cercetare au găsit diverse

bunuri ale victimei contribuind în mod hotărâtor la identificarea și tragerea la

răspundere penală a celorlalți membri ai grupului.

A constatat că în cauză sunt întrunite

condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și având în vedere că din conținutul

acestui text de lege rezultă că reținerea acestui beneficiu nu este o facultate

ci o obligație pentru instanță, că acordarea lui nu este condiționată de reținerea

și în rechizitoriu, instanța de apel, referitor la infracțiunea de constituire grup

infracțional, a reținut și a dat eficiență cauzei de reducere a pedepsei prevăzută

de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

A mai reținut că pentru a proceda la confiscarea

sumelor de 2.000 dolari SUA, 1.400 euro și 18.339 RON de la apelant, Tribunalul

Suceava s-a raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 raportat la

art. 118 lit. b) și e) C. pen., motivând că sunt bunuri dobândite prin săvârșirea

faptei prevăzute de legea penală.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt

supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei

infracțiuni, dacă sunt ale infractorului. Potrivit lit. e) din același text de lege,

mai pot fi confiscate bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea

penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc

la despăgubirea acesteia.

A constatat că în cauză, sumele respective

nu au fost folosite la săvârșirea vreunei infracțiuni, și chiar dacă au fost dobândite

prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, din moment ce părțile vătămate

s-au constituit părți civile, ele servesc la despăgubirea acestora, astfel încât

nu pot face obiectul confiscării speciale.

Referitor la apelurile declarate de cele

două părți civile, s-a constatat că la termenul de judecată din 19 septembrie 2011,

prima instanță a pus din nou în discuție cererea inculpatului A.G.V. de a fi judecat

conform procedurii instituite de art. 320

1

C. proc. pen., precum și cererile

de schimbare a încadrării juridice formulate de acest inculpat și de către părțile

civile. Cu privire la aceste aspecte s-a acordat cuvântul tuturor părților cât și

procurorului, astfel încât acestea și-au exercitat drepturile procesuale. Mai mult,

respectând dreptul la apărare și potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen., prin

încheierea din 19 septembrie 2011, instanța de fond a amânat pronunțarea asupra

acestor cereri pentru data de 26 septembrie 2011, când le-a soluționat odată cu

fondul cauzei. În aceste împrejurări, critica părților civile că încheierea și sentința

apelată sunt lovite de nulitate conform art. 197 alin. (4) rap. la art. 197

alin. (1) C. proc. pen. deoarece s-au încălcat drepturile procesuale ale părților,

că nu s-a dat cuvântul procurorului și părților cu privire la aceste cereri, că

nu s-a declarat terminată cercetarea judecătorească, nu este justificată și nu poate

duce la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a mai reținut că tâlhăria urmată de moartea

victimei se caracterizează sub aspect subiectiv că se comite cu praeterintenție.

Făptuitorul acționează cu intenție în ce privește deposedarea victimei de bunuri

prin violență, dar rezultatul mai grav, respectiv moartea, se produce din culpă,

depășind intenția.

Pentru existența infracțiunii de omor deosebit

de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. - omor comis pentru a săvârși

o tâlhărie, este necesar ca făptuitorul să acționeze cu intenție.

Analizând împrejurările și condițiile în

care a fost săvârșită fapta, instanța de apel a constatat că nu există date sau

indicii din care să rezulte că între coinculpați a existat o înțelegere cu privire

la posibilitatea uciderii victimei în scopul deposedării acesteia de suma de bani

pe care o avea asupra sa.

Probele dosarului, interceptările telefonice,

declarațiile de martori, declarațiile inculpatului A.G.V. scot în evidență că în

perioada premergătoare comiterii tâlhăriei, inculpații se fereau să fie văzuți de

partea vătămată tocmai ca ulterior să nu fie recunoscuți de către aceasta. Apoi

aceștia au folosit cagule, aspecte care sugerează ideea că nu au intenționat să

ucidă victima ci doar să o deposedeze prin violență de sumele de bani pe care le

purta zilnic la ea. Inculpatul A.G.V. a acționat (a ajutat, înlesnit) cu intenție

directă pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Rezultatul mai grav cauzat, respectiv

moartea victimei, s-a datorat acțiunii inculpatului S.I.I. Urmarea imediată (moartea

victimei) nu a fost urmărită sau acceptată, cel puțin de către inculpatul A., deși

trebuia și putea fi prevăzută, astfel că în cauză trebuie reținută culpa.

În contextul celor anterior precizate,

s-a constatat că nu se poate da curs cererii părților civile de schimbare a încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., fiind lipsite de pertinență

și criticile referitoare la obligativitatea expertizei psihiatrice și inaplicabilitatea

disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la celelalte motive invocate

în apelul declarat de inculpatul A.G.V., respectiv cu privire la reținerea circumstanțelor

atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., instanța de apel a apreciat

că sunt neîntemeiate. Reținerea circumstanțelor atenuante facultative nu sunt obligatorii

ci sunt facultative pentru instanță, iar raportat la modul de comitere a faptei,

numărul mare de participanți, urmările grave cauzate ce au dus la decesul victimei,

sumele mari sustrase, reținerea de circumstanțe atenuante facultative nu se justifică.

Pe de altă parte, având în vedere criticile

întemeiate ale inculpatului apelant referitoare la greșita încadrare juridică [că

este complice la tâlhărie și nu autor, că în mod greșit s-au reținut prevederile

art. 41 alin. (2) C. pen.], obligativitatea reținerii cauzei de reducere a pedepsei

prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 referitoare la infracțiunea de constituire

grup infracțional organizat, s-a apreciat că respectivele modificări ale sentinței

trebuie să aibă și efecte juridice sub aspectul individualizării pedepsei.

Ca urmare, ținând cont și de criteriile

prev. de art. 72 C. pen., instanța de apel a procedat la o nouă reindividualizare

a pedepselor, urmând ca în final pedeapsa rezultantă să fie de 10 (zece) ani închisoare

(în loc de 12 ani).

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Suceava, părțile civile C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava și inculpatul

A.G.V.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a invocat cazurile de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Cu privire la pct. 17 a susținut că în

mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute

în sarcina inculpatului în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) C. pen., deoarece în cauză nu este vorba despre participarea

inculpatului în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nici

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor în art. 41 alin. (2) C.

pen.

Infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită

în formă continuată intrând și actele materiale săvârșite în perioada 17 - 22

iulie 2008 iar inculpatul a fost autor și nu complice.

A precizat că au fost reținute patru acte

materiale și în mod greșit instanța de apel a apreciat că inculpatul A.G.V. ar fi

participat la săvârșirea infracțiunii în calitate de complice, în fapt fiind vorba

despre un coautorat atipic.

Cu privire la pct. 14 a susținut că, raportat

la faptele săvârșite, prima instanță a analizat corespunzător dispozițiile prev.

de art. 320

1

C. proc. pen. după care cele prev. de art. 13, art. 72 și

art. 52 C. pen.

Instanța de control judiciar a reținut

disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie,

însă nu a motivat și nu a explicat modalitatea de calcul pentru fiecare dintre cele

două infracțiuni.

Părțile civile au invocat cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 9, pct. 17 C. proc. pen.

Cu privire la pct. 17 au susținut că este

greșită încadrarea juridică a faptei în raport de situația de fapt, având în vedere

că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale complicității

la infracțiunea de tâlhărie realizată în formă calificată în timpul nopții, într-un

loc public, de două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 26 rap. la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat prin premeditare și deosebit

de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârșirea tâlhăriei, prev.

de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen.

Au solicitat admiterea recursurilor, casarea

ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prev. de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și complicitate la infracțiunea de omor calificat prin premeditare

și deosebit de grav, în scopul comiterii unei tâlhării urmată de săvârșirea tâlhăriei,

prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. a), 176 lit. d) C. pen.

Cu privire la pct. 9 Teza a II-a, a susținut

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale și invocă disp.

art. 197 alin. (4) C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei pentru reluarea procedurii.

A mai susținut că motivele din considerentele deciziei sunt contrazise de dispozitiv.

Inculpatul A.G.V. a invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., arătând că instanța de apel

a individualizat greșit pedepsele aplicate pentru cele patru infracțiuni. A susținut

că motivul invocat vizează cuantumul pedepsei aplicate, arătând că instanța a reținut

disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și a aplicat dispozițiile art. 13 C. pen. însă,

în mod nejustificat nu a reținut și pentru celelalte trei infracțiuni reținute în

sarcina sa.

A solicitat reindividualizarea pedepsei

și reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., arătând că nu

are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de

urmărire penală.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurenții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava, de părțile civile

C.D.C. și SC C.C.E. SRL Suceava și de inculpatul A.G.V., dar și din oficiu conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același Cod, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursurile formulate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul