ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1165/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 337 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a respins cererea formulată de către apărătorul inculpatului S.I., privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen., în complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208-209 lit. a), g) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul S.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la disp. art. 211 alin. (3) teza a II-a C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a computat din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 09 noiembrie 2011 la zi.

În baza dispozițiilor art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la disp. art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.V. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 9.800 RON, cu titlu de daune materiale.

În baza dispozițiilor art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T.I., și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 580 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, luându-se act că partea vătămată C.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat (în care sunt incluse și cheltuielile în sumă de 1.060,32 RON efectuate la urmărirea penală), iar în baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, către partea civilă S.V., reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de aceasta (contravaloarea transportului la instanță și onorariul apărătorului ales).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 07 noiembrie 2011 inculpatul S.I. alături de alte persoane au deposedat prin exercitarea de violențe pe părțile vătămate P.I., T.I. și C.N. de două ovine și suma de 580 RON, leziunile produse ciobanului P.I., provocând decesul acestuia.

Acest conflict a fost confirmat, cu anumite nuanțări, chiar de inculpat în declarațiile date, chiar dacă a încercat în permanență să-și minimalizeze activitatea infracțională și să transfere vina asupra celorlalți agresori pentru care s-a dispus disjungerea cauzei.

A mai precizat instanța de fond că inculpatul S.I., a avut pe parcursul procesului o conduită procesuală oscilantă, mergând de la negarea oricărei implicări în activitatea de natură infracțională din seara zilei de 07 noiembrie 2011, până la asumarea în ultima declarație dată în fața procurorului și a instanței de judecată, că s-a aflat în locul unde s-a comis infracțiunea situat în extravilanul comunei P., județul Dâmbovița, la aproximativ 200 m de autostrada A1 București – Pitești, în zona Km 67 alături de alte 6 persoane, între care s-au aflat vărul S.P. zis S. (cu mașina căruia s-au deplasat până în apropierea turmei – potrivit propriilor sale declarații), cumnatul său S.I. zis „C.”, Dabija, P. lui A., B. și C.

Din declarațiile martorilor S.I., M.L. din și S.G. date în cursul urmăririi penale, din procesul-verbal de confruntare din 09 noiembrie 2011 realizat între S.I. și S.I., declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 26 aprilie 2012 și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, inclusiv din declarațiile inculpatului S.I. și din motivarea acestuia făcută în cadrul interviului protest privind examinarea sa cu ajutorul poligrafului, s-a confirmat că S.I. a acționat alături de ceilalți 6 prieteni ai săi, după un plan dinainte stabilit (roluri importante revenind sub acest aspect vărului său Ș. care a avut și inițiativa acțiunii din seara zilei de 07 noiembrie 2011 de sustragere a mai multor oi, din turma despre care știau că era păzită de mai mulți ciobani, și care le-a propus să-l sprijine, întrucât a doua zi era sărbătoare).

Inculpatul nu a negat că nu cunoștea modul în care aveau să procedeze, întrucât alături de expunerea planului, văzuse în interiorul autoturismului mai multe bâte și o șipcă ruptă din gardul împrejmuitor al casei lui R.P., poreclit B., despre care a afirmat că au fost utilizate de către C., B., P. al lui A., D. și S.I. (cumnatul său) care s-au deplasat în direcția turmei.

Inculpatul a acceptat că a participat la sustragerea a două oi din turma păzită de către cei trei ciobani, asumându-și doar un rol de pază a locului, alături de numitul Ș., negând însă că ar fi exercitat acte de violență asupra acestora.

A mai arătat instanța de fond că din coroborarea probelor rezultă că știa ce avea să se întâmple, că urmau să fie folosite obiectele contondente pentru reușita acțiunii și că a avut o participare care nu s-a rezumat doar la paza locului.

Astfel, el a arătat odată că în aceeași zi – 07 noiembrie 2011, a rămas singur în L. (toți ceilalți 6 acționând pentru sustragerea oilor și lovirea ciobanilor) și altă dată că în autoturism s-a mai aflat și vărul său Ș.

Poziția nesinceră a inculpatului a rezultat și din refuzul său de a relata despre discuțiile purtate în mașină, atât la dus cât și la întors, fiind greu de crezut că totul s-ar fi desfășurat în tăcere.

Martorul M.L. a confirmat în depoziția sa dată în cursul urmăririi penale că în seara zilei de 07 noiembrie 2011 i-a văzut la magazin pe inculpat, pe cumnatul acestuia, pe P. lui A. și pe B. care puneau la cale să fure animale dintr-o turmă aflată lângă barajul de pe Râul Argeș, aceștia fiind cunoscuți „la ei”, ca hoți.

În ziua următoare, în jurul orelor 10,00 i-a revăzut la același magazin, pe inculpat, pe cumnatul său și vărul acestuia și pe P. lui A., precum și pe alți 3 tineri pe care nu-i cunoștea, primii 4 „lăudându-se că au furat 3 oi de la niște ciobani cu care s-au bătut”, situație care a infirmat că inculpatul S.I. ar fi fost (așa după cum a declarat) la București, pe data de 08 noiembrie 2011, pentru a-și recupera o sumă de bani pentru zilele muncite pe un șantier.

Și martorul S.I. (cu care inculpatul, a fost și confruntat) a susținut că în seara zilei de 07 noiembrie 2011 inculpatul, cumnatul și vărul acestuia, au venit la poarta sa și l-au strigat, S.I. zis „C.”- cumnatul inculpatului cerându-i într-o primă fază să-i ajute într-o problemă, tot el spunându-i că mai târziu au de gând să meargă în zona barajului pentru a fura niște oi dintr-o turmă.

Aceste declarații au fost susținute și de depoziția martorului S.G., care a declarat că în seara de 07 noiembrie 2011 inculpatul S.I. „zis M.”, S.I. zis „C.”, S.P. zis „Ș.”, R.P., zis „B.”, R.I., zis „P. lui A.” și M.E. zis „C.”, s-au dus să fure oi din turma celor trei ciobani, deplasându-se cu mașina lui M.E., o D.L. de culoare roșie, mașină care a fost vândută după comiterea faptei.

Aceștia au reușit să fure două oi, una fiind sacrificată de tatăl inculpatului, iar cea de-a doua de M.E., zis C.

După arestarea inculpatului S.I., ceilalți făptuitori s-au întâlnit și au discutat despre modul în care să-și facă apărarea în fața organelor de urmărire penală, ocazie cu care martorul a aflat că unul dintre ciobani l-a prins pe S.I. zis „C.”, iar acesta l-a chemat în ajutor pe inculpat care l-a lovit pe cioban în cap cu o bâtă.

Declarațiile martorilor audiați în cauză s-au coroborat cu declarațiile părților vătămate, cu raportul medico legal de necropsie din 10 noiembrie 2011, rapoartele de expertiză medico legale din 8 noiembrie 2011 și din 8 noiembrie 2011 privind pe T.I. și C.N., și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, interceptate și înregistrate, din care a rezultat cu certitudine că inculpatul S.I. a participat activ la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, el fiind cel care l-a lovit pe P.I. cu bâta în cap, lovitură care a condus la decesul victimei.

Și prin procesul-verbal de percheziție domiciliară s-a făcut dovada participației inculpatului la săvârșirea faptei, întrucât la domiciliul acestuia au fost găsite un dispozitiv tip Crotal aplicat uneia dintre animalele sustrase, 20 kg carne și un cap de oaie, mai multe smocuri de păr de oaie, precum și o piele de oaie pe izlaz.

Tribunalul a considerat ca fiind relevante privind succesiunea evenimentelor și modul în care persoanele care veniseră să sustragă oi în seara de 07 noiembrie 2011 au acționat, informațiile furnizate de către părțile vătămate T.I. și C.N., din declarațiile cărora a rezultat că au fost atacați de un grup de 6-7 persoane, aproape toate purtând bâte, care le-au deposedat pe părțile vătămate de suma de 580 RON (pe T.I.) și de cel puțin 2 oi și de procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice a discuțiilor purtate între inculpatul S.I. și părinții săi pe de o parte, iar pe de altă parte între B.D. și diverse persoane, printre care „M.”, M.F. zis „T.”, M.E. zis „C.P.”.

Analiza comparativă a probelor a demonstrat că în câmpul infracțional s-au aflat 7 persoane (iar nu 5 cum pretinde inculpatul) împărțite în trei grupuri, fiecare dintre cei trei ciobani fiind agresat de câte un grup.

Inculpatul S.I. a lovit-o din spate cu o bâtă pe victima P.I., cauzându-i o contuzie meningo-cerebrală și dilacerare cerebeloasă, consecința unui TCC acut deschis, cu fracturi multieschiloase de boltă și baza a craniului, ceea ce condus la decesul acesteia.

Partea vătămată T.I. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată C.N. a prezentat leziuni traumatice ce nu au necesitat îngrijiri medicale, așa cum au atestat rapoartele de expertiză medico – legală efectuate în cauză.

Din probele administrate a reținut tribunalul că a existat o acțiune conjugată a unui număr de 7 persoane (între care se află și inculpatul), cu roluri conturate în activitatea de ansamblu, atât de exercitare a unor acte de agresiune împotriva celor 3 ciobani, cât și de sustragere a unei sume de bani, și cel puțin a două oi din turma pe care aceștia o aveau în grijă și eventual, de asigurare a pazei locului ale cărui caracteristici erau cunoscute cel puțin unora dintre componenții grupului, în vederea realizării scopului urmărit.

Așa după cum s-a arătat, plângerile și declarațiile părților vătămate s-au coroborat în sensul disp. art. 75 C. proc. pen., cu fapte și împrejurări care au rezultat din ansamblul probator administrate în cauză, fiind confirmată astfel atât situația de fapt reprodusă de procuror cât și vinovăția inculpatului.

Prima instanță a înlăturat apărările inculpatului potrivit cărora în seara de 07 noiembrie 2011 când a avut loc incidentul s-a aflat în stare de ebrietate și deși s-a deplasat împreună cu ceilalți făptuitori pe câmp în apropierea turmei de oi el nu a coborât din mașină și nici nu a știut ce au făcut ceilalți deoarece ar fi adormit, aceste susțineri fiind răsturnate de procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental din care a rezultat că inculpatul S.I. l-a lovit cu bâta în cap pe P.I., agresiune ce a avut ca urmare moartea victimei, convorbiri recunoscute ca fiind reale de către inculpat și de declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în cauză în cursul urmăririi penale.

Astfel, tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei prev. de disp. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și b) și alin. (3) teza a II-a C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, partea civilă S.V. și inculpatul S.I.

În motivarea căii de atac, procurorul a criticat sentința apelată, precizând că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă față de pericolul social al infracțiunii comisă de acesta, de mobilul care a stat la baza săvârșirii faptei și de urmările produse. Referitor la mobil, procurorul a precizat că scopul acțiunii infracționale a fost de deposedarea victimelor de bunurile pe care le aveau în proprietate, noaptea și după un plan bine stabilit, iar în legătură cu urmarea infracțiunii s-a făcut trimitere la faptul că au fost agresați ciobanii din stâna respectivă, iar unul dintre aceștia și anume P.I. a decedat.

Partea vătămată S.V., în motivarea căii sale de atac a solicitat majorarea daunelor materiale menționând că după pronunțarea sentinței instanței de fond a cheltuit suma de 863,70 RON cu pomenile creștinești, menționând, de asemenea, că nu iau fost acordate c/val. a 14 oi gestante care au dispărut în data de 07 noiembrie 2011.

Inculpatul în apelul formulat a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, în infracțiunea de complicitate la furt calificat, cu consecința diminuării pedepsei aplicate. A precizat inculpatul că în mod nejustificat instanța de fond a făcut trimitere la procesele-verbale de redare a convorbirilor, deoarece acestea s-au purtat în limba rromani, iar pe procesele-verbale de redare nu a existat semnătura unui interpret de acest gen.

A mai precizat inculpatul că declarațiile părților vătămate T.I. și C.N. nu au condus la concluzia că ar fi cunoscut că urmează să se comită o infracțiune de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Instanța de apel a apreciat ca fondate doar criticile formulate de parchet.

Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nu a fost primită, reținându-se că acesta a cunoscut că în autoturismul cu care s-a deplasat au fost puse mai multe obiecte destinate lovirii ciobanilor în cazul în care aceștia ar fi opus rezistență.

S-a mai apreciat că și în ipoteza în care procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice nu ar putea fi reținut ca probă, acesta, alături de rezultatul testului poligraf, constituie indicii ce se coroborează cu celelalte probe administrate și care fac dovada vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Apelul părții civile s-a apreciat ca nefondat, despăgubirile acordate de prima instanță fiind în cuantumul pe care partea civilă l-a putut proba.

Sub aspectul individualizării pedepsei s-a reținut ca fondată critica formulată de parchet, având în vedere gravitatea și modalitatea în care a fost comisă infracțiunea și care reclamă majorarea sancțiunii aplicate inculpatului de prima instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 210 din 19 decembrie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani la 10 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul S.I.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind nejustificată reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia.

Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de: art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, solicitând schimbarea acesteia din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în infracțiunea de furt calificat, art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., sub aspectul nelegalității procesului - verbal de redare a convorbirilor telefonice care nu poartă semnătura unui interpret autorizat în limba „rromani”, precum și art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Recursurile sunt nefondate.

Înalta Curte, analizând decizia pronunțată în cauză, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Prima critică formulată de inculpat care vizează solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în complicitate la infracțiunea de furt calificat (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) nu este fondată.

Apărările inculpatului potrivit cărora în seara de 7 noiembrie 2011, când a avut loc incidentul, se afla în stare de ebrietate și, deși s-a deplasat împreună cu ceilalți făptuitori pe câmp, în apropierea turmei de oi, el nu a coborât din mașină și nici nu a știut ce au făcut ceilalți, au fost corect înlăturate, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental a rezultat că inculpatul S.I. l-a lovit cu bâta în cap pe P.I., agresiune ce a avut ca urmare moartea victimei, aspect ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate, care au putut să aprecieze numărul persoanelor care i-au agresat, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Referitor la nulitatea proceselor - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, invocată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte reține că este o nulitate relativă, ce ar fi trebuit să fie invocată de inculpat în momentul în care a luat cunoștință de ea, însă inculpatul nu numai că nu a invocat absența unui translator autorizat de limba „rromani”, dar a și recunoscut conținutul convorbirilor purtate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de inculpat (care solicită reducerea pedepsei), cât și de parchet (care, dimpotrivă, solicită majorarea acesteia), Înalta Curte apreciază ambele solicitări ca neîntemeiate.

În apel, urmare a admiterii criticii formulate de parchet, instanța a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare, cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază corespunzător gradului concret de pericol social al faptei și circumstanțelor în care aceasta a avut loc, menit să asigure deopotrivă scopul educativ dar și coercitiv, astfel că nu se impune nici majorarea solicitată de parchet, dar nici reducerea solicitată de inculpat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpat.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 la 3 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.