ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1733/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1733/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Prin Sentința penală nr. 206 de la 05 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, în dosarul cu nr. 7913/101/2012, s-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c și alin. (2) C.

pen. combinat cu art. 176 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., în două

infracțiuni prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și art. 180 alin. (2

1

) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. combinat cu art. 176

alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatul C.D la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a și lit. b C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.; în

temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66

C. pen.; în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. 1 C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul

preventiv de la 11 august 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.

În baza art. 118 lit. b C. proc. pen., s-a

dispus confiscarea corpului delict - un cuțit cu plasele din lemn, având

lungimea totală de 26 cm (lamă lungime de 14 cm, lățime cea 2 cm) și o mașină

tocat carne nr. 10; în baza art. 4, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008

privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice

Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea

introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin.

(5) din lege, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi

utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul C.D. să achite statului suma de 2.050 RON cheltuieli

judiciare, din care, 1042,13 RON reprezintă cheltuielile de la urmărirea penală

și din acestea 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu O.M.,

onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar diferența

reprezentând cheltuielile efectuate la instanța de judecată, din care 100 RON

reprezintă parte din onorariul avocatului din oficiu, ce urmează a fi avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul

Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin și a obligat pe inculpatul C.D. să

plătească acestuia suma de 1.338 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Mehedinți nr. 422/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată - în

stare de arest preventiv - a inculpatului C.D., pentru comiterea unei

infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c - alin. (2) C. pen. și art.

176 alin. (1) lit. b și alin. (2) C. pen.

În data de 10 august 2012, inculpatul C.D. a

avut inițial un conflict cu soția sa, C.G., pe care a gonit-o din locuința

situată în Drobeta-Turnu Severin, iar a două zi, în data de 11 august 2012, în

cursul dimineții, inculpatul a improvizat o spânzurătoare în curtea imobilului

situat în Drobeta-Turnu Severin, unde locuia împreună cu mama sa C.E., fiul

său, C.D., soția sa și fratele său, victima C.C. Văzând spânzurătoarea

improvizată de fratele său, C.C. a desfăcut funia, iar din această cauză

inculpatul s-a supărat și a plecat de acasă.

De asemenea, în seara aceeași zile, în jurul

orei 18:30, în timp ce victima C.C. era împreună cu mama sa C.E. în casă și se

uitau la televizor, a intrat în cameră și inculpatul, fiind în stare de

ebrietate, după care inculpatul a început să le adreseze injurii și în aceste

împrejurări, inculpatul a acuzat-o pe mama sa că întreține relații sexuale cu

fratele său C.C., după care a ieșit din cameră și a revenit, având în mână un

cuțit. În continuare, în timp ce inculpatul le adresa celor doi injurii,

fratele său, victima C.C., s-a ridicat în picioare, moment în care inculpatul

i-a aplicat fratelui o lovitură cu cuțitul ce l-a avut în mână, în partea

stângă a toracelui, producându-i o plagă în zona supra-areolară stângă,

penetrantă, în spațiul 2 intercostal.

Întrucât partea vătămată C.E., a sărit în

ajutorul fiului său, victimei C.C., inculpatul a împins-o și pe aceasta,

condiții în care mama sa a căzut la pământ și, după ce aceasta s-a ridicat de

jos, în momentul în care a ieșit după inculpat, acesta a luat de pe masa ce o

aveau în curte, o cratiță în care se afla o mașină de tocat carne cu care a

lovit-o în cap și pe mama sa, după care s-a îndreptat spre curtea din spate.

Instanța de fond a reținut că aceste fapte au

fost recunoscute parțial de către inculpat prin declarația dată în fața

instanței și au fost sesizate în mare parte și de fiul inculpatului, martorul

C.D., care în faza de urmărire penală a declarat că în timp ce se afla la

spălătorul improvizat în curte, l-a auzit pe tatăl său, inculpatul în speță,

înjurând și adresând amenințări cu moartea bunicii și unchiului său și că atunci

când s-a apropiat de ei a observat că erau răniți, motiv pentru care a apelat

serviciul 112.

Referitor la apărarea formulată de inculpat

prin apărător, aceea că faptele comise de către acesta nu constituie

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) -

art. 175 alin. (1) lit. c - alin. (2) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b și

alin. (2) C. pen., cu motivarea prezentată cu prilejul formulării cererii de

schimbare a încadrării juridice din această infracțiune în două infracțiuni de

tentativă la omor calificat prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

175 alin. (1) lit. c și alin. (2) C. pen., aflată în concurs cu infracțiunea de

lovire prev. de art. 180 alin. (2

1

) C. pen., instanța a apreciat-o

ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

După cum s-a reținut că inculpatul a comis

faptele, probele cauzei conturează temeiuri suficiente ce conduc indubitabil la

concluzia că inculpatul a acționat și asupra victimelor C.C. și C.E. cu

intenția de a ucide și nu doar de a vătăma integritatea corporală a victimei

C.E., mama acestuia, neavând relevanță numărul zilelor de îngrijiri medicale

suferite de aceasta pentru refacerea sănătății, ori împrejurarea că leziunile

produse în contextul descris, prin ele însele și la data producerii lor, nu au

fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

Din analiza conținutului infracțiunii

prevăzute de art. 176 alin. (1) lit. b și alin. (2) C. pen., s-a desprins

concluzia că omorul săvârșit asupra a două sau mai multe persoane constituie o

unitate infracțională legală, indiferent dacă faptele au fost săvârșite

printr-o acțiune unică sau prin acțiuni diferite comise cu aceeași ocazie și

dacă rezoluția a fost unică ori a acționat pe baza unor rezoluții distincte.

În speță, din probatoriul administrat a

rezultat în mod cert că agresiunea împotriva părților vătămate s-a produs prin

acțiuni diferite, cu mijloace diferite, dar cu aceeași ocazie și în aceleași

împrejurări și anume, în aceleași împrejurări, inculpatul, în data de 11 august

2012, a avut mai întâi o altercație verbală cu fratele său, victima C.C.,

căruia i-a adresat injurii, după care l-a tăiat cu un cuțit în piept în zona

inimii, pe fondul consumului de alcool, supărat fiind și de faptul că fratele i

se adresase râzând și afirmând că" l-a părăsit soția", fapt ce nu

justifică riposta extrem de violentă a inculpatului asupra acestuia, dar nici

reacția pe care inculpatul a avut-o în aceleași circumstanțe, anume atunci,

când mama sa, victima C.E., a încercat să îl rețină să nu-și taie fratele,

inculpatul s-a năpustit asupra acesteia, lovind-o în cap, cu o cratiță în care

pusese o mașină de tocat carne, lovitură prin care ar fi putut să o ucidă, dată

fiind vârsta victimei, de 78 ani, intensitatea și duritatea loviturii,

determinată de greutatea mașinii de tocat carne, confecționată din metal greu,

astfel că fapta inculpatului constituie o singură infracțiune de tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art.

174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) - alin. (2) C. pen. și art. 176

alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța

de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., pericolul social concret

al faptelor comise, determinat de împrejurările în care inculpatul a comis

această infracțiune, de consecințele produse, dar care puteau fi și mai grave,

dacă nu s-ar fi intervenit prompt din punct de vedere medical pentru salvarea

vieții fratelui inculpatului, datele ce caracterizează pozitiv persoana

inculpatului, atitudinea sa procesuală relativ sinceră, lipsa antecedentelor

penale, dar și afecțiunile de care suferă, cât și faptul că, în genere, era o

persoană predispusă la violență, atunci când se afla sub influența băuturilor

alcoolice.

Raportat la aceste circumstanțe, instanța de

fond a considerat că aplicarea unei pedepse minime de 7 ani și 6 luni

închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., va fi în măsură să satisfacă

cerințele art. 52 C. pen., iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., aplicând

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se

va executa potrivit art. 66 C. pen.

În ce privește latura civilă, instanța de

fond a reținut că părțile vătămate, fratele inculpatului C.C. și mama sa C.E.,

nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului C.D.

Referitor la acțiunea civilă formulată de

Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin, prima instanță a reținut că

aceasta este întemeiată și fapta comisă de inculpat îl face răspunzător de

prejudiciul pe care acesta l-a pricinuit spitalului, cu ocazia spitalizării

victimei C.C., antrenând răspunderea sa civilă delictuală, considerente pentru

care inculpatul C.D. a fost obligat să plătească acestei unități spitalicești

suma de 1.338 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile

ocazionate cu spitalizarea victimei. Apărarea formulată de apărătorul

inculpatului, cum că acțiunea civilă ar fi fost formulată tardiv nu a putut fi

primită, în speță fiind incidente dispozițiile legii civile referitoare la

acțiunea civilă, pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, dar sunt

incidente și dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și

completările ulterioare.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpatul C.D., prin care a solicitat desființarea sentinței și, în

rejudecare, reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. în raport de

circumstanțele sale personale și de circumstanțele reale, deoarece nu este

cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită,

menționând că a comis această infracțiunea datorită unei stări de pericol; a

solicitat astfel aplicarea unei pedepse cu închisoare sub minimul special,

precum și revocarea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, fiindcă nu

prezintă pericol pentru ordinea publică, apreciind că acest pericol s-a

diminuat prin trecerea unei perioade mai mari de la data faptelor.

Prin Decizia penală nr. 4 din 15 ianuarie

2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.D. împotriva Sentinței

penale nr. 206 de la 05 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în

dosarul cu nr. 7913/101/2012, a menținut starea de arest a inculpatului, a

dedus prevenția de la 05 noiembrie 2012, în continuare, la zi și a obligat

inculpatul la plata sumei de 260 RON reprezentând cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu către

Baroul Dolj, care a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel Craiova a reținut următoarele:

Instanța de fond a făcut o legală și

temeinică individualizare a pedepsei aplicate în cauză, astfel încât în cauză

nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, potrivit

art. 74 C. pen., deoarece nu pot fi identificate împrejurări de fapt care să-i

fie favorabile și nici eventualele dispoziții ale art. 73 alin. 1 lit. b) C.

pen.

În condițiile în care și anterior acestei

fapte, inculpatul a avut o atitudine agresivă și violentă față de membrii

familiei sale - inclusiv față de cele două părți vătămate - fără să existe

motive care să favorizeze această atitudine, nu se poate reține că inculpatul

ar fi comis fapta ca urmare a unei provocări din partea fratelui său (partea

vătămată C.C.) sau din partea altui membru al familiei, deoarece probele nu relevă

o astfel de stare de fapt, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceste probe nu

fac dovada că inculpatul ar fi avut anterior un bun comportament în familie,

ori că ar fi demonstrat o atitudine pozitivă față de faptă și urmările ei, sau

că ar fi încercat să înlăture cel puțin în parte rezultatul.

III. Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare,

solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în

rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea din

perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind nefondat recursul

declarat inculpatul C.D. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator

administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea

faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă

dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără

dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica

inculpatului privind stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de

individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și anume

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al

faptei săvârșite, dedus din modalitatea de săvârșire, prin aplicarea unei

lovituri de cuțit asupra părții vătămate C.C. la nivelul toracic și aplicarea

unei lovituri asupra părții vătămate C.E., la nivelul capului, cu un corp dur și

greu, respectiv o mașină de tocat carne, precum și persoana infractorului,

care, anterior săvârșirii faptelor a avut un comportament agresiv față de

membrii familiei. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură

de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce

privește faptele penale săvârșite, cât și în ceea ce privește comportarea

făptuitorului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat

circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea

reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este

justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date

fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta

decizie, cuantumul pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare fiind necesar creării

premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării

consecințelor acestora, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a

identificat circumstanțe favorabile inculpatului care să poată fi valorificate

în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei

penale nr. 4 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2012 la 22 mai 2013 și

va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 15 ianuarie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2012 la

22 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai

2013.

Procesat de GGC - AM