ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 din 20 decembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5055/101/2011, a fost

respinsă cererea formulată de inculpatul C.E.A. referitoare la schimbarea

încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a

acestuia, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.E.A., la o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani închisoare, în

condițiile art. 57 C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 14 iunie 2011 și până la pronunțare

și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea specială a cantității de 42,41 grame de MDMA rămasă din proba

expertizată, aceasta urmând a fi distrusă, în condițiile art. 18 din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.E.A. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cuantum de 3.000 RON din care 2.000 RON reprezintă

cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale și stabilite prin rechizitoriu, iar

diferența o reprezintă cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în primă

instanță, inclusiv suma de 100 RON acordată apărătorului desemnat din oficiu prin

încheierea din data de 07 septembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 53 D/P/2011 din 07

iulie 2011, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.E.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că

la data de 25 mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S. și

a colaboratorului sub acoperire T.G., s-a procurat „ca și probă” o cantitate de

0,10 grame de substanță pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiță de hârtie

de culoare argintie care, în urma analizelor de laborator s-a stabilit că reprezintă

3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de

droguri. S-a mai reținut că în data de 14 iunie 2011, inculpatul a fost prins în

flagrant după ce i-a vândut unui colaborator sub acoperire droguri de mare risc

(MDMA) în schimbul sumei de 1540 de euro și că la data de 25 mai 2011, ofițeri din

cadrul S.C.C.O. Mehedinți s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpații

C.E.A. și U.C.G. „au în preocupări introducerea în țară și vânzarea de droguri de

mare risc.

Pentru justa soluționare

a cauzei s-a procedat, potrivit art. 224

1

C. proc. pen. și art. 17 din

Legea nr. 143/2000, la folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator(investigator

sub acoperire T.S. și colaborator T.G.

Astfel, la data de 25

mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S. și a colaboratorului

sub acoperire T.G., s-a procurat „ca și probă” o cantitate de 0,10 gr. de substanță

pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiță de hârtie de culoare argintie.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 31 mai 2011 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și

Profil al Drogurilor a concluzionat în urma expertizării drogurilor că proba de

0,10 gr. reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) care face parte din tabelul

anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Existând date certe că

inculpații se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc unor tineri pe raza județului

Mehedinți, în ziua de 14 iunie 2011 s-a organizat prinderea acestora în flagrant.

Așa fiind, în jurul orelor

19,00, inculpații, conform unei înțelegeri anterioare s-au întâlnit cu colaboratorul

sub acoperire la restaurantul C. din comuna Ș. județul Mehedinți și i-au adus acestuia

o cantitate de aproximativ 50 gr. de substanță pulverulentă solidă sub formă de

cristale de culoare alb-crem, pe care i-a oferit-o acestuia în schimbul sumei de

1540 euro.

În mașina inculpaților,

respectiv marca B. cu număr de înmatriculare MH-xxx s-a găsit suma de 1540 euro,

iar în mașina colaboratorului s-a găsit cantitatea de aproximativ 50 gr. de droguri

ce a fost predată de acesta organelor de anchetă.

În timpul anchetei s-a

emis în regim de urgență ordonanța de interceptare a convorbirilor purtate în mediu

ambiental din care rezultă cu certitudine că inculpatul C.E.A. a vândut colaboratului

sub acoperire aproximativ 50 gr. droguri de mare risc contra sumei de 1540 euro.

Convorbirile purtate în

mediul ambiental confirmă oferirea de către inculpatul C.E.A., anterior prinderii

în flagrant, drept probă, cantitatea de 0,10 gr. droguri de mare risc, colaboratorului

sub acoperire.

Prin raportul de constatare

preliminar din 15 iunie 2011, s-a concluzionat că în cantitatea de 44,22 grame substanță

granulată de culoare crem, ambalată în 4 punguțe din material plastic s-a pus în

evidență - MDMA - (3,4 - methylenedioxymetamfetamine - substanță de mare risc).

Inculpatul C.E.A. a fost

audiat și nu și-a recunoscut fapta comisă. Cu prilejul soluționării propunerii de

arestare preventivă, inculpatul a recunoscut că i-a dat colaboratorului sub acoperire

10 gr. drog de mare risc cu titlu de împrumut.

S-a reținut că faptele,

așa cum au fost expuse au fost dovedite cu: procesul - verbal de prindere în flagrant,

notele de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, rapoartele de analiză

tehnico-științifică a drogurilor și recunoașterea parțială a inculpatului și întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C. pen.

Latura obiectivă s-a realizat

prin mai multe acțiuni-livrare, trimitere, transport, procurare, oferire vânzare,

punere în vânzare-însă, pentru existența infracțiunii este necesară îndeplinirea

uneia singure. Din modul de desfășurare a acțiunii, surprinsă în flagrant de organele

de anchetă, a rezultat cu certitudine că latura obiectivă a infracțiunii s-a realizat

prin vânzare.

Astfel, inculpatul C.E.A.

s-a întâlnit cu colaboratorul la restaurantul C. din comuna Ș. și după o conversație

scurtă, primul a ieșit din local, a mers la mașina acestuia, a lăsat cantitatea

de droguri acolo, a luat banii și s-a întors la mașina aparținând celuilalt inculpat.

Prin urmare, acțiunea de vânzare s-a consumat în momentul în care inculpatul C.E.A.

a intrat în posesia banilor, iar cumpărătorul, în posesia drogurilor.

Întrucât anterior, același

inculpat a oferit aceleiași persoane 0,10 gr. MDMA, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, la un interval scurt de timp s-au reținut dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că în prima

declarație, la data de 14 iunie 2011, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei,

însă cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă a declarat că: „Eu

cumpărasem plicul despre care am vorbit în urmă cu o săptămână de la numitul C.

din Timișoara. Știu că acel plic conținea 10 gr. de praf de culoare albă, pentru

care am plătit 1000 RON. Eu nu am consumat nimic din acel plic întrucât urma să

îl consum de ziua mea pe 18 iunie 2011, însă întreaga cantitate i-am oferit-o numitului

F. la 14 iunie 2011.

Suma de 1540 euro a fost

preluată de la inculpat și predată la S.C.C.O. Mehedinți.

Față de inculpatul C.E.A.

s-a luat măsura arestării preventive pentru 29 zile, măsură care expiră la 13

iulie 2011.

Întrucât din probele administrate

în cauză nu a rezultat că inculpatul C.E.A. a adus drogurile din străinătate, s-a

dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Față de inculpatul U.C.G.

s-a reținut că, deși l-a însoțit cu mașina personală pe inculpatul C.E.A. la restaurantul

C. din comuna Ș. unde a avut loc vânzarea, banii ce au format obiectul vânzării

au fost găsiți în mașina acestuia, iar din conversația purtată în mediul ambiental

a rezultat că a intervenit și el în discuția celor doi cu privire la calitatea drogurilor

ce urma a fi vândută - „era verde domne, verde de Paris” nu sunt probe certe pentru

trimiterea sa în judecată.

În urma înregistrării

dosarului la instanță, pe parcursul cercetării judecătorești, în baza art. 300

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 160 alin. (2) C. proc. pen., a fost constatată

legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului C.E.A., dispusă prin încheierea

nr. 18 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Mehedinți, în Dosarul nr. 4457/101/2011.

Măsura preventivă a fost

menținută și a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.

Analizând întregul material

probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu

este conformă probelor cauzei.

Astfel, în data de 25

mai 2011 inculpatul C.E.A. a oferit - ca probă, în vederea unei vânzări ulterioare

- colaboratorului investigatorului sub acoperire o cantitate de 0,10 grame de substanță

pulverulentă, de culoare crem, ambalată într-o foiță de hârtie de culoare argintie,

în urma analizelor de laborator stabilindu-se că reprezintă 3,4 grame methylenedioxy

- metamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri.

Ulterior, în data de 14

iunie 2011, inculpatul C.E.A. a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire

cantitatea de 44,22 grame de substanță granulată, de culoare crem, ambalată în 4

punguțe din material plastic transparent, în urma analizelor de laborator stabilindu-se

că reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul

anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului de droguri.

În drept, s a reținut

că faptele comise de inculpatul C.E.A., constând în aceea că în perioada 25 mai

2011 - 14 iunie 2011 a cumpărat, a deținut în vederea vânzării, a oferit și a vândut

droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșită în formă continuată,

în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea situației

de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele probe: - procesul-verbal

întocmit conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub

acoperire și colaboratorul acestuia și raportul de constatare tehnico-științifică

din 31 mai 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în

data de 25 mai 2011, inculpatul i-a oferit colaboratorului investigatorului sub

acoperire cantitatea de 0,10 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care

face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal întocmit

conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub acoperire

și colaboratorul acestuia și raportul de constatare tehnico-științifică din 21

iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în data

de 14 iunie 2011 inculpatul i-a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire

cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face

parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal de înseriere a bancnotelor

și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă din

care rezultă că în data de 14 iunie 2011, în jurul orelor 19.15, colaboratorul investigatorului

sub acoperire, sub supravegherea acestuia și a organelor de poliție, a oprit în

parcare și a coborât din autoturismul marca O. cu care venise, a intrat în restaurantul

C. din comuna Ș., jud. Mehedinți, unde a așteptat aproximativ 20 de minute. În parcarea

din fața restaurantului a oprit un autoturism marca B., condus de inculpatul C.E.A.,

în partea dreaptă față aflându-se martorul U.C.G. Inculpatul a coborât din mașină,

a intrat în restaurant, a discutat câteva minute cu colaboratorul investigatorului

sub acoperire, a ieșit din restaurant, s-a deplasat la autoturismul marca O., a

deschis portiera din față din stânga, a scos drogurile din buzunar și le-a pus în

„buzunarul” portierei și a intrat în autoturismul său. Colaboratorul investigatorului

sub acoperire a ieșit din restaurant, a urcat în mașina sa - care era parcată lângă

mașina inculpatului, dar orientată în sens invers - și, după ce a verificat drogurile,

pe geam, i-a dat inculpatului o sumă de bani. S-a intervenit, în mașina inculpatului

fiind găsită suma de 1540 de euro, seriile bancnotelor fiind corespunzătoare celor

cuprinse în procesul-verbal anterior întocmit, iar colaboratorul investigatorului

sub acoperire a predat drogurile primite de la inculpat, respectiv o pungă din material

transparent în care se aflau patru pliculețe de material transparent ce conțineau

o substanță de culoare alb-crem; - procesul verbal, întocmit potrivit art. 91

4

rap. la art. 91

3

alin. (2) C. proc. pen., de transcriere a înregistrărilor

efectuate în mediul ambiental, înregistrare autorizată provizoriu prin ordonanța

nr. 53 D/P din 14 iunie 2011 și confirmată prin încheierea nr. 36 pronunțată de

Tribunalul Mehedinți la 16 iunie 2011 din care rezultă discuțiile purtate de inculpatul

C.E.A. și colaboratorul investigatorului sub acoperire în parcarea din fața restaurantului,

după vânzarea drogurilor și înainte de intervenția organelor de poliție; declarația

martorului cu identitate protejată T.G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire

- din care rezultă că inculpatul i-a oferit o cantitate de droguri de mare risc,

în data de 25 mai 2011 și i-a vândut, în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ

50 de grame de droguri de mare risc; declarația martorului cu identitate protejată

T.S. - investigator sub acoperire - din care rezultă că inculpatul i-a oferit colaboratorului

său o cantitate de droguri de mare risc, în data de 25 mai 2011 și i-a vândut colaboratorului,

în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ 50 de grame de droguri de mare

risc, contra sumei de 1540 de euro; declarația martorului U.C.G. - din care rezultă

că acesta a fost împreună cu inculpatul la momentul realizării flagrantului, că

inculpatul a discutat cu colaboratorul investigatorului sub acoperire și a observat

suma de bani pe podeaua mașinii, în dreptul scaunului pe care stătuse inculpatul;

declarațiile inculpatului C.E.A. (date cu ocazia soluționării propunerii de arestare

preventivă și la cercetarea judecătorească din care rezultă că în data de 14

iunie 2011 i-a oferit, cu titlu de împrumut, colaboratorului investigatorului sub

acoperire cantitatea de aproximativ 10 grame de droguri despre care știa că sunt

etnobotanice și pe care colaboratorul urma să le vândă la Craiova.

Cu privire la forma de

vinovăție, s-a reținut că inculpatul C.E.A. a acționat cu intenție directă, în sensul

art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară

prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reținând următoarele: - limitele pedepsei

prevăzute de lege sunt între 10 și 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi;

- inculpatul a comis o singură infracțiune, în formă continuată, chiar dacă, în

concret a comis mai multe acte materiale dintre cele prevăzute de lege ca modalități

alternative, respectiv a cumpărat, a oferit, a deținut în vederea vânzării și a

vândut droguri de mare risc; - cantitatea relativ mare de droguri de mare risc vândute

și felul drogurilor, respectiv o concentrație de aproximativ 94,63% MDMA; - atitudinea

nesinceră a inculpatului care, inițial, a negat comiterea vreunei fapte penale în

legătură cu drogurile, apoi a declarat că a oferit, cu titlu de împrumut, cantitatea

de aproximativ 10 grame de droguri despre care știa că sunt etnobotanice și că urmează

a fi vândute; - referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe

lângă Tribunalul Mehedinți care este favorabil, reliefând, printre alte aspecte

pozitive, că inculpatul se află la prima abatere de la normele penale, anterior

săvârșirii infracțiunilor a avut o conduită bună, de conformare față de normele

și valorile sociale, nu a creat probleme în familie sau în comunitate - aspecte

reținute ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen.

Nu au fost reținute ca

întemeiate, aspectele invocate de apărătorul inculpatului privind: -încălcarea principiului

loialității administrării probelor întrucât s-a folosit în calitate de colaborator

sub acoperire o persoană cunoscută de inculpat, care pentru a scăpa de o datorie

foarte mare ce o avea față de inculpat, l-a determinat pe acesta să comită infracțiunea

de trafic de droguri; -faptul că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea de

trafic de droguri întrucât acesta nu a vândut droguri la alte persoane, ci a procurat

un plic de etnobotanice pentru consumul propriu, aspect pe care inculpatul l-a și

recunoscut; -înlăturarea din probatoriu a declarației colaboratorului investigatorului

sub acoperire având în vedere că este o persoană cunoscută inculpatului și care

îi datora acestuia o sumă mare de bani și a procesului-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante întrucât nu cuprinde explicațiile inculpatului cu privire la droguri,

nu se menționează ce s-a întâmplat cu drogurile confiscate, iar obiectele confiscate

nu au fost însemnate pentru neschimbare; -ilegalitatea obținerii probelor care au

fost expertizate și au pus în evidența existența MDMA, ca drog; - schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, în infracțiunea prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 bazată pe necunoașterea de către inculpat

a faptului că drogurile conțineau MDMA - ca drog de mare risc, el cunoscând că drogurile

erau etnobotanice; - aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării.

În primul rând, s-a constatat

că s-a încercat crearea unei apărări care să conducă la ideea că inculpatul este

un consumator de droguri ușoare, că a cumpărat și deținut pentru a consuma de ziua

sa cantitatea de 10 grame de droguri de risc și că nu ar fi oferit sau vândut droguri,

iar oferirea, cu titlu de împrumut, a cantității deținute pentru consum propriu

a fost provocată de numitul S.F. - despre care inculpatul și-a format convingerea

că este colaboratorul investigatorului sub acoperire - care ar fi avut să-i dea

o sumă de aproximativ 10.000 RON.

S-a reținut că această

apărare este în totală contradicție cu probele administrate în cauză.

Astfel, din transcrierea

înregistrărilor efectuate în mediu ambiental în data de 14 iunie 2011 - în parcarea

din fața restaurantului, după ce inculpatul lăsase drogurile în mașina colaboratorului

investigatorului sub acoperire și mai înainte de efectuarea plății - a rezultat,

în principal, că: - inculpatul se ocupa în mod constant de traficarea de droguri

de mare risc, afirmând că „lucrează” de aproximativ doi ani de zile, după normele

europene, că a investit 12.000 de euro, că face acest lucru pentru bani, că drogurile

sunt de calitate și concentrate, la fel ca și cele dintr-o tranzacție anterioară,

că vrea să lucreze în continuare, să nu-și piardă „combinația”; - inculpatul îl

cunoștea pe colaboratorul investigatorului sub acoperire ca fiind „F.”, între ei

neexistând nici-o datorie, inculpatul afirmând că s-au calculat și la zece euro;

- tranzacția în derulare se referea la 50 de grame, iar suma negociată ca preț a

fost de 1540 de euro; - inculpatul cunoștea că drogurile urmau a fi duse la Craiova;

- inculpatul i-a solicitat lui „F.” că după ce tranzacționează cele 50 de grame

de droguri să vină „cu una mai serioasă”, fapt ce demonstrează că inițiativa traficării

drogurilor a aparținut inculpatului, acesta chiar propunându-i lui „F.” să se împrumute

de bani - așa cum a făcut și el -, pentru a realiza tranzacții mai „serioase”.

Aceste înregistrări sunt

probe în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 91

1

și

urm. C. proc. pen., nu au fost contestate de inculpat și se coroborează cu celelalte

probe mai sus expuse.

Referitor la încălcarea

principiului loialității administrării probelor s-a invocat faptul că inculpatul

a fost provocat de către colaboratorul investigatorului sub acoperire să comită

infracțiunea de trafic de droguri, în sensul că acesta din urmă l-ar fi condiționat

pe inculpat să comită infracțiunea pentru a-i restitui o sumă de bani.

Din înregistrările mai

sus citate rezultă, așa cum s-a arătat, că inculpatul avea ca preocupare constantă

traficarea drogurilor de mare risc, investind bani și urmărind să obțină câștiguri

materiale, iar inițiativa tranzacției nu a aparținut colaboratorului, ci inculpatului,

acesta solicitându-i colaboratorului să depună eforturi pentru realizarea unor tranzacții

viitoare mai „serioase”.

Mai mult, deși colaboratorul

a pus în discuție eventuala renunțare la tranzacție din cauza faptului că drogurile

primite nu erau la fel cu cele date anterior ca probă, inculpatul a insistat, garantând

calitatea acestora și identitatea cu cele dintr-o tranzacție anterioară.

Pe de altă parte, chiar

atitudinea procesuală a inculpatului a făcut dovada că acesta se ocupa cu traficarea

drogurilor de mare risc.

În acest sens s-a constatat

că, inițial, inculpatul nu a recunoscut că i-a dat colaboratorului vreo cantitate

de droguri, ulterior declarând că i-a oferit cantitatea de 10 grame cu titlu de

împrumut, drogurile fiind cumpărate de inculpat pentru a le consuma cu ocazia aniversării

zilei sale de naștere.

Chiar și în situația în

care s-ar considera că această din urmă variantă ar fi sinceră, s-a reținut că subzistă

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea normativă a „oferirii”.

Este evident că inculpatul

nu a oferit drogurile cu titlu gratuit sau cu împrumut, din conținutul înregistrărilor

rezultând că drogurile au fost vândute, prețul fiind negociat „și la zece euro”,

iar cantitatea tranzacționată a fost de „50 de…”.

De altfel, nu s-a dovedit

că inculpatul este consumator de droguri, iar în situația în care acesta ar fi consumator,

ar fi evident că nu ar fi cumpărat drogurile și le-ar fi deținut fără să consume

din ele - conform declarației sale, a cumpărat drogurile în jurul datei de 10 -

12 iunie 2011 și ar fi intenționat să le consume în data de 18 iunie 2011.

Cu privire la înlăturarea

din probatoriu a declarației colaboratorului investigatorului sub acoperire pe motiv

că acesta este o persoană cunoscută inculpatului și care îi datora acestuia o sumă

mare de bani, că procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu cuprinde

explicațiile inculpatului cu privire la droguri și nici ce s-a întâmplat cu

drogurile confiscate, iar obiectele confiscate nu au fost însemnate pentru neschimbare,

s-au constatat următoarele:

Declarația colaboratorului

investigatorului sub acoperire dată în cursul cercetării judecătorești, în condițiile

art. 86

2

alin. (6) C. proc. pen., poate, potrivit art. 86

1

alin. (6) C. proc. pen., să servească la aflarea adevărului numai în măsura în care

se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză. Or, declarația martorului cu identitate protejată se coroborează cu celelalte

aspecte rezultate din probele care au fost anterior expuse și, chiar dacă nu este

esențială, nu poate fi înlăturată din ansamblul probelor;

Procesul-verbal de constatare

a infracțiunii flagrante corespunde cerințelor art. 91 C. proc. pen. și art. 467

C. proc. pen. și constituie mijloc de probă potrivit art. 90 C. proc. pen. Din conținutul

acestuia rezultă că „persoanele în cauză, U.C.G. și C.E. declară că nu au cunoștință

de cele întâmplate și că la întâlnire au venit pentru a-și recupera o datorie de

la colaboratorul sub acoperire”, precum și faptul că „martorii asistenți și persoanele

în cauză nu au de făcut obiecții cu privire la cele constatate și consemnate în

prezentul proces-verbal”.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate și pentru faptul că referitor la droguri s-a încheiat un proces-verbal

separat, act care potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la

art. 90 C. proc. pen. constituie mijloc de probă, iar mențiunile privind însemnarea

spre neschimbare a obiectelor confiscate au o reglementare distinctă în cadrul procedurii

percheziției, respectiv în art. 107-108 C. proc. pen., potrivit cărora, recunoașterea

și însemnarea trebuie făcute de persoana de la care se ridică și de cele care asistă

la percheziție, aspecte care nu au legătură cu procesul-verbal de constatare

a infracțiunii flagrante în discuție.

Referitor la ilegalitatea

obținerii probelor care au fost expertizate și au pus în evidența existența MDMA

s-a constatat că atât actele întocmite de către investigatorul sub acoperire cât

și declarația acestuia - alături de înregistrările în mediu ambiental - fac dovada

obținerii probelor fără încălcarea dispozițiilor legale. Faptul că inculpatul a

declarat că a oferit doar 10 grame de droguri, atestă doar nesinceritatea acestuia,

din raportul de constatare tehnico-științifică din 21 iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D.

din cadrul I.G.P.R. rezultând că proba examinată a fost ambalată, sigiliul a fost

intact, cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) supusă

expertizării a fost rezultatul omogenizării conținuturilor celor 4 punguțe în care

se aflau drogurile, proba medie rezultată având o puritate de aproximativ 94,63%

concentrație care ar fi fost imposibil de realizat dacă o pătrime din substanțe

erau de altă calitate.

În ceea ce privește cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întemeiată pe

necunoașterea de către inculpat a faptului că drogurile conțineau MDMA - drog de

mare risc, a fost respinsă întrucât din conținutul înregistrărilor rezultă că inculpatul

cunoștea felul și calitatea drogurilor traficate, neexistănd astfel temeiuri pentru

a se putea reține incidența disp. art. 51 alin. (2) C. pen.

Cu referire la fapta din

data de 25 mai 2011 s-a constatat că probele mai sus menționate fac dovada existenței

aceleiași infracțiuni, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și a fost comisă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, neputând fi înlăturată

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul modalității

de executare a pedepsei, solicitarea de aplicare a suspendării condiționate a executării

s-a apreciat că este nefondată, pe de o parte, întrucât pedeapsa aplicată este mai

mare decât cuantumul maxim prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. sau

art. 86

1

alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, pentru că nu

s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia

sau că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și nu va

mai comite infracțiuni chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa pronunțată. S-a avut

în vedere comportamentul inculpatului după săvârșirea faptelor, în special, atitudinea

nesinceră a acestuia, precum și aspectele rezultate din conținutul referatului de

evaluare relative la factorii de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului

infracțional. În consecință, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă

de 7 ani închisoare cu executare efectivă.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul C.E.A. care, invocând critici de nelegalitate a solicitat

desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, precum și achitarea pentru această infracțiune, motivând că

:

nu a tranzacționat droguri

de mare risc, ci substanțe substanțe etnobotanice, fără a percepe vreo sumă de bani,

substanțele respective fiind doar împrumutate numitului F. care era cunoștința sa,

atât inculpatul cât și respectivul fiind consumatori de droguri; probele administrate

în cauză sunt nelegale, deoarece procesul verbal încheiat la 25 mai 2011 pare semnat

de aceeași persoană atât la rubrica „investigator” cât și la rubrica „colaborator

sub acoperire”, iar în ce privește procesul verbal de prindere în flagrant din 14

iunie 2011 s-a susținut că a existat o acțiune de provocare din partea colaboratorului

sub acoperire. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei

prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen. și stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege,

cu schimbarea modalității de executare, în suspendare cu supraveghere sau condiționată.

Prin decizia penală

nr. 211 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată

sub aspectul laturii penale și a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței, a dedus în continuare detenția de la 20 decembrie 2011 la zi și a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În privința criticilor

referitoare la situația de fapt, din perspectiva legalității probelor administrate

în faza de urmărire penală și subsecvent de stabilire a conținutului constitutiv

al infracțiunii de trafic de droguri, sub aspectul laturii subiective și încadrării

juridice în modalitatea continuată, prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța

de prim control judiciar a constatat următoarele:

Referitor la inculpatul

C.E.A. s-au consemnat date operative din care rezulta, anterior începerii urmăririi

penale, că este implicat în activități de trafic de droguri, respectiv operațiuni

de deținere și comercializare, pe raza mun. Drobeta Turnu Severin (conform procesului

verbal de sesizare din oficiu întocmit de D.G.C.C.O. Craiova - Serviciul de Combatere

a Criminalității Organizate Mehedinți), situație în care s-a autorizat, de către

procuror, folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator conform

art. 224

1

C. proc. pen. (ordonanța nr. 10 A/2011 din 25 mai 2011, emisă

în Dosarul nr. 53D/P/2011).

Din materialul probator

existent la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire

între colaborator și inculpat, prilej cu care inculpatul a oferit colaboratorului

o mostră din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv cantitatea

de 0,10 g metamfetamină (MDMA-stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică

din 31 mai 2011), pentru ca potențialul cumpărător al drogului să-i verifice calitatea,

consumând-o, iar în situația în care colaboratorul ar fi fost satisfăcut de calitatea

drogului, inculpatul i-a făcut oferta de a procura și a-i vinde o cantitate mai

mare, respectiv 50 grame.

Despre această tranzacție

s-a încheiat procesul verbal din 25 mai 2011, în condițiile art. 224

3

alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 224 alin. (3) C. proc. pen., astfel că,

în mod corect prima instanță l-a reținut ca mijloc de probă ce se coroborează cu

aspectele declarate de investigatorul sub acoperire și de colaborator cu ocazia

audierii din data de 30 noiembrie 2011, precum și cu datele științifice care atestă

cantitatea și natura drogului. În consecință, prima instanță a reținut întemeiat

că la data de 25 mai 2011, inculpatul C.E.A. a săvârșit fapta de oferire a unui

drog de mare risc în scopul de a fi consumat, acțiune incriminată în conținutul

obiectiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apelantului inculpat,

care a contestat procesul verbal din 25 mai 2011 privitor la persoanele care au

executat semnăturile de la rubricile „colaborator” și „investigator sub acoperire”,

s-a reținut a fi nefondată, întrucât persoanele în discuție au fost audiate nemijlocit

de către instanța de judecată în condiții de publicitate și contradictorialitate,

inculpatul fiind prezent și asistat de apărătorul ales, iar evenimentele relatate

de martorii respectivi corespund în totalitate celor consemnate în procesul verbal

(declarațiile din 30 noiembrie 2011 aflate la dosar fond).

În privința tranzacției

din 14 iunie 2011, planificată de inculpat și colaborator cu ocazia discuțiilor

din 25 mai 2011 s-a constatat că prima instanță a reținut că este dovedită atât

cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, la care sunt atașate

planșe foto ce indică prezența drogurilor ambalate în 4 punguțe din material transparent,

care aparent, conțineau o substanță solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem

și a bancnotelor din cupiura de 50 euro și 20 euro, totalizând 1540 euro - respectiv

14 bancnote din cupiura de 50 euro și 50 bancnote din cupiura de 20 euro, ale căror

serii coincid cu cele menționate în procesul verbal din 14 iunie 2011 întocmit de

organele de urmărire penală, cât și cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor

dintre inculpat și colaborator, interceptate în mediu ambiental și nu în ultimul

rând, cu raportul de constatare tehnico-științific din 21 iunie 2011, care atestă

că plicurile în discuție conțin cantitatea de 44,22 grame metamfetamină - MDMA

- (mijloace de probă aflate la dosar fond).

Din procesul verbal de

transcriere a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental - în faza cercetării

judecătorești în apel procedându-se la ascultarea înregistrării convorbirii de pe

suporții magnetici atașați la dosar - rezultă că discuțiile dintre inculpat și colaborator

au vizat negocierea cantității de droguri și a prețului de vânzare: „s-a plătit

și 3 milioane, cât sunt? 70 euro se dă gramu”.... „marfa e cântărită”....”eu nu

mai număr banii „de asemenea, inculpatul a indicat colaboratorului modul de utilizare

a drogului, astfel: „pune un bobuleț mic într-un pahar, ții 20 minute”(...).

S-a concluzionat că inculpatul

cunoștea natura substanțelor tranzacționate, respectiv că sunt droguri și nu substanțe

etnobotanice, și totodată, că a vândut cantitatea respectivă, negociind prețul și

nu că a oferit drogurile pentru consum cu titlu de împrumut.

În ce privește apărarea

inculpatului că ar consuma ocazional cannabis s-a reținut că nu se confirmă și în

consecință, că reprezentarea sa în timpul tranzacției din 14 iunie 2011 a fost aceea

de comercializare de droguri de mare risc, pentru a obține profit.

Totodată, criticile referitoare

la pretinsa acțiune de provocare din partea investigatorului sub acoperire s-a apreciat

că nu sunt fondate, chiar din susținerile inculpatului din timpul discuției

din 14 iunie 2011 (al cărei transcris se află la dosar și a fost citat anterior),

rezultănd că era implicat în activitatea de trafic de droguri la o dată anterioară

celor investigate în prezenta cauză. Astfel, inculpatul se prezintă drept o persoană

cu experiență în domeniu, traficul de droguri fiind conceput ca o veritabilă activitate

comercială bazată pe investiție și profit. În susținerea seriozității activității

sale, inculpatul spune „să vezi ce cuvânt am (...) eu lucrez după normele europene”,

iar în timpul negocierii prețului pretins de la colaborator sugerează acestuia „mai

bagă-te și tu dator, că și eu m-am băgat dator, am plătit 12 000 de euro”.

În consecință,, reținând

că inculpatul a săvârșit la datele de 25 mai 2011 și 14 iunie 2011, acte materiale

distincte dar incriminate ca modalități alternative de comitere în conținutul infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, s-a constatat că instanța de fond a încadrat

corect faptele inculpatului ca reprezentând infracțiunea de trafic de droguri în

formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință, critica inculpatului apelant

de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost respinsă ca nefondată.

Referitor la criticile

vizând individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a reținut că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece legiuitorul a instituit

beneficiul reducerii limitelor speciale minimă și maximă cu jumătate, pentru oricare

dintre infracțiunile incriminate din Legea nr. 143/2000 numai în situația în care

în faza de urmărire penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea

și trimiterea în judecată a altor participanți la aceste fapte. Or, din analiza

declarațiilor date de inculpat la procuror la datele de 14 iunie 2011 și 15 iunie

2011 rezultă că nu a recunoscut implicarea sa în activitatea de trafic de droguri

și nici nu a indicat alte persoane, motivând primirea sumei de bani drept restituire

a unei datorii pe care ar fi avut-o colaboratorul la el, iar în declarația dată

în fața judecătorului, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă,

inculpatul a arătat că a remis colaboratorului o substanță etnobotanică, achiziționată

din Timișoara, de la numitul „C.” deoarece, inculpatul și colaboratorul - despre

care afirmă că îi era cunoscut - consumaseră anterior, ocazional, droguri ușoare.

Aceste împrejurări nu au semnificația furnizării de date utile anchetei, având caracter

imprecis și, în consecință, nu sunt de natură a duce la rezultatul cerut de

lege - descoperirea altor participanți în cazul cărora să fie inițiată procedura

urmăririi penale sau trimiterii în judecată - pentru ca inculpatul să beneficieze

de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că apelul

este fondat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul

cuantumului, raportat la datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului

care nu are antecedente penale, este integrat social, provine dintr-o familie organizată,

părinții săi au formulat numeroase memorii atașate la dosarul cauzei în care au

invocat aplicarea unei sancțiuni mai blânde deoarece sunt în vârstă, locuiesc și

se gospodăresc împreună cu inculpatul, iar în ultimul cuvânt, inculpatul și-a modificat

poziția procesuală arătând că regretă faptele comise și le recunoaște.

În aceste condiții, s-a

constatat că este justificată aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de

art. 74 lit. a) C. pen., motiv pentru care apelul inculpatului a fost admis și s-a

redus pedeapsa principală stabilită de instanța de fond de la 7 ani la 5 ani închisoare.

Împotriva deciziei a declarat

recurs inculpatul C.E.A. care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17

2

și 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal,

casarea sentinței și a deciziei și în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două acte materiale de trafic

de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, în două infracțiuni

distincte de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

(presupusa faptă săvârșită în data de 25 mai 2011) și respectiv, de art. 4

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) și achitarea

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul

a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 4

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) prin reținerea

prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea cuantumului acesteia sub

limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei a cerut

aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, inculpatul a arătat că în privința primului act material, cel din data

de 25 mai 2011, singura probă care susține învinuirea este procesul-verbal întocmit

de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, proces-verbal ce este

lovit de nulitate deoarece nu prezintă caracteristicile obligatorii din punct de

vedere legal; că în mod greșit a fost atribuită numitului S.F. calitatea de „colaborator

al poliției” în condițiile în care inculpatul îl cunoștea pe acesta de aproximativ

3 ani de zile și împreună consumau droguri și că din probele existente la dosar

nu reiese faptul că fără intervenția investigatorului sub acoperire și a colaboratorului

său ar fi comis infracțiunile deduse judecății.

A mai arătat recurentul

inculpat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea severă și că la individualizarea

acesteia, instanțele nu au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. și nici împrejurarea că pe parcursul cercetărilor penale a indicat organelor

de urmărire penală persoana de la care a procurat substanțele psihotrope ceea ce

justifică reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000

cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Examinând hotărârea atacată

atât prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17

2

și 18

C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., se constată că recursul este fondat numai în ceea ce

privește critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei.

Situația de fapt, vinovăția

recurentului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care acesta a

fost cercetat și trimis în judecată au fost corect reținute de instanța de fond

și de instanța de prim control judiciar în urma coroborării probelor administrate

atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

Elementul material al

laturii obiective a infracțiunii incriminate în art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă

în activitățile enumerate de textul incriminator, desfășurate fără drept, și anume:

cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea,

livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea

și orice alte operații privind circulația drogurilor.

Din punct de vedere subiectiv,

pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, făptuitorul

trebuie să acționeze cu intenție (directă sau indirectă). Intenția presupune

cunoașterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanțelor la care se

referă acțiunea sa.

Raportând considerațiile

teoretice susmenționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține din probele

administrate în cauză, expuse pe larg în considerentele sentinței și deciziei, că

la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire între colaboratorul investigatorului

sub acoperire și recurent, ocazie cu care acesta i-a oferit colaboratorului o mostră

din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv, cantitatea de 0,10

g metamfetamină (MDMA) pentru ca potențialul cumpărător să le consume, iar în situația

în care va fi mulțumit de calitatea acestora, inculpatul s-a angajat să-i ofere

spre vânzare o cantitate mai mare, respectiv 50 de grame.

Tranzacția dintre recurent

și colaborator s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 25 mai 2011

în conformitate cu prevederile art. 224

3

alin. (1) coroborat cu art.

224 alin. (3) C. proc. pen. care constituie mijloc de probă și contrar celor susținute

de inculpat prin apărător, nu reprezintă singura probă pe care s-a fundamentat trimiterea

sa în judecată, ci se coroborează cu declarațiile date în cursul urmăririi penale

și în faza cercetării judecătorești de către martorii cu identitate protejată T.S.

- investigatorul sub acoperire - și T G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire

(dosar instanță fond).

Prin urmare, în mod întemeiat

instanța de fond și cea de apel au reținut că la data de 25 mai 2011 recurentul

inculpat a comis primul act material ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea oferirii - care

reprezintă una din modalitățile normative de realizare a elementului material al

laturii obiective a infracțiunii menționate - celor 10 grame metamfetamină (MDMA),

drog de mare risc.

Și cea de-a doua

tranzacție - din data de 14 iunie 2011 - planificată de recurent și colaboratorul

investigatorului sub acoperire cu ocazia discuțiilor din data 25 mai 2011 constând

în vânzarea de către inculpat colaboratorului investigatorului sub acoperire a cantității

de 46,75 grame MDMA contra sumei de 1540 euro este pe deplin dovedită cu probele

administrate în cauză și anume: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului

la care sunt atașate planșele foto ce indică prezența drogurilor ambalate în 4 punguțe

din material transparent care aparent, conțineau o substanță solidă sub formă de

cristale de culoare alb-crem și a unor bancnote din cupiură de 50 și 20 euro totalizând

1540 euro (14 bancnote din cupiură de 50 euro și 50 bancnote din cupiură de 20 euro

ale căror serii coincid cu cele menționate în procesul-verbal întocmit de organele

de urmărire penală la data de 14 iunie 2011); procesul-verbal de redare a convorbirilor

dintre inculpat și colaboratorul investigatorului sub acoperire interceptate în

mediu ambiental, necontestate de recurent din care rezultă că discuțiile dintre

cei doi vizau negocierea cantității de droguri, a prețului de vânzare și modalitatea

de utilizare a drogurilor de către colaborator: „s-a plătit și 3 milioane, cât sunt?

70 euro se dă gramu” … „marfa e cântărită” … „eu nu mai număr banii” … „pune un

bobuleț mic într-un pahar, ții 20 minute”; raportul de constatare tehnico-științific

din 21 iunie 2011 care atestă că cele 4 punguțe conțin cantitatea de 44,22 grame

metamfetamină (MDMA).

Rezultă, contrar celor

afirmate de apărare, că recurentul inculpat cunoștea natura substanțelor tranzacționate,

respectiv că sunt droguri și nu substanțe etnobotanice și că sub aspectul laturii

subiective, acesta a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție cerută de

lege pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În consecință, fiind pe

deplin dovedit faptul că la datele de 25 mai 2011 și de 14 iunie 2011, recurentul

inculpat a săvârșit două acte materiale distincte (oferirea, respectiv vânzarea

de droguri), dar incriminate ca modalități normative alternative de comitere a infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare

la infracțiunea continuată au fost în mod corect reținute în cauză, împrejurare

față de care cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice este nefondată

și în mod corect a fost respinsă de instanța de apel.

Apărarea recurentului

inculpat în sensul că este consumator ocazional de cannabis nu este confirmată de

materialul probator administrat în cauză care, dimpotrivă, susține acuzația adusă

inculpatului în sensul că la data de 14 iunie 2011 a acționat cu intenția de a comercializa

droguri de mare risc pentru a obține profit.

Susținerea recurentului

inculpat că fără intervenția investigatorului sub acoperire și a colaboratorului

acestuia nu ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată este neîntemeiată

și în mod corect a fost înlăturată de instanțele de fond și apel în condițiile în

care din probele administrate în cauză rezultă că acesta era implicat în activitatea

de trafic de droguri la o dată anterioară celor investigate în prezenta cauză. În

acest sens, relevante sunt chiar propriile afirmații ale inculpatului din timpul

discuției din data de 14 iunie 2011 când se prezintă ca fiind o persoană serioasă,

cu experiența în domeniu, care concepe traficul de droguri ca pe o veritabilă activitate

comercială bazată pe investiție și profit („să vezi ce cuvânt am ... nu lucrez după

normele europene”... „mai bagă-te și tu dator, că și eu m-am băgat dator, am plătit

12000 de euro”).

În ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent

și în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control

judiciar că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt incidente în cauză.

Legiuitorul a instituit

beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru oricare dintre infracțiunile

incriminate de Legea nr. 143/2000 numai în situația în care în faza de urmărire

penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea și trimiterea în

judecată a altor participanți la aceste fapte. Or, din analizarea declarațiilor

date în