ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 249 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5055/101/2011, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.E.A. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.E.A., la o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 14 iunie 2011 și până la pronunțare și s-a menținut starea de arest. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen.

raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 42,41 grame de MDMA rămasă din proba expertizată, aceasta urmând a fi distrusă, în condițiile art. 18 din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.E.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.000 RON din care 2.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale și stabilite prin rechizitoriu, iar diferența o reprezintă cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în primă instanță, inclusiv suma de 100 RON acordată apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea din data de 07 septembrie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 53 D/P/2011 din 07 iulie 2011, întocmit de D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.E.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 25 mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S. și a colaboratorului sub acoperire T.G., s-a procurat „ca și probă” o cantitate de 0,10 grame de substanță pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiță de hârtie de culoare argintie care, în urma analizelor de laborator s-a stabilit că reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri.

S-a mai reținut că în data de 14 iunie 2011, inculpatul a fost prins în flagrant după ce i-a vândut unui colaborator sub acoperire droguri de mare risc (MDMA) în schimbul sumei de 1540 de euro și că la data de 25 mai 2011, ofițeri din cadrul S.C.C.O. Mehedinți s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpații C.E.A. și U.C.G. „au în preocupări introducerea în țară și vânzarea de droguri de mare risc. Pentru justa soluționare a cauzei s-a procedat, potrivit art. 224 1 C. proc. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, la folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator(investigator sub acoperire T.S. și colaborator T.G. Astfel, la data de 25 mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S.

și a colaboratorului sub acoperire T.G., s-a procurat „ca și probă” o cantitate de 0,10 gr. de substanță pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiță de hârtie de culoare argintie. Raportul de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2011 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a concluzionat în urma expertizării drogurilor că proba de 0,10 gr. reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) care face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Existând date certe că inculpații se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc unor tineri pe raza județului Mehedinți, în ziua de 14 iunie 2011 s-a organizat prinderea acestora în flagrant.

Așa fiind, în jurul orelor 19,00, inculpații, conform unei înțelegeri anterioare s-au întâlnit cu colaboratorul sub acoperire la restaurantul C. din comuna Ș. județul Mehedinți și i-au adus acestuia o cantitate de aproximativ 50 gr. de substanță pulverulentă solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem, pe care i-a oferit-o acestuia în schimbul sumei de 1540 euro. În mașina inculpaților, respectiv marca B. cu număr de înmatriculare MH-xxx s-a găsit suma de 1540 euro, iar în mașina colaboratorului s-a găsit cantitatea de aproximativ 50 gr. de droguri ce a fost predată de acesta organelor de anchetă. În timpul anchetei s-a emis în regim de urgență ordonanța de interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental din care rezultă cu certitudine că inculpatul C.E.A.

a vândut colaboratului sub acoperire aproximativ 50 gr. droguri de mare risc contra sumei de 1540 euro. Convorbirile purtate în mediul ambiental confirmă oferirea de către inculpatul C.E.A., anterior prinderii în flagrant, drept probă, cantitatea de 0,10 gr. droguri de mare risc, colaboratorului sub acoperire. Prin raportul de constatare preliminar din 15 iunie 2011, s-a concluzionat că în cantitatea de 44,22 grame substanță granulată de culoare crem, ambalată în 4 punguțe din material plastic s-a pus în evidență - MDMA - (3,4 - methylenedioxymetamfetamine - substanță de mare risc). Inculpatul C.E.A. a fost audiat și nu și-a recunoscut fapta comisă. Cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut că i-a dat colaboratorului sub acoperire 10 gr.

drog de mare risc cu titlu de împrumut. S-a reținut că faptele, așa cum au fost expuse au fost dovedite cu: procesul - verbal de prindere în flagrant, notele de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, rapoartele de analiză tehnico-științifică a drogurilor și recunoașterea parțială a inculpatului și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Latura obiectivă s-a realizat prin mai multe acțiuni-livrare, trimitere, transport, procurare, oferire vânzare, punere în vânzare-însă, pentru existența infracțiunii este necesară îndeplinirea uneia singure. Din modul de desfășurare a acțiunii, surprinsă în flagrant de organele de anchetă, a rezultat cu certitudine că latura obiectivă a infracțiunii s-a realizat prin vânzare.

Astfel, inculpatul C.E.A. s-a întâlnit cu colaboratorul la restaurantul C. din comuna Ș. și după o conversație scurtă, primul a ieșit din local, a mers la mașina acestuia, a lăsat cantitatea de droguri acolo, a luat banii și s-a întors la mașina aparținând celuilalt inculpat. Prin urmare, acțiunea de vânzare s-a consumat în momentul în care inculpatul C.E.A. a intrat în posesia banilor, iar cumpărătorul, în posesia drogurilor. Întrucât anterior, același inculpat a oferit aceleiași persoane 0,10 gr. MDMA, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la un interval scurt de timp s-au reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai arătat că în prima declarație, la data de 14 iunie 2011, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă a declarat că: „Eu cumpărasem plicul despre care am vorbit în urmă cu o săptămână de la numitul C. din Timișoara.

Știu că acel plic conținea 10 gr. de praf de culoare albă, pentru care am plătit 1000 RON. Eu nu am consumat nimic din acel plic întrucât urma să îl consum de ziua mea pe 18 iunie 2011, însă întreaga cantitate i-am oferit-o numitului F. la 14 iunie 2011. Suma de 1540 euro a fost preluată de la inculpat și predată la S.C.C.O. Mehedinți. Față de inculpatul C.E.A. s-a luat măsura arestării preventive pentru 29 zile, măsură care expiră la 13 iulie 2011. Întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul C.E.A. a adus drogurile din străinătate, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de inculpatul U.C.G. s-a reținut că, deși l-a însoțit cu mașina personală pe inculpatul C.E.A. la restaurantul C. din comuna Ș. unde a avut loc vânzarea, banii ce au format obiectul vânzării au fost găsiți în mașina acestuia, iar din conversația purtată în mediul ambiental a rezultat că a intervenit și el în discuția celor doi cu privire la calitatea drogurilor ce urma a fi vândută - „era verde domne, verde de Paris” nu sunt probe certe pentru trimiterea sa în judecată. În urma înregistrării dosarului la instanță, pe parcursul cercetării judecătorești, în baza art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 160 alin. (2) C. proc. pen., a fost constatată legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului C.E.A., dispusă prin încheierea nr. 18 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Mehedinți, în Dosarul nr. 4457/101/2011.

Măsura preventivă a fost menținută și a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat. Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este conformă probelor cauzei. Astfel, în data de 25 mai 2011 inculpatul C.E.A. a oferit - ca probă, în vederea unei vânzări ulterioare - colaboratorului investigatorului sub acoperire o cantitate de 0,10 grame de substanță pulverulentă, de culoare crem, ambalată într-o foiță de hârtie de culoare argintie, în urma analizelor de laborator stabilindu-se că reprezintă 3,4 grame methylenedioxy - metamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri.

Ulterior, în data de 14 iunie 2011, inculpatul C.E.A. a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 44,22 grame de substanță granulată, de culoare crem, ambalată în 4 punguțe din material plastic transparent, în urma analizelor de laborator stabilindu-se că reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri. În drept, s a reținut că faptele comise de inculpatul C.E.A., constând în aceea că în perioada 25 mai 2011 - 14 iunie 2011 a cumpărat, a deținut în vederea vânzării, a oferit și a vândut droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșită în formă continuată, în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele probe: - procesul-verbal întocmit conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia și raportul de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în data de 25 mai 2011, inculpatul i-a oferit colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 0,10 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal întocmit conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia și raportul de constatare tehnico-științifică din 21 iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D.

din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în data de 14 iunie 2011 inculpatul i-a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal de înseriere a bancnotelor și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă din care rezultă că în data de 14 iunie 2011, în jurul orelor 19.15, colaboratorul investigatorului sub acoperire, sub supravegherea acestuia și a organelor de poliție, a oprit în parcare și a coborât din autoturismul marca O. cu care venise, a intrat în restaurantul C. din comuna Ș., jud. Mehedinți, unde a așteptat aproximativ 20 de minute.

În parcarea din fața restaurantului a oprit un autoturism marca B., condus de inculpatul C.E.A., în partea dreaptă față aflându-se martorul U.C.G. Inculpatul a coborât din mașină, a intrat în restaurant, a discutat câteva minute cu colaboratorul investigatorului sub acoperire, a ieșit din restaurant, s-a deplasat la autoturismul marca O., a deschis portiera din față din stânga, a scos drogurile din buzunar și le-a pus în „buzunarul” portierei și a intrat în autoturismul său. Colaboratorul investigatorului sub acoperire a ieșit din restaurant, a urcat în mașina sa - care era parcată lângă mașina inculpatului, dar orientată în sens invers - și, după ce a verificat drogurile, pe geam, i-a dat inculpatului o sumă de bani.

S-a intervenit, în mașina inculpatului fiind găsită suma de 1540 de euro, seriile bancnotelor fiind corespunzătoare celor cuprinse în procesul-verbal anterior întocmit, iar colaboratorul investigatorului sub acoperire a predat drogurile primite de la inculpat, respectiv o pungă din material transparent în care se aflau patru pliculețe de material transparent ce conțineau o substanță de culoare alb-crem; - procesul verbal, întocmit potrivit art. 91 4 rap. la art. 91 3 alin. (2) C. proc. pen., de transcriere a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, înregistrare autorizată provizoriu prin ordonanța nr. 53 D/P din 14 iunie 2011 și confirmată prin încheierea nr. 36 pronunțată de Tribunalul Mehedinți la 16 iunie 2011 din care rezultă discuțiile purtate de inculpatul C.E.A.

și colaboratorul investigatorului sub acoperire în parcarea din fața restaurantului, după vânzarea drogurilor și înainte de intervenția organelor de poliție; declarația martorului cu identitate protejată T.G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire - din care rezultă că inculpatul i-a oferit o cantitate de droguri de mare risc, în data de 25 mai 2011 și i-a vândut, în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ 50 de grame de droguri de mare risc; declarația martorului cu identitate protejată T.S. - investigator sub acoperire - din care rezultă că inculpatul i-a oferit colaboratorului său o cantitate de droguri de mare risc, în data de 25 mai 2011 și i-a vândut colaboratorului, în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ 50 de grame de droguri de mare risc, contra sumei de 1540 de euro; declarația martorului U.C.G.

- din care rezultă că acesta a fost împreună cu inculpatul la momentul realizării flagrantului, că inculpatul a discutat cu colaboratorul investigatorului sub acoperire și a observat suma de bani pe podeaua mașinii, în dreptul scaunului pe care stătuse inculpatul; declarațiile inculpatului C.E.A. (date cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și la cercetarea judecătorească din care rezultă că în data de 14 iunie 2011 i-a oferit, cu titlu de împrumut, colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 10 grame de droguri despre care știa că sunt etnobotanice și pe care colaboratorul urma să le vândă la Craiova. Cu privire la forma de vinovăție, s-a reținut că inculpatul C.E.A.

a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reținând următoarele: - limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 10 și 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi; - inculpatul a comis o singură infracțiune, în formă continuată, chiar dacă, în concret a comis mai multe acte materiale dintre cele prevăzute de lege ca modalități alternative, respectiv a cumpărat, a oferit, a deținut în vederea vânzării și a vândut droguri de mare risc; - cantitatea relativ mare de droguri de mare risc vândute și felul drogurilor, respectiv o concentrație de aproximativ 94,63% MDMA; - atitudinea nesinceră a inculpatului care, inițial, a negat comiterea vreunei fapte penale în legătură cu drogurile, apoi a declarat că a oferit, cu titlu de împrumut, cantitatea de aproximativ 10 grame de droguri despre care știa că sunt etnobotanice și că urmează a fi vândute; - referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți care este favorabil, reliefând, printre alte aspecte pozitive, că inculpatul se află la prima abatere de la normele penale, anterior săvârșirii infracțiunilor a avut o conduită bună, de conformare față de normele și valorile sociale,

nu a creat probleme în familie sau în comunitate - aspecte reținute ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Nu au fost reținute ca întemeiate, aspectele invocate de apărătorul inculpatului privind: -încălcarea principiului loialității administrării probelor întrucât s-a folosit în calitate de colaborator sub acoperire o persoană cunoscută de inculpat, care pentru a scăpa de o datorie foarte mare ce o avea față de inculpat, l-a determinat pe acesta să comită infracțiunea de trafic de droguri; -faptul că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea de trafic de droguri întrucât acesta nu a vândut droguri la alte persoane, ci a procurat un plic de etnobotanice pentru consumul propriu, aspect pe care inculpatul l-a și recunoscut; -înlăturarea din probatoriu a declarației colaboratorului investigatorului sub acoperire având în vedere că este o persoană cunoscută inculpatului și care îi datora acestuia o sumă mare de bani și a procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întrucât nu cuprinde explicațiile inculpatului cu privire la droguri, nu se menționează ce s-a întâmplat cu drogurile confiscate, iar obiectele confiscate nu au fost însemnate pentru neschimbare; -ilegalitatea obținerii probelor care au fost expertizate și au pus în evidența existența MDMA, ca drog; - schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului,

în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 bazată pe necunoașterea de către inculpat a faptului că drogurile conțineau MDMA - ca drog de mare risc, el cunoscând că drogurile erau etnobotanice; - aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării. În primul rând, s-a constatat că s-a încercat crearea unei apărări care să conducă la ideea că inculpatul este un consumator de droguri ușoare, că a cumpărat și deținut pentru a consuma de ziua sa cantitatea de 10 grame de droguri de risc și că nu ar fi oferit sau vândut droguri, iar oferirea, cu titlu de împrumut, a cantității deținute pentru consum propriu a fost provocată de numitul S.F. - despre care inculpatul și-a format convingerea că este colaboratorul investigatorului sub acoperire - care ar fi avut să-i dea o sumă de aproximativ 10.000 RON.

S-a reținut că această apărare este în totală contradicție cu probele administrate în cauză.

Astfel, din transcrierea înregistrărilor efectuate în mediu ambiental în data de 14 iunie 2011 - în parcarea din fața restaurantului, după ce inculpatul lăsase drogurile în mașina colaboratorului investigatorului sub acoperire și mai înainte de efectuarea plății - a rezultat, în principal, că: - inculpatul se ocupa în mod constant de traficarea de droguri de mare risc, afirmând că „lucrează” de aproximativ doi ani de zile, după normele europene, că a investit 12.000 de euro, că face acest lucru pentru bani, că drogurile sunt de calitate și concentrate, la fel ca și cele dintr-o tranzacție anterioară, că vrea să lucreze în continuare, să nu-și piardă „combinația”; - inculpatul îl cunoștea pe colaboratorul investigatorului sub acoperire ca fiind „F.”, între ei neexistând nici-o datorie, inculpatul afirmând că s-au calculat și la zece euro; - tranzacția în derulare se referea la 50 de grame, iar suma negociată ca preț a fost de 1540 de euro; - inculpatul cunoștea că drogurile urmau a fi duse la Craiova; - inculpatul i-a solicitat lui „F.” că după ce tranzacționează cele 50 de grame de droguri să vină „cu una mai serioasă”, fapt ce demonstrează că inițiativa traficării drogurilor a aparținut inculpatului, acesta chiar propunându-i lui „F.” să se împrumute de bani - așa cum a făcut și el -, pentru a realiza tranzacții mai „serioase”.

Aceste înregistrări sunt probe în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 91 1 și urm. C. proc. pen., nu au fost contestate de inculpat și se coroborează cu celelalte probe mai sus expuse. Referitor la încălcarea principiului loialității administrării probelor s-a invocat faptul că inculpatul a fost provocat de către colaboratorul investigatorului sub acoperire să comită infracțiunea de trafic de droguri, în sensul că acesta din urmă l-ar fi condiționat pe inculpat să comită infracțiunea pentru a-i restitui o sumă de bani. Din înregistrările mai sus citate rezultă, așa cum s-a arătat, că inculpatul avea ca preocupare constantă traficarea drogurilor de mare risc, investind bani și urmărind să obțină câștiguri materiale, iar inițiativa tranzacției nu a aparținut colaboratorului, ci inculpatului, acesta solicitându-i colaboratorului să depună eforturi pentru realizarea unor tranzacții viitoare mai „serioase”.

Mai mult, deși colaboratorul a pus în discuție eventuala renunțare la tranzacție din cauza faptului că drogurile primite nu erau la fel cu cele date anterior ca probă, inculpatul a insistat, garantând calitatea acestora și identitatea cu cele dintr-o tranzacție anterioară. Pe de altă parte, chiar atitudinea procesuală a inculpatului a făcut dovada că acesta se ocupa cu traficarea drogurilor de mare risc. În acest sens s-a constatat că, inițial, inculpatul nu a recunoscut că i-a dat colaboratorului vreo cantitate de droguri, ulterior declarând că i-a oferit cantitatea de 10 grame cu titlu de împrumut, drogurile fiind cumpărate de inculpat pentru a le consuma cu ocazia aniversării zilei sale de naștere.

Chiar și în situația în care s-ar considera că această din urmă variantă ar fi sinceră, s-a reținut că subzistă infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea normativă a „oferirii”. Este evident că inculpatul nu a oferit drogurile cu titlu gratuit sau cu împrumut, din conținutul înregistrărilor rezultând că drogurile au fost vândute, prețul fiind negociat „și la zece euro”, iar cantitatea tranzacționată a fost de „50 de…”.

De altfel, nu s-a dovedit că inculpatul este consumator de droguri, iar în situația în care acesta ar fi consumator, ar fi evident că nu ar fi cumpărat drogurile și le-ar fi deținut fără să consume din ele - conform declarației sale, a cumpărat drogurile în jurul datei de 10 - 12 iunie 2011 și ar fi intenționat să le consume în data de 18 iunie 2011. Cu privire la înlăturarea din probatoriu a declarației colaboratorului investigatorului sub acoperire pe motiv că acesta este o persoană cunoscută inculpatului și care îi datora acestuia o sumă mare de bani, că procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu cuprinde explicațiile inculpatului cu privire la droguri și nici ce s-a întâmplat cu drogurile confiscate, iar obiectele confiscate nu au fost însemnate pentru neschimbare, s-au constatat următoarele: Declarația colaboratorului investigatorului sub acoperire dată în cursul cercetării judecătorești, în condițiile art. 86 2 alin. (6) C. proc.

pen., poate, potrivit art. 86 1 alin. (6) C. proc. pen., să servească la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, declarația martorului cu identitate protejată se coroborează cu celelalte aspecte rezultate din probele care au fost anterior expuse și, chiar dacă nu este esențială, nu poate fi înlăturată din ansamblul probelor; Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante corespunde cerințelor art. 91 C. proc. pen. și art. 467 C. proc. pen. și constituie mijloc de probă potrivit art. 90 C. proc. pen. Din conținutul acestuia rezultă că „persoanele în cauză, U.C.G. și C.E.

declară că nu au cunoștință de cele întâmplate și că la întâlnire au venit pentru a-și recupera o datorie de la colaboratorul sub acoperire”, precum și faptul că „martorii asistenți și persoanele în cauză nu au de făcut obiecții cu privire la cele constatate și consemnate în prezentul proces-verbal”. Criticile formulate sunt neîntemeiate și pentru faptul că referitor la droguri s-a încheiat un proces-verbal separat, act care potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 90 C. proc. pen. constituie mijloc de probă, iar mențiunile privind însemnarea spre neschimbare a obiectelor confiscate au o reglementare distinctă în cadrul procedurii percheziției, respectiv în art. 107-108 C. proc.

pen., potrivit cărora, recunoașterea și însemnarea trebuie făcute de persoana de la care se ridică și de cele care asistă la percheziție, aspecte care nu au legătură cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în discuție. Referitor la ilegalitatea obținerii probelor care au fost expertizate și au pus în evidența existența MDMA s-a constatat că atât actele întocmite de către investigatorul sub acoperire cât și declarația acestuia - alături de înregistrările în mediu ambiental - fac dovada obținerii probelor fără încălcarea dispozițiilor legale. Faptul că inculpatul a declarat că a oferit doar 10 grame de droguri, atestă doar nesinceritatea acestuia, din raportul de constatare tehnico-științifică din 21 iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D.

din cadrul I.G.P.R. rezultând că proba examinată a fost ambalată, sigiliul a fost intact, cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) supusă expertizării a fost rezultatul omogenizării conținuturilor celor 4 punguțe în care se aflau drogurile, proba medie rezultată având o puritate de aproximativ 94,63% concentrație care ar fi fost imposibil de realizat dacă o pătrime din substanțe erau de altă calitate. În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întemeiată pe necunoașterea de către inculpat a faptului că drogurile conțineau MDMA - drog de mare risc, a fost respinsă întrucât din conținutul înregistrărilor rezultă că inculpatul cunoștea felul și calitatea drogurilor traficate, neexistănd astfel temeiuri pentru a se putea reține incidența disp.

art. 51 alin. (2) C. pen. Cu referire la fapta din data de 25 mai 2011 s-a constatat că probele mai sus menționate fac dovada existenței aceleiași infracțiuni, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a fost comisă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, neputând fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitarea de aplicare a suspendării condiționate a executării s-a apreciat că este nefondată, pe de o parte, întrucât pedeapsa aplicată este mai mare decât cuantumul maxim prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. sau art. 86 1 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, pentru că nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia sau că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și nu va mai comite infracțiuni chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa pronunțată.

S-a avut în vedere comportamentul inculpatului după săvârșirea faptelor, în special, atitudinea nesinceră a acestuia, precum și aspectele rezultate din conținutul referatului de evaluare relative la factorii de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional. În consecință, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare efectivă. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul C.E.A.

care, invocând critici de nelegalitate a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și achitarea pentru această infracțiune, motivând că : nu a tranzacționat droguri de mare risc, ci substanțe substanțe etnobotanice, fără a percepe vreo sumă de bani, substanțele respective fiind doar împrumutate numitului F. care era cunoștința sa, atât inculpatul cât și respectivul fiind consumatori de droguri; probele administrate în cauză sunt nelegale, deoarece procesul verbal încheiat la 25 mai 2011 pare semnat de aceeași persoană atât la rubrica „investigator” cât și la rubrica „colaborator sub acoperire”, iar în ce privește procesul verbal de prindere în flagrant din 14 iunie 2011 s-a susținut că a existat o acțiune de provocare din partea colaboratorului sub acoperire.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu schimbarea modalității de executare, în suspendare cu supraveghere sau condiționată. Prin decizia penală nr. 211 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată sub aspectul laturii penale și a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, a dedus în continuare detenția de la 20 decembrie 2011 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În privința criticilor referitoare la situația de fapt, din perspectiva legalității probelor administrate în faza de urmărire penală și subsecvent de stabilire a conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri, sub aspectul laturii subiective și încadrării juridice în modalitatea continuată, prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de prim control judiciar a constatat următoarele: Referitor la inculpatul C.E.A. s-au consemnat date operative din care rezulta, anterior începerii urmăririi penale, că este implicat în activități de trafic de droguri, respectiv operațiuni de deținere și comercializare, pe raza mun.

Drobeta Turnu Severin (conform procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de D.G.C.C.O. Craiova - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Mehedinți), situație în care s-a autorizat, de către procuror, folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator conform art. 224 1 C. proc. pen. (ordonanța nr. 10 A/2011 din 25 mai 2011, emisă în Dosarul nr. 53D/P/2011).

Din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire între colaborator și inculpat, prilej cu care inculpatul a oferit colaboratorului o mostră din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv cantitatea de 0,10 g metamfetamină (MDMA-stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2011), pentru ca potențialul cumpărător al drogului să-i verifice calitatea, consumând-o, iar în situația în care colaboratorul ar fi fost satisfăcut de calitatea drogului, inculpatul i-a făcut oferta de a procura și a-i vinde o cantitate mai mare, respectiv 50 grame. Despre această tranzacție s-a încheiat procesul verbal din 25 mai 2011, în condițiile art. 224 3 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 224 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în mod corect prima instanță l-a reținut ca mijloc de probă ce se coroborează cu aspectele declarate de investigatorul sub acoperire și de colaborator cu ocazia audierii din data de 30 noiembrie 2011, precum și cu datele științifice care atestă cantitatea și natura drogului. În consecință, prima instanță a reținut întemeiat că la data de 25 mai 2011, inculpatul C.E.A. a săvârșit fapta de oferire a unui drog de mare risc în scopul de a fi consumat, acțiune incriminată în conținutul obiectiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apelantului inculpat, care a contestat procesul verbal din 25 mai 2011 privitor la persoanele care au executat semnăturile de la rubricile „colaborator” și „investigator sub acoperire”, s-a reținut a fi nefondată, întrucât persoanele în discuție au fost audiate nemijlocit de către instanța de judecată în condiții de publicitate și contradictorialitate, inculpatul fiind prezent și asistat de apărătorul ales, iar evenimentele relatate de martorii respectivi corespund în totalitate celor consemnate în procesul verbal (declarațiile din 30 noiembrie 2011 aflate la dosar fond).

În privința tranzacției din 14 iunie 2011, planificată de inculpat și colaborator cu ocazia discuțiilor din 25 mai 2011 s-a constatat că prima instanță a reținut că este dovedită atât cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, la care sunt atașate planșe foto ce indică prezența drogurilor ambalate în 4 punguțe din material transparent, care aparent, conțineau o substanță solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem și a bancnotelor din cupiura de 50 euro și 20 euro, totalizând 1540 euro - respectiv 14 bancnote din cupiura de 50 euro și 50 bancnote din cupiura de 20 euro, ale căror serii coincid cu cele menționate în procesul verbal din 14 iunie 2011 întocmit de organele de urmărire penală, cât și cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor dintre inculpat și colaborator, interceptate în mediu ambiental și nu în ultimul rând, cu raportul de constatare tehnico-științific din 21 iunie 2011, care atestă că plicurile în discuție conțin cantitatea de 44,22 grame metamfetamină - MDMA - (mijloace de probă aflate la dosar fond).

Din procesul verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental - în faza cercetării judecătorești în apel procedându-se la ascultarea înregistrării convorbirii de pe suporții magnetici atașați la dosar - rezultă că discuțiile dintre inculpat și colaborator au vizat negocierea cantității de droguri și a prețului de vânzare: „s-a plătit și 3 milioane, cât sunt? 70 euro se dă gramu”… „marfa e cântărită”… ”eu nu mai număr banii „de asemenea, inculpatul a indicat colaboratorului modul de utilizare a drogului, astfel: „pune un bobuleț mic într-un pahar, ții 20 minute”(...). S-a concluzionat că inculpatul cunoștea natura substanțelor tranzacționate, respectiv că sunt droguri și nu substanțe etnobotanice, și totodată, că a vândut cantitatea respectivă, negociind prețul și nu că a oferit drogurile pentru consum cu titlu de împrumut.

În ce privește apărarea inculpatului că ar consuma ocazional cannabis s-a reținut că nu se confirmă și în consecință, că reprezentarea sa în timpul tranzacției din 14 iunie 2011 a fost aceea de comercializare de droguri de mare risc, pentru a obține profit. Totodată, criticile referitoare la pretinsa acțiune de provocare din partea investigatorului sub acoperire s-a apreciat că nu sunt fondate, chiar din susținerile inculpatului din timpul discuției din 14 iunie 2011 (al cărei transcris se află la dosar și a fost citat anterior), rezultănd că era implicat în activitatea de trafic de droguri la o dată anterioară celor investigate în prezenta cauză. Astfel, inculpatul se prezintă drept o persoană cu experiență în domeniu, traficul de droguri fiind conceput ca o veritabilă activitate comercială bazată pe investiție și profit.

În susținerea seriozității activității sale, inculpatul spune „să vezi ce cuvânt am (...) eu lucrez după normele europene”, iar în timpul negocierii prețului pretins de la colaborator sugerează acestuia „mai bagă-te și tu dator, că și eu m-am băgat dator, am plătit 12 000 de euro”. În consecință,, reținând că inculpatul a săvârșit la datele de 25 mai 2011 și 14 iunie 2011, acte materiale distincte dar incriminate ca modalități alternative de comitere în conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, s-a constatat că instanța de fond a încadrat corect faptele inculpatului ca reprezentând infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și în consecință, critica inculpatului apelant de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. a fost respinsă ca nefondată. Referitor la criticile vizând individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece legiuitorul a instituit beneficiul reducerii limitelor speciale minimă și maximă cu jumătate, pentru oricare dintre infracțiunile incriminate din Legea nr. 143/2000 numai în situația în care în faza de urmărire penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea și trimiterea în judecată a altor participanți la aceste fapte.

Or, din analiza declarațiilor date de inculpat la procuror la datele de 14 iunie 2011 și 15 iunie 2011 rezultă că nu a recunoscut implicarea sa în activitatea de trafic de droguri și nici nu a indicat alte persoane, motivând primirea sumei de bani drept restituire a unei datorii pe care ar fi avut-o colaboratorul la el, iar în declarația dată în fața judecătorului, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a arătat că a remis colaboratorului o substanță etnobotanică, achiziționată din Timișoara, de la numitul „C.” deoarece, inculpatul și colaboratorul - despre care afirmă că îi era cunoscut - consumaseră anterior, ocazional, droguri ușoare.

Aceste împrejurări nu au semnificația furnizării de date utile anchetei, având caracter imprecis și, în consecință, nu sunt de natură a duce la rezultatul cerut de lege - descoperirea altor participanți în cazul cărora să fie inițiată procedura urmăririi penale sau trimiterii în judecată - pentru ca inculpatul să beneficieze de art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a apreciat că apelul este fondat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului, raportat la datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este integrat social, provine dintr-o familie organizată, părinții săi au formulat numeroase memorii atașate la dosarul cauzei în care au invocat aplicarea unei sancțiuni mai blânde deoarece sunt în vârstă, locuiesc și se gospodăresc împreună cu inculpatul, iar în ultimul cuvânt, inculpatul și-a modificat poziția procesuală arătând că regretă faptele comise și le recunoaște.

În aceste condiții, s-a constatat că este justificată aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., motiv pentru care apelul inculpatului a fost admis și s-a redus pedeapsa principală stabilită de instanța de fond de la 7 ani la 5 ani închisoare. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.E.A. care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 2 și 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea sentinței și a deciziei și în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două acte materiale de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, în două infracțiuni distincte de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (presupusa faptă săvârșită în data de 25 mai 2011) și respectiv, de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) prin reținerea prevederilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și reducerea cuantumului acesteia sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei a cerut aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că în privința primului act material, cel din data de 25 mai 2011, singura probă care susține învinuirea este procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, proces-verbal ce este lovit de nulitate deoarece nu prezintă caracteristicile obligatorii din punct de vedere legal; că în mod greșit a fost atribuită numitului S.F. calitatea de „colaborator al poliției” în condițiile în care inculpatul îl cunoștea pe acesta de aproximativ 3 ani de zile și împreună consumau droguri și că din probele existente la dosar nu reiese faptul că fără intervenția investigatorului sub acoperire și a colaboratorului său ar fi comis infracțiunile deduse judecății.

A mai arătat recurentul inculpat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea severă și că la individualizarea acesteia, instanțele nu au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nici împrejurarea că pe parcursul cercetărilor penale a indicat organelor de urmărire penală persoana de la care a procurat substanțele psihotrope ceea ce justifică reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 2 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc.

pen., se constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei. Situația de fapt, vinovăția recurentului inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care acesta a fost cercetat și trimis în judecată au fost corect reținute de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar în urma coroborării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii incriminate în art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în activitățile enumerate de textul incriminator, desfășurate fără drept, și anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și orice alte operații privind circulația drogurilor.

Din punct de vedere subiectiv, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, făptuitorul trebuie să acționeze cu intenție (directă sau indirectă). Intenția presupune cunoașterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanțelor la care se referă acțiunea sa. Raportând considerațiile teoretice susmenționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține din probele administrate în cauză, expuse pe larg în considerentele sentinței și deciziei, că la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire între colaboratorul investigatorului sub acoperire și recurent, ocazie cu care acesta i-a oferit colaboratorului o mostră din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv, cantitatea de 0,10 g metamfetamină (MDMA) pentru ca potențialul cumpărător să le consume, iar în situația în care va fi mulțumit de calitatea acestora, inculpatul s-a angajat să-i ofere spre vânzare o cantitate mai mare, respectiv 50 de grame.

Tranzacția dintre recurent și colaborator s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 25 mai 2011 în conformitate cu prevederile art. 224 3 alin. (1) coroborat cu art. 224 alin. (3) C. proc. pen. care constituie mijloc de probă și contrar celor susținute de inculpat prin apărător, nu reprezintă singura probă pe care s-a fundamentat trimiterea sa în judecată, ci se coroborează cu declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești de către martorii cu identitate protejată T.S. - investigatorul sub acoperire - și T G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire (dosar instanță fond).

Prin urmare, în mod întemeiat instanța de fond și cea de apel au reținut că la data de 25 mai 2011 recurentul inculpat a comis primul act material ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea oferirii - care reprezintă una din modalitățile normative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii menționate - celor 10 grame metamfetamină (MDMA), drog de mare risc.

Și cea de-a doua tranzacție - din data de 14 iunie 2011 - planificată de recurent și colaboratorul investigatorului sub acoperire cu ocazia discuțiilor din data 25 mai 2011 constând în vânzarea de către inculpat colaboratorului investigatorului sub acoperire a cantității de 46,75 grame MDMA contra sumei de 1540 euro este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză și anume: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului la care sunt atașate planșele foto ce indică prezența drogurilor ambalate în 4 punguțe din material transparent care aparent, conțineau o substanță solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem și a unor bancnote din cupiură de 50 și 20 euro totalizând 1540 euro (14 bancnote din cupiură de 50 euro și 50 bancnote din cupiură de 20 euro ale căror serii coincid cu cele menționate în procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 14 iunie 2011); procesul-verbal de redare a convorbirilor dintre inculpat și colaboratorul investigatorului sub acoperire interceptate în mediu ambiental, necontestate de recurent din care rezultă că discuțiile dintre cei doi vizau negocierea cantității de droguri, a prețului de vânzare și modalitatea de utilizare a drogurilor de către colaborator: „s-a plătit și 3 milioane, cât sunt?

70 euro se dă gramu” … „marfa e cântărită” … „eu nu mai număr banii” … „pune un bobuleț mic într-un pahar, ții 20 minute”; raportul de constatare tehnico-științific din 21 iunie 2011 care atestă că cele 4 punguțe conțin cantitatea de 44,22 grame metamfetamină (MDMA). Rezultă, contrar celor afirmate de apărare, că recurentul inculpat cunoștea natura substanțelor tranzacționate, respectiv că sunt droguri și nu substanțe etnobotanice și că sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000. În consecință, fiind pe deplin dovedit faptul că la datele de 25 mai 2011 și de 14 iunie 2011, recurentul inculpat a săvârșit două acte materiale distincte (oferirea, respectiv vânzarea de droguri), dar incriminate ca modalități normative alternative de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

referitoare la infracțiunea continuată au fost în mod corect reținute în cauză, împrejurare față de care cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice este nefondată și în mod corect a fost respinsă de instanța de apel. Apărarea recurentului inculpat în sensul că este consumator ocazional de cannabis nu este confirmată de materialul probator administrat în cauză care, dimpotrivă, susține acuzația adusă inculpatului în sensul că la data de 14 iunie 2011 a acționat cu intenția de a comercializa droguri de mare risc pentru a obține profit.

Susținerea recurentului inculpat că fără intervenția investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia nu ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată este neîntemeiată și în mod corect a fost înlăturată de instanțele de fond și apel în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că acesta era implicat în activitatea de trafic de droguri la o dată anterioară celor investigate în prezenta cauză. În acest sens, relevante sunt chiar propriile afirmații ale inculpatului din timpul discuției din data de 14 iunie 2011 când se prezintă ca fiind o persoană serioasă, cu experiența în domeniu, care concepe traficul de droguri ca pe o veritabilă activitate comercială bazată pe investiție și profit („să vezi ce cuvânt am ... nu lucrez după normele europene”...

„mai bagă-te și tu dator, că și eu m-am băgat dator, am plătit 12000 de euro”). În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent și în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt incidente în cauză. Legiuitorul a instituit beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru oricare dintre infracțiunile incriminate de Legea nr. 143/2000 numai în situația în care în faza de urmărire penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea și trimiterea în judecată a altor participanți la aceste fapte. Or, din analizarea declarațiilor date în