ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 pronunțata la 21 septembrie 2011

de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. c) și 76 lit. b) C. pen., condamnarea

inculpatei S.A., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 74 lit. c) și 76 lit. a) C. pen. a fost condamnata

aceeași inculpată la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33-34 C. pen., s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 9 noiembrie 2010 la 30 mai 2011.

S-a luat act că partea vătămată B.E.D. nu s-a constituit

parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligata inculpata

la 1200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezentând

onorarii avocați oficiu (pentru inculpată și pentru cele două părți vătămate).

Pentru a pronunța

aceasta sentință,

prima

instanța,

analizând

întregul material probator administrat

în cauză, a reținut starea de fapt ca fiind asemănătoare cu cea descrisă în

rechizitoriu, în sensul că inculpata, în toamna anului 2008, împreună cu R.Ș.,

a racolat tinere cărora le promitea că le vor găsi locuri de muncă bine plătite

în Italia.

Astfel,

însoțită de R.Ș. și de U.V., inculpata s-a deplasat în localitatea Dobridor,

județul Dolj, unde i-a făcut o propunere în sensul celor descrise mai sus

numitei U.V., care însă a refuzat să accepte. De aici s-au deplasat în

localitatea Moțăței, județul Dolj, unde au contactat-o pe U.E. căreia i-au

făcut o ofertă de muncă în străinătate, ofertă acceptată de U., care pentru a

garanta inculpatei că va merge i-a înmânat pașaportul la solicitarea

inculpatei.

Aceeași

propunere i-a făcut-o inculpata și părții vătămate B.E.D., care datorită

vârstei fragede și a situației materiale precare a acceptat să meargă în

străinătate, aceasta lăsând inculpatei la solicitarea acesteia cartea de

identitate.

Partea

vătămată N.F., care avea anumite afecțiuni psihice, a fost racolată în același

mod de inculpată împreună cu R.Ș., și atât ea cât și B.E. au fost transportate

în Italia, ieșirea din țară făcându-se prin P.T.F. Nădlac, la control nefiind

probleme că partea vătămată B.E. este minoră.

Cu

privire la partea vătămată N., datorită afecțiunilor psihice pe care le avea,

era foarte ușor de înțeles că aceasta nu ar fi putut fi scoasă „la stradă”,

astfel încât a fost pusă să cerșească. Aceasta într-o scrisoare adresată mamei sale

i-a spus că fusese mințită de către inculpată cu privire la activitatea ce urma

să o desfășoare în Italia, dar ea a reușit să fugă, în schimb pe E. nu a reușit

„să o scape”.

Banii

obținuți din exploatarea celor două părți vătămate au fost însușiți de către B.F.

În motivarea apelului

inculpata a arătat ca nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina sa, declarațiile martorilor U.V., U.l.E., U.V. și U.A. fiind

subiective datorita legăturii de rudenie a acestor martori cu partea vătămata

minora B.E.

S-a mai arătat ca

pedeapsa aplicata de instanța de fond a fost greșit individualizata, neținându-se

seama de circumstanțele personale ale inculpatei, de atitudinea procesuala a

acesteia, de vârsta, starea de sănătate si lipsa antecedentelor penale ale

acesteia.

S-a criticat si

individualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, arătându-se

faptul ca s-ar fi impus aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr.

102 din 26 martie 2012 Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze

cu minori a respins apelul inculpatei, ca nefondat cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

hotărâri inculpata a declarat recurs nemotivat. Prin concluziile apărătorului

desemnat din oficiu s-a cerut reducerea pedepsei și ca modalitate de executare

a pedepsei, suspendarea sub supraveghere.

Prealabil examinării

pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpata fiind

audiată la instanța de fond nu a recunoscut faptele:

- a fost prezentă la

dezbateri la instanța de fond, asistată de apărător din oficiu;

- a fost prezentă la

instanța de control judiciar, asistată de apărător din oficiu, la dezbateri;

- în recurs,

inculpata nu s-a prezentat fiind reprezentată de apărător din oficiu;

- instanța de apel a

fost sesizată cu cererea Inspectoratului general de Poliție – Poliția

Municipiului Calafat de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea, întrucât la 27 martie 2012 a fost depistată la Punctul de trecere

a frontierei din Calafat și în același sens că la 28 martie 2012 încercând să

părăsească țara.

În recurs, inculpata

prin apărător, a criticat doar modalitatea de individualizare a pedepsei (caz

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), solicitând

reducerea pedepsei și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei

neprivative de libertate.

Recursul va fi

respins ca neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta.

Situația de fapt a

fost corect reținută de către instanțe, iar probatoriul administrat este de

natură să conducă la concluzia că faptele inculpatei de racolare a părților

vătămate și facilitare a transportării acestora în Italia în scopul obținerii

de venituri de pe urma exploatării lor, întrunesc, în concurs, elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori.

Cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, împrejurare sub care hotărârea

este criticată și care corespunde cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că instanța de fond a făcut o justă

individualizare a sancțiunii penale, atât sub aspectul naturii cât și al

cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul săi represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ce

privește fapta comisă, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca

atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată

în așa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte, în

raport cu modul de săvârșire a faptelor precum și cu contextul săvârșirii

acestora, apreciază că a fost acordată o suficientă eficiență juridică

împrejurărilor la care face referire apărarea, iar în ce privește modalitatea

de executare a pedepsei rezultante, în acord cu cele două instanțe, că scopul

acesteia nu poate fi atins decât prin executare efectivă.

Modalitatea prev. de art.

86

1

C. pen. este exclusă, printre altele, ca urmare a cuantumului

pedepsei, iar cea prevăzută de art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen. în

raport cu gravitatea faptelor, împrejurările comiterii dar și atitudinii

inculpatei care a recunoscut, clemența instanței care reținând aceleași motive

ca și cele invocate de apărare, prin decizia nr. 912 din 30 mai 2011, Curtea de

Apel Craiova a dispus înlocuirea măsurii arestării, cu măsura obligării

inculpatei de a nu părăsi localitatea.

Or, așa cum rezultă

din actele dosarului, inculpata a fost surprinsă de poliția de frontieră în

timp ce intenționa să părăsească țara la data de 28 martie 2012.

Raportat la toate

aceste împrejurări, simpla pronunțare a condamnării nu este suficientă pentru a

constitui un avertisment pentru inculpată.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 2 lit. b)

C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata S.A. împotriva deciziei penale nr. 102

din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 iunie

2012.