ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constă următoarele: Prin sentința penală nr. 65 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.E. la 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de lege. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatei de la 30 septembrie 2011 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatei. A fost obligată inculpata să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 24.555,84 RON. A fost disjunsă acțiunea civilă privind pe partea vătămată O.M.M. și s-a fixat termen de judecată la data de 28 martie 2012. A fost obligată inculpata la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1039/P/2011 din 23 decembrie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei L.E.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. S-a reținut că la data de 30 septembrie 2011, în jurul orelor 01.00, în timp ce se afla în locuința părinților săi din localitatea P., județul Giurgiu, inculpata i-a aplicat, cu intenția de a ucide, mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, părții vătămate O.M.M., provocându-i leziuni grave care i-au pus acesteia viața în pericol. S-a reținut că partea vătămată O.M.M. avea o relație de concubinaj cu numitul U.Ș., locuind împreună la domiciliul tatălui acestuia, martorul U.G. din satul P., județul Giurgiu. La domiciliul martorului U.G. locuia și inculpata, fiica acestuia, precum și soția acestuia, martora U.A.

În data de 26 septembrie 2011, numitul U.Ș., concubinul părții vătămate, a plecat la serviciu, pe un șantier din zona municipiului Petroșani, județul Gorj, iar partea vătămată a plecat și ea de la domiciliu, revenind în data de 29 septembrie 2011, în jurul orelor 09.00. În cursul aceleiași zile, partea vătămată a plecat din nou și s-a întors la domiciliul martorului U.G. în jurul orelor 01.00, intrând în camera unde locuia împreună cu concubinul său. Observând că partea vătămată s-a întors, inculpata L.E. a mers din camera sa, trecând prin camera unde dormeau martorii U.G. și U.A., în camera unde se afla singură partea vătămată. Între acestea au avut loc discuții contradictorii, în cadrul cărora inculpata i-a reproșat părții vătămate faptul că, în absența fratelui său, practică prostituția și se poartă urât cu părinții săi.

Pe fondul acestei dispute, inculpata a luat cu mâna dreaptă un topor de dimensiuni mai mici, care se afla în cameră și i-a aplicat părții vătămate patru lovituri cu muchia acestuia, în zona capului. În urma agresiunii suferite, partea vătămată a căzut pe pat, în stare de inconștiență. După comiterea actelor de violență, inculpata a mers în camera unde se aflau martorii U.G. și U.A. și le-a spus acestora că a agresat-o fizic pe partea vătămată, iar apoi a fugit din locuință. După plecarea inculpatei, martorii U.G. și U.A. au mers în camera părții vătămate și au găsit-o pe aceasta întinsă în pat, în stare de inconștiență și sângerând abundent în zona capului. Fiind audiat martorul U.G., după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 80 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., acesta a arătat, în depoziția sa, că partea vătămată mergea des în zona Autostrăzii București - Pitești, unde practica prostituția, aceasta plecând de la domiciliul său cu diverși bărbați, care o luau cu autoturismul. Tot în depoziția sa, martorul a arătat că partea vătămată a sosit în data de 30 mai 2011 la domiciliul său, în jurul orelor 01.00, și a intrat în camera sa, iar după sosirea acesteia, fiica martorului a trecut prin camera unde se afla el și soția sa, spunându-i că merge să discute cu partea vătămată și deși el i-a spus să nu meargă acolo, știind că cele două nu se înțeleg, inculpata nu a ținut cont de sfatul său. Ulterior, a auzit gălăgie în camera părții vătămate, iar după circa 20 de minute, inculpata a intrat în camera sa, spunându-i „Tată, am făcut-o!”, apoi a părăsit locuința.

În depoziția sa, martorul a arătat că a mers împreună cu soția sa, martora U.A., în camera părții vătămate, pe care au găsit-o în stare de inconștiență și sângerând abundent în zona capului, fapt ce i-a determinat pe aceștia să solicite intervenția Serviciului de Ambulanță. În declarațiile date de martora U.A., aceasta relevă aceleași aspecte menționate mai sus, precizând că inculpata i-a spus, după ce a intrat în cameră, unde se afla împreună cu soțul său „Să știi că am făcut-o”, cu referire la actele de violență pe care le-a comis asupra părții vătămate. Fiind audiată martora O.T., aceasta a arătat în depoziția sa, că la data de 30 septebrie 2011, în jurul orelor 03.00, la domiciliul său din localitatea P., județul Giurgiu, a venit inculpata L.E., cumnata sa, care, aflându-se într-o stare emotivă, i-a spus că a avut o altercație cu partea vătămată O.M.M., ocazie cu care a agresat-o fizic pe aceasta din urmă, lovind-o cu muchia toporului în zona capului.

S-a mai reținut că din cuprinsul raportului de expertiză emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Giurgiu, a rezultat că partea vătămată O.M.M. a fost internată la data de 30 septembrie 2011, la Spitalul Universitar de Urgență București, cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral mediu. Fractură epicraniană cominutivă cu înfundare FTP dreapta și contuzii cerebrale. Hemoragie subdiacentă” și a fost supusă intervenției chirurgicale. După externare și în prezent, partea vătămată prezintă o stare de afazie mixtă predominant expresivă (care se definește cu lipsa înțelegerii informațiilor scrise/verbale - nu înțelege întrebările - combinată cu lipsa posibilității de exprimare - poate folosi greșit cuvintele și deficiențe de pronunție).

Raportul de expertiză a concluzionat faptul că partea vătămată prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 29/30 septembrie 2011, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur. Aceste leziuni necesită aproximativ 100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, i-au pus în primejdie viața și se constituie în infirmitate. Fiind audiată, inculpata a recunoscut comiterea faptei pentru care este cercetată, însă a precizat că a exercitat actele de violență asupra părții vătămate deoarece aceasta i-a adus injurii rudelor sale decedate și copiilor săi, apărare care nu poate fi primită întrucât nu rezultă aspecte în acest sens din probatoriul administrat în cauză.

De asemenea, s-a mai reținut că în fața instanței de fond, inculpata a recunoscut și regretat fapta, a solicitat ca judecata să se facă pe baza materialului probator întocmit în cursul urmăririi penale pe care îl cunoaște, îl însușește și pe cale de consecință să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Instanța de fond a apreciat că în drept, fapta comisă de inculpata L.E. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. S-a reținut că vinovăția inculpatei este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză și chiar de recunoașterea acestei pe tot parcursul urmării penale și în fața instanței.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a în vedere pericolul social al faptei, modalitatea concretă de comitere, urmarea faptei și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a fost sinceră și are în întreținere 4 copii minori. Ținându-se seama de toate aceste elemente, s-a apreciat că pe deoparte scopul pedepsei trebuie să fie realizat prin privare de libertate, dar pe de altă parte, să se rețină în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante pe lângă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatei de către instanța de fond.

În recursul Parchetului a fost criticată hotărârea atacată pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, apreciind nejustificată reținerea circumstanțelor atenuante față de gravitatea faptei, urmarea produsă și atitudinea manifestată de inculpată imediat după săvârșirea infracțiunii. Prin decizia penală nr. 121/A din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând a dispus: În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată pe inculpata L.E. la 4 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei L.E. și a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la zi. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimata inculpată, de 200 RON, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Inculpata L.E.

a recunoscut săvârșirea faptei în tot cursul procesului penal, a avut o atitudine sinceră care a fost valorificată prin aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., ca și cauză de reducere a limitelor de pedeapsă, având în vedere că inculpata a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate împrejurările comiterii faptei, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței. În ce privește lipsa antecedentelor penale, instanța de apel a apreciat că acestea nu pot fi reținute cu valoarea unei circumstanțe atenuante judecătorești, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu consecința aplicării unei pedepse situate sub minimul special, redus conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Instanța de apel a evaluat circumstanțele reale și circumstanțe personale ale inculpatei și a apreciat că din probele administrate rezultă că pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. nu este suficientă o pedeapsă de numai 2 ani și 6 luni închisoare, astfel cum a fost aplicată de instanța de fond. Astfel, s-a avut în vedere agresivitatea de care a dat dovadă inculpata care, folosind un topor, a aplicat mai multe lovituri victimei O.M.M. și a vizat în principal zona capului; faptul că deși infracțiunea a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită prin lipsa înțelegerii informațiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilității de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă va rămâne permanentă.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a reținut că atât imediat după comiterea faptei, cât și ulterior, inculpata nu a manifestat regret față de fapta comisă, dimpotrivă, după săvârșirea infracțiunii, a plecat de la locul faptei și, cu detașare, i-a informat pe părinții săi despre cele întâmplate. Față de cele reținute, instanța de apel a apreciat că inculpata nu a dovedit o deplină înțelegere a gravității faptei și a consecințelor produse, motive pentru care lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpatei - care are în îngrijire mai mulți copii minori, pot determina doar o orientare a pedepsei către minimul special și nu coborârea pedepsei sub acest minim. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata L.E.

criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege încriminator, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu consecința aplicării unei pedepse situate sub minimul special, redus conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat, care se înscrise în cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Verificând actele dosarului se reține că instanța de fond și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei în raport cu materialul probator administrat în cauză, iar instanța de prim control judiciar a aplicat o pedeapsă just proporționalizate, conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în norma încriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Așadar, înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din același cod.

Revenind la cauză, se constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei de către instanța de apel este corect proporționalizată, aceasta reflectând în mod real interpretarea concretă și corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pe de o parte, dar și incidența dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pe de altă parte, astfel că o reducere a acestui cuantum este exclusă. Concluzionând, reducerea pedepselor inculpatei L.E. nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat, agresivitatea de care aceasta a dat dovadă, folosind un topor, a aplicat mai multe lovituri victimei O.M.M.

și a vizat în principal zona capului; faptul că deși infracțiunea a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită prin lipsa înțelegerii informațiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilității de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă va rămâne permanentă. De asemenea, imediat după comiterea faptei, cât și ulterior, inculpata nu a manifestat regret față de fapta comisă, dimpotrivă, după săvârșirea infracțiunii, a plecat de la locul faptei și, cu detașare, i-a informat pe părinții săi despre cele întâmplate.

Așadar, în mod corect instanța de prim control judiciar a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, nu poate fî reținut cu valoarea unei circumstanțe atenuante judecătorești. Cum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei L.E., de către instanța de prim control judiciar este corect individualizată, fiind respectat atât principiul proporționalității, cât și realizarea scopului preventiv și reeducativ urmărit de legea penală, nu sub aspectul cuantumului său nu se impune a fi redusă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă , ca nefondat, recursul inculpatei L.E.

Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.E. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicata inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie 2012. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 septembrie 2012.