ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor dosarului, constă următoarele:

Prin

sentința penală nr. 65 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în

baza art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.E. la 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor.

În

baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de lege.

În

baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă

a inculpatei de la 30 septembrie 2011 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatei.

A fost obligată inculpata să plătească

părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 24.555,84 RON.

A fost disjunsă acțiunea civilă privind

pe partea vătămată O.M.M. și s-a fixat termen de judecată la data de 28 martie 2012.

A fost obligată inculpata la plata sumei

de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1039/P/2011 din 23 decembrie 2011 emis

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpatei L.E. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că la data de 30 septembrie

2011, în jurul orelor 01.00, în timp ce se afla în locuința părinților săi din localitatea

P., județul Giurgiu, inculpata i-a aplicat, cu intenția de a ucide, mai multe lovituri

cu un topor, în zona capului, părții vătămate O.M.M., provocându-i leziuni grave

care i-au pus acesteia viața în pericol.

S-a reținut că partea vătămată O.M.M. avea

o relație de concubinaj cu numitul U.Ș., locuind împreună la domiciliul tatălui

acestuia, martorul U.G. din satul P., județul Giurgiu.

La domiciliul martorului U.G. locuia și

inculpata, fiica acestuia, precum și soția acestuia, martora U.A.

În

data de 26 septembrie 2011, numitul U.Ș., concubinul părții

vătămate, a plecat la serviciu, pe un șantier din zona municipiului Petroșani, județul

Gorj, iar partea vătămată a plecat și ea de la

domiciliu, revenind în data de 29 septembrie 2011, în jurul

orelor 09.00. În cursul aceleiași zile, partea vătămată a plecat din nou și s-a

întors la domiciliul martorului U.G. în jurul orelor 01.00, intrând în camera unde

locuia împreună cu concubinul său.

Observând că partea vătămată s-a întors,

inculpata L.E. a mers din camera sa, trecând prin camera unde dormeau martorii U.G.

și U.A., în camera unde se afla singură partea vătămată. Între acestea au avut loc

discuții contradictorii, în cadrul cărora inculpata i-a reproșat părții vătămate

faptul că, în absența fratelui său, practică prostituția și se poartă urât cu părinții

săi. Pe fondul acestei dispute, inculpata a luat cu mâna dreaptă un topor de dimensiuni

mai mici, care se afla în cameră și i-a aplicat părții vătămate patru lovituri cu

muchia acestuia, în zona capului.

În

urma agresiunii suferite, partea vătămată a căzut pe pat,

în stare de inconștiență. După comiterea actelor de violență, inculpata a mers în

camera unde se aflau martorii U.G. și U.A. și le-a spus acestora că a agresat-o

fizic pe partea vătămată, iar apoi a fugit din locuință.

După plecarea inculpatei, martorii U.G.

și U.A. au mers în camera părții vătămate și au găsit-o pe aceasta întinsă în pat,

în stare de inconștiență și sângerând abundent în zona capului.

Fiind audiat martorul U.G., după ce i-au

fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 80 alin. (1) și (2) C. proc. pen., acesta

a arătat, în depoziția sa, că partea vătămată mergea des în zona Autostrăzii București

- Pitești, unde practica prostituția, aceasta plecând de la domiciliul său cu diverși

bărbați, care o luau cu autoturismul. Tot în depoziția sa, martorul a arătat că

partea vătămată a sosit în data de 30 mai 2011 la domiciliul său, în jurul orelor

01.00, și a intrat în camera sa, iar după sosirea acesteia, fiica martorului a trecut

prin camera unde se afla el și soția sa, spunându-i că merge să discute cu partea

vătămată și deși el i-a spus să nu meargă acolo, știind că cele două nu se înțeleg,

inculpata nu a ținut cont de sfatul său.

Ulterior, a auzit gălăgie în camera părții

vătămate, iar după circa 20 de minute, inculpata a intrat în camera sa, spunându-i

„Tată, am făcut-o!”, apoi a părăsit locuința. În depoziția sa, martorul a arătat

că a mers împreună cu soția sa, martora U.A., în camera părții vătămate, pe care

au găsit-o în stare de inconștiență și sângerând abundent în zona capului, fapt

ce i-a determinat pe aceștia să solicite intervenția Serviciului de Ambulanță.

În declarațiile date de martora U.A., aceasta

relevă aceleași aspecte menționate mai sus, precizând că inculpata i-a spus, după

ce a intrat în cameră, unde se afla împreună cu soțul său „Să știi că am făcut-o”,

cu referire la actele de violență pe care le-a comis asupra părții vătămate.

Fiind audiată martora O.T., aceasta a arătat

în depoziția sa, că la data de 30 septebrie 2011, în jurul orelor 03.00, la domiciliul

său din localitatea P., județul Giurgiu, a venit inculpata L.E., cumnata sa, care,

aflându-se într-o stare emotivă, i-a spus că a avut o altercație cu partea vătămată

O.M.M., ocazie cu care a agresat-o fizic pe aceasta din urmă, lovind-o cu muchia

toporului în zona capului.

S-a mai reținut că din cuprinsul raportului

de expertiză emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Giurgiu, a rezultat că

partea vătămată O.M.M. a fost internată la data de 30 septembrie 2011, la Spitalul

Universitar de Urgență București, cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral mediu.

Fractură epicraniană cominutivă cu înfundare FTP dreapta și contuzii cerebrale.

Hemoragie subdiacentă” și a fost supusă intervenției chirurgicale. După externare

și în prezent, partea vătămată prezintă o stare de afazie mixtă predominant expresivă

(care se definește cu lipsa înțelegerii informațiilor scrise/verbale - nu înțelege

întrebările - combinată cu lipsa posibilității de exprimare - poate folosi greșit

cuvintele și deficiențe de pronunție). Raportul de expertiză a concluzionat faptul

că partea vătămată prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 29/30

septembrie 2011, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur. Aceste leziuni

necesită aproximativ 100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin

complicații, i-au pus în primejdie viața și se constituie în infirmitate.

Fiind audiată, inculpata a recunoscut comiterea

faptei pentru care este cercetată, însă a precizat că a exercitat actele de violență

asupra părții vătămate deoarece aceasta i-a adus injurii rudelor sale decedate și

copiilor săi, apărare care nu poate fi primită întrucât nu rezultă aspecte în acest

sens din probatoriul administrat în cauză.

De asemenea, s-a mai reținut că în fața

instanței de fond, inculpata a recunoscut și regretat fapta, a solicitat ca judecata

să se facă pe baza materialului probator întocmit în cursul urmăririi penale pe

care îl cunoaște, îl însușește și pe cale de consecință să se facă aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat că în drept,

fapta comisă de inculpata L.E. întrunește elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)

C. pen.

S-a reținut că vinovăția inculpatei este

pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză și chiar de recunoașterea

acestei pe tot parcursul urmării penale și în fața instanței.

La individualizarea pedepsei, instanța

de fond a în vedere pericolul social al faptei, modalitatea concretă de comitere,

urmarea faptei și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale,

a fost sinceră și are în întreținere 4 copii minori.

Ținându-se seama de toate aceste elemente,

s-a apreciat că pe deoparte scopul pedepsei trebuie să fie realizat prin privare

de libertate, dar pe de altă parte, să se rețină în favoarea inculpatei circumstanțe

atenuante pe lângă aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatei de către instanța de

fond.

În

recursul Parchetului a fost criticată hotărârea atacată pentru

greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, apreciind nejustificată

reținerea circumstanțelor atenuante față de gravitatea faptei, urmarea produsă și

atitudinea manifestată de inculpată imediat după săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 121/A din 25 aprilie

2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat în parte sentința penală mai sus menționată

și rejudecând a dispus:

În

baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată pe inculpata L.E.

la 4 ani închisoare.

În

baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de

3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută starea de arest preventiv

a inculpatei L.E. și a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 30 septembrie 2011 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu desemnat

pentru intimata inculpată, de 200 RON, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de prim control judiciar a reținut următoarele:

Inculpata L.E. a recunoscut săvârșirea

faptei în tot cursul procesului penal, a avut o atitudine sinceră care a fost valorificată

prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., ca și cauză de reducere a limitelor

de pedeapsă, având în vedere că inculpata a solicitat să fie judecată în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate împrejurările

comiterii faptei, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței.

În

ce privește lipsa antecedentelor penale, instanța de apel

a apreciat că acestea nu pot fi reținute cu valoarea unei circumstanțe atenuante

judecătorești, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu consecința aplicării

unei pedepse situate sub minimul special, redus conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Instanța de apel a evaluat circumstanțele

reale și circumstanțe personale ale inculpatei și a apreciat că din probele administrate

rezultă că pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. nu este suficientă

o pedeapsă de numai 2 ani și 6 luni închisoare, astfel cum a fost aplicată de instanța

de fond.

Astfel, s-a avut în vedere agresivitatea

de care a dat dovadă inculpata care, folosind un topor, a aplicat mai multe lovituri

victimei O.M.M. și a vizat în principal zona capului; faptul că deși infracțiunea

a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea

vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită

prin lipsa înțelegerii informațiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilității

de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă

va rămâne permanentă.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a

reținut că atât imediat după comiterea faptei, cât și ulterior, inculpata nu a manifestat

regret față de fapta comisă, dimpotrivă, după săvârșirea infracțiunii, a plecat

de la

locul faptei și, cu

detașare, i-a informat pe părinții săi despre cele întâmplate.

Față de cele reținute, instanța de apel

a apreciat că inculpata nu a dovedit o deplină înțelegere a gravității faptei și

a consecințelor produse, motive pentru care lipsa antecedentelor penale și situația

familială a inculpatei - care are în îngrijire mai mulți copii minori, pot determina

doar o orientare a pedepsei către minimul special și nu coborârea pedepsei sub acest

minim.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpata L.E. criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei

aplicate.

A solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de

lege încriminator, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu consecința aplicării unei pedepse situate

sub minimul special, redus conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată

în raport cu motivul de recurs invocat, care se înscrise în cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu conform prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Verificând actele dosarului se reține că

instanța de fond și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatei în raport cu materialul probator administrat în cauză, iar instanța de

prim control judiciar a aplicat o pedeapsă just proporționalizate, conform criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul

pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor

art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină

seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate

în norma încriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, înfăptuirea justiției penale impune

stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport

de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen. și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din același cod.

Revenind la cauză, se constată că pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatei de către instanța de apel este corect proporționalizată,

aceasta reflectând în mod real interpretarea concretă și corectă a criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pe de o parte, dar și incidența dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pe de altă parte, astfel că o reducere

a acestui cuantum este exclusă.

Concluzionând, reducerea pedepselor inculpatei

L.E. nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat,

agresivitatea de care aceasta a dat dovadă, folosind un topor, a aplicat mai multe

lovituri victimei O.M.M. și a vizat în principal zona capului; faptul că deși infracțiunea

a rămas în forma tentativei, urmările acesteia sunt de o gravitate deosebită, partea

vătămată rămânând într-o stare de afazie mixtă, predominant expresivă, definită

prin lipsa înțelegerii informațiilor scrise sau verbale, combinată cu lipsa posibilității

de exprimare, fără să se poată prevedea dacă această stare se va ameliora sau dacă

va rămâne permanentă.

De asemenea, imediat după comiterea faptei,

cât și ulterior, inculpata nu a manifestat regret față de fapta comisă, dimpotrivă,

după săvârșirea infracțiunii, a plecat de la locul faptei și, cu detașare, i-a informat

pe părinții săi despre cele întâmplate.

Așadar, în mod corect instanța de prim

control judiciar a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptul că inculpata nu este cunoscută

cu antecedente penale, nu poate fî reținut cu valoarea unei circumstanțe atenuante

judecătorești.

Cum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

inculpatei L.E., de către instanța de prim control judiciar este corect individualizată,

fiind respectat atât principiul proporționalității, cât și realizarea scopului preventiv

și reeducativ urmărit de legea penală, nu sub aspectul cuantumului său nu se impune

a fi redusă.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă

, ca nefondat, recursul inculpatei L.E.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive

de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie 2012.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată

va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata L.E. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 25 aprilie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicata inculpatei,

durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 04 septembrie

2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 04

septembrie 2012.