ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2606/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 122 din 14 martie

2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4436/63/2011, în baza art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată, a fost condamnat

inculpatul S.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare (parte vătămată M.E.L.) și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor art. 64 alin. (1), lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 completată și modificată, a fost condamnat

inculpatul S.V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată

V.E.L.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul S.V. va executa pedeapsa cea mai grea aceea

de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., i-au fost interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată

durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că

părțile vătămate M.E.L. și V.E.L. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.070 RON cheltuieli judiciare în favoarea

statului din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu inculpat,

iar suma de 150 RON reprezintă onorariu avocat oficiu pentru partea vătămată

M.E.L.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat că la data de 28 noiembrie 2011 a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4436/63/2011, Rechizitoriul nr.

146D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de libertate inculpatul S.V. pentru săvârșirea infracțiunilor

de trafic de persoane, fapte prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. în contradictoriu cu părțile vătămate M.E.L. și V.E.L.

S-a reținut că prin

rezoluția din 31 mai 2010, dată în Dosarul nr. 4536/11/5/2010, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a admis, în temeiul art. 114 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională, cererea de

preluare a urmăririi penale formulată de autoritățile judiciare germane, în

cauza privind pe S.V. și trimiterea acesteia la Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Craiova spre competentă soluționare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Prin adresa cu nr.

466Js300159/10 autoritățile judiciare (Procurorul general șef Munchen I) a

solicitat urmărirea penală în cauza privind pe S.V., cercetat pentru trafic de

persoane în scopul exploatării sexuale, victimă fiind numita V.E.L., datorită

faptului că atât învinuitul, cât și păgubiții sunt cetățeni români, se află în

România și o parte covârșitoare a faptelor au fost comise în această țară.

S-a reținut faptul că

la 22 decembrie 2009 numita V.E.L. a depus plângere penală împotriva numitului

S.V., plângere înregistrată la Comisariatul 35 Munchen, arătând că la începutul

anului 2009 acesta a determinat-o să părăsească România împreună cu el,

transportând-o inițial în Olanda, iar ulterior în Germania, unde a făcut

presiuni repetate pentru a o obliga să se prostitueze în folosul său.

Dosarul a fost

înregistrat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova sub numărul 146D/P/2010,

prin ordonanța din 8 iunie 2010 lucrătorii B.C.C.O. Craiova fiind delegați să

efectueze o serie de activități în vederea verificării aspectelor sesizate

identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.

În fapt, s-a reținut

că, în toamna anului 2004, inculpatul S.V. a cunoscut-o pe partea vătămată

M.E.L., atunci în vârstă de 16 ani, cu care a avut o relație marcată de

incidente (despărțiri și împăcări). După ce partea vătămată a împlinit vârsta

de 19 ani, în anul 2007 cei doi și-au reluat relația, inculpatul S.V.

propunându-i acesteia să meargă împreună în Austria, unde urma să-i găsească de

lucru.

Cu privire la locul

de muncă și activitatea pe care urma să o desfășoare, inculpatul S.V. nu a dat

prea multe detalii, spunându-i părții vătămate că este o muncă relativ ușoară

și bine remunerată.

Întrucât se afla

într-o situație mai dificilă, respectiv avea părinții plecați în străinătate,

locuind doar cu sora și intenționând să câștige banii proprii, partea vătămată

M.E.L. a acceptat propunerea inculpatului, urmând ca din banii câștigați, o

parte să-i revină acestuia, fără însă a se stabili cuantumul sumei.

Cheltuielile necesare

călătoriei au fost suportate chiar de partea vătămată, care a plecat singură

din Craiova, cu destinația Viena, unde era așteptată de un anume

"R.", persoană care fusese pusă în legătură de către inculpatul S.V.

Călătoria a

continuat, destinația finală fiind orașul Amsten, unde partea vătămată a fost

așteptată de un anume "J.D.", patronul unui local, unde mai multe

fete dansau la bară și întrețineau clienții.

Cazarea s-a făcut

într-un imobil ce ținea chiar de local și cu care erau cazate toate fetele

angajate acolo.

În perioada

următoare, partea vătămată M.E.L. și-a desfășurat activitatea ca dansatoare la

bară, primind aproximativ 40 euro pe zi.

Deși a avut câteva

convorbiri telefonice cu inculpatul S.V., căruia i-a spus că nu îi convenea

activitatea pe care trebuia să o presteze, acesta i-a cerut în mod expres să

rămână în local și să-i remită toți banii pe care îi câștigase.

La scurt timp, partea

vătămată M.E.L. a fost mutată prin intermediul unui alt agent, "H.",

în orașul Dornbirn, inculpatul S.V. locuind într-un oraș aflat la doar 25 de

kilometri.

Întrucât nu era de

acord cu atitudinea inculpatului S.V. care îi ceruse toți banii câștigați,

intrând, de asemenea, într-o relație cu patronul localului la care lucra,

partea vătămată M.E.L. a încercat să rupă legătura cu inculpatul, schimbându-și

cartela de telefon și evitând orice fel de contact.

În aceste condiții,

inculpatul S.V. a căutat-o în mai multe rânduri atât direct la localul unde își

desfășura activitatea, cât și indirect, contactând persoane apropiate acesteia

și a proferat la adresa ei și a familiei o serie de amenințări, sub pretextul

că i-ar datora o mare sumă de bani (aproximativ 10.000 euro).

S-a mai reținut prin

rechizitoriu că la un moment dat, găsind-o în local, inculpatul S.V. a avut o

reacție deosebit de violentă față de partea vătămată M.E.L., amenințând-o,

insultând-o și chiar lovind-o, motiv pentru care incidentul a fost reclamat

autorităților austriece.

În aceeași perioadă,

partea vătămată M.E.L. a cunoscut-o pe o anume "D." (martora B.E.L.)

care i-a spus că este împreună cu inculpatul S.V. de mai mult timp, câștigă

bani pentru acesta și ar fi bine să-și achite și ea datoria pe care o avea la

el, respectiv cei 10.000 euro.

Amenințările din partea

inculpatului S.V. au continuat și în anii următori, și neavând un contact

direct cu partea vătămată M.E.L., acestea au fost adresate în principal

familiei părții vătămate (sora A.M.A., sau tatăl, M.D.).

În anul 2009, aflând

faptul că urma să aibă loc căsătoria surorii părții vătămate și bănuind că la

acest eveniment va participa și ea, inculpatul S.V. a amenințat că "va

sparge nunta" contactând în acest sens pe viitorul ginere, ocazie cu care

a și fost însoțit de mai multe persoane, motiv pentru care cei în cauză au fost

nevoiți să apeleze la serviciile unei firme de protecție și pază.

Anul următor,

constatând că amenințările nu încetează, partea vătămată M.E.L. a încercat

să-și achite "datoria" pe care inculpatul o pretindea, cumpărându-i

un autoturism, plătindu-i închirierea unui apartament pe o perioadă mai lungă

și încredințându-i și o sumă de bani pentru a se întreține.

Întrucât au fost

împreună această perioadă, inculpatul S.V. a insistat ca partea vătămată M.E.L.

să nu-și mai desfășoare activitatea ca dansatoare, ci să se prostitueze în

folosul său, beneficiile materiale fiind mult mai mari.

Propunerea a fost

declinată însă de partea vătămată, care a rupt din nou legătura cu el,

continuându-și activitatea ca dansatoare pe cont propriu.

Conform propriilor

declarații, suma totală ce i-a fost dată de partea vătămată inculpatului S.V.

se ridică la aproximativ 20.000 euro, sumă cu care aceasta s-a constituit parte

civilă în procesul penal.

În cursul audierilor

inculpatul S.V. a recunoscut în parte comiterea faptelor, susținând însă că

amenințările la adresa părții vătămate și a familiei acesteia erau totuși mai

mult în glumă și erau, de asemenea, justificate de faptul că făcuse o serie de

cheltuieli cu partea vătămată, respectiv îi cumpărase acesteia haine, biletul

de autocar pentru Austria și de asemenea, o pusese în legătură cu impresarii

care îi găseau de lucru.

Având în vedere însă

probele administrate în dosar, s-a apreciat că, în realitate, inculpatul S.V. a

recrutat partea vătămată majoră M.E.L., pe care a determinat-o să plece în

Austria, unde să-și desfășoare activitatea ca dansatoare sau prostituată,

intenția sa fiind aceea de a profita de pe urma activității acesteia, adică

a-și însuși în mare parte sumele câștigate de ea. Datorită faptului că partea

vătămată M.E.L. nu s-a lăsat exploatată, încercând să rupă legătura cu el,

inculpatul S.V. a proferat o serie de amenințări la adresa acesteia și a

familiei, reușind să primească o sumă destul de mare de bani.

În perioada 2005 -

2006, inculpatul S.V. o cunoaște pe partea vătămată V.E.L., în timp ce aceasta

era elevă la liceu, cu care are o relație în anii următori și după ce aceasta

devine studentă la Facultatea de Medicină.

În primul semestru al

anului II de facultate (iarna 2008 - 2009), inculpatul S.V. propune părții

vătămate V.E.L. să meargă împreună în străinătate, unde puteau să câștige sume

importante de bani din desfășurarea unor activități considerate ușoare.

Fără a-i preciza

exact despre ce este vorba, evitând să vorbească atât despre locul în care vor

merge, cât și de activitatea concretă ce urma a fi desfășurată, inculpatul S.V.

insistă ca partea vătămată V.E.L. să meargă cu el, presiunile exercitate față

de acesta fiind foarte puternice și observate inclusiv de mama ei, care nu

bănuia însă cauza.

Cedând solicitărilor

sale, partea vătămată V.E.L. acceptă, rugându-l însă să aștepte până după

sesiunea de iarnă, când urma să le spună părinților că a primit o bursă în

Marea Britanie, unde trebuia să stea șase luni.

Părinții părții

vătămate nu au bănuit despre ce este vorba, motiv pentru care s-au împrumutat

și i-au încredințat acesteia suma de 250 euro, necesară călătoriei, întrucât

știau că restul cheltuielilor vor fi suportate din bursă.

Conform înțelegerii,

partea vătămată V.E.L. trebuia să meargă în străinătate cu inculpatul S.V. o

perioadă relativ scurtă, 3 - 4 luni, urmând să se întoarcă acasă împreună cu

banii câștigați.

La sfârșitul lunii

februarie 2009, partea vătămată V.E.L. împreună cu inculpatul S.V. părăsesc

România cu un autocar, ajungând inițial în Olanda, la o prietenă a acestuia din

urmă.

Deși erau convinși că

deja cunoștințele lui găsiseră de lucru părții vătămate, ajunși la destinație

constată că acest lucru nu este real, motiv pentru care, după doar câteva zile,

părăsesc Olanda cu destinația Germania.

În această țară,

inculpatul S.V. ținuse legătura cu martora B.E.L., căreia îi ceruse să găsească

un loc de muncă pentru partea vătămată în primul rând la un bordel, sau dacă

acest lucru nu era posibil, la un club "table dance", ca dansatoare.

Despre intenția lui,

partea vătămată V.E.L. nu a știut nimic, întrucât nu fusese informată și nici

nu-și manifestase acordul privind practicarea prostituției. Întrucât inculpatul

S.V. și martora B.E.L. discutaseră doar telefonic și întotdeauna în absența

părții vătămate.

Cei trei s-au

întâlnit în orașul Munchen, unde inculpatul S.V. a primit de la martora B.E.L.

banii necesari întoarcerii în România, lăsându-i în grijă pe partea vătămată

V.E.L., cu indicarea clară a faptului că trebuia să-i găsească acesteia un loc

de muncă, mai precis într-un bordel sau ca dansatoare la un club.

În perioada

următoare, partea vătămată V.E.L. a lucrat în mai multe cluburi de dans, deși

la un moment dat inculpatul S.V. i-a interzis să mai facă acest lucru,

cerându-i direct să practice prostituția, indicându-i chiar un astfel de

stabiliment, respectiv clubul "B.".

Acest lucru nu a fost

posibil, întrucât partea vătămată V.E.L. a refuzat în mod expres, iar vârsta

nu-i permitea angajarea legală într-un bordel.

Din banii câștigați,

o parte au fost trimiși de partea vătămată în țară inculpatului S.V., prin

transfer monetar bancar, înțelegerea fiind ca aceasta să economisească cât mai

mult și să-i înmâneze lui la întoarcerea în țară.

În perioada martie -

iunie 2009, partea vătămată V.E.L. a lucrat ca dansatoare în mai multe cluburi

din Germania, o parte din bani fiind trimiși inculpatului S.V. prin W.U.,

acesta interesându-se permanent de situația câștigurilor care socotea că i se

cuvin în mare parte.

În același timp,

partea vătămată a ținut legătura și cu familia, cărora le-a spus doar că este

bine, fără însă a le comunica locul în care se afla sau activitatea pe care o

desfășura.

Spre sfârșitul lunii

iunie 2009, la insistențele inculpatului S.V., partea vătămată V.E.L. a fost de

acord să se întoarcă în țară, spunându-i acestuia că și-a cumpărat un bilet de

autocar și că va ajunge în România în scurt timp.

Cu toate acestea,

deoarece îi era teamă de el și deoarece intrase într-o relație cu un cetățean

german, partea vătămată V.E.L. nu s-a întors în țară, schimbându-și cartela cu

numărul de telefon și evitând orice legătură cu acesta.

În aceste condiții,

inculpatul S.V. a contactat familia părții vătămate V.E.L., spunându-le că este

un coleg căruia aceasta i-ar datora 5.000 euro.

Telefoanele au

continuat în tot cursul anului 2009, inculpatul S.V. încercând să determine

familia părții vătămate V.E.L. să o pună în legătură cu el sau să-i achite

datoria pe care pretindea că aceasta o are, același lucru încercându-l și

fratele acestuia, S.A.

Presiunile au fost

confirmate de martora B.E.L., care a fost sunată în mai multe rânduri de

inculpatul S.V. și amenințată, întrucât o acuza de faptul că din cauza acesteia

partea vătămată a rupt legătura cu el.

În luna decembrie

2009, sub presiunea amenințărilor la care era supusă de inculpatul S.V.

indirect, prin intermediul Internet-ului sau a numiților B.E.L. și S.A. sau pe

care inculpatul le exercita direct asupra familiei, partea vătămată a decis să

depună plângere împotriva lui, prezentându-se la Comisariatul 35 Munchen.

În ceea ce privește

această faptă, s-a reținut că inculpatul S.V. a racolat-o pe partea vătămată

majoră V.E.L., prin exercitarea unor presiuni asupra ei și prin prezentarea

eronată a locurilor, respectiv condițiilor în care urma să-și desfășoare

activitatea în străinătate, transportând-o în Olanda, ulterior Germania, unde a

încercat să o determine să practice prostituția, sau să danseze în cluburi, cu

intenția clară de a-și însuși câștigurile obținute de aceasta.

S-a apreciat că atât

în ceea ce privește partea vătămată M.E.L., cât și partea vătămată V.E.L.,

inculpatul S.V. le-a recrutat prin promisiunea găsirii unor locuri de muncă

bine plătite și condiții decente, determinându-le să plece împreună în

străinătate, Austria, respectiv Germania, cu intenția clară ca odată ajunse

aici să se prostitueze sau să lucreze ca dansatoare în cluburi, câștigurile

realizate din aceste activități urmând să fie remise inculpatului în cea mai

mare parte.

În vederea realizării

scopului, acesta a inventat datorii pe care părțile vătămate le-ar fi avut la

el, încercând să obțină aceste beneficii prin proferarea unor amenințări cu

acte de violență la adresa lor sau a familiilor.

Fiind audiat în

cursul urmăririi penale, inculpatul S.V. a negat comiterea faptelor, respectiv

recrutarea sau încercarea de exploatare a părților vătămate, susținând că în

realitate acestea ar fi datoare cu contravaloarea cheltuielilor cauzate de

plecarea în străinătate.

Aceste fapte s-a

apreciat că sunt dovedite prin: plângerile și declarațiile părților vătămate

M.E.L. și V.E.L.; declarațiile martorilor: B.E.L., A.M.A., M.T., V.L., V.I.,

V.A.V.; cererea de preluare a urmăririi penale formulată de autoritățile

judiciare germane, alături de înscrisurile înaintate de aceștia; documentele

privind operațiunile prin sistemul W.U. referitoare la S.V. și S.A.;

procesul-verbal privind percheziția domiciliară efectuată la locuința

inculpatului în baza autorizației din 11 ianuarie 2011, dată de Tribunalul

Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 3/P/2011; declarațiile date de inculpatul

S.V.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului S.V. care în cursul anilor 2007 - 2009, prin

înșelăciune a recrutat și transportat în Austria, respectiv Germania părțile

vătămate M.E.L., respectiv V.E.L. în scopul exploatării acestora prin muncă

(obligarea de a se prostitua sau de a dansa în cluburi în folosul său)

întrunește, în concurs, elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de

persoane fapte prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) modificată și completată

prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 2 mai 2011

partea vătămată V.E.L. a depus la dosar cerere prin care se constituie parte

civilă, cu suma de 950 euro reprezentând daune materiale și cu suma de 50.000

RON reprezentând daune morale.

În data de 24 iunie

2011, partea vătămată V.E.L. a depus declarație autentificată la data de 20

iunie 2011, prin care renunță la plângerea formulată împotriva inculpatului

precum și la cererea de constituire ca parte civilă.

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiați martorii V.L., V.I., M.T. și B.L. De asemenea a

fost audiată partea vătămată V.E.L.

Inculpatul S.V. a

fost audiat de către instanță la data de 25 ianuarie 2012, acesta negând

săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Acesta a recunoscut că a fost prieten cu partea vătămată M.L.E., care l-a rugat

să o ajute să-și găsească de lucru în străinătate. Acesta a mai arătat că

partea vătămată a găsit în telefonul său numărul de telefon al martorei B., cu

care a luat legătura pentru a-i găsi de lucru, ca dansatoare. Inculpatul a mai

arătat că pentru a putea pleca i-a dat cu împrumut părții vătămate 200 de euro.

Acesta a arătat că partea vătămată a plecat singură în Austria, ulterior după ce

a ajuns acolo sunându-l și pe el să vină. Ajuns în Austria inculpatul a arătat

că s-a întâlnit de câteva ori cu partea vătămată, după care au hotărât să

închirieze împreună o locuință, chiria urmând să fie plătită împreună de cei

doi. După ce inculpatul a închiriat respectiva locuință, partea vătămată a

refuzat să se mute cu acesta întrucât între timp intrase într-o relație cu

patronul barului la care lucra, fapt care l-a determinat pe inculpat să o

invite pe martora B.L. să locuiască împreună pentru a putea plăti chiria.

Inculpatul a recunoscut că înainte de incident partea vătămată i-a dat suma de

500 euro, din care 200 reprezentau datoria avută față el.

La circa două

săptămâni după ce se mutase cu martora B., aflându-se în barul în care lucra

partea vătămată, aceasta a venit însoțită de patronul localului și alți 2

cetățeni turci, cerându-i să părăsească Austria. Supărat inculpatul a început

să-i adreseze injurii părții vătămate, fiind agresat fizic la rândul său de

unul dintre cetățenii turci care o însoțeau pe aceasta și obligat să părăsească

respectivul local. La circa o săptămână după incident a fost chemat la poliție

unde i s-a spus că partea vătămată formulase plângere împotriva sa pe motiv că

i-ar fi cerut suma de 10.000 euro.

Inculpatul a mai

susținut că după acest incident s-a împăcat cu partea vătămată, împrumutând-o

pe acesta suma de 2.500 euro pentru nunta surorii sale, ulterior aceasta

restituindu-i o parte din suma respectivă.

Acesta a negat faptul

că i-ar fi cerut vreodată părții vătămate să lucreze ca prostituată sau că ar

fi exercitat vreo presiune asupra sa sau a familiei acesteia, cu excepția unei

discuții purtate cu tatăl părții vătămate căruia i-a reproșat că aceasta nu-i

restituia datoria pe care o avea la el.

În ceea ce o privește

pe partea vătămată V.L. inculpatul a arătat că la cererea acesteia de a o lua

și pe ea în străinătate a fost de acord să-1 însoțească, înțelegându-se ca

aceasta să-l ajute la furat. Au plecat inițial în Olanda unde nu au reușit să

se descurce, după care s-a pus problema întoarcerii în România. Partea vătămată

l-a rugat să ia legătura cu cunoștințele sale din Germania pentru a o ajuta să

se angajeze. Inculpatul a refuzat să o pună în legătură cu vreo persoană

dându-i în schimb numărul unei agenții din București care căuta dansatoare.

După ce partea vătămată a luat legătura cu agenția respectivă aceasta i-a făcut

rost de un loc de muncă în zona în care locuia și martora B. Cei doi s-au

întâlnit cu martora B., inculpatul dându-i părții vătămate suma de 3.500 de euro

pentru a-și putea găsi o locuință, după care s-a întors în țară.

Acesta a mai arătat

că partea vătămată a plecat apoi cu patronul localului unde urma să se

angajeze, inculpatul întorcându-se în țară. Ulterior, partea vătămată l-a sunat

pe inculpat propunându-i să vină să locuiască împreună, inculpatul refuzând.

Acesta a mai arătat că ulterior deoarece agenția la care lucra îi propusese

părții vătămate să lucreze la Munchen, iar inculpatul nu a fost de acord să se

mute cu aceasta, i-a cerut părții vătămate să se întoarcă în țară, aceasta

fiind de acord. Ulterior susține inculpatul că partea vătămată nu s-a mai

întors în țară, promițându-i că ulterior îi va restitui suma datorată. Întrucât

partea vătămată nu i-a restituit suma respectivă inculpatul a sunat-o pe mama

acesteia căreia i-a spus unde este fiica acesteia, ce lucrează, spunându-i

totodată acesteia suma pe care i-o datorează. Inculpatul a recunoscut că a avut

o atitudine mai agresivă față de aceasta deoarece era supărat pe partea

vătămată.

Inculpatul a mai

arătat că din suma datorată partea vătămată i-a restituit suma de 1.200 euro,

negând că ar fi exercitat asupra părții vătămate vreo agresiune fizică sau

verbală.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, apreciat în ansamblu și în scopul

aflării adevărului, conform art. 63 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de

fond a reținut următoarele:

Partea vătămată

M.E.L. s-a împrietenit cu inculpatul în anul 2004, ulterior cei doi

despărțindu-se. În anul 2007, inculpatul i-a propus părții vătămate să-i

găsească de lucru în Austria, fără a-i spune cu exactitate ce urma să facă

acolo. Inculpatul a asigurat-o că va presta o muncă ușoară, pentru ajutorul dat

în obținerea respectivului loc de muncă urmând să-i dea și inculpatului o sumă

de bani, sumă ce nu a fost stabilită. Cheltuielile de transport au fost

suportate de parte vătămată, aceasta plecând singură din țară. În Austria

partea vătămată a fost așteptată de o persoană de legătură a inculpatului, care

i-a cumpărat bilet de tren pentru localitatea Amsten. În Amsten a fost

așteptată de patronul unui local, care a cazat-o într-un imobil în care locuiau

mai multe fete, explicându-i că urma să danseze la bară și să stea de vorbă cu

clienții pentru a-i determina pe aceștia să facă consumație.

Partea vătămată nu a

acceptat decât să danseze la bară, primind pentru această activitate 40 euro pe

zi. În toată această perioadă a fost sunată constant de inculpat care i-a cerut

să rămână să lucreze pentru a face bani, deși partea vătămată i-a spus că nu este

de acord cu locul de muncă găsit. După două săptămâni, partea vătămată a fost

mutată la un alt local, într-o altă localitate, unde după ce a ajuns a fost

căutată de inculpat care i-a cerut banii câștigați până în acel moment,

respectiv suma de 500 euro. Parte vătămată i-a dat respectiva sumă, considerând

că nu mai are nicio obligație față de inculpat.

Ulterior, partea

vătămată a intrat într-o relație cu patronul localului în care lucra, iar

pentru a nu mai fi căutată de inculpat și-a schimbat numărul de telefon.

Inculpatul a continuat să o caute, transmițându-i prin intermediul colegelor

sale amenințări, întrucât susținea că i-ar mai fi datorat bani. După câteva

luni, inculpatul a mers în localul în care lucra partea vătămată căreia i-a

spus că i-ar datora 10.000 euro, cu această ocazie lovind-o totodată pe partea

vătămată.

În perioada

următoare, inculpatul a continuat să îi transmită amenințări părții vătămate

prin intermediul cunoștințelor comune, a membrilor familiei sale, tuturor

spunându-le că aceasta îi datorează suma de 10.000 euro.

În anul 2009 partea

vătămată s-a întors în țară pentru a participa la nunta surorii sale.

Inculpatul a aflat și i-a transmis surorii părții vătămate, martora A.M.A. că

îi va strica nunta. Aceasta a arătat că inculpatul însoțit de alte 7 persoane

au venit înainte nuntă la domiciliul său pentru a o căuta pe partea vătămată.

Speriați de amenințările adresate membrii familiei părții vătămate au angajat o

firmă de bodyguarzi (F.G.) pentru a nu avea probleme.

Speriată de amenințările

pe care continua să i le transmită, partea vătămată a arătat că s-a întâlnit cu

inculpatul în primăvara anului 2010, dându-i acestuia cca. 10.000 euro pentru a

fi lăsată în pace. Inculpatul i-a propus să prostitueze pentru a câștiga mai

mulți bani, dar partea vătămată a refuzat, rupând după aceea orice contact cu

inculpatul. Partea vătămată a arătat că și ulterior inculpatul a continuat să-i

ceară bani, susținând că aceasta i-ar mai fi datorat bani. Martorii A.M.A. și

M.T. au confirmat violențele și mai ales presiunile exercitate asupra părții

vătămate și familiei acesteia pentru a o determina pe aceasta să îi plătească o

sumă mare de bani.

Pe de altă parte,

inculpatul, fiind audiat, a negat în declarația dată în fața instanței că i-ar

fi cerut acesteia o sumă atât de mare de bani. Acesta a susținut că inițial a

împrumutat-o pe partea vătămată pentru a putea pleca în străinătate cu circa

200 euro, pentru a-și putea plăti biletul de autocar și pentru a-și cumpăra

haine. Totodată, acesta a arătat că nu i-a dat niciodată acesteia vreo altă

sumă de bani, susținând că, deși recunoaște conflictul avut cu aceasta în

Austria, în barul în care aceasta lucra, acesta a fost declanșat de partea

vătămată, care i-a cerut fără motiv să părăsească Austria.

Amenințarea părții

vătămate, starea de temere creată acesteia rezultă din faptul că, așa cum au

arătat cei doi martori menționați mai sus, precum și partea vătămată, în

momentul în care a avut loc nunta surorii părții vătămate, a fost angajată o

firmă de pază pentru a evita un conflict cu inculpatul.

Având în vedere toate

aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că susținerea inculpatului potrivit

căreia ar fi fost în relații bune cu partea vătămată, aceasta fiind cea care a

încercat să aibă o relație cu el, respectiv faptul că ar fi fost chiar invitat

la nunta surorii acesteia, nu a fost reținută.

În ceea ce o privește

pe partea vătămată V.E.L., aceasta l-a cunoscut pe inculpat în perioada anilor

2005 - 2006, cei doi devenind prieteni.

În timp ce partea

vătămată era studentă la Facultatea de Medicină, inculpatul îi propune să

meargă în străinătate, împreună, promițându-i că va câștiga sume importante de

bani din desfășurarea unor activități ușoare, care nu i-au fost însă precizate.

Inițial, partea

vătămată a refuzat să plece din țară, mai ales că nu cunoștea ce activitate

urmează să desfășoare. Inculpatul i-a spus apoi că va putea lucra fie ca

dansatoare, fie ca animatoare, partea vătămată nefiind de acord cu propunerea

inculpatului.

Datorită presiunii

exercitate în continuare de inculpat asupra părții vătămate, acesta urmărind-o

constant și încercând să o convingă să plece împreună în străinătate,

spunându-i că nu are de ce să se teamă, că nu va avea probleme și că el nu-i va

lua banii, că va lucra într-un club de dans, că nu o va atinge nimeni și că nu

va fi obligată să meargă cu bărbați, partea vătămată a acceptat în cele din

urmă, având în vedere că avea nevoie de bani pentru școală și familie.

Inculpatul nu i-a spus exact părții vătămate țara în care urma să lucreze.

Cei doi au plecat

împreună după ce partea vătămată a terminat sesiunea de iarnă, respectiv la

sfârșitul lunii februarie 2009, îndreptându-se inițial spre Olanda. Costul

călătoriei a fost suportat de partea vătămată, care, întrucât mama sa devenise

suspicioasă, având în vedere vizitele frecvente ale inculpatului, le-a spus

părinților că urmează să plece la o bursă de studii în Anglia. Întrucât

inculpatul nu a reușit să-i găsească nimic de lucru în Olanda, cei doi au

plecat în Germania, la o fostă prietenă a inculpatului, căreia, telefonic,

inculpatul i-a solicitat să îi găsească un loc de muncă.

Cei doi au sosit la

Munchen, unde s-au întâlnit cu martora B.E.L. căreia inculpatul i-a cerut să o

angajeze fie ca dansatoare, fie la un bordel. Așa cum rezultă atât din

declarația părții vătămate, cât și a martorei B.L., pentru a se întoarce în

țară, inculpatul a primit 100 euro de la aceasta.

Prin intermediul

martorei B., partea vătămată a fost angajată ca și dansatoare într-un club,

plecând împreună cu impresarul care urma să o angajeze. După circa o săptămână,

partea vătămată a sunat-o pe martoră, pe care a rugat-o să o ajute să se

angajeze la un bordel numit B., deoarece inculpatul insista să se angajeze

acolo pentru a putea câștiga mai mulți bani. Martora a fost sunată inclusiv de

inculpat, care de asemenea a rugat-o să o angajeze pe partea vătămată la

respectivul bordel. Martora a refuzat, ulterior fiind sunată de partea vătămată

care a rugat-o să o ajute, deoarece nu mai are bani, întrucât plecase de la

locul de muncă găsit de aceasta, pentru a se angaja, așa cum insistase

inculpatul, la bordel, dar nu fusese angajată, deoarece nu avea vârsta legală.

Martora a ajutat-o pe

partea vătămată să se angajeze, ducând-o la localul unde lucra aceasta,

rugându-l pe patronul respectiv să o angajeze în altă parte, deoarece nu dorea

să lucreze împreună pentru a evita ca inculpatul să ia legătura cu ea.

Cele două au mai

discutat ulterior la telefon, partea vătămată spunându-i că, deși a trimis o

sumă de bani inculpatului, acesta continuă să o preseze să-i trimită în

continuare alte sume de bani.

Așa cum rezultă din

declarația părții vătămate, inculpatul a început să-i trimită în mod regulat

bani, inițial 100 euro, apoi 200 euro, ulterior trimițându-i sume mai mari.

Inculpatul i-a cerut

să strângă mai mulți bani, deoarece intenționa să-și cumpere o mașină, banii

respectivi urmând să-i dea personal în momentul în care se întorcea în țară.

Deși i-a spus inculpatului că urmează să vină în țară respectiv că și-a făcut

rezervare la autobuz, în realitate nu a făcut acest lucru, întrerupând orice

legătură cu inculpatul.

Văzând că partea

vătămată refuză să mai discute cu el, inculpatul a încercat să exercite

presiuni asupra familiei părții vătămate, sunându-i pe părinții acesteia,

cărora le-a spus că aceasta i-ar datora 5000 euro, încercând să determine

familia acesteia să ia legătură cu partea vătămată pentru a o pune pe aceasta

să i-a legătura cu el sau să-i achite pretinsa datorie. De asemenea, inculpatul

le-a spus părinților părții vătămate că aceasta se prostituează în Germania,

ulterior, întrucât nu reușise să ia legătura cu aceasta, le-a spart geamurile

de la casă.

Existența

amenințărilor exercitate de inculpat asupra părții vătămate rezultă și din

declarația martorei B., care a arătat că inculpatul exercitase aceleași

presiuni și amenințări și asupra sa în momentul în care s-a despărțit de acesta

(după ce anterior, ca și partea vătămată, lucrase ca dansatoare și trimisese

sume foarte mari de bani inculpatului) și care a arătat, totodată, că discutând

cu partea vătămată, aceasta i-a spus că, fiind terorizată de inculpat, a

formulat plângere împotriva acestuia la Poliția din Munchen pentru a-i oferi

protecție.

Inculpatul a

recunoscut că i-a solicitat părții vătămate o sumă mare de bani respectiv 3.500

euro, dar a susținut că această sumă i-ar fi dat-o părții vătămate în momentul

în care a lăsat-o în Germania împreună cu martora B.E.L. pentru a o folosi în

găsirea unei locuințe. Acesta a recunoscut că i-a solicitat martorei B. suma de

100 euro pentru a se putea întoarce, dar a motivat că a făcut acest lucru

pentru a-i da impresia acesteia că nici el, nici partea vătămată nu au vreo

sumă de bani.

Instanța apreciază că

această susținere a inculpatului nu poate fi reținută, având în vedere că, așa

cum a arătat și martora B., în momentul în care cei doi au sosit în Germania,

acesta nu avea nici măcar o geantă în care să-și țină lucrurile, ea fiind cea

care i-a cumpărat o geantă pentru a se putea întoarce în țară.

Totodată, având în

vedere că partea vătămată este cea care a plătit cheltuielile de deplasare în

străinătate, faptul că inculpatul nu avea nicio sursă de venit este

neverosimilă susținerea acestuia că i-ar fi înmânat părții vătămate respectiva

sumă de bani.

Situația de fapt

reținută de instanță rezultă din întregul material probator administrat în

cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor V.L., V.I., M.T., B.E.L., declarația inculpatului care recunoaște în

parte și nuanțat susținerile părților vătămate. De asemenea instanța va avea în

vedere și declarația părții vătămate M.E.L. dată în cursul urmăririi penale,

precum și declarațiile martorilor V.E.L., A.M.A. și V.A.V., care neputând fi

audiați nemijlocit instanța a dat citire declarațiilor acestora de la urmărirea

penală conform art. 327 din C. proc. pen.

Coroborând toate

aceste probe și apreciindu-le în ansamblu și în scopul aflării adevărului,

instanța de fond a reținut că acestea fac dovada - nu prin individualitatea lor

- ci prin ansamblul lor, unei singure concluzii, cu excluderea oricărei alta,

concluzie potrivit căreia, în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit faptele

descrise mai sus, în condițiile în care acesta nu a putut oferi o explicație

plauzibilă privitoare la "acuzațiile nefondate" aduse de părțile

vătămate.

Deși partea vătămată

V. nu a manifestat aceeași poziție procesuală, relatând puțin diferit

împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, încercând o

deculpabilizare instanța - coroborând în ansamblu și în scopul aflării

adevărului toate mijloacele de probă administrate în cauză - fără a reține

izolat vreuna dintre acestea, ci apreciindu-le în raport cu totalitatea

împrejurărilor cauzei, cu legătura ce există între ele și cu celelalte probe -

reține că situația de fapt relatată la urmărirea penală este cea care

corespunde adevărului, aceasta coroborându-se cu restul probelor administrate.

Potrivit art. 12 din

Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea,

transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau

prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de

autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau

de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei.

Prin această

infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se

realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop,

și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 678/2001, prin exploatarea unei persoane se

înțelege: "executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod

forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate".

Pentru a fi reținută

ca element material a infracțiunii, acțiunile enumerate anterior trebuie să fie

înfăptuite întotdeauna în scopul exploatării persoanei și prin unul din

mijloacele expres prevăzute de lege.

Așa cum s-a reținut

și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară, acțiunile prin

care se realizează traficarea, se săvârșesc de cele mai multe ori prin

constrângerea victimelor, care datorită tratamentului aplicat, acționează

împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor traficanților.

Frauda, ca mijloc de

realizare a elementului material, semnifică actul de rea-credință săvârșit de

făptuitor, de obicei pentru a obține un avantaj material, prin încălcarea

drepturilor altor persoane, fiind un termen „mai îngust" ce poate fi

inclus în noțiunea de "înșelăciune".

În speță, ambele

părți vătămate au fost de la bun început induse în eroare de inculpat în

legătură cu activitățile pe care le vor desfășura în străinătate, asigurându-le

că vor lucra în condiții decente și vor fi bine plătite, inculpatul exercitând

o presiune constantă asupra acestora pentru a le determina să accepte să plece

la muncă în străinătate.

Intenția inculpatului

a fost ca odată ajunse acolo cele două părți vătămate să lucreze ca și

dansatoare în cluburi sau să se prostitueze, urmând ca banii obținuți să-i fie

remiși lui.

Ambele părți vătămate

au plecat fără bani asupra lor (plătind doar cheltuielile de transport), iar

odată ajunse acolo au fost trimise prin persoane cunoscute de către inculpat să

lucreze ca dansatoare în cluburi. Banii obținuți în cea mai mare parte erau

trimiși inculpatului, acesta exercitând o presiune continuă asupra acestora. Nu

s-a reținut susținerea inculpatului potrivit căreia acestea i-ar fi remis

respectivele sume de bani de bună-voie. Astfel, în condițiile în care partea

vătămată V. a făcut plângere la poliție din Munchen împotriva inculpatului

fiindu-i frică de o eventuală agresiune asupra sa, iar partea vătămată M.E.L.

în momentul în care s-a întors în țară pentru nunta surorii sale a angajat o

firmă de pază și protecție, nu s-a susținut că inculpatul nu le-ar fi obligat

pe părțile vătămate prin amenințări verbale sau fizice să îi remită cea mai

mare parte a câștigurilor obținute de acestea.

Prin urmare instanța

a apreciat că sunt îndeplinite condițiile laturii obiective ale infracțiunii de

trafic de persoane [prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001] având în

vedere că cele două părți vătămate au fost recrutate și transportate în

străinătate, prin înșelăciune, în vederea exploatării acestora. Este

incontestabil (fiind recunoscută această situație chiar de către inculpat)

faptul că inculpatul a primit mai multe sume de bani de la părțile vătămate,

acesta nedovedind niciun temei în baza cărora acestea i-ar fi remis

respectivele sume de bani. Chiar dacă așa cum s-a susținut de către apărătorul

inculpatului acesta nu a stat cu acestea în străinătate, ambele părți vătămate

având după o perioadă posibilitățile materiale necesare pentru a se întoarce în

țară, este evident că acestea au continuat să lucreze pentru a-i putea trimite

acestuia banii solicitați fiind evident, din cele arătate mai sus, că erau în

mod real speriate de inculpat.

Pe de altă parte, dat

fiind scopul recrutării și transportării acestora în străinătate și anume acela

al exploatării părților vătămate, s-a reținut că inculpatul a acționat cu

intenție directă prevăzând și urmărind producerea acestui rezultat.

În drept, faptele

inculpatului S.V. de a recruta și transporta, părțile vătămate V.E.L. și M.E.L.

în Germania și Austria în alte condiții decât cele promise în România, prin

înșelăciune, în scopul exploatării acestora, îndeplinesc fiecare în parte

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute în

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, infracțiuni aflate în concurs real.

Fiind îndeplinite

condițiile răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunile reținute de

instanță în seama inculpatului în conformitate art. 345 alin. (2) din C. proc.

pen. s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea cu

executare în regim de detenție iar la individualizarea judiciară s-a ținut

seama de dispozițiile art. 72 din C. pen., respectiv de partea generală a C.

pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptelor săvârșite dar și de persoana inculpatului.

Instanța a reținut că

faptele inculpatului, astfel cum au fost săvârșite, prezintă un grad ridicat de

pericol social, determinat de modul în care s-a realizat în concret, acțiunea

ce constituie elementul material al acesteia, de împrejurările care o

particularizează, de caracterul și importanța valorilor sociale ocrotite de

legea penală, reliefată în limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, dar

și de persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată.

La stabilirea

pedepselor instanța a avut în vedere că finalitatea acestora este realizarea

unei proporții juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției inculpatului,

precum și reeducarea, reinserția socială a acestora în restabilirea ordinei de

drept.

Având în vedere atât

faptul că potrivit cazierului judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente

penale, dar și faptul că inculpatul nu este angajat în muncă și nu a făcut

dovada obținerii unor venituri legale, instanța a dispus aplicarea unor pedepse

egale cu minimul special sau puțin îndepărtate de acest minim pentru fiecare

infracțiune în parte, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse mai mari

pentru infracțiunea săvârșită față de partea vătămată V.E.L., având în vedere

că presiunea și constrângerea exercitată asupra acesteia au fost mai mari decât

în cazul celeilalte părți vătămate, dovadă fiind că acesta ajunsese să fie de

acord să se angajeze ca și prostituată la un bordel pentru a face rost de banii

ceruți de inculpat.

În ceea ce privește

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi instanța a dispus aplicarea

acesteia, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina

inculpatului, aceasta constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., aceasta urmând a fi

executată conform prevederilor art. 66 din C. pen., după executarea pedepsei

principale.

În cauză, examinând

proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., instanța a reținut că

inculpatul a comis, în concurs real, două infracțiuni ce prezintă un pericol

social ridicat, reliefat de legiuitor prin regimul sancționator prevăzut,

astfel că interzicerea drepturilor mai sus amintite cu titlul de pedeapsă

accesorii este proporțională și justificată de un interes legitim, pe durata

pedepsei principale.

Instanța a lua act că

părțile vătămate fie nu s-au constituit părți civile (M.E.L.), fie au renunțat

la cererea de constituire de parte civilă (parte vătămată V.).

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul S.V.

Prin motivele scrise

de apel inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, în

sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală (sau nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii).

S-a arătat că

traficul de persoane presupune, recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea

unei persoane, acestea trebuind să fie realizate prin amenințare, violență,

alte forme de constrângere, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate,

profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința, prin

oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru

obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

De asemenea, s-a

arătat că partea vătămată M.E.L., conform rechizitoriului, este prietenă

inițial cu inculpatul, după care inculpatul îi propune să meargă în

străinătate, urmând ca inculpatul să meargă în străinătate să îi găsească loc

de muncă, partea vătămată acceptând propunerea ca o parte din banii câștigați

să îi revină inculpatului, plecând singură din Craiova în Viena pe cheltuiala

sa, unde a fost așteptată de patronul unui local care a cazat-o într-un imobil

ce ținea de local.

Partea vătămată a

desfășurat activitatea de dansatoare la bară plătită de patronul localului,

după care fiind nemulțumită de activitatea prestată s-a mutat în orașul

Dornbirn, la 25 km de locul unde se afla inculpatul și a intrat în relație cu

patronul localului unde lucra și a încercat să rupă relațiile cu inculpatul,

schimbă cartela telefonică și evită orice contact cu inculpatul,

S-a susținut că nu

există elemente de violență, amenințare, înșelăciune, iar ceea ce s-a întâmplat

ulterior nu are relevanță, inculpatul încercând doar să își recupereze sumele

pe care le avansase, iar dovada că nu a fost forțată de inculpat este faptul că

după ruperea relației cu inculpatul partea vătămată a continuat să lucreze ca

dansatoare pe cont propriu.

În privința părții

vătămate V.E.L., s-a arătat că în rechizitoriu s-a reținut că partea vătămată

și inculpatul sunt prieteni clin perioada 2005 - 2006 și 2008 - 2009, când

partea vătămată era studentă, hotărând de comun acord cu inculpatul că meargă

în străinătate pentru a câștiga sume importante de bani, partea vătămată

rugându-l să plece după sesiunea de iarnă.

La sfârșitul lunii februarie

2009, partea vătămată și inculpatul au părăsit România și au ajuns în Olanda,

apoi, după câteva zile, în Germania, inculpatul, tot conform rechizitoriului,

propunându-i (nu forțând-o), să se prostitueze, dar partea vătămată a refuzat.

În continuare partea

vătămată, cu sprijinul martorei B.E., lucrează ca dansatoare, în mai multe

cluburi, deși B.E. îi oferise bani pentru a se întoarce în România, iar din

banii obținuți trimitea atât inculpatului cât și familiei sale.

Partea vătămată a

fost de acord să se întoarcă în România la sfârșitul lunii iunie 2009, la

insistențele inculpatului care i-a cumpărat și bilet de autocar, dar aceasta a

refuzat ulterior să se întoarcă și a intrat în relație cu un cetățean german,

și-a schimbat cartela telefonică și a evitat orice contact cu inculpatul.

Și în cazul acestei

părți vătămate faptul că inculpatul a încercat să recupereze sumele de bani

avansate nu are nicio relevanță.

Față de aceste

aspecte s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b) sau d) din

C. proc. pen.

În subsidiar, s-a

arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul întinderii

pedepsei, dar și al modalității de executare, impunându-se reținerea de

circumstanțe reale, dar și personale, inculpatul fiind la prima abatere, nu are

antecedente penale și a recunoscut parțial săvârșirea faptelor.

S-a solicitat

reținerea art. 74 - 76 din C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special și

schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării art. 81 sau 86

1

din C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 332 din 1 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul S.V.

Pentru a decide

astfel, Curtea a constatat că prima instanță, pe baza unui probatoriu

concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile părților vătămate M.E.L.,

V.E.L., coroborate cu declarațiile martorilor audiați, cât și cu celelalte acte

ale dosarului), a reținut o situație de fapt exactă, în raport de care a

încadrat judicios activitatea infracțională a inculpatului, acesta săvârșind

două infracțiuni de trafic de persoane/prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001.

Curtea a apreciat că

apărarea inculpatului din motivele de apel, în sensul că partea vătămată M.E.L.

nu a fost forțată de acesta să îi trimită bani și ar fi încercat doar să își

recupereze banii pe care îi avansase nu este fondată, astfel încât nu ar fi

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, întrucât nu ar fi exercitat acte de violență,

amenințare, înșelăciune, nu este fondată.

Din declarațiile

părții vătămate M.E.L., date în cursul urmăririi penale, a rezultat că inițial

inculpatul a recrutat-o pe această vătămată pentru a presta activitate în

folosul său, amăgind-o în privința muncii pe care ar fi trebuit să o presteze,

spunându-i că este vorba de o muncă ușoară în Austria, după care prin

intermediul altei persoane a trimis partea vătămată în Olanda, imediat după ce

aceasta a ajuns în Viena, persoană ce îi cumpărase și bilet de transport.

În Olanda părții

vătămate i s-a cerut să lucreze ca dansatoare la bară, inculpatul solicitându-i

telefonic părții vătămate detalii cu privire la sumele câștigate.

Faptul că inculpatul

a desfășurat inițial o activitate de recrutare și transport a fost relevat de

aspectul că partea vătămată a fost așteptată la Viena de o persoană pe nume R.,

care se afla în legătură cu inculpatul, persoană ce i-a cumpărat părții

vătămate un bilet pentru orașul Amsten, unde partea vătămată ar fi trebuit să

își desfășoare activitatea.

Ulterior, inculpatul

a determinat-o pe aceiași parte vătămată să îi dea suma de 500 euro, pe care o

câștigase din activitatea de dansatoare în Germania, așa cum rezultă din

declarația aceleiași părți vătămate, ceea ce indică faptul că scopul recrutării

părții vătămate pentru activitatea de dansatoare a fost obținerea de venituri

pe seama acesteia, deci exploatarea părții vătămate M.E.L.

Refuzul părții

vătămate de a-i da în continuare inculpatului o parte din sumele de bani

câștigate în străinătate din activitatea de dansatoare l-a determinat pe

inculpat să ceară acesteia suma de 10.000 euro, pentru obținerea acestei sume

amenințând atât partea vătămată cât și membrii familiei acesteia, după cum rezultă

din declarațiile martorilor A.M.A., sora părții vătămate, M.T., tatăl părții

vătămate.

De altfel și

inculpatul recunoaște în declarația din cursul urmăririi penale, faptul că după

ce ar fi ajutat-o pe partea vătămată prin int