ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj s-au dispus următoarele:
În
baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul T.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu începere de la data executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În
baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata G.A.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu începere de la data executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În
baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii preventive de la 02 mai 2012 la 03 mai 2012.
S-a luat act că partea vătămată F. (B.) A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligații inculpații la câte 550 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28 iunie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, rechizitoriul cu nr. 295D/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpații T.M.l. și G.A.V., trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă agravată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Prin plângerea formulată la 24 octombrie 2011, partea vătămată B.A., a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților "M.", "A." și "D." (identificați ca fiind inculpații T.M.l., G.A.V., respectiv G.D.M.) arătând că în vara anului 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, au recrutat-o, iar ulterior transportat-o în Spania, unde, prin amenințări, au determinat-o să meargă la un club, unde să se prostitueze în folosul lor.
Astfel, în sarcina inculpaților T.M.l. și G.A.V. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalități faptice: recrutarea părții vătămate B.A. prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal și ascunderea faptului că aceasta urma să se prostitueze; transportarea și cazarea acesteia în Spania, scopul fiind acela de a obține beneficii importante din practicarea prostituției; exercitarea a seriei de presiuni, respectiv amenințări directe și (inventarea unei datorii foarte mari (4.000 euro) pentru ca partea vătămată să practice în continuare prostituția.
Chiar dacă scopul nu a fost atins, cei doi inculpați nereușind că obțină beneficiile sperate, datorită rezistenței opuse de partea vătămată B.A. și a faptului că în scurt timp au intervenit la cererea acesteia, autoritățile spaniole, acest lucru nu afectează existența infracțiunii, fiind irelevantă atingerea sau a scopului propus (exploatarea părții vătămate).
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 295D/P/2011, prin ordonanța din 06 decembrie 2011 lucrătorii B.C.C.O. Craiova fiind delegați să efectueze o serie de activități în vederea descoperirii întregii activități infracționale, identificării autorilor și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.
În
cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 31 octombrie 2012, au fost audiați inculpații T.M.l. și G.A.V., conform prevderilor art. 69 C. proc. pen., rap. la art. 323 C. proc. pen., care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
În
temeiul art. 75-77 C. proc. pen., rap. la art. 326 C. proc. pen., a fost audiată partea vătămată F. (B.) A., care și-a menținut declarațiile date în fază de urmărire penală și a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
De asemenea, conform art. 78-86 C. proc. pen., rap. la art. 327 C. proc. pen., au fost audiați martorii B.I., G.D.M., R.M., A.G., B.R., C.A.N. și D.M.I., însă în privința martorei P.M., pentru care a rezultat imposibilitatea prezentării în instanță, părțile au renunțat, în temeiul art. 329 C. proc. pen., la audierea acesteia.
Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, instanța a reținut următoarele:
În vara anului 2011, prin intermediul unei foste colege de școală, P.M., partea vătămată B.A. a cunoscut doi tineri din Filiași, inculpații T.M.I. și G.D.M., cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri.
În
cadrul discuțiilor avute cu inculpații T.M.I. și G.D.M., primul i-a propus părții vătămate B.A. să meargă cu ei în Spania, unde putea să-și găsească un loc de muncă bine plătit, fără a preciza natura acestuia, spunându-i că ei fuseseră plecați în mai multe rânduri în Spania și Italia.
Într-una din seri, întorcându-se de la restaurant împreună cu inculpații T.M.I. și G.D.M., dar și martora P.M., partea vătămată B.A. a fost invitată la locuința celor doi, unde a cunoscut-o și pe inculpata G.A.V., aceasta fiind sora celui dintâi și soția celui de-al doilea și stând mai mult acasă, întrucât era însărcinată.
În
cadrul discuțiilor avute și inculpata G.A.V. i-a propus să meargă cu ei în Spania, unde puteau să-i găsească un loc de muncă legal.
Deși martora P.M. declară că aceștia ar fi vorbit totuși de faptul că ar putea să lucreze la un club, inculpații T.M.I. și G.A.V. au insistat asupra faptului că va fi un loc de muncă legal, fără a preciza exact natura activității prestate.
S-a mai reținut că îndoielile părții vătămate B.A. referitoare la faptul că ar putea ajunge "la stradă", adică să se prostitueze au fost înlăturate de inculpata G.A.V., care a susținut că avusese o soră mai mică ce murise în condiții similare, astfel că nu avea nicio intenție să-i facă același lucru, jurându-se chiar pe copilul ei nenăscut.
Mai mult, inculpații T.M.I. și G.A.V. s-au oferit să o ajute și plătindu-i contravaloarea deplasării în Spania, banii urmând să-i restituie din ceea ce ar fi câștigat legal în această țară.
Pe fondul situației familiale delicate, partea vătămată B.A. fiind în relații tensionate cu părinții legat de faptul că picase bacalaureatul, aceasta acceptă propunerea, hotărând să plece de acasă.
Plecarea ei este favorizată de inculpata G.A.V. și martora P.M., care au așteptat-o în apropierea locuinței cu un autoturism în ziua dinaintea plecării, preluând-o și transportând-o la locuința celei dintâi, din orașul Filiași.
De procurarea biletelor de avion prin intermediul Agenției C. Tour, administrată de martora C.A.N., s-a ocupat inculpata G.A.V., care a achitat contravaloarea lor pentru ea, pentru partea vătămată B.A. și pentru martora P.M., care le întârzia plecarea prin faptul că nu-i fusese eliberată cartea de identitate.
Prețul plătit a fost de aproximativ 300 euro pentru fiecare bilet, pe ruta București - Băneasa - Barcelona Spania.
Între timp, inculpații T.M.I. și G.D.M. au părăsit România cu un autoturism împreună cu numitul R.M. și prietena acestuia, B.R., destinația fiind orașul Bilbao, Spania, unde cel dintâi închinase
anterior, împreună cu prietena sa, A.C.I., un apartament de trei camere, pentru care plătea o chirie lunară de 1000 euro.
La scurt timp, sunt urmați și de inculpata G.A.V., împreună cu partea vătămată B.A., pe care o ajutase să fugă de acasă fără știrea părinților, martora P.M. trebuind să-și amâne plecarea întrucât tot nu reușise obținerea cărții de identitate până în ziua plecării avionului.
Deplasarea s-a făcut cu trenul pe rata Filiași - București Nord și un microbuz până în Aeroportul București Băneasa și cu o cursă B.A. pe ruta București - Barcelona, în ziua de 10 august 2011.
La Aeroportul din Barcelona inculpata G.A.V. și partea vătămată B.A. au fost așteptate de inculpatul G.D.M. și martorul R.M., împreună cu care s-au deplasat cu autoturismul inculpatului T.M.I., până în orașul Bilbao, unde aveau închiriat acel apartament.
În
momentul ajungerii în Spania, partea vătămată B.A. și-a anunțat familia cu privire la locul unde se află și a faptului că nu trebuie să fie îngrijorați, păstrând în permanență telefonul personal asupra sa.
Același lucu l-a făcut și ulterior, în zilele următoare, pentru liniștirea familiei, cu atât mai mult, cu cât aceștia i-au spus că sesizaseră Poliția română.
Totuși, convorbirile nu erau în totalitate libere, atâta timp cât și din declarațiile inculpaților rezultă că au fost efectuate în prezența lor.
După prima seară petrecută în Spania, dimineața partea vătămată B.A. a constatat că în apartament mai apăruseră două tinere, martorele B.R., prietena lui R.M. și A.C.I., prietena inculpatului T.M.I., cele două întorcându-se târziu de la lucra, respectiv cluburile de noapte unde își desfășurau activitatea.
Încă din prima zi, părții vătămate B.A. i s-a pus în vedere faptul că trebuie să-și vopsească părul, și să-și înnoiască garderoba, pentru a putea merge la club cu celelalte două tinere.
Acest lucru s-a realizat imediat, partea vătămată B.A. mergând în aceeași după-amiază la cumpărături împreună cu inculpații T.M.I., G.A.V. și G.D.M. și fiind vopsită seara de către martorul R.M.
Având în vedere situația în care se afla, respectiv relațiile tensionate cu familia, urmate de plecarea ei neanunțată de acasă, vârsta fragedă (partea vătămată abia împlinind 18 ani), plasarea într-o țară străină, unde nu cunoștea limba, având teamă de contactul cu autoritățile, în mijlocul unei familii compacte în care femeile câștigau bani în cluburile de noapte, bărbații neavând nicio activitate, partea vătămată B.A., acceptă să meargă la club, unde trebuia să danseze, să întrețină clienții sau, chiar la cererea acestora, să întrețină relații sexuale contra cost.
Instructajul în acest fel i-a fost făcut de către inculpata G.A.V., care i-a spus că este singura modalitate de a câștiga bani în Spania.
După prima seară, în care avusese un client de la care primise 35 de euro, văzând despre ce este vorba, partea vătămată B.A. refuză să continue activitatea,
solicitând inculpaților G.A.V. și T.M.I. să o trimită înapoi în țară.
S-a mai arătat că pentru a fi mai convingătoare, chiar intentează un conflict între părinții săi și o presupusă internare a mamei sale, crezând că în acest fel îi va sensibiliza pe cei doi să o lase să plece.
Considerând că făcuseră o serie de cheltuieli cu ea, producându-le astfel un prejudiciu prin faptul că refuza să muncească în club, inculpații T.M.I. și G.A.V. exercită o serie de presiuni asupra ei, cum ar fi amenințările cu violența sau solicitarea a 4000 euro, reprezentând pretinsele cheltuieli cu deplasarea în Spania.
S-a mai arătat că este o disproporție vădită între cheltuielile suportate pentru deplasarea părții vătămate în Spania și pretențiile pe care le aveau de la aceasta pentru a o lăsa să plece.
În
acest sens, părții vătămate B.A. i s-a cerut să își anunțe familia, care urma să plătească banii pentru ca aceasta să se poată întoarce în țară.
Presiunile au continuat în zilele următoare, partea vătămată B.A. trebuind să meargă în fiecare seară să lucreze la club.
Având asupra sa telefonul mobil și dându-și seama că nu există o altă cale de scăpare, deși inițial le spusese că este bine, partea vătămată B.A. și-a anunțat tatăl, martorul B.I., spunându-i că este sechestrată în Spania, obligată să se prostitueze și i se solicită plata sumei de 4000 euro pentru a fi lăsată să se întoarcă în țară.
Acesta acceptă formal cerând însă garanții pentru a se asigura că după data banilor fiica sa chiar va fi lăsată să plece.
În
tot acest timp, partea vătămată B.A. a fost dusă în continuare la club de către inculpați pentru a câștiga bani, lucru ce nu s-a mai realizat, aceasta refuzând să întrețină relații sexuale cu alți clienți.
Aflând despre ce este vorba, în zilele următoare, cu ajutorul martorilor D.M.I. și A.G., unchiul, respectiv verișoara părții vătămate B.A. este concepută o sesizare ce a fost înaintată prin fax Poliției din Bilbao - Spania.
În
aceeași seară, s-a realizat o razie în cursul căreia partea vătămată B.A. a fost găsită chiar în clubul pe care îl indicase, împreună cu martora B.R.
Având sesizarea primită din România, dar și la cererea părții vătămate B.A., care plângând a solicitat să o ia de acolo întrucât era obligată să se prostitueze, polițiștii o cazează pe aceasta în siguranță în prima noapte la un hotel, iar în cea de-a doua la locuința unei colege de-a lor.
Imediat după efectuarea raziei, în după-amiaza aceleiași zile, la indicațiile părții vătămate B.A., polițiștii spanioli fac o vizită la apartamentul închiriat de inculpați, constatând atât dispariția acestora, cât și a autoturismului din parcare.
De fapt, în dimineața următoare fiind informați de către martora B.R. că partea vătămată B.A. fusese luată de către poliția spaniolă, iar aceasta refuza să răspundă apelurilor telefonice repetate pe care le-au efectuat, inculpații hotărăsc
imediat plecarea din Spania, lucru ce se și realizează precipitat în aceeași după-amiază, destinația finală fiind orașul italian Roma.
Partea vătămată B.A. s-a întors în țară în ziua următoare cheltuielile de deplasare fiind suportate de către membrii familiei și fiind așteptată la aeroport de martora A.G.
În
perioada următoare, temându-se de faptul că ar putea fi căutată de inculpați, partea vătămată B.A. a locuit un timp la o mătușă a sa dintr-o altă localitate, după care văzând că aceștia nu mai dau nici un semn, a hotărât să se întoarcă acasă.
Cu ocazia verificărilor efectuate, autoritățile spaniole au transmis faptul că potrivit raportului poliției nr. 84.435 victima A.B. a depus plângere susținând faptul că a fost forțată la practicarea prostituției în cluburile de noapte L. și F.N. din Bilbao, ancheta fiind în desfășurare la Judecătoria de instrucție nr. 5, sub nr. 2108/11.
Mai mult, în ceea ce privește pe M.I.T., D.M.G., A.V.G. și M.R., grupul pentru străini nr. 2 din cadrul Poliției Naționale din Bilbao a emis mandatul de arestare cu nr. 149236/11.
În
aceeași cauză, atașatul de afaceri interne din Spania a efectuat o cerere de asistență juridică sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane în vederea exploatării sexuale, victimă fiind A.B.
Inculpații G.A.V., T.M.l. și G.D.M. au recunoscut parțial comiterea faptei, în sensul că au suportat cheltuielile de deplasare în Spania ale părții vătămate B.A., facilitându-i acesteia angajarea la un club de noapte, unde trebuia să danseze, să facă consumație sau să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții, susținând însă că acest lucru s-a făcut la solicitarea expres a părții vătămate, care era în cunoștință de cauză.
Această apărare nu este susținută de celelalte probe administrate în dosar.
Astfel, declarația părții vătămate B.A. conform căreia inculpații T.M.I. și G.A.V. au avut inițiativa în efectuarea deplasării în Spania, arătându-i că i-ar putea găsi un loc de muncă legal, este susținută și de declarația martorei P.M.
În
plus, martora P.M. arată că în momentul în care partea vătămată B.A. a spus că nu vrea să ajungă "la stradă", inculpata G.A.V. a insistat că nu i-ar face asta, întrucât avusese o soră care murise în condiții identice.
S-a reținut astfel că inculpații T.M.l. și G.A.V. au avut inițiativa în recrutarea părții vătămate B.A. cu scopul de a o determina pe aceasta să meargă cu ei în Spania, unde urma să se prostitueze, fiind însă indusă în eroare cu privire la locul de muncă și activitatea pe care urma să o presteze.
Imediat după ajungerea în Spania, inculpații au făcut pasul următor tipic activității de exploatare sexuală, respectiv au dus-o pe partea vătămată și i-au cumpărat haine necesare desfășurării activității, precum și schimbarea înfațișării, respectiv vopsirea părului.
Constatând faptul că aceasta refuză activitatea ce i se propusese, respectiv practicarea prostituției, activitate din care se câștigau mult mai mulți bani decât din alte activități, se trece la faza următoare, inculpații T.M.l. și G.A.V. exercitând asupra acesteia o serie de presiuni constând în amenințări directe, precum și perceperea unei datorii inventate, mult disproporționată față de cheltuielile efectiv făcute.
De altfel, s-a reținut că această datorie nici nu putea fi legal un pretext pentru o determina să-și continue activitatea în Spania, până la achitarea totală.
S-a arătat că acest episod este confirmat atât de martorii R.M. și B.R., care au fost de față la cearta dintre inculpații T.M.l. și G.A.V. pe de o parte și partea vătămată B.A. de cealaltă parte, faptul că aceasta se afla într-o stare proastă, plângând constant, iar inculpații aveau o atitudine agresivă, vorbind între ei pe țigănește și aducându-i o serie de reproșuri părții vătămate. Deși cei doi martori spun că nu au auzit concret suma cerută, aceștia confirmă faptul că inculpații T.M.l. și G.A.V. îi solicitau părții vătămate într-un mod agresiv plata datoriei.
Martorul B.I. a confirmat faptul că suma cerută de inculpați prin intermediul fiicei sale era 4.000 euro și că aceasta i s-a plâns că este sechestrată și obligată să se prostitueze, lucru confirmat și de martora A.G.
În
plus, s-a mai reținut că partea vătămată a solicitat ajutorul familiei și autorităților în scurt timp după ce a ajuns în Spania (câteva zile) acest lucru indicând în mod indiscutabil că nu era de acord cu activitatea de acolo.
Aceeași atitudine a avut-o și în momentul realizării raziei de către autoritățile spaniole, partea vătămată B.A. prezentându-se plângând în fața acestora și cerând să fie luată de acolo, lucru confirmat și de martora B.R.
S-a mai reținut că imediat după ce aceasta a fost preluată de polițiștii spanioli, inculpații au părăsit precipitat Spania, fiindu-le în mod evident teamă de consecințele pe care le-ar avea de suportat, conștientizând faptul că se puseseră într-o situație ilegală prin recrutarea, transportarea în Spania a părții vătămate B.A. și determinarea acesteia prin presiuni să se prostitueze.
Acest lucru este confirmat nu numai de martorii R.M., B.R. și A.C.l., ci și parțial de către inculpații T.M.l., G.A.V. și G.D.M. cu privire la faptul că se așteptau la o reacție a autorităților spaniole.
S-a mai arătat că niciunul din inculpați nu deține sau nu este angajat la vreo agenție de plasare a forței de muncă, neputând desfășura în mod legal o astfel de activitate. Cu toate acestea, desfășurau activitatea de recrutare a unor tinere, locul de muncă fiind cluburile de noapte din Spania.
În
această situație nu a fost doar partea vătămată B.A., ci și martorele P.M., B.R. și A.C.l., familia fiind implicată de mult timp în astfel de activități, frații T.M.I. și G.A.V. având o soră care murise "la stradă" și o alta care își desfășura activitatea ca dansatoare în cluburile de noapte în Spania.
În
plus, niciunul din inculpați nu lucra, T.M.l. afirmând că fusese chemat în câteva rânduri să lucreze cu ziua la un restaurant.
Se reține deci, că veniturile acestora proveneau în foarte mare parte din activitatea desfășurată în cluburile de noapte, de tinerele recrutate în acest sens.
Chiar dacă prostituția nu era obligatorie în aceste cluburi, doar din socializarea cu clienții nu se obțineau venituri, cu atât mai mult cu cât tinerele recrutate nu cunoșteau limba.
S-a observat că acesta este motivul pentru care inculpații T.M.I. și G.A.V. au exercitat o serie de presiuni asupra părții vătămate B.A. pentru a-și continua activitatea la club, spunându-i că singura modalitate de a câștiga venituri importante era totuși întreținerea de relații sexuale contra cost.
S-a reținut că starea de fapt expusă mai sus se probează cu: plângerea și declarațiile părții vătămate B.A.; declarațiile martorilor B.I., D.M.I., P.M., R.M., B.R., A.C.I., A.G. și C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele I.G.P. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională privind datele furnizate de poliția spaniolă; adresele din 24 februarie 2012, din 21 martie 2012 și din 26 octombrie 2011 ale I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională; adresa din 07 februarie 2012 a B.A., însoțită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta București - Barcelona în ziua de 10 august 2011; rezervările efectuate de inculpați la Agenția C. Tour Craiova; declarațiile inculpaților G.A.V., T.M.I. și G.D.M.
S-a constatat că în drept, fapta inculpaților T.M.I. și G.A.V. care, în perioada iulie - august 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal au recrutat partea vătămată B.A., transportând-o
și cazând-o în localitatea Bilbao din Spania, unde au exercitat acesteia o serie de presiuni, respectiv amenințări directe și perceperea unei presupuse datorii foarte mari (4000 euro), ce aveau ca finalitate determinarea acesteia să se prostitueze și implicit, obținerea unor venituri importante din exploatarea ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată, faptă prev. și ped. de art. 12 alin.
(1)
și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Reținerea formei agravate prev. de art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este determinată de contribuțiile pe care cei doi inculpați le-au avut la transportarea, cazarea, constrângerea și exploatarea părții vătămate.
S-a mai constatat că, în speță, din probatoriul administrat rezultă că inculpații au acționat față de partea vătămată prin mijloace care au înfrânt libertatea de voință și conștiință a acesteia, atât prin ținerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mișcare cât și prin violențele psihice exercitate asupra acesteia, pentru a-i inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării sexuale.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere faptul că aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dar nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpaților, instanța dispunând ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenție.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada reținerii de la 02 mai 2012 la 03 mai 2012.
În
ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că la termenul de ședință din data de 31 octombrie 2012, partea vătămată a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care se va lua act de manifestarea de voință a acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.M.l. și G.A.V., care au solicitat admiterea apelului, desființarea.sentinței penale în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei.
În
susținerea tezei de achitare inculpații au invocat faptul că probatoriul adrninistrat nu confirmă vinovăția, soluția de condamnare fiind fundamentată numai, pe declarația părții vătămate, deși pe parcursul procesului penal aceasta a dat declarații contradictorii și nesusținute de celelalte probe. S-a mai arătat că în hotărârea apelată nu se arată în concret în ce constă activitatea fiecărui inculpat în mod detaliat. Din probele administrate rezultă că partea vătămată a plecat de bună voie în Spania, nefiind recrutată de niciunul dintre inculpați, în realitate partea vătămată fiind cea care le-a solicitat inculpaților să o ducă în Spania pentru că se afla în conflict cu părinții și dorea să plece din țară, iar pe parcursul șederii în Spania partea vătămată nu a fost exploatată în niciun fel, a avut asupra sa actele de identitate și telefonul mobil astfel că ar fi avut posibilitatea să reclame dacă ar fi fost exploatată.
În
teză subsidiară inculpații au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reținerii de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 286 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, sectia penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații T.M.l. și G.A.V., împotriva sentinței penale nr. 146 din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11476/63/2012.
S-a desființat sentința penală în parte, în ce privește latura penală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați și s-au redus pedepsele principale aplicate inculpaților la câte 4 ani închisoare.
În
baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților T.M.l. și G.A.V., pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86
2
C. pen., de 6 ani pentru fiecare inculpat.
În
baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații au fost obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
-
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
„Instanța de fond a administrat un probatoriu concludent, just apreciat, pe baza căruia a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în perioada iulie-august 2011, cei doi inculpați au recrutat-o pe partea vătămată B.A., prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Spania, i-au asigurat acesteia transport și cazare în localitatea Bilbao din Spania, scopul real fiind acela de a o exploata pe partea vătămată prin obligarea să se prostitueze în scopul de a obține de la aceasta diverse sume de bani, prin exercitarea unor amenințări și perceperea unor pretinse datorii în sumă de 4000 euro.
Criticile formulate de inculpați referitoare la reținerea vinovăției sunt nefondate, vinovăția inculpaților fiind deplin dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate B.A.; declarațiile martorilor B.I., D.M.I., P.M., R.M., B.R., A.C.I., A.G. și C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele I.G.P. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională privind datele furnizate de poliția spaniolă; adresele din 24 februarie 2012, din 21 martie 2012 și din 26 octombrie 2011 ale I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională; adresa din 07 februarie 2012 a B.A., însoțită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta București - Barcelona în ziua de 10 august 2011; rezervările efectuate de inculpați la Agenția C. Tour Craiova, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorei P.M. audiate în faza de apel și parțial cu declarațiile inculpaților din tot cursul procesului penal.
Împrejurarea
invocată de inculpați în apărare în sensul că partea vătămată a acceptat de bună voie deplasarea în Spania, este lipsită de relevanță, în condițiile în care rezultă din probele administrate că partea vătămată a fost indusă în eroare cu privire la scopul deplasării sale în Spania, cunoscând numai că va fi angajată ca dansatoare și va obține salariu din această activitate. Relevantă în acest sens este declarația martorei P.M., care a asistat la discuțiile pe care cei doi inculpați au avut-o cu partea vătămată, ocazie cu care a auzit când cei doi inculpați i-au promis părții vătămate un loc de muncă într-un club din Spania ca dansatoare. În realitate, însă inculpații nu aveau nicio calitate oficială pentru a putea în mod legal să recruteze forță de muncă și în niciun caz nu i-au pus la dispoziție părții vătămate un loc de muncă așa cum au promis ci au condus-o într-un club de noapte, unde trebuia să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, spunându-i că aceasta este singura variantă de a obține sume de bani în Spania.
Apărarea inculpaților în sensul că partea vătămată nu era obligată să se prostitueze și că a acceptat de bună -voie acest lucru, nu poate fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate.
Este evident că inculpații au profitat de situația specială în care partea vătămată se afla, fiind vulnerabilă din cauza vârstei, (18 ani) și a faptului că se afla pentru prima dată într-o țară străină, fără a cunoaște limba oficială, neavând asupra ei nicio sumă de bani, avea teamă de contactul cu autoritățile, se afla într-o situație conflictuală cu părinții, întrucât plecase de acasă fără acceptul acestora, inculpații procedând în mod repetat la exercitarea unor amenințări și presiuni asupra părții vătămate, pentru a o determina să se prostitueze, invocând o pretinsă datorie pe care aceasta ar fi avut-o la inculpați de 4000 euro, pentru deplasarea sa în Spania și alte cheltuieli. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor R.M. și B.R., date la urmărirea penală și instanța de fond, care au relatat că inculpații îi solicitau insistent părții vătămate să le restituie anumite sume de bani despre care pretindeau că ar fi fost avansate pentru aducerea sa în Spania.
Este adevărat că partea vătămată a avut asupra sa actele de identitate și telefonul mobil, însă nu se poate presupune pentru acest motiv că inculpații nu ar fi exercitat niciun fel de presiune asupra sa și că partea vătămată ar fi fost liberă să acționeze după cum dorea.
În
realitate, împrejurarea că totuși partea vătămată a avut asupra sa telefonul mobil a fost motivul pentru care în final a reușit să scape de sub presiunea inculpaților întrucât, la câteva zile după ce a ajuns în Spania, partea vătămată a cerut ajutorul familiei sale din țară spunându-le că este obligată să se prostitueze pentru a achita inculpaților suma de 4000 euro, a comunicat locația în care se afla și în acest fel familia a reușit să sesizeze autoritățile spaniole, care au realizat o razie chiar în locația indicată de partea vătămată, ocazie cu care partea vătămată a solicitat sprijin autorităților, comunicându-le că este persoana pentru care s-a efectuat sesizarea. Ori, această atitudine a părții vătămate, demonstrează că nu a acceptat niciun moment condițiile impuse de inculpați.
În
plus inculpații nu au o explicație plauzibilă pentru care, chiar în ziua în care partea vătămată a fost ridicată de autoritățile spaniole, au părăsit precipitat teritoriul Spaniei, stabilindu-se în Italia.
Se constată astfel că vinovăția inculpaților a fost deplin dovedită, fiind deplin îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalități: recrutarea părții vătămate, de către cei doi inculpați prin intermediul martorei P.M., prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Spania, transportarea acesteia în Spania (inculpata G.A.V. fiind cea care a procurat biletele de avion, a achitat contravaloarea acestora și s-a deplasat împreună cu partea vătămată în Spania cu avionul), cazarea părții vătămate în Spania, în localitatea Bilbao unde inculpații aveau un apartament închiriat, exercitarea de presiuni asupra părții vătămate pentru a o determina să se prostitueze, solicitându-i restituirea unei pretinse datorii pentru deplasarea sa în Spania de 4000 de euro, toate aceste activități fiind desfășurate cu scopul exploatării părții vătămate prin determinarea
acesteia să se prostitueze, în vederea obținerii de către inculpați a unor beneficii materiale.
Pentru existența infracțiunii este necesar ca inculpații să acționeze în scopul exploatării persoanei, neavând relevanță că inculpații nu au obținut beneficiile sperate, activitatea infracțională fiind stopată datorită intervenției autorităților.
În
consecință, pentru considerentele expuse anterior se constată criticile formulate de inculpați referitoare la reținerea vinovăției, ca fiind neîntemeiate.
Criticile formulate de inculpați cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor sunt întemeiate.
Având în vedere conduita anterioară bună a inculpaților, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt bine integrați social, se impune reținerea acestor împrejurări drept circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, instanța de apel apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unor pedepse de câte 4 ani închisoare pentru fiecare dintre cei doi inculpați, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Referitor la modalitatea de executare, criticile formulate de inculpați sunt de asemenea întemeiate.
Este adevărat că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune gravă, cu impact social deosebit, însă în speță, față de împrejurările săvârșirii și în condițiile în care fapta comisă de inculpați a avut drept scop exploatarea unei singure persoane, iar inculpații sunt persoane tinere, integrate social, cu conduită anterioară bună, inculpata G.A.V. are un loc de muncă și resurse financiare legale la acest moment, inculpatul T.M.I. de asemenea beneficiază de securitate locativă și financiară, se poate concluziona că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă în regim de detenție, fiind suficient pentru realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, măsurile de supraveghere impuse celor doi inculpați pe durata termenelor de încercare fiind de natură să înhibe un eventual comportament infracțional viitor și să asigure resocializarea pozitivă a acestora, cunoscând că nerespectarea măsurilor de supraveghere poate conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei în detenție. O pedeapsă în condițiile suspendării condiționate simple a executării pedepsei, după cum solicită inculpații nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei viitoare a inculpaților pe durata termenului de încercare."
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații T.M.l. și G.A.V.
Astfel, având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai precis C.
proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile inculpaților sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, pentru cele ce succed.
Având în vedere situațiile prevăzute de lege în care se poate cenzura hotărârea pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de către recurenții inculpați, respectiv că fapta nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitându-se reanalizarea probelor, care, în opinia acestora nu dovedesc că subzistă latura obiectivă a acestei infracțiuni, nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen.
Cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct 12 teza I C. proc. pen. - „nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni" - este incident dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii. Situația de fapt, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, raportată la susținerile apărării de nerealizare a exploatării, putea fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Or, în condițiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la art. 385
9
pct. 18 a fost abrogat, toate aspectele ce vizează situația de fapt reținută prin hotărârea recurată nu mai pot fi analizate de instanța de recurs.
În
ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
În
examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent, instanța urmează să analizeze:
Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;
Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare, respectiv de atenuare, în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune, mai ales în cazul unui nou text legal de incriminare, prevăzut în C. pen.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.
Pentru a compara cele două forme ale legii, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se regăsește în noul C. pen. la art. 210 alin. (1) cu aceeași denumire marginală, cu modificarea limitelor pedepsei - închisoare de la 3 la 10 ani, față de vechea reglementare, care cuprindea limite speciale de la 5 la 15 ani. Elementul circumstanțial agravant prev. de alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001 atras de comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună nu se mai regăsește în conținutul dispozițiilor art. 210 C. pen., circumstanța agravantă generală prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. nefiind incidență în cauză, în raport de situația de fapt stabilită (nefiind îndeplinită condiția numărului de persoane - 3 sau mai multe persoane împreună).
În
cauză pedeapsa aplicată inculpaților, de 4 ani închisoare, s-a situat sub minimul prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. instanța de apel valorificând în acest sens elementele ce caracterizau favorabil persoana celor doi inculpați, aspectele ce țin de persoana acestora nemaigăsindu-și corespondent în dispozițiile art. 75 C. pen. care reglementează circumstanțele atenuante.
Chiar și în aceste condiții se constată că legea nouă constituie lege penală mai favorabilă, întrucât permite, și fără reținerea de circumstanțe atenuante, aplicarea unei pedepse mai reduse, egale cu minimul prevăzut de lege, de 3 ani închisoare.
Ca atare, având în vedere că elementul circumstanțial agravant constând în comiterea faptei de 2 sau mai multe persoane împreună nu se mai regăsește în dispozițiile legii noi, Înalta Curte urmează să dispună conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată fiecare din inculpații T.M.l. și G.A.V., din art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și, în baza acestui art., va fi condamnat fiecare din inculpați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, adică potrivit legii noi, conform art. 67 C. pen. va interzice fiecăruia dintre inculpați, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
De asemenea, în baza art. 65 C. pen. va interzice fiecăruia dintre inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Referitor la individualizarea modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că legiuitorul a stabilit în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 criterii de identificare a legii penale mai favorabile, statuând că, pentru determinarea acesteia cu privire la suspendarea sub supraveghere se au în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare.
Se constată că sfera obligațiilor ce pot fi impuse potrivit legii noi este mult mai extinsă, incluzând și prestarea obligatorie unei munci neremunerate în folosul comunității (art. 93 alin. (3) C. pen.) și că, spre deosebire de legea veche, la împlinirea termenului de supraveghere nu mai intervine reabilitarea de drept.
Ca atare, dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere prevăzute de art. 86
1
și urm. din C. pen. anterior sunt mai favorabile inculpaților, astfel că instanța de recurs va menține modalitatea de individualizare a executării pedepsei stabilită de către Curtea de apel, reducând corespunzător cuantumul termenului de încercare (consecință a reducerii pedepsei la 4 ani la 3 ani închisoare).
În
raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile inculpaților, va casa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj și rejudecând va proceda conform celor anterior arătate.
Conform art. 275 C. proc. pen., având în vedere soluția de admitere a recursurilor, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, de câte 80 RON, precum și suma de 150 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părții vătămate F. (fosta B.) A., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații T.M.l. și G.A.V. împotriva deciziei penale nr. 286 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj și rejudecând:
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, astfel:
- pentru inculpatul T.M.I. din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.
- pentru inculpata G.A.V. din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul T.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Conform art. 67 C. pen. interzice ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În
baza art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În
baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpata G.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Conform art. 67 C. pen. interzice ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În
baza art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În
baza art. 86
1
C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților T.M.I. și G.A.V., pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86
2
C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., de 5 ani pentru fiecare inculpat.
În
baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. anterior.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 146 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, de câte 80 RON, precum și suma de 150 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părții vătămate F. (fosta B.) A., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunța
tă în ședință publică, azi 15 aprilie 2014.