ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3022/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 96 din 28 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5312/104/2010, inculpatul T.C.V., a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare și 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. c), rap. la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu 12 octombrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 21.986,534 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei M.C. S-a constatat că Primăria comunei Izvoarele, județ Olt, nu s-a constituit parte civilă în cauză. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 23 septembrie 2010, victima M.C.

- fratele mamei inculpatului - s-a deplasat la un cetățean din comuna Izvoarele, pe care I-a ajutat la efectuarea unor treburi în gospodăria personală. Terminând munca seara târziu, victima s-a deplasat spre domiciliul său, situat la câteva case de locuința mamei inculpatului. În timp ce se deplasa spre locuința mamei sale, inculpatul T.C.V. s-a întâlnit cu unchiul său M.C. pe un teren viran pe care se afla în construcție casa lui J.N. Aici, între inculpat și victimă a avut loc o discuție contradictorie, în cadrul căreia inculpatul T.C.V. i-a reproșat unchiului său M.C. că în urmă cu câtva timp, s-ar fi certat cu bunica sa și, respectiv mama victimei, și i-ar fi adus injurii.

Discuția, care la început a părut a fi doar una contradictorie, ulterior a degenerat în scandal, împrejurare în care inculpatul T.C.V., observând că unchiul său are la brâu un topor, s-a repezit la el, I-a doborât la pământ, după care i-a smuls acest topor și cu el i-a aplicat lovituri la nivelul capului și corpului. La un moment dat, victima i-a smuls din mână toporul și I-a lovit pe T.C.V. cu acesta pentru a se apăra și a scăpa de atacul furibund al nepotului său, la nivelul piciorului stâng, provocându-i o leziune minoră (a se vedea raportul de constatare medico-legală din 18 octombrie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Olt). Inculpatul i-a smuls victimei din nou toporul din mână și a continuat s-o lovească, aplicându-i, totodată, lovituri și cu picioarele.

Ca urmare a aplicării în mod repetat de lovituri cu toporul, pumnii și picioarele, victima a fost adusă în stare de inconștiență. Inculpatul T.C.V., observând că unchiul său nu mai mișcă, I-a lăsat întins pe terenul viran, iar în dimineața zilei în 24 septembrie 2010, victima a fost găsită în poziția și starea menționate mai sus de către rudele și vecinii săi. Apoi victima a fost dusă în locuința sa, după care rudele sale au sesizat organele de poliție și o ambulanță luându-se măsura transportării acesteia la Spitalul Județean Slatina pentru tratament medical. Victima M.C. a fost internată în perioada 24 septembrie 2010-11 octombrie 2010 la Spitalul Județean Slatina, însă, cu tot tratamentul medical acordat, viața acesteia nu a mai putut fi salvată, decedând la data de 11 octombrie 2010. Fapta săvârșită de inculpatul T.C.V.

în condițiile expuse anterior întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) rap. la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., avându-se în vedere faptul că anterior acesta a mai comis o infracțiune contra vieții pentru care a fost condamnat definitiv de instanța de judecată.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii prin care s-a suprimat viața unei persoane de către o persoană care a mai săvârșit o infracțiune contra vieții, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., și, cu toate că a mai fost condamnat, nu a tras învățămintele necesare, iar anterior săvârșirii acestei fapte, așa cum rezultă din actul de trimitere în judecată, a avut un comportament violent și consuma în mod exagerat băuturi alcoolice și în momentul săvârșirii infracțiunii se afla într-o stare avansată de ebrietate, așa cum a relatat în fața organelor de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.C.V., criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei. În motivele de apel, inculpatul a arătat că instanța de fond a realizat o greșită încadrare juridică a faptei întrucât încadrarea juridică corectă este cea de omor calificat și nu omor deosebit de grav, anterior săvârșind o tentativă la infracțiunea de omor și nu un omor în formă consumată, în conformitate cu disp. art. 144 C. pen. Totodată, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sau infracțiunea prev. de art. 181, 182, 180 C. pen., întrucât în urma loviturilor pe care Ie-a aplicat, fără intenția de a-l omorî, victima a suferit 30-40 zile îngrijiri medicale, iar decesul s-a datorat bronhopneumoniei, aceasta fiind o boală mai veche.

S-a solicitat reținerea circumstanței legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima, unchiul său, l-a abordat, ei întâlnindu-se din întâmplare, iar în urma unor discuții în contradictoriu, acesta l-a lovit și amenințat, el lovindu-l numai cu pumnii și picioarele, ripostând însă, fără a-l lovi cu vreun corp dur, topor, par sau piatră. Totodată, inculpatul a arătat că a lovit victima cu pumnii și picioarele, fiind în legitimă apărare, acesta lovindu-l în gamba stângă cu toporul, de care era nedespărțit, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen. Inculpatul a arătat că el a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, solicitând să i se aplice dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., cu consecința reducerii pedepsei. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea apelantului. În apărarea sa, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale și reaudierea martorilor din rechizitoriu T.B., M.I. și G.I. Deși legal citați, martorii din acte S.L., S.T., T.B., M.I. și G.I., audiați la instanța de fond și în faza de urmărire penală, apreciindu-se utilă reaudierea acestora față de apărările inculpatului, nu au putut fi audiați și la instanța de apel, procesele-verbale de căutare existente la dosarul cauzei indicând imposibilitatea prezentării lor la instanță. Instanța de apel a considerat ca fiind utilă cauzei - față de cererea de probatorii privind efectuarea unei noi expertize medico-legale - avizarea raportului de constatare medico-legală privind autopsia cadavrului numitului M.C.

Cu avizul din 10 aprilie 2012, Institutul de Medicină-Leglă Craiova - Comisia de control și avizare a actelor medico-legale a aprobat raportul de constatare medico-legală din 16 decembrie 2010, însă cu următoarele mențiuni: - moartea s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral, în evoluție cu o bronhopneumonie; - leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și tăietoare-înțepătoare, posibil topor - cele de la nivelul craniului; și prin lovire cu corpuri dure, posibil compresiune între două planuri dure - leziunile toraco-abdominale; - între leziunile traumatice și decesul victimei a existat legătură de cauzalitate directă.

Prin decizia penală nr. 246 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de inculpatul T.C.V., a fost dedusă în continuare durata arestul preventiv și a fost menținută starea de arest. S-a dispus scutirea de amenda judiciară aplicată de avocatului L.C.T. prin încheierea din 18 noiembrie 2011. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezintă onorariu avocatului din oficiu, iar 35 RON taxă pentru avizul din 10 aprilie 2012 al Institutului de Medicină Legală Craiova și 660 RON aviz al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, constatând că există contradicții între cele două acte medico-legale, respectiv raportul de constatare medico-legală de autopsie din 16 decembrie 2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slatina, și avizul din 10 aprilie 2012, întocmit de Institutului de Medicină Legală Craiova - Comisia de control și avizare a actelor medico-legale, acestea au fost înaintate Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București pentru avizare.

La data de 29 iunie 2012, Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București a dat avizul privind cele două acte medico-legale înaintate, precizând că aprobă avizul Comisiei de avizare și control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova din 10 aprilie 2012 și reformulând punctul care se referă la mecanismul de producere a leziunilor în sensul că: „leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și lovire cu corp tăietor-despicător (posibil topor) - cele de la nivelul craniului; și prin lovire cu corpuri dure și compresiune între două planuri dure - leziunile toraco-lombare”.

Față de avizele date în cauză de către cele două comisii de avizare, instanța a apreciat că nu mai este utilă și concludentă cauzei efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală cu privire la decesul victimei, solicitat în apărare de către inculpat, cele două avize răspunzând obiectivelor învederate de inculpat prin cererea sa, pe care a respins-o. Examinând întregul material probator administrat în tot cursul procesului penal, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică corecte, în concordanță cu întregul probatoriu administrat în cauză. Criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei s-au apreciat ca fiind nefondate.

Pentru a se reține existența infracțiuni prev. de art. 183 C. pen., instanța de apel a apreciat că este necesar ca fapta să fie comisă cu praeterintenție, respectiv lovirea se realizează cu intenție, iar rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa agresorului, acesta neurmărind și neacceptând posibilitatea producerii morții. Din modul în care inculpatul a acționat, date fiind intensitatea loviturilor, instrumentul cu care s-a acționat și organul vizat - lovitură cu toporul la nivelul capului, lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona corpului - rezultă că inculpatul a acceptat posibilitate rezultatului letal, fapta sa încadrându-se în dispozițiile de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen.

rap. la art. 176 lit. c) C. pen. Totodată, instanța a apreciat ca nefondată critica inculpatului cu privire la împrejurarea că decesul victimei s-ar fi datorat bronhopneumoniei, boală pe care aceasta o contractase anterior. Victima a fost internată, fiind în comă, la secția de terapie intensivă a Spitalului Județean Slatina, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral”. Avizele medico-legale întocmite în cauză au arătat că moartea s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecința traumatismului cranio cerebral produs prin lovire cu un corp ascuțit tăietor (topor), complicat în evoluție cu o bronhopneumonie. Totodată, cele două avize concluzionează că între leziunile traumatice și deces a existat legătură de cauzalitate directă.

Astfel, instanța nu a reținut apărările inculpatului și a apreciat ca nefondată cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. sau în infracțiunile prevăzute art. 181, 182, 180 C. pen. În ceea ce privește critica inculpatului cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța de apel, față conținutul alin. (7) teza ultimă a sus-arătatului text de lege, a constatat că este nefondată, întrucât recunoașterea faptei reținute în rechizitoriu nu produce efectele invocate de inculpat în cazul infracțiunilor pedepsite cu pedeapsa alternativă a detenției pe viață.

Instanța de apel, totodată, a apreciat ca nefondată critica inculpatului potrivit căreia fapta săvârșită de el nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, ci de omor calificat, întrucât anterior a săvârșit o tentativă la omor, neputând astfel fi reținută circumstanța agravantă reținută de art. 176 lit. c) C. pen. Circumstanța agravantă prev. de art. 176 lit. c) C. pen., ce privește omorul săvârșit de o persoană care a mai comis un omor, se referă la un antecedent al făptuitorului - săvârșirea anterioară a altui omor - care demonstrează persistența sa în săvârșirea acestui gen de fapte ce îl caracterizează ca fiind deosebit de periculos. Prin „omor” în cazul prev. de art. 176 lit. c) C. pen., se înțelege numai fapta prevăzută de C. pen.

cu această denumire, practica și literatura juridică statuând că omorul săvârșit anterior poate să fie un omor consumat sau un omor rămas în fază de tentativă. Potrivit dispozițiilor art. 144 C. pen. „prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. Nu interesează dacă făptuitorul a fost sau nu reabilitat pentru omorul comis anterior (formă consumată sau tentativă), dacă a executat sau nu pedeapsa, după cum nu interesează dacă infracțiunea anterioară a fost sau nu amnistiată ori s-a împlinit termenul de reabilitare ori s-a împlinit prescripția.

S-a reținut că, în cauză, inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârșirea unei tentative la omor calificat prin sentința penală nr. 62 din 15 mai 2001 a Tribunalului Olt, fiind arestat în executarea pedepsei de 9 ani la 09 martie 2001 și eliberat la 17 ianuarie 2005 cu un rest de 1.146 zile. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, de 22 ani închisoare, Curtea a apreciat că a fost corect individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, urmările produse, gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, recidivist postexecutoriu, care a avut o atitudine procesuală oscilantă, nu a recunoscut și nu a regretat săvârșirea faptei penale.

Împotriva acestei decizii, inculpatul T.C.V. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acordarea unor circumstanțe atenuate și, în consecință, reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu fapta comisă. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni și ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o și săvârșit-o (a lovit victima - unchiul său - cu pumnii și cu toporul la nivelul capului și peste corp, după care a părăsit-o, lăsând-o peste noapte la locul faptei - pe un teren viran - fără a-i acorda ajutor), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, (recidivist, fusese condamnat anterior pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, fiind cunoscut pe raza localității de domiciliu ca un om violent, stăpânit de viciul beției, fiind gata să omoare pe cel cu care intră în conflict) rezultă că instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 22 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, așa încât nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei.

Din declarațiile martorului M.I. (inculpatul „m-a bătut și pe mine și m-a lovit în zona bărbiei și am stat 2 săptămâni în casă, știu că este o fire violentă, a bătut-o și pe mama lui în mai multe rânduri”) și ale martorului T.B., precum și din raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză - „tulburare de personalitate de tip antisocial”, rezultă în mod pregnant comportamentul violent al inculpatului, faptul că acesta nu are respect față de oameni și față de regulile de conviețuire socială. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recuretul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva deciziei penale nr. 246 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 octombrie 2010, la 26 septembrie 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2012.