ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1323/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 217 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Buzău, inculpatul N.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen.)], la pedeapsa de 12 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 113 C. pen., cu referire la art. 429 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical. În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 martie 2005, la zi. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 160.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.M., din care 60.000.000 lei pentru daune materiale și 100.000.000 lei pentru daune morale, precum și la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.M., reprezentând daune morale și o despăgubire periodică de 1.000.000 lei lunar, începând de la 26 martie 2005 și până la majoratul acesteia.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile B.M. și B.M. suma de 10.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 7.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul N.N. și victima B.A. au fost vecini, între ei existând o stare conflictuală manifestată prin injurii și amenințări și legată de modul de respectare a proprietăților. În după – amiaza zilei de 26 martie 2005, văzându-l pe B.A.

că intră în curtea martorului A.N., inculpatul N.N., având asupra sa un cuțit de dimensiuni mari, a intrat și el în aceeași curte și s-a angajat imediat într-un conflict cu victima. Cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul încercând să lovească victima cu cuțitul, iar aceasta apărându-se cu o găleată. Inculpatul a lovit victima în zona gurii și apoi în zona toracică, provocându-i o plagă penetrantă cu secționarea inimii în zona vârfului ventriculului drept. Inculpatul a fost dezarmat de martorul A.N. Din raportul medico – legal de necropsie nr. 98/C/2005 întocmit de S.M.L. Buzău rezultă că moartea victimei B.A., în vârstă de 51 ani, s-a datorat insuficienței cardiace acute prin tamponarea cardiacă consecința unei plăgi penetrante toracice cu secționarea vârfului ventriculului drept.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, expertiză criminalistică, acte medico – legale, declarațiile martorilor A.N., T.M., A.T., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile și inculpatul. Părțile civile au criticat hotărârea instanței de fond atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. S-a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., întrucât a existat premeditarea ca circumstanță agravantă. S-au solicitat despăgubiri civile majorate, respectiv 125.000.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și obiceiurile de pomenire ulterioare, 300.000.000 lei daune morale, 3.000.000 lei prestația juridică lunară pentru partea civilă minoră.

Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și reducerea cuantumului despăgubirilor civile. Prin decizia penală nr. 456 din 5 decembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de părțile civile majorând cu câte 50.000.000 lei ROL daune morale la care a fost obligat inculpatul pentru fiecare dintre ele. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar detenția a fost dedusă la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei RON. Instanța de control judiciar a apreciat că daunele materiale au fost just stabilite, pe baza dovezilor făcute în cauză de părțile civile.

Având în vedere puternica suferință psihică suferită de părțile civile prin uciderea victimei, instanța de apel a considerat necesară majorarea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul cu încă 50.000.000 lei pentru fiecare parte civilă. Curtea de Apel Ploiești a stabilit că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este legală și temeinică, din probatoriul administrat în cauză nerezultând că acesta s-a înarmat în mod special pentru a ucide victima. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost apreciată ca fiind corespunzătoare, în raport de cerințele art. 72 C. pen., modificarea acesteia afectând realizarea funcției educativ – preventive și de exemplaritate a sancțiunii penale.

În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile și inculpatul. Cu privire la recursul părților civile B.M. și B.M. Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 125.000.000 lei, a daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei și a unei prestații periodice de 3.000.000 lei lunar. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au rezolvat latura civilă a cauzei în mod just, pe baza dovezilor prezentate de părțile civile, decizia nr. 196672 din 3 mai 2005 privind acordarea pensiei de urmaș emisă de C.J.P.

Buzău, anchetei sociale privind situația materială și morală a familiei B. întocmită de Primăria comunei Blăjani, declarațiilor martorilor M.I., M.R., declarațiilor inculpatului care și-a manifestat disponibilitatea de a achita despăgubiri civile în sumă de 60.000.000 lei. Atât cheltuielile materiale, cât și prestația periodică lunară stabilită în favoarea părții civile B.M. au fost stabilite după o minuțioasă și corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză, astfel încât Curtea constată că nu se impune majorarea acestora. Cât privește daunele morale, prin cuantumul stabilit de către instanța de apel, s-a dat satisfacție neîntemeiată și suficientă pretențiilor părților civile, asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului victimei B.A., atât sub aspectul suferinței psihice, cât și sub aspectul lipsurilor materiale.

Așa fiind, Curtea urmează să respingă recursul părților civile, ca nefondat, și să dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cu privire recursul inculpatului N.N. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate, precum și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de judecată a procedat la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului ținând seama de toate criteriile generale prevăzute de textul de lege arătat.

Instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere vârsta inculpatului (67 ani), lipsei antecedentelor penale, stării sănătății (are discernământ diminuat), conduitei anterioare precum și celei manifestate pe parcursul procesului penal, naturii relațiilor conflictuale dintre acesta și victimă. Așa fiind, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului fără să se afecteze scopul preventiv – educativ al sancțiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen. Cu privire la cea de-a doua critică formulată de inculpat în recurs, privind rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.

Cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul a fost stabilit în mod just și nemotivat, așa cum s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs ale părților civile. Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 26 martie 2005, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.M., B.M. și inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 456 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 26 martie 2005 la 1 martie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.