ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 571 din 22

decembrie 2003 Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen. și art. 175 lit. c)

C. pen., infracțiunea de omor calificat, faptă din 27 septembrie 2003, victimă C.F.,

a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 22 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei

principale.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., iar în temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

Totodată, în baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă

de 30 de zile, de la 22 decembrie 2003 la 20 ianuarie 2004 inclusiv și în baza art.

88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei principale, perioada arestării

preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la zi.

În soluționarea laturii civile, s-a

admis în parte acțiunea, iar inculpatul a fost obligat la plata următoarelor

sume: 100.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către

partea civilă C.L.; 100.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A.;

125.000.000 lei daune morale către partea civilă C.C. și 150.000.000 lei daune

morale către partea civilă C.T.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 926.000 lei prestație periodică lunară către partea

civilă C.C. începând de la data săvârșirii faptei și până la terminarea

studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, precum și la

plata sumei de 926.00 lei prestație periodică lunară, către partea civilă C.T.,

începând de la data săvârșirii faptei și până la împlinirea vârstei de18 ani.

În temeiul prevederilor art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului cu lamă metalică de 15 cm și mâner

textolit, ridicat conform procesului verbal din 28 septembrie 2003 și dovezii

de predare din 18 octombrie 2003.

În final, inculpatul a fost obligat

la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 400.000 lei și

respectiv 200.000 lei onorariu apărător oficiu, avansate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi

penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare

la fața locului și planșele fotografice demonstrative, raportul medico-legal de

autopsie nr. 566/M/29 septembrie 2003 întocmit de S.M.L. Ploiești, însoțit de

planșele fotografice demonstrative, declarațiile martorilor S.I., E.A.M., T.S.,

F.E.O. și M.E., procesul verbal de identificare a inculpatului, acte de stare

civilă și declarațiile inculpatului, următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.G. și victima C.F.,

s-au căsătorit la 17 noiembrie 1983, căsătorie din care s-au născut patru copii

respectiv: L.A. în vârstă de 24 ani, căsătorită la rândul ei, C.L. în vârstă de

22 ani, C.C. în vârstă de 18 ani și C.T. în vârstă de 15 ani.

Familia locuia într-un apartament

compus din trei camere în Ploiești, imobil în care mai locuiau și soțul părții

civile L.A. și copilul minor al acesteia.

În urma disponibilizării sale de la

locul de muncă, inculpatul C.G. a prestat diferite activități la o serie de

societăți comerciale pentru a asigura venitul familiei, însă cu timpul a

început să consume alcool și a devenit violent în comportament, față de familia

sa.

S-a reținut că, anterior inculpatul

și-a agresat unul din fii, respectiv pe C.L. în 19 septembrie 2003, iar soția

inculpatului, victima C.F. a formulat repetate plângeri organelor de poliție,

determinată fiind de comportamentul violent al soțului pe fondul stării

avansate de ebrietate și pentru scandalul pe care îl producea la domiciliu,

victima arătând chiar că, din cauza comportamentului necorespunzător al soțului

său, a formulat acțiune de divorț, ceea ce nu a condus însă la aplanarea

conflictului dintre părți.

A mai reținut tribunalul că la 27

septembrie 2003, în cursul dimineții, inculpatul a ieșit de la serviciu și în

timpul zilei a consumat alcool ajungând în stare de ebrietate, după care s-a

deplasat la domiciliu și a avut o discuție cu fiul său C.L.

Din cauza scandalului produs în bloc,

unul din vecini a sesizat organele de poliție și ambii au fost conduși la

sediul, unde au fost avertizați în legătură cu comportamentul avut, revenind

separat la domiciliu.

Înainte de a ajunge acasă,

inculpatul a continuat să consume alcool, ajungând într-o stare avansată de

ebrietate, sosind la domiciliu în jurul orelor 2,00, oră la care în locuință se

aflau victima C.F. și trei copii, lipsă fiind C.L.

Aflat în stare avansată de

ebrietate, inculpatul a provocat scandal, motiv pentru care, partea civilă C.C.

a plecat din nou la poliție pentru a reclama atitudinea tatălui său, moment în

care inculpatul a devenit violent atât în limbaj cât și în comportament,

insistând ca soția sa C.F. să poarte o discuție personală cu acesta, într-unul

din dormitoare.

Refuzat fiind de victimă, inculpatul

a forțat-o pe aceasta să meargă cu el în dormitor pentru a discuta separat, producându-se

o ceartă violentă între aceștia, iar în trecere către dormitor inculpatul a

luat de pe frigider un cuțit.

În aceste condiții, inculpatul

ajungând în dormitor împreună cu soția sa, i-a aplicat acesteia mai multe

lovituri producându-i mai multe plăgi înțepate în cavitățile toracică și

abdominală, care au interesat organe vitale, respectiv cord, plămâni și ficat,

determinând producerea unei hemoragii interne și externe puternice, aceste

leziuni conducând la decesul victimei, așa cum reiese din raportul medico-legal

de autopsie.

Imediat după comiterea faptei,

inculpatul a spălat cuțitul de sânge, și-a spălat mâinile de sânge, după care a

plecat de la domiciliu, fiind însă reținut la scurt timp de o patrulă a

poliției.

Reține tribunalul de asemenea că,

raportul medico-legal de autopsie, concluzionează că moartea victimei C.F. a

fost violentă, s-a datorat leziunilor expuse anterior, iar între leziuni și

deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia penală nr. 37 din 2 februarie 2004.

Inculpatul a formulat recurs, în

termen, împotriva ultimei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, susținând

că victima l-a provocat, lovindu-l și injuriindu-l, amenințându-l că-l va

evacua din locuință, după terminarea procesului de divorț. În raport de

recunoașterea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

inculpatul a solicitat redozarea pedepsei și reducerea despăgubirilor și

daunelor morale. Oral, în ultimul cuvânt, inculpatul nu a mai susținut critica

referitoare la latura civilă.

Recursul este nefondat.

Examinând decizia atacată atât în

raport de critica formulată cât și prin prisma cazurilor de casare ce pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea constată, că probele au fost complet și

corect analizate, just apreciate, stabilindu-se corespunzător vinovăția

inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Susținerea inculpatului că ar fi

fost provocat prin conduita victimei, nu este dovedită cu nici o probă. Chiar inculpatul

a relatat că el a chemat victima în dormitor, aceasta a refuzat, el a insistat și

a determinat-o să rămână, pentru a discuta situația divorțului intentat de ea.

Faptul că victima a vrut să plece și a început să țipe, nu poate fi reținut că

reprezintă o provocare, întrucât ea nu a exercitat nici o violență fizică, iar

eventualele strigăte ale acesteia nu au fost de natură să aducă o atingere

gravă demnității inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 73 lit. b)

C. pen.

Pe de altă parte, la

individualizarea pedepsei, se constată că au fost evaluate corespunzător, toate

datele personale ale inculpatului, au fost avute în vedere împrejurările

comiterii faptei și au fost respectate toate criteriile, prevăzute de art. 72 C.

pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului,

menținând hotărârea atacată.

Se va computa din durata pedepsei

perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2003, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 37 din 2 februarie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la 23 aprilie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.