ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 571 din 22 decembrie 2003 Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen. și art. 175 lit. c) C. pen., infracțiunea de omor calificat, faptă din 27 septembrie 2003, victimă C.F., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., iar în temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. Totodată, în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 22 decembrie 2003 la 20 ianuarie 2004 inclusiv și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei principale, perioada arestării preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la zi. În soluționarea laturii civile, s-a admis în parte acțiunea, iar inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume: 100.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale către partea civilă C.L.; 100.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A.; 125.000.000 lei daune morale către partea civilă C.C. și 150.000.000 lei daune morale către partea civilă C.T. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 926.000 lei prestație periodică lunară către partea civilă C.C.

începând de la data săvârșirii faptei și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, precum și la plata sumei de 926.00 lei prestație periodică lunară, către partea civilă C.T., începând de la data săvârșirii faptei și până la împlinirea vârstei de18 ani. În temeiul prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului cu lamă metalică de 15 cm și mâner textolit, ridicat conform procesului verbal din 28 septembrie 2003 și dovezii de predare din 18 octombrie 2003. În final, inculpatul a fost obligat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 400.000 lei și respectiv 200.000 lei onorariu apărător oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice demonstrative, raportul medico-legal de autopsie nr. 566/M/29 septembrie 2003 întocmit de S.M.L. Ploiești, însoțit de planșele fotografice demonstrative, declarațiile martorilor S.I., E.A.M., T.S., F.E.O. și M.E., procesul verbal de identificare a inculpatului, acte de stare civilă și declarațiile inculpatului, următoarea situație de fapt: Inculpatul C.G. și victima C.F., s-au căsătorit la 17 noiembrie 1983, căsătorie din care s-au născut patru copii respectiv: L.A.

în vârstă de 24 ani, căsătorită la rândul ei, C.L. în vârstă de 22 ani, C.C. în vârstă de 18 ani și C.T. în vârstă de 15 ani. Familia locuia într-un apartament compus din trei camere în Ploiești, imobil în care mai locuiau și soțul părții civile L.A. și copilul minor al acesteia. În urma disponibilizării sale de la locul de muncă, inculpatul C.G. a prestat diferite activități la o serie de societăți comerciale pentru a asigura venitul familiei, însă cu timpul a început să consume alcool și a devenit violent în comportament, față de familia sa. S-a reținut că, anterior inculpatul și-a agresat unul din fii, respectiv pe C.L. în 19 septembrie 2003, iar soția inculpatului, victima C.F.

a formulat repetate plângeri organelor de poliție, determinată fiind de comportamentul violent al soțului pe fondul stării avansate de ebrietate și pentru scandalul pe care îl producea la domiciliu, victima arătând chiar că, din cauza comportamentului necorespunzător al soțului său, a formulat acțiune de divorț, ceea ce nu a condus însă la aplanarea conflictului dintre părți. A mai reținut tribunalul că la 27 septembrie 2003, în cursul dimineții, inculpatul a ieșit de la serviciu și în timpul zilei a consumat alcool ajungând în stare de ebrietate, după care s-a deplasat la domiciliu și a avut o discuție cu fiul său C.L. Din cauza scandalului produs în bloc, unul din vecini a sesizat organele de poliție și ambii au fost conduși la sediul, unde au fost avertizați în legătură cu comportamentul avut, revenind separat la domiciliu.

Înainte de a ajunge acasă, inculpatul a continuat să consume alcool, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, sosind la domiciliu în jurul orelor 2,00, oră la care în locuință se aflau victima C.F. și trei copii, lipsă fiind C.L. Aflat în stare avansată de ebrietate, inculpatul a provocat scandal, motiv pentru care, partea civilă C.C. a plecat din nou la poliție pentru a reclama atitudinea tatălui său, moment în care inculpatul a devenit violent atât în limbaj cât și în comportament, insistând ca soția sa C.F. să poarte o discuție personală cu acesta, într-unul din dormitoare. Refuzat fiind de victimă, inculpatul a forțat-o pe aceasta să meargă cu el în dormitor pentru a discuta separat, producându-se o ceartă violentă între aceștia, iar în trecere către dormitor inculpatul a luat de pe frigider un cuțit.

În aceste condiții, inculpatul ajungând în dormitor împreună cu soția sa, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri producându-i mai multe plăgi înțepate în cavitățile toracică și abdominală, care au interesat organe vitale, respectiv cord, plămâni și ficat, determinând producerea unei hemoragii interne și externe puternice, aceste leziuni conducând la decesul victimei, așa cum reiese din raportul medico-legal de autopsie. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a spălat cuțitul de sânge, și-a spălat mâinile de sânge, după care a plecat de la domiciliu, fiind însă reținut la scurt timp de o patrulă a poliției. Reține tribunalul de asemenea că, raportul medico-legal de autopsie, concluzionează că moartea victimei C.F.

a fost violentă, s-a datorat leziunilor expuse anterior, iar între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 37 din 2 februarie 2004. Inculpatul a formulat recurs, în termen, împotriva ultimei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că victima l-a provocat, lovindu-l și injuriindu-l, amenințându-l că-l va evacua din locuință, după terminarea procesului de divorț. În raport de recunoașterea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul a solicitat redozarea pedepsei și reducerea despăgubirilor și daunelor morale.

Oral, în ultimul cuvânt, inculpatul nu a mai susținut critica referitoare la latura civilă. Recursul este nefondat. Examinând decizia atacată atât în raport de critica formulată cât și prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată, că probele au fost complet și corect analizate, just apreciate, stabilindu-se corespunzător vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Susținerea inculpatului că ar fi fost provocat prin conduita victimei, nu este dovedită cu nici o probă. Chiar inculpatul a relatat că el a chemat victima în dormitor, aceasta a refuzat, el a insistat și a determinat-o să rămână, pentru a discuta situația divorțului intentat de ea.

Faptul că victima a vrut să plece și a început să țipe, nu poate fi reținut că reprezintă o provocare, întrucât ea nu a exercitat nici o violență fizică, iar eventualele strigăte ale acesteia nu au fost de natură să aducă o atingere gravă demnității inculpatului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Pe de altă parte, la individualizarea pedepsei, se constată că au fost evaluate corespunzător, toate datele personale ale inculpatului, au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei și au fost respectate toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului, menținând hotărârea atacată.

Se va computa din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2003, la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 37 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la 23 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.