ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 187 din data de 7 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul D.C.l. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., faptă din 7 noiembrie 2009, victimă G.V. De asemenea, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege iar conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 13 noiembrie 2009, lăzi. În latură civilă, s-a luat act că partea civilă G.P., în calitate de soție supraviețuitoare, nu a exercitat acțiune civilă în cadrul procesului penal, au fost însă admise acțiunile civile exercitate de celelalte părți civile, inculpatul fiind obligat la plata de despăgubiri, astfel: - 1000 lei către partea civila N.G., cu titlu de daune morale; - 2000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și parastasele ulterioare și 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.A.l.; - 1500 lei daune materiale și 1000 lei daune morale către partea civilă G.A.M.

Potrivit disp. art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict ambalat în plic și sigilat cu sigiliul M.l. 24428, depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Prahova. Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 961/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului D.C.l., deținut în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. , constând în aceea că, în seara de 07 noiembrie 2009, în timp ce se afla la domiciliul victimei G.V. din corn. Valcanesti, sat Trestioara, jud. Prahova, a înjunghiat-o cu un cuțit de bucătărie, provocându-i leziuni ce au determinat la scurt timp decesul acesteia.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a reținut această situație de fapt pe baza următoarelor probatorii administrate în faza de urmărire penala: proces - verbal de cercetare la fața locului si planșe fotografice întocmite de organele de politie, proces verbal întocmit de organele de politie cu ocazia prezentării inculpatului la postul de Politie al comunei Valcanesti, jud. Prahova în noaptea de 10/11 noiembrie 2009, adresa din 17 noiembrie 2009 a Serviciului de Telecomunicații Speciale - Direcția pentru Apel Unic de Urgenta si CD-ul anexat la aceasta, fișa de custodie a probei și plicul anexat la aceasta, conținând oglinda ridicată de la locul faptei și expertiza criminalistică dactiloscopică întocmită de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.

Prahova - Serviciul Criminalistic - Compartimentul expertize și constatări tehnico științifice, concluzii preliminare și raportul medico-legal de necropsie nr. 609M din 11 noiembrie 2009 întocmite de SML Ploiești, raportul de expertiza medico - legală - examen ADN nr. A15/12464/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. București, declarațiile martorilor T.M., F.G., M. G., J.E.C. și C.A., declarațiile inculpatului D.C.l. În faza de cercetare judecătorească au fost audiate în calitate de părți civile: G.P., în calitate de soție supraviețuitoare, G.A.l., N.G. și G.A. M. în calitate de descendenți. Partea civilă G.P. a arătat că nu exercită acțiune civilă în cadrul procesului penal, însă N.G., G.A.l. și G.A.

M. au arătat că solicită obligarea inculpatului la câte 1.000 lei cu titlu de daune morale, iar în ceea ce privește cheltuielile de înmormântare s-au constituit părți civile G.A.l. cu suma de 2.000 lei și G.A.M. cu suma de 1.500 lei.în dovedirea laturii civile s-au depus la dosar acte de stare civilă, facturi fiscale, chitanțe și a fost audiată martora R.M.M. Totodată, instanța a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare. Pentru stabilirea situației de fapt au fost audiați martorii din acte M.G., F.G., T.M. și J.E.C.

În circumstanțiere pentru inculpat a fost audiat martorul M. G. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penala cât și a celor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată, cu ocazia cercetării judecătorești potrivit principiului libertății de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța a reținut următoarele: Inculpatul D.C.l. locuiește în com.Valcanesti, sat Trestioara, jud. Prahova, localitate unde a domiciliat si numitul G.V. Aceștia s-au cunoscut încă din copilărie, aflându-se într-o relație de prietenie. Numitul G.V. locuia singur, într-un imobil proprietatea acestuia. Inculpatul obișnuia să-l viziteze pe G.V., ocazie cu care aceștia consumau băuturi alcoolice.

În seara de 07 noiembrie 2009, inculpatul l-a întâlnit pe G. V. la magazinul proprietatea martorei T.M., amplasat pe raza satului Trestioara, jud. Prahova. Aici, inculpatul a făcut cumpărături - mici, vodcă, bere, în scopul de a se deplasa cu aceste produse la domiciliul lui G.V. pentru a le consuma împreuna. Prezența celor doi la magazinul sus-menționat a fost confirmată de martorii T.M. și F.G. Acesta din urma l-a auzit pe inculpat când i-a propus lui G.V. să se deplaseze cu produsele respective la domiciliul sau pentru a le consuma împreună. Martorul M.G. s-a întâlnit în seara respectiva, pe raza satului Trestioara, cu G.V. care se îndrepta singur, către domiciliul sau. Deoarece martorul se deplasa către magazinul sus-menționat, G.V.

i-a spus acestuia ca, daca îl întâlnește la magazin pe inculpat, să-i transmită sa nu mai vina în acea seara la domiciliul său, întrucât se simțea obosit si vroia sa se odihnească. Martorul l-a găsit pe inculpat la magazin însă nu i- a transmis acestuia cele spuse de G.V. Inculpatul a ajuns la domiciliul lui G.V. singur, în seara respectivă, în jurul orelor 20,00. Aici cei doi au consumat în bucătăria locuinței lui G.V. produsele cumpărate și aduse de inculpat, ajungând în stare de ebrietate. Datorită acestui fapt, inculpatul i-a spus lui G.V. că rămâne sa doarmă la domiciliul acestuia. Cei doi s-au urcat în patul aflat în bucătărie - inculpatul la margine și G.V. la perete, lumina din camera rămânând aprinsă.

La un moment dat inculpatul a simțit cum G.V. îl căuta prin buzunarele pantalonilor și a crezut că acesta intenționa să-i sustragă banii și telefonul mobil, bunuri pe care le avea în buzunare. De aceea inculpatul a coborât din pat, reproșându-i acest lucru lui G.V. Inculpatul stătea în picioare, lângă masa aflată în apropierea patului, iar G. V. era așezat pe marginea patului în șezut. Acesta a negat acuzele aduse de inculpat, cei doi luându-se la ceartă. Pe masa respectivă, alături de alte obiecte, se afla un cuțit de bucătărie, cu lungimea totală de 32 cm, lungimea lamei de 19 cm, lățimea acesteia la mâner de 3 cm, lama fiind prevăzută cu tăiș și vârf ascuțite. Aflându-se în stare de ebrietate avansată și enervat de faptul că G.V.

nega că a vrut să-i sustragă bunurile respective, inculpatul a luat cuțitul de pe masă și l-a aruncat în direcția acestuia, între cei doi distanta fiind mai mica de 1 m. Inculpatul a declarat că nu-și amintește cum anume a apucat cuțitul și l-a aruncat spre G.V. Inculpatul a văzut cum cuțitul s-a înfipt în pieptul lui G.V., în partea dreaptă a corpului său și cum acesta și-a scos cuțitul din rană, pe care l-a scăpat jos, spunându-i „m-ai omorât". Inculpatul l-a văzut pe G.V. dezbrăcându-se de helanca și puloverul cu care acesta era îmbrăcat, rămânând cu bustul gol si ștergându-se în zona rănii cu un fular. Apoi inculpatul l-a văzut pe G.V. căzând pe spate, pe pat, fără să mai miște. Reprezentarea inculpatului la momentul respectiv a fost aceea ca G.V.

murise. De aceea inculpatul s-a speriat și a fugit de la domiciliul victimei, mergând la locuința sa, unde părinții acestuia, împreună cu care locuiește, nu se aflau acasă. A doua zi, dimineața, pe data de 08 noiembrie 2009, inculpatul a plecat de acasă în orașul Plopeni, la prietenul sau J.E.C., unde a stat până în ziua de 9 noiembrie 2009, fără să-i spună acestuia nimic despre cele întâmplate. De aici, inculpatul a plecat în orașul Baicoi la un prieten – C.A., căruia, de asemenea, nu i-a spus nimic despre cele întâmplate. Martorii J.E.C. și C.A. au confirmat aspectele sus-menționate.în seara zilei de 09 noiembrie 2009, din locuința lui C.A., inculpatul, de pe telefonul său mobil marca N. , a apelat numărul de urgența 112, unde a anunțat fapta comisă.

În noaptea de 10/11 noiembrie 2009, orele 00,10, inculpatul s-a deplasat la Postul de Poliție al com. Valcanesti, jud.Prahova, aducându-le la cunoștința lucrătorilor de poliție fapta comisă. Drept dovada, inculpatul Ie-a prezentat telefonul său mobil pe care aceștia au constatat apelurile din seara de 09 noiembrie 2009 la numărul de urgentă 112. Apelurile respective prin care inculpatul a anunțat agresiunea comisă au fost confirmate de relațiile comunicate de Serviciul de Telecomunicații Speciale - Direcția pentru Apel Unic de Urgență. Cu ocazia cercetării locului faptei, efectuată de organele de poliție, a fost identificată în bucătăria respectivă, pe pat, în imediata apropriere a cadavrului, o oglindă în forma ovală, fără rama, pe care lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Criminalistic al I.P.J.

Prahova, au pus în evidență o urma papilara aptă comparațiilor dactiloscopice. Din expertiza criminalistica dactiloscopica, efectuată de lucrătorii de poliție sus-menționați (Compartimentul Expertize și Constatări Tehnico - Științifice), a rezultat că urma papilară în litigiu, a fost creata de inculpat. În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice de genotipare de către specialiștii din cadrul I.N.M.L. M.M. București, pentru a se compara profilele genetice determinate din proba în litigiu, prelevată de pe cuțitul sus - menționat, corp delict, cu profile genetice determinate din probele de referință, ridicate prin periaj bucal de la inculpat și victima. Din raportul de expertiză medico-legală, examen ADN nr. 5/12464/2009 întocmit de I.N.M.L.

M.M. București, rezultă că urmele de sânge de pe lama cuțitului sunt de natură umană, profilul genetic unic aparținând victimei G.V., analiza genetica a urmelor de pe mânerul cuțitului a pus în evidență un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la două persoane - victima G.V. și inculpatul D.C.

l. Din concluziile preliminare ale medicului legist și din raportul medico-legal de necropsie nr. 609M din 11 noiembrie 2009 întocmit de SML Ploiești, rezultă că: moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne și externe, produsă prin plagă înțepată-tăiată (înjunghiată) abdomino-toracică, penetrantă în cavitățile abdominala și toracica și perforant - transfixianta în ficat și plămâni, în condițiile precizate de anchetă (hetero-agresiune); plăgile constatate au fost produse prin înțepare-tăiere cu instrument cu vârf și margini ascuțite (cuțit bucătărie cu un tăiș); caracteristicile de forma și dimensiuni ale instrumentului vulnerant concordă cu cele ale plăgilor constatate la autopsie; plaga în ansamblul ei a fost produsă prin lovitură unică, decesul a survenit la scurt timp (minute) după producerea leziunii traumatice de interes vital; între leziunea traumatică și deces există legătură de cauzalitate de tip direct, imediat, în momentul decesului victima era în stare avansată de ebrietate (alcoolemie 3,40 gr.

0%). Inculpatul a declarat că, la momentul agresiunii, starea de ebrietate în care se afla era mai avansată decât cea a victimei. Situația de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, a rezultat fără putință de tăgadă din toate probele administrate în cauză, acestea coroborându-se și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei. Deși inculpatul a susținut în mod constant că nu a avut intenția de a ucide victima, susținerile acestuia au fost înlăturate ca nesincere de către instanță, întrucât aruncarea cu intensitate, de la mică distanță a cuțitului în direcția victimei, având drept urmare decesul acesteia, denotă că fapta a fost săvârșită cu intenția de a o ucide, intenție ce a rezultat din arma folosită, modul de acționare, regiunea vizată și urmarea produsă.

Pe de altă parte, din raportul de autopsie a rezultat că plaga, în ansamblul ei, a fost produsă prin lovitură unică, lama cuțitului intrând în corpul victimei pe direcție oblică, de jos în sus, dinspre lateral spre medial și dinspre anterior spre posterior. La momentul când pretinde că a aruncat cuțitul spre victimă, inculpatul stătea în picioare, la mai puțin de un metru distanță de aceasta care stătea în șezut pe marginea patului. Aruncând cuțitul dintr-un plan superior (din picioare) celui în care se afla victima (șezând) ar fi trebuit ca lama să pătrundă în corpul acesteia de sus în jos, pe când, în realitate a pătruns de jos în sus. La momentul agresiunii, victima purta helancă și un pulover din lână tricotat prevăzut cu fermoar.

Cu ocazia cercetării locului faptei a fost identificată helanca îmbibată cu sânge, ce prezenta în zona anterioară centrală o tăietură oblică cu lungimea de 2 cm. De asemenea a fost identificat puloverul îmbibat cu sânge ce prezenta la partea anterioară dreapta, lângă fermoar, o tăietură de circa 2 cm (fila 5 verso - 6). La examinarea cadavrului (la momentul cercetării locului faptei) medicul legist a constatat prezența unei plăgi liniare de 2 cm, sub rebordul costal drept, orientată oblic, descendent, de la stânga la dreapta, care sângera (fila 5). Lovitura unică cu cuțitul a trebuit să fie într-adevăr intensă, ca să producă tăierea hainelor cu care era îmbrăcată victima și apoi, să pătrundă în corpul victimei oblic, de jos în sus, dinspre lateral spre medial, dinspre anterior spre posterior, provocându-i leziunile ce au determinat la scurt timp decesul acesteia.

Ca atare, inculpatul nu a aruncat cuțitul spre victimă, ci a avut cuțitul în mână, aplicându-i victimei o lovitură unică în modalitatea descrisă în raportul de autopsie, cauzându-i astfel leziunile ce au condus la scurt timp la decesul acesteia. Nu poate fi reținută nici susținerea inculpatului în sensul că a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări generate de faptul că victima a încercat să-i sustragă banii și telefonul mobil din buzunar, în cauză neputându-se discuta despre o eventuală scuză a provocării. În ceea ce privește acțiunile civile exercitate de părțile civile N.G., G.A.l. și G.A.M., tribunalul apreciază că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar, precum și cu depoziția martorei R.M.M., după decesul victimei G.V., familia efectuând cheltuieli cu înmormântarea și parastasele ulterioare până la acest moment, efectuate potrivit datinilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.C.l., criticând-o pentru netemeinicie și învederând că solicită reducerea cuantumului pedepsei, apreciindu-l ca fiind prea mare raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei dar și la circumstanțele sale personale. Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat. În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarațiile constante ale inculpatului de recunoaștere a activității sale infracționale.

Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, făcându-se o aplicație corectă a dispozițiilor art. 72 C. pen. privind individualizarea judiciară a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia precum și a persoanei inculpatului. Față de cele astfel reținute, Curtea, a constatat că și latura civilă a fost soluționată în mod legal și temeinic de instanța de fond, aspect care nici nu a făcut de altfel obiectul criticilor părților din prezenta cauză, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul ca nefondat. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc.

pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului deoarece s-a apreciat că subzistă în mod evident temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia. Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13 noiembrie 2009, lăzi. A obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile M.J. în contul Baroului Prahova. Împotriva acestei decizii, în temrmen legal, a declarat recurs, inculpatul D.C.l. criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. reiterând motivele din apel, și a solicitat casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicată. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cât și din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte, apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului D.C.l. de către instanța de fond și însușită de instanța de apel este corectă. Instanțele au făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite de inculpatul D.C.l., dar și de circumstanțele personale ale acestuia, precum și atitudinea sinceră, deși inițial a încercat să se sustragă urmăririi penale.

Înalta Curte, reține că inculpatului D.C.l. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea situată aproape la minimul special prevăzut de lege, dându-se deja efect anumitor aspecte favorabile acestuia, precum lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului. În mod justificat, instanța de fond nu a valorificat aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare întrucât prin efectul obligatoriu al acestora s-ar fi ajuns la un cuantum al pedepsei prea mic raportat la circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta (relațiile apropiate cu victima, starea de beție avansată în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei, lipsa vreunei provocări în sensul aceleia prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.).

Astfel, pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. , cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul D.C.l., privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpat precum și cuantumul acesteia stabilit, asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educative, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În baza art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. l. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.C.l. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C.l. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.C.l., durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.