ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 187 din data de 7 iunie 2010 pronunțată
de Tribunalul Prahova, inculpatul D.C.l. a fost
condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de omor prev. și ped. de art.
174 alin. (1) C. pen., faptă din
7 noiembrie 2009, victimă G.V.
De asemenea, s-a făcut aplicarea disp. art.
71 și art. 64 lit. a) și
b) C.
pen., cu excepția dreptului de a alege iar conform art. 65 C. pen.
s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege pentru o durată
de 5 ani, după executarea pedepsei
principale.
Potrivit
dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menținută
starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. a fost
dedusă din pedeapsa aplicată durata
reținerii și arestării preventive,
de la 13 noiembrie 2009,
lăzi.
În latură
civilă, s-a luat act că partea civilă G.P., în
calitate de soție supraviețuitoare, nu a exercitat
acțiune civilă în
cadrul
procesului penal, au fost însă admise acțiunile civile exercitate
de celelalte părți civile, inculpatul
fiind obligat la plata de despăgubiri,
astfel: - 1000 lei
către partea civila N.G., cu titlu de
daune
morale; - 2000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli
efectuate cu
înmormântarea și parastasele ulterioare și 1000 lei cu
titlu de daune morale către partea
civilă G.A.l.; - 1500 lei daune materiale și 1000 lei daune morale
către partea civilă
G.A.M.
Potrivit disp. art. 118 lit. b) C. proc.
pen. s-a dispus
confiscarea cuțitului
corp delict ambalat în plic și sigilat cu sigiliul M.l. 24428, depus la
Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului
Prahova.
Pentru a
pronunța sentința respectivă, prima instanță a
reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 961/P/2009 al
Parchetului de pe langa
Tribunalul Prahova,
s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest
preventiv a inculpatului D.C.l., deținut în
Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
,
constând în aceea că, în seara de 07 noiembrie 2009, în timp ce se
afla la domiciliul victimei G.V. din corn.
Valcanesti, sat
Trestioara, jud. Prahova, a înjunghiat-o cu un
cuțit de
bucătărie,
provocându-i leziuni ce au determinat la scurt timp decesul
acesteia. Parchetul de pe lângă Tribunalul
Prahova a reținut această
situație de fapt pe baza
următoarelor probatorii administrate în faza de urmărire penala:
proces - verbal de cercetare la fața locului si
planșe fotografice întocmite de organele de politie, proces verbal
întocmit de organele de politie cu ocazia prezentării inculpatului la
postul de Politie al comunei Valcanesti, jud.
Prahova în noaptea de 10/11 noiembrie 2009, adresa din 17 noiembrie 2009 a
Serviciului de
Telecomunicații
Speciale - Direcția pentru Apel Unic de Urgenta si
CD-ul anexat la aceasta, fișa de custodie a
probei și plicul anexat la
aceasta,
conținând oglinda ridicată de la locul faptei și expertiza
criminalistică
dactiloscopică întocmită de lucrătorii de poliție din
cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul Criminalistic - Compartimentul expertize
și constatări tehnico științifice, concluzii preliminare
și
raportul medico-legal de necropsie nr.
609M din 11 noiembrie 2009 întocmite de
SML Ploiești, raportul de
expertiza medico - legală - examen ADN nr. A15/12464/2009 întocmit de I.N.M.L.
M.M. București,
declarațiile
martorilor T.M., F.G., M.
G., J.E.C. și
C.A., declarațiile inculpatului
D.C.l.
În faza de
cercetare judecătorească au fost audiate în calitate
de părți civile: G.P., în
calitate de soție supraviețuitoare,
G.A.l., N.G. și G.A.
M. în calitate de descendenți. Partea
civilă G.P. a
arătat
că nu exercită acțiune civilă în cadrul procesului penal,
însă N.G., G.A.l. și G.A.
M. au arătat că solicită obligarea inculpatului la câte
1.000 lei
cu titlu de daune morale, iar în ceea ce
privește cheltuielile de
înmormântare
s-au constituit părți civile G.A.l.
cu suma de 2.000 lei și G.A.M. cu suma de 1.500
lei.în dovedirea laturii civile s-au depus la
dosar acte de stare civilă,
facturi
fiscale, chitanțe și a fost audiată martora R.M.M.
Totodată,
instanța a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut
săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, astfel
cum
aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare.
Pentru stabilirea
situației de fapt au fost audiați martorii din acte
M.G., F.G., T.M. și J.E.C.
În circumstanțiere
pentru inculpat a fost audiat martorul M.
G.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului, atât a celor din faza de urmărire penala cât și a celor
administrate nemijlocit în fața instanței de judecată, cu ocazia
cercetării judecătorești potrivit principiului libertății
de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanța a
reținut următoarele:
Inculpatul D.C.l. locuiește
în com.Valcanesti, sat
Trestioara, jud. Prahova,
localitate unde a domiciliat si numitul G.V. Aceștia s-au cunoscut
încă din copilărie, aflându-se într-o relație de prietenie.
Numitul G.V.
locuia singur, într-un imobil
proprietatea acestuia. Inculpatul obișnuia
să-l viziteze pe G.V.,
ocazie cu care aceștia consumau băuturi alcoolice.
În seara de
07 noiembrie 2009, inculpatul l-a întâlnit pe G.
V. la magazinul proprietatea martorei T.M.,
amplasat
pe raza satului Trestioara, jud. Prahova. Aici,
inculpatul a făcut
cumpărături
- mici, vodcă, bere, în scopul de a se deplasa cu aceste
produse la domiciliul lui G.V. pentru a le consuma
împreuna.
Prezența
celor doi la magazinul sus-menționat a fost confirmată de martorii T.M.
și F.G. Acesta din urma l-a auzit
pe inculpat când i-a propus lui G.V. să se deplaseze
cu produsele respective la domiciliul sau pentru a le consuma
împreună. Martorul M.G. s-a întâlnit în seara
respectiva, pe raza satului Trestioara, cu G.V. care se îndrepta
singur, către domiciliul sau. Deoarece
martorul se deplasa către
magazinul
sus-menționat, G.V. i-a spus acestuia ca,
daca îl întâlnește
la magazin pe inculpat, să-i transmită sa nu mai
vina în acea seara la domiciliul său,
întrucât se simțea obosit si vroia
sa se odihnească. Martorul l-a găsit pe inculpat la magazin
însă nu i-
a transmis acestuia
cele spuse de G.V.
Inculpatul a
ajuns la domiciliul lui G.V. singur, în
seara respectivă, în jurul orelor 20,00. Aici cei doi au consumat
în
bucătăria
locuinței lui G.V. produsele cumpărate și
aduse
de inculpat, ajungând în stare de ebrietate. Datorită acestui
fapt, inculpatul i-a spus lui G.V. că
rămâne sa doarmă
la
domiciliul acestuia. Cei doi s-au urcat în patul aflat în bucătărie -
inculpatul
la margine și G.V. la perete, lumina din
camera
rămânând aprinsă. La un moment dat inculpatul a simțit cum
G.V.
îl căuta prin buzunarele pantalonilor și a crezut
că acesta intenționa să-i sustragă
banii și telefonul mobil, bunuri pe
care le avea în buzunare. De aceea inculpatul a coborât din pat,
reproșându-i acest lucru lui G.V. Inculpatul
stătea în
picioare, lângă masa aflată în apropierea
patului, iar G.
V. era așezat pe
marginea patului în șezut. Acesta a negat
acuzele aduse de inculpat, cei doi luându-se la ceartă.
Pe masa
respectivă, alături de alte obiecte, se afla un cuțit de
bucătărie, cu lungimea
totală de 32 cm, lungimea lamei de 19 cm,
lățimea acesteia la mâner de 3 cm, lama
fiind prevăzută cu tăiș și vârf
ascuțite. Aflându-se în stare de ebrietate
avansată și enervat de faptul
că G.V. nega
că a vrut să-i sustragă bunurile respective, inculpatul a luat
cuțitul de pe masă și l-a aruncat în
direcția acestuia, între cei doi distanta fiind mai mica de 1 m.
Inculpatul a
declarat că nu-și amintește cum anume a apucat
cuțitul și l-a aruncat spre G.V.
Inculpatul a văzut cum
cuțitul
s-a înfipt în pieptul lui G.V., în partea dreaptă a
corpului
său și cum acesta și-a scos cuțitul din rană, pe care
l-a scăpat jos, spunându-i „m-ai omorât".
Inculpatul
l-a văzut pe G.V. dezbrăcându-se de
helanca și puloverul cu care acesta era
îmbrăcat, rămânând cu bustul
gol si
ștergându-se în zona rănii cu un fular.
Apoi inculpatul l-a văzut pe G.V. căzând
pe spate, pe pat, fără să mai miște. Reprezentarea
inculpatului la
momentul respectiv a fost
aceea ca G.V. murise.
De aceea inculpatul s-a speriat și a fugit
de la domiciliul
victimei, mergând la
locuința sa, unde părinții acestuia, împreună cu
care
locuiește, nu se aflau acasă.
A doua zi,
dimineața, pe data de 08 noiembrie 2009, inculpatul a plecat
de acasă în orașul Plopeni, la
prietenul sau J.E.C., unde a
stat
până în ziua de 9 noiembrie 2009, fără să-i spună
acestuia nimic despre
cele întâmplate. De aici, inculpatul
a plecat în orașul Baicoi la un prieten – C.A., căruia, de asemenea,
nu i-a spus nimic despre cele întâmplate.
Martorii J.E.C. și C.A. au confirmat
aspectele sus-menționate.în seara
zilei de 09 noiembrie 2009, din locuința lui
C.A., inculpatul, de
pe telefonul său mobil marca N.
, a
apelat numărul de urgența 112, unde a anunțat
fapta comisă. În noaptea de 10/11 noiembrie 2009,
orele 00,10, inculpatul s-a
deplasat la Postul de Poliție al com. Valcanesti,
jud.Prahova,
aducându-le la
cunoștința lucrătorilor de poliție fapta comisă. Drept
dovada, inculpatul Ie-a prezentat
telefonul său mobil pe care aceștia
au constatat apelurile din seara de 09 noiembrie 2009 la numărul de
urgentă
112.
Apelurile
respective prin care inculpatul a anunțat agresiunea comisă au fost
confirmate de relațiile comunicate de Serviciul de
Telecomunicații Speciale - Direcția
pentru Apel Unic de Urgență.
Cu ocazia cercetării locului faptei,
efectuată de organele de
poliție,
a fost identificată în bucătăria respectivă, pe pat, în
imediata
apropriere a cadavrului, o
oglindă în forma ovală, fără rama, pe care
lucrătorii de poliție din cadrul
Serviciului Criminalistic al I.P.J. Prahova,
au pus în evidență o urma papilara aptă
comparațiilor dactiloscopice.
Din expertiza criminalistica dactiloscopica,
efectuată de lucrătorii de poliție sus-menționați
(Compartimentul Expertize și
Constatări
Tehnico - Științifice), a rezultat că urma papilară în
litigiu,
a fost creata de inculpat.
În cauză,
s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice
de genotipare de către specialiștii din
cadrul I.N.M.L. M.M.
București, pentru a se compara
profilele genetice determinate din
proba în litigiu, prelevată de pe
cuțitul sus - menționat, corp delict, cu
profile
genetice determinate din probele de referință, ridicate prin periaj
bucal de la inculpat și victima.
Din raportul de expertiză
medico-legală, examen ADN
nr. 5/12464/2009
întocmit de I.N.M.L. M.M. București, rezultă că
urmele de sânge de pe lama cuțitului sunt de
natură umană, profilul
genetic
unic aparținând victimei G.V., analiza genetica
a urmelor de pe mânerul cuțitului a pus în
evidență un profil genetic
mixt, ce provine din amestecul de
material biologic de la două
persoane
- victima G.V. și inculpatul D.C.
l.
Din concluziile preliminare ale medicului legist și din raportul
medico-legal
de necropsie nr. 609M din 11 noiembrie 2009 întocmit de SML
Ploiești, rezultă că: moartea
victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne și externe,
produsă prin plagă înțepată-tăiată
(înjunghiată) abdomino-toracică,
penetrantă în cavitățile abdominala și toracica și
perforant - transfixianta în ficat și plămâni, în condițiile
precizate de anchetă (hetero-agresiune);
plăgile constatate au fost produse prin înțepare-tăiere cu
instrument cu vârf și margini ascuțite
(cuțit bucătărie cu un tăiș); caracteristicile
de forma și dimensiuni ale
instrumentului
vulnerant concordă cu cele ale plăgilor constatate la
autopsie; plaga în ansamblul ei a fost
produsă prin lovitură unică,
decesul a survenit la scurt timp (minute) după producerea leziunii
traumatice de interes vital; între leziunea traumatică și deces
există legătură de cauzalitate de tip direct, imediat, în
momentul decesului
victima era în
stare avansată de ebrietate (alcoolemie 3,40 gr. 0%).
Inculpatul a declarat că, la momentul
agresiunii, starea de
ebrietate în care se
afla era mai avansată decât cea a victimei.
Situația
de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, a rezultat fără
putință de tăgadă din
toate probele administrate în cauză, acestea
coroborându-se
și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a comiterii
faptei.
Deși
inculpatul a susținut în mod constant că nu a avut intenția
de a ucide victima, susținerile
acestuia au fost înlăturate ca nesincere
de
către instanță, întrucât aruncarea cu intensitate, de la
mică
distanță a
cuțitului în direcția victimei, având drept urmare decesul
acesteia, denotă că fapta a fost
săvârșită cu intenția de a o ucide,
intenție ce a rezultat din arma
folosită, modul de acționare, regiunea
vizată și
urmarea produsă.
Pe de altă
parte, din raportul de autopsie a rezultat că plaga, în
ansamblul ei, a fost produsă prin
lovitură unică, lama cuțitului intrând
în corpul victimei pe direcție
oblică, de jos în sus, dinspre lateral spre
medial și dinspre anterior spre posterior.
La momentul când pretinde că a aruncat cuțitul spre victimă,
inculpatul stătea în picioare, la mai
puțin de
un metru distanță de aceasta care stătea în șezut pe
marginea patului. Aruncând cuțitul dintr-un plan superior (din
picioare) celui în care se afla victima
(șezând) ar fi trebuit ca lama să
pătrundă în corpul
acesteia de sus în jos, pe când, în realitate a pătruns de jos în sus.
La momentul
agresiunii, victima purta helancă și un pulover din lână
tricotat prevăzut cu fermoar. Cu ocazia cercetării locului faptei a
fost identificată helanca
îmbibată cu sânge, ce prezenta în zona
anterioară
centrală o tăietură oblică cu lungimea de 2 cm. De
asemenea a fost identificat puloverul îmbibat cu
sânge ce prezenta la partea anterioară dreapta, lângă fermoar, o
tăietură de circa 2 cm (fila 5 verso - 6). La examinarea cadavrului
(la momentul cercetării locului
faptei)
medicul legist a constatat prezența unei plăgi liniare de 2 cm,
sub rebordul costal drept, orientată oblic,
descendent, de la stânga la
dreapta, care sângera (fila 5).
Lovitura
unică cu cuțitul a trebuit să fie într-adevăr intensă,
ca
să producă
tăierea hainelor cu care era îmbrăcată victima și apoi,
să
pătrundă
în corpul victimei oblic, de jos în sus, dinspre lateral spre
medial, dinspre anterior spre posterior,
provocându-i leziunile ce au
determinat la scurt timp
decesul acesteia.
Ca atare,
inculpatul nu a aruncat cuțitul spre victimă, ci a avut cuțitul
în mână, aplicându-i victimei o lovitură unică în modalitatea
descrisă în raportul de autopsie,
cauzându-i astfel leziunile ce au
condus la scurt timp la
decesul acesteia.
Nu poate fi
reținută nici susținerea inculpatului în sensul că a
comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări generate de
faptul că victima a încercat să-i sustragă banii și telefonul
mobil din
buzunar, în cauză
neputându-se discuta despre o eventuală scuză a
provocării.
În ceea ce privește acțiunile civile
exercitate de părțile civile
N.G.,
G.A.l. și G.A.M., tribunalul apreciază că acestea au fost
dovedite cu actele
depuse la dosar, precum și cu depoziția
martorei R.M.M., după decesul victimei G.V., familia
efectuând cheltuieli cu înmormântarea și
parastasele ulterioare până
la acest moment, efectuate potrivit
datinilor.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul D.C.l., criticând-o pentru netemeinicie și
învederând că
solicită reducerea
cuantumului pedepsei, apreciindu-l ca fiind prea mare raportat la
circumstanțele reale ale săvârșirii faptei dar și la
circumstanțele
sale personale.
Curtea, examinând sentința
apelată în raport de criticile
formulate,
de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate
aspectele
de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat
că apelul este nefondat.
În acest
sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de
săvârșire a infracțiunii
au fost corect reținute de prima instanță după
cum s-a arătat anterior, beneficiind
de deplin suport probator în actele
și lucrările
dosarului, culminând cu declarațiile constante ale
inculpatului de recunoaștere a activității sale
infracționale.
Instanța
de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată
inculpatului
pentru infracțiunea săvârșită, făcându-se o
aplicație corectă a dispozițiilor art. 72 C. pen. privind
individualizarea
judiciară a pedepsei,
cu luarea în considerare a gradului de pericol
social al faptei
săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia
precum și a persoanei inculpatului.
Față de cele astfel reținute,
Curtea, a constatat că și latura
civilă
a fost soluționată în mod legal și temeinic de instanța de
fond,
aspect care nici nu a făcut de altfel obiectul criticilor
părților din
prezenta cauză,
în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a
respins
apelul ca nefondat.
În baza art.
383 alin. (1)
1
C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1)
C. proc. pen., a menținut starea de
arest a inculpatului deoarece
s-a
apreciat că subzistă în mod evident temeiurile care au fost avute
în vedere la luarea acesteia.
Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a
dedus din
pedeapsă durata arestării
preventive a inculpatului începând cu data
de 13 noiembrie 2009,
lăzi.
A obligat apelantul la plata sumei de 300 lei,
cu titlu de
cheltuieli judiciare către
stat, din care 200 lei reprezentând onorariu
pentru apărătorul
desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile M.J. în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei
decizii, în temrmen legal, a declarat recurs,
inculpatul D.C.l.
criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, și a solicitat casarea
hotărârilor și reducerea pedepsei aplicată.
Examinând
hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare
prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen. cât și din oficiu,
Înalta Curte, constată
că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte,
apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei
aplicată inculpatului D.C.l. de
către instanța de fond și
însușită
de instanța de apel este corectă.
Instanțele au făcut o
corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.
72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al
faptei săvârșite de inculpatul
D.C.l.,
dar și de circumstanțele
personale ale acestuia,
precum
și atitudinea sinceră, deși inițial a încercat să se
sustragă
urmăririi penale.
Înalta Curte, reține că
inculpatului D.C.l. i s-a
aplicat o
pedeapsă cu închisoarea situată aproape la minimul special
prevăzut de lege, dându-se deja efect
anumitor aspecte favorabile
acestuia,
precum lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a
inculpatului.
În mod justificat, instanța de fond
nu a valorificat aceste
împrejurări ca
circumstanțe atenuante judiciare întrucât prin efectul
obligatoriu
al acestora s-ar fi ajuns la un cuantum al pedepsei prea mic raportat la
circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta
(relațiile apropiate cu victima, starea de
beție avansată în care se afla
inculpatul în momentul
comiterii faptei, lipsa vreunei provocări în
sensul aceleia prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.).
Astfel,
pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă și
completă
valorificare a
tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
, cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea
scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art.
52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte,
apreciază că această
critica
formulată de inculpatul D.C.l., privind greșita
individualizare a pedepsei nu poate fi
reținută, deoarece în cauză au
fost evaluate în mod
plural toate criteriile ce caracterizează
individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de
libertate dispusă
față de inculpat precum și
cuantumul acesteia stabilit, asigură
realizarea
funcțiilor de exemplaritate și educative, dând posibilitatea
reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind
aplicabil cazul de
casare invocat respectiv
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 385
15
pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.
l.
împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie
2010 a Curții de
Apel Ploiești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului, durata
reținerii și arestării preventive de
la 13 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul
inculpat D.C.l. urmează a
fi obligat la plata sumei de
400 lei cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat recursul declarat de inculpatul D.
C.l.
împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie 2010 a Curții de
Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului
D.C.l., durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2009 la 20
octombrie 2010.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând
onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
M.J.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.