ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2846/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 544 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureș, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. A fost condamnat inculpatul C.I.M., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 21 iunie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.E.T., suma de 15.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a 30.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale, iar părții civile G.I.E., suma de 10.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la data plății a 20.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale. în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cuțitului corp delict înregistrat la poziția nr. x/2011 în Registrul corpurilor delicte al instanței, iar cu privire la celelalte mijloace de probă înregistrate la aceeași poziție dispune păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile cheltuieli judiciare în sumă de 9.221 RON. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 4.200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu B.R. ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 22 iunie 2010 dat în Dosar nr. 757/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, fiind încunoștințat de prietena sa că intenționează să se despartă de el, inculpatul a profitat de faptul că era ziua de naștere a victimei și a invitat-o în apartamentul său, după ce în prealabil se asigurase că chiriașa sa nu va fi în locuință, apoi a ucis-o cu mai multe lovituri de cuțit, ulterior încercând la rândul său să se sinucidă prin ingurgitarea unei supradoze de medicamente. Prin Sentința penală nr. 825 din 7 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând cererea formulată de petentul C.I.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5396/99/2010 al Tribunalului Iași, a hotărât strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Maramureș și a menținut actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

A reținut instanța de fond că inculpatul și victima G.I.C. s-au cunoscut în anul 2007, între cei doi începând o relație strânsă de prietenie. Victima nu a știut la acel moment că inculpatul este căsătorit și are doi copii minori, soția și copiii fiind stabiliți în Franța, aflând acest lucru mult mai târziu. Potrivit declarației martorei U.E. (prietena apropiată a victimei), victima a luat hotărârea de a se despărți de inculpat la finele anului 2009, realizând că relația nu are viitor, mai cu seamă că inculpatul îi promisese în repetate rânduri că va divorța, lucru care nu s-a întâmplat. Întrucât la acel moment inculpatul era plecat în Franța, victima i-a comunicat hotărârea luată doar telefonic sau prin mesaje.

Victima i-a mai spus martorei că îi este frică de modul în care va reacționa inculpatul când îi va spune în față că intenționează să se despartă, întrucât acesta nu acceptă despărțirea. Victima a comunicat hotărârea luată și mamei sale, G.E.T., precum și sorei, G.I.E.. Inculpatul a revenit în țară în data de 20 aprilie 2010, și, după cum rezultă din declarațiile martorelor și mesajele scrise găsite în memoria telefonului victimei, nu a acceptat ideea despărțirii de victimă, încercând să o convingă să se răzgândească. Sora victimei, partea civilă G.I.E., a declarat că în data de 8 mai 2010 s-a întâlnit cu inculpatul pentru a-l ajuta să aleagă un cadou pentru ziua de naștere a victimei, ocazie cu care inculpatul s-a plâns că victima vrea să întrerupă relația și acest lucru îl nemulțumea.

În noaptea de 8 - 9 mai 2010, victima și prietena ei martora U.E. și-au serbat ziua de naștere într-un club, la petrecere fiind prezent și inculpatul, față de care victima s-a purtat distant, fapt remarcat de cei prezenți. La plecare victima i-a spus martorei că în acea zi intenționează să poarte o discuție finală cu inculpatul și să se despartă definitiv de acesta. În ziua de 9 mai 2010, în jurul orelor 15,40 victima s-a întâlnit cu inculpatul, deplasându-se întâi la un restaurant și apoi, în jurul orelor 20,00, la apartamentul inculpatului. Aceste împrejurări rezultă din declarația sorei victimei, G.I.E., care arată că a vorbit la telefon cu victima, care i-a spus că "este în Păcurari", înțelegând că se găsește în apartamentul inculpatului de pe strada C., imobil care are ieșire și pe B.P.

După orele 22,30 victima nu a mai răspuns la telefon. Este de precizat că în apartamentul inculpatului locuia cu chirie în cea de-a doua cameră martora M.L., care a arătat că știa că victima este prietena inculpatului, întrucât o văzuse de mai multe ori în apartament. Aceeași martoră a declarat că în ziua de 9 mai 2010 orele 14 - 15, inculpatul a rugat-o să plece de acasă între orele 18 - 22 pentru că trebuia să primească musafiri, deși niciodată inculpatul nu o mai rugase să plece pentru a primi musafiri. Inculpatul a plecat apoi de acasă, însă la scurt timp a sunat-o pe martoră întrebând-o dacă a înțeles ce i-a cerut și i-a spus că o va suna cu 20 de minute înainte de a ajunge cu musafirii.

La orele 19,40 inculpatul a sunat-o pe martoră pentru a se asigura că plecase de acasă, iar la orele 20,10 i-a trimis un mesaj martorei spunându-i să revină la apartament după orele 22,30. Martora a revenit acasă la orele 22,45, a remarcat că pe hol se găsesc haine de damă și pantofi, însă nu a auzit nici o mișcare, astfel că s-a culcat, iar a doua zi dimineața a plecat la facultate. Familia victimei s-a alarmat, întrucât aceasta nu a răspuns la telefon toată noaptea, astfel că la locuința inculpatului s-au deplasat partea civilă G.I.E. și martorii U.E. și E.V. Aceștia au încercat să forțeze ușa și să intre în locuință, în final ușa fiind deschisă de martora M.L. care se afla în apartament. La scurt timp la fața locului au sosit și organele de poliție care au constatat că în camera inculpatului se găsea cadavrul victimei G.I.C.

și lângă acesta un cuțit de bucătărie metalic de dimensiuni mari, respectiv 32 cm lungime și lama 21 cm. Cu privire la acest cuțit martora M.L. a arătat că aparține inculpatului. În aceeași cameră a fost găsit și inculpatul în stare de inconștiență, în urma ingurgitării de medicamente. Prin raportul de necropsie medico-legală din 3 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași s-a concluzionat că moartea victimei G.I.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu hemotorax și interesare pulmonară hepatică; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate directă.

În raport de aceste elemente de fapt instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, cunoscând intenția victimei de a se despărți de el, a hotărât să o omoare, scop în care a creat condițiile necesare săvârșirii faptei, prin îndepărtarea chiriașei din locuință și apoi invitarea victimei în apartamentul său, unde i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit care i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. Astfel, din declarațiile martorilor audiați și mesajele telefonice a reieșit fără putință de tăgadă că victima era hotărâtă să pună capă relației cu inculpatul și că acesta nu a acceptat, motiv pentru care a hotărât să o omoare.

De asemenea, această hotărâre a fost exteriorizată, concretizată în activități de pregătire a săvârșirii faptei, prin crearea condițiilor necesare, îndepărtarea chiriașei din locuință, stăruința inculpatului în acest sens, deși anterior nu o mai rugase acest lucru, și apoi invitarea victimei în apartamentul său. În raport de faptul că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuțitul asupra unei zone vitale a corpului, zona toraco-abdominală, cu consecința unor leziuni, grave care i-au cauzat decesul, rezultă că poziția subiectivă a acestuia se caracterizează prin intenția de a ucide. Întrucât pe parcursul cercetării a reieșit că inculpatul suferă de anumite afecțiuni psihice figurând în evidențele S.C.P.

"S." Iași cu mai multe internări, s-a dispus expertizarea sa psihiatrică. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, inculpatul prezintă diagnosticul "în observație tulburare de personalitate de tip borderline"; fapta pentru care este învinuit a fost săvârșită cu discernământ. Cu privire la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a contestat de către inculpat neregularitatea semnării acestui raport de către cei doi medici primari psihiatrii, însă prin adresele de la Dosarul nr. 5396/99/2010 aceste neregularități au fost acoperite, cei doi medici psihiatrii arătând că își asumă conținutul și concluziile expertizei din 16 iunie 2010, întrucât au făcut parte din comisia medico-legală psihiatrică din data de 3 și 10 iunie 2010, care l-a expertizat pe inculpat, însă dintr-o eroare raportul nu le-a fost înmânat.

La dosar s-a depus foaia de observație clinică generală cu privire la internarea inculpatului pe perioada expertizării sale psihiatrice, iar la dosar se află observațiile făcute de cei doi medici psihiatrii, de unde rezultă că acești medici l-au examinat pe inculpat din punct de vedere psihiatric și că au participat efectiv la efectuarea expertizei. Pe de altă parte, din adresele răspuns ale unităților spitalicești de psihiatrie nu rezultă că inculpatul a figurat cu alte internări decât cele avute în vedere și menționate în raportul de expertiză și nici cu alte diagnostice. Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani. La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, viața persoanei, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, apreciindu-se că această pedeapsă corespunde scopului și funcțiilor prev. de art. 52 C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.I.M. și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen., criticând soluția instanței de fond și sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând reducerea acesteia și părțile civile G.I.E. și G.E.T. care au solicitat desființarea sentinței atât sub aspectul laturii penale, în sensul majorării pedepsei, cât și sub aspectul laturii civile, în sensul majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.

Prin Decizia penală nr. 108/A din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.I.M. și părțile civile G.I.E. și G.E.T. împotriva Sentinței penale 544 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureș. A menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 iunie 2010 și până în prezent. Instanța de apel a apreciat că raportat la declarațiile martorilor audiați, respectiv M.L., U.E., a mesajelor telefonice dintre părți, a condițiilor în care victima a ajuns în acea zi la domiciliul inculpatului, toate acestea demonstrează că inculpatul a premeditat fapta sa, astfel că sub aspectul încadrării juridice sentința este corectă.

Restul împrejurărilor menționate în apărare, nu au nici o relevanță în ansamblul materialului probator al cauzei și nu trebuie omis în acest context faptul că inculpatul a încercat să se sinucidă cu acea ocazie, deci este evident că el a fost autorul faptei de omor, astfel că o exhumare a cadavrului și o nouă necropsie nu sunt necesare cauzei. A reținut instanța că argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul soluției de condamnare a inculpatului sunt pertinente și convingătoare, Curtea însușindu-și-le în totalitate.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de apel prezentate de inculpat nu diferă substanțial față de solicitările acestuia în fața primei instanțe (practic inculpatul, prin motivele de apel, formulând unele critici legate de modul de efectuare a unor acte procedurale și de administrare a unor probe, la care prima instanță a răspuns). Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul C.I.M. și a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. aplicarea disp. art. 320 1 și reducerea pedepsei și părțile civile G.E.T. și G.I.E. și au invocat cazul de casare prev de art. 385 5 pct. 17 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi și cazul de casare prev. de pct. 14 cu privire la latura civilă solicitând majorarea daunelor morale. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat C.M.I. și de recurentele părți civile G.E.T. și G.I.E., dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpatul C.I.M.

și de părțile civile G.E.T. și G.I.E. sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care rezultă din probele administrate, respectiv din declarațiile părților civile, declarațiile martorilor, raport de necropsie, raport de expertiză psihiatrică a inculpatului. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond și de apel au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, având în vedere modalitatea de comitere, dar și lipsa antecedentelor penale, realizându-se o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, neimpunându-se modificarea acesteia, iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale. În ceea ce privește solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță întrucât potrivit art. XI din O.G.

nr. 121/2011 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței, acest termen fiind la data de 6 decembrie 2011, când inculpatul a uzat de dreptul la tăcere și nu a solicitat aplicarea acestor dispoziții, solicitând la termenul din data de 7 februarie 2012 doar audierea martorei Ș.B. și efectuarea unei expertize psihiatrice. În ultimul cuvânt acordat la data judecării în apel a cauzei, 29 mai 2012, inculpatul a precizat că nu se poate exprima oral în fața instanței aceiași poziție procesuală fiind manifestată de inculpat și la termenele din 2 septembrie 2010 Tribunalului Iași, 3 martie 2011 Dosar nr. 5396/99/2010 Tribunalul Iași, 11 octombrie 2011 Dosar nr. 5763/100/2011 Tribunalul Maramureș.

Referitor la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de părțile civile privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi, Înalta Curte constată că încadrarea juridică reținută de instanța de fond și de apel, infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen., este corectă, raportat la situația de fapt și la probele administrate. Pentru reținerea agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen. este necesar ca victimei să i se fi produs suferințe mult mai mari, provocând conștient victimei suferințe pentru a o chinui și pentru a face ca acțiunea să fie mai crudă.

Astfel, trebuie să fie manifestată o ferocitate ieșită din comun, ori în cauză așa cum rezultă din raportul de necropsie moartea victimei a fost violentă, plăgile înjunghiate au vizat zonele vitale ale victimei, ceea ce arată faptul că inculpatul nu a urmărit să provoace victimei o moarte lentă, ci a aplicat lovituri în zone vitale, moarte victimei survenind imediat. Astfel, Înalta Curte constată că fapta constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen., încadrarea juridică fiind corectă. Raportat la solicitarea părților civile privind majorarea daunelor morale, Înalta Curte constată că inculpatul a fost de acord cu plata daunelor morale solicitate de părțile civile în fața primei instanțe și în mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata acestora conform principiului disponibilității, soluție menținută și de instanța de apel.

Înalta Curte apreciază că daunele morale astfel cum au fost stabilite respectiv 30.000 euro în favoarea părții civile G.E.T. și 20.000 euro în favoarea părții civile G.I.E. sunt îndestulătoare, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond, fiind realizate condițiile răspunderii civile delictuale. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.E.T., G.I.E. și de inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2010 la 18 septembrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat și recurentele părți civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.E.T., G.I.E. și de inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Clu, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.M.I. durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2010 la 18 septembrie 2012. Obligă recurentul-inculpat C.G.M.I. la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele-părți civile G.E.T. și G.I.E. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL