ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2846/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2846/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 544 din 27 octombrie

2010 a Tribunalului Maramureș, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor prev.

de art. 174 C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.I.M., pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C.

pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 71

C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 21 iunie 2010

la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.E.T., suma de

15.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale și echivalentul în lei la

data plății a 30.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale, iar părții

civile G.I.E., suma de 10.000 RON despăgubiri civile pentru daune materiale și

echivalentul în lei la data plății a 20.000 euro despăgubiri civile pentru

daune morale. în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în

favoarea statului a cuțitului corp delict înregistrat la poziția nr. x/2011 în

Registrul corpurilor delicte al instanței, iar cu privire la celelalte mijloace

de probă înregistrate la aceeași poziție dispune păstrarea până la soluționarea

definitivă a cauzei. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus

prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului

genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea

definitivă a hotărârii. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul să plătească părților civile cheltuieli judiciare în sumă de 9.221

RON. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

statului 4.200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezintă

onorariul avocatului desemnat din oficiu B.R. ce s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Prima instanță a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 22 iunie

2010 dat în Dosar nr. 757/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului C.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a

instanței s-a reținut că, fiind încunoștințat de prietena sa că intenționează

să se despartă de el, inculpatul a profitat de faptul că era ziua de naștere a

victimei și a invitat-o în apartamentul său, după ce în prealabil se asigurase

că chiriașa sa nu va fi în locuință, apoi a ucis-o cu mai multe lovituri de

cuțit, ulterior încercând la rândul său să se sinucidă prin ingurgitarea unei

supradoze de medicamente.

Prin Sentința penală

nr. 825 din 7 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând cererea

formulată de petentul C.I.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 5396/99/2010 al Tribunalului Iași, a hotărât strămutarea

judecării cauzei la Tribunalul Maramureș și a menținut actele îndeplinite la

instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

A reținut instanța de

fond că inculpatul și victima G.I.C. s-au cunoscut în anul 2007, între cei doi

începând o relație strânsă de prietenie. Victima nu a știut la acel moment că

inculpatul este căsătorit și are doi copii minori, soția și copiii fiind stabiliți

în Franța, aflând acest lucru mult mai târziu. Potrivit declarației martorei

U.E. (prietena apropiată a victimei), victima a luat hotărârea de a se despărți

de inculpat la finele anului 2009, realizând că relația nu are viitor, mai cu

seamă că inculpatul îi promisese în repetate rânduri că va divorța, lucru care

nu s-a întâmplat. Întrucât la acel moment inculpatul era plecat în Franța,

victima i-a comunicat hotărârea luată doar telefonic sau prin mesaje. Victima

i-a mai spus martorei că îi este frică de modul în care va reacționa inculpatul

când îi va spune în față că intenționează să se despartă, întrucât acesta nu

acceptă despărțirea. Victima a comunicat hotărârea luată și mamei sale, G.E.T.,

precum și sorei, G.I.E.. Inculpatul a revenit în țară în data de 20 aprilie

2010, și, după cum rezultă din declarațiile martorelor și mesajele scrise

găsite în memoria telefonului victimei, nu a acceptat ideea despărțirii de

victimă, încercând să o convingă să se răzgândească. Sora victimei, partea

civilă G.I.E., a declarat că în data de 8 mai 2010 s-a întâlnit cu inculpatul

pentru a-l ajuta să aleagă un cadou pentru ziua de naștere a victimei, ocazie

cu care inculpatul s-a plâns că victima vrea să întrerupă relația și acest

lucru îl nemulțumea.

În noaptea de 8 - 9

mai 2010, victima și prietena ei martora U.E. și-au serbat ziua de naștere

într-un club, la petrecere fiind prezent și inculpatul, față de care victima

s-a purtat distant, fapt remarcat de cei prezenți. La plecare victima i-a spus

martorei că în acea zi intenționează să poarte o discuție finală cu inculpatul

și să se despartă definitiv de acesta.

În ziua de 9 mai

2010, în jurul orelor 15,40 victima s-a întâlnit cu inculpatul, deplasându-se

întâi la un restaurant și apoi, în jurul orelor 20,00, la apartamentul

inculpatului. Aceste împrejurări rezultă din declarația sorei victimei, G.I.E.,

care arată că a vorbit la telefon cu victima, care i-a spus că "este în

Păcurari", înțelegând că se găsește în apartamentul inculpatului de pe

strada C., imobil care are ieșire și pe B.P. După orele 22,30 victima nu a mai

răspuns la telefon. Este de precizat că în apartamentul inculpatului locuia cu

chirie în cea de-a doua cameră martora M.L., care a arătat că știa că victima

este prietena inculpatului, întrucât o văzuse de mai multe ori în apartament.

Aceeași martoră a declarat că în ziua de 9 mai 2010 orele 14 - 15, inculpatul a

rugat-o să plece de acasă între orele 18 - 22 pentru că trebuia să primească

musafiri, deși niciodată inculpatul nu o mai rugase să plece pentru a primi

musafiri. Inculpatul a plecat apoi de acasă, însă la scurt timp a sunat-o pe

martoră întrebând-o dacă a înțeles ce i-a cerut și i-a spus că o va suna cu 20

de minute înainte de a ajunge cu musafirii. La orele 19,40 inculpatul a sunat-o

pe martoră pentru a se asigura că plecase de acasă, iar la orele 20,10 i-a

trimis un mesaj martorei spunându-i să revină la apartament după orele 22,30.

Martora a revenit acasă la orele 22,45, a remarcat că pe hol se găsesc haine de

damă și pantofi, însă nu a auzit nici o mișcare, astfel că s-a culcat, iar a

doua zi dimineața a plecat la facultate. Familia victimei s-a alarmat, întrucât

aceasta nu a răspuns la telefon toată noaptea, astfel că la locuința

inculpatului s-au deplasat partea civilă G.I.E. și martorii U.E. și E.V.

Aceștia au încercat să forțeze ușa și să intre în locuință, în final ușa fiind

deschisă de martora M.L. care se afla în apartament. La scurt timp la fața

locului au sosit și organele de poliție care au constatat că în camera

inculpatului se găsea cadavrul victimei G.I.C. și lângă acesta un cuțit de

bucătărie metalic de dimensiuni mari, respectiv 32 cm lungime și lama 21 cm. Cu

privire la acest cuțit martora M.L. a arătat că aparține inculpatului. În

aceeași cameră a fost găsit și inculpatul în stare de inconștiență, în urma

ingurgitării de medicamente.

Prin raportul de

necropsie medico-legală din 3 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină

Legală Iași s-a concluzionat că moartea victimei G.I.C. a fost violentă și s-a

datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unor plăgi

înjunghiate toraco-abdominale cu hemotorax și interesare pulmonară hepatică;

topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire

activă cu un obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); între leziunile de

violență și deces există o legătură de cauzalitate directă.

În raport de aceste

elemente de fapt instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului

care, cunoscând intenția victimei de a se despărți de el, a hotărât să o omoare,

scop în care a creat condițiile necesare săvârșirii faptei, prin îndepărtarea

chiriașei din locuință și apoi invitarea victimei în apartamentul său, unde i-a

aplicat mai multe lovituri de cuțit care i-au cauzat decesul, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174

raportat la art. 175 lit. a) C. pen.

Astfel, din

declarațiile martorilor audiați și mesajele telefonice a reieșit fără putință

de tăgadă că victima era hotărâtă să pună capă relației cu inculpatul și că

acesta nu a acceptat, motiv pentru care a hotărât să o omoare. De asemenea,

această hotărâre a fost exteriorizată, concretizată în activități de pregătire

a săvârșirii faptei, prin crearea condițiilor necesare, îndepărtarea chiriașei

din locuință, stăruința inculpatului în acest sens, deși anterior nu o mai

rugase acest lucru, și apoi invitarea victimei în apartamentul său. În raport

de faptul că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu cuțitul asupra

unei zone vitale a corpului, zona toraco-abdominală, cu consecința unor

leziuni, grave care i-au cauzat decesul, rezultă că poziția subiectivă a

acestuia se caracterizează prin intenția de a ucide. Întrucât pe parcursul

cercetării a reieșit că inculpatul suferă de anumite afecțiuni psihice figurând

în evidențele S.C.P. "S." Iași cu mai multe internări, s-a dispus

expertizarea sa psihiatrică.

Potrivit raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 iunie 2010 întocmit de Institutul

de Medicină Legală Iași, inculpatul prezintă diagnosticul "în observație

tulburare de personalitate de tip borderline"; fapta pentru care este

învinuit a fost săvârșită cu discernământ. Cu privire la raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică s-a contestat de către inculpat neregularitatea

semnării acestui raport de către cei doi medici primari psihiatrii, însă prin

adresele de la Dosarul nr. 5396/99/2010 aceste neregularități au fost

acoperite, cei doi medici psihiatrii arătând că își asumă conținutul și

concluziile expertizei din 16 iunie 2010, întrucât au făcut parte din comisia

medico-legală psihiatrică din data de 3 și 10 iunie 2010, care l-a expertizat

pe inculpat, însă dintr-o eroare raportul nu le-a fost înmânat. La dosar s-a

depus foaia de observație clinică generală cu privire la internarea inculpatului

pe perioada expertizării sale psihiatrice, iar la dosar se află observațiile

făcute de cei doi medici psihiatrii, de unde rezultă că acești medici l-au

examinat pe inculpat din punct de vedere psihiatric și că au participat efectiv

la efectuarea expertizei. Pe de altă parte, din adresele răspuns ale unităților

spitalicești de psihiatrie nu rezultă că inculpatul a figurat cu alte internări

decât cele avute în vedere și menționate în raportul de expertiză și nici cu

alte diagnostice.

Reținând vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174

raportat la art. 175 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea acestuia la

pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. La individualizarea

judiciară a pedepsei închisorii s-a avut în vedere gradul de pericol social

ridicat al faptei, atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, viața

persoanei, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta,

persoana inculpatului, apreciindu-se că această pedeapsă corespunde scopului și

funcțiilor prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul C.I.M. și a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen.,

criticând soluția instanței de fond și sub aspectul cuantumului pedepsei,

solicitând reducerea acesteia și părțile civile G.I.E. și G.E.T. care au

solicitat desființarea sentinței atât sub aspectul laturii penale, în sensul

majorării pedepsei, cât și sub aspectul laturii civile, în sensul majorării

daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.

Prin Decizia penală

nr. 108/A din 5 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpatul C.I.M. și părțile civile G.I.E. și G.E.T. împotriva

Sentinței penale 544 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureș. A menținut

starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 iunie

2010 și până în prezent.

Instanța de apel a

apreciat că raportat la declarațiile martorilor audiați, respectiv M.L., U.E.,

a mesajelor telefonice dintre părți, a condițiilor în care victima a ajuns în

acea zi la domiciliul inculpatului, toate acestea demonstrează că inculpatul a

premeditat fapta sa, astfel că sub aspectul încadrării juridice sentința este

corectă. Restul împrejurărilor menționate în apărare, nu au nici o relevanță în

ansamblul materialului probator al cauzei și nu trebuie omis în acest context

faptul că inculpatul a încercat să se sinucidă cu acea ocazie, deci este

evident că el a fost autorul faptei de omor, astfel că o exhumare a cadavrului

și o nouă necropsie nu sunt necesare cauzei.

A reținut instanța că

argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul soluției de condamnare a

inculpatului sunt pertinente și convingătoare, Curtea însușindu-și-le în

totalitate. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii

argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea

soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și

complete și dacă, cazul de față, motivele de apel prezentate de inculpat nu

diferă substanțial față de solicitările acestuia în fața primei instanțe

(practic inculpatul, prin motivele de apel, formulând unele critici legate de

modul de efectuare a unor acte procedurale și de administrare a unor probe, la

care prima instanță a răspuns).

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpatul C.I.M. și a solicitat în temeiul cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. aplicarea disp.

art. 320

1

și reducerea pedepsei și părțile civile G.E.T. și G.I.E.

și au invocat cazul de casare prev de art. 385

5

pct. 17 C. proc.

pen. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor deosebit

de grav prin cruzimi și cazul de casare prev. de pct. 14 cu privire la latura

civilă solicitând majorarea daunelor morale.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat C.M.I.

și de recurentele părți civile G.E.T. și G.I.E., dar și din oficiu conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că

recursurile declarate de inculpatul C.I.M. și de părțile civile G.E.T. și

G.I.E. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care

rezultă din probele administrate, respectiv din declarațiile părților civile,

declarațiile martorilor, raport de necropsie, raport de expertiză psihiatrică a

inculpatului.

Potrivit art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a

codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond și

de apel au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale

ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al

infracțiunii, având în vedere modalitatea de comitere, dar și lipsa

antecedentelor penale, realizându-se o judicioasă individualizare a pedepsei

aplicată inculpatului, neimpunându-se modificarea acesteia, iar pedeapsa va fi

în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe

viitor de noi fapte antisociale.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în

speță întrucât potrivit art. XI din O.G. nr. 121/2011 în cauzele aflate în curs

de judecată în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat

următor intrării în vigoare a ordonanței, acest termen fiind la data de 6

decembrie 2011, când inculpatul a uzat de dreptul la tăcere și nu a solicitat

aplicarea acestor dispoziții, solicitând la termenul din data de 7 februarie

2012 doar audierea martorei Ș.B. și efectuarea unei expertize psihiatrice.

În ultimul cuvânt

acordat la data judecării în apel a cauzei, 29 mai 2012, inculpatul a precizat

că nu se poate exprima oral în fața instanței aceiași poziție procesuală fiind

manifestată de inculpat și la termenele din 2 septembrie 2010 Tribunalului

Iași, 3 martie 2011 Dosar nr. 5396/99/2010 Tribunalul Iași, 11 octombrie 2011

Dosar nr. 5763/100/2011 Tribunalul Maramureș.

Referitor la motivul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. invocat de

părțile civile privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor

deosebit de grav prin cruzimi, Înalta Curte constată că încadrarea juridică

reținută de instanța de fond și de apel, infracțiunea prev. de art. 174 rap. la

art. 175 lit. a) C. pen., este corectă, raportat la situația de fapt și la

probele administrate.

Pentru reținerea

agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen. este necesar ca victimei să i se

fi produs suferințe mult mai mari, provocând conștient victimei suferințe

pentru a o chinui și pentru a face ca acțiunea să fie mai crudă. Astfel,

trebuie să fie manifestată o ferocitate ieșită din comun, ori în cauză așa cum

rezultă din raportul de necropsie moartea victimei a fost violentă, plăgile

înjunghiate au vizat zonele vitale ale victimei, ceea ce arată faptul că

inculpatul nu a urmărit să provoace victimei o moarte lentă, ci a aplicat

lovituri în zone vitale, moarte victimei survenind imediat.

Astfel, Înalta Curte

constată că fapta constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 rap. la

art. 175 lit. a) C. pen., încadrarea juridică fiind corectă.

Raportat la

solicitarea părților civile privind majorarea daunelor morale, Înalta Curte

constată că inculpatul a fost de acord cu plata daunelor morale solicitate de

părțile civile în fața primei instanțe și în mod corect instanța de fond a

obligat inculpatul la plata acestora conform principiului disponibilității,

soluție menținută și de instanța de apel.

Înalta Curte

apreciază că daunele morale astfel cum au fost stabilite respectiv 30.000 euro

în favoarea părții civile G.E.T. și 20.000 euro în favoarea părții civile

G.I.E. sunt îndestulătoare, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond,

fiind realizate condițiile răspunderii civile delictuale.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.E.T., G.I.E.

și de inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012

a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, potrivit dispozițiilor art.

385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2010 la 18 septembrie

2012.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat și recurentele părți civile vor fi

obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile G.E.T., G.I.E. și de

inculpatul C.G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 5 iunie 2012 a

Curții de Apel Clu, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului C.G.M.I. durata reținerii și arestării preventive de la

21 iunie 2010 la 18 septembrie 2012.

Obligă

recurentul-inculpat C.G.M.I. la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentele-părți civile G.E.T. și G.I.E. la plata sumei de câte 100 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL