ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2010

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 100 din 26 martie 2010, Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatul G.A., cetățean român, studii 10 clase și școală profesională, mecanic auto la SC T. SRL, din com. A.R., jud. Prahova, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată. În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul G.A.

a fost condamnat pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, faptă din 29 martie 2008, la pedeapsa de: - 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare, conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen., de 6 (șase) ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasarea care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 1 alin. (3) C. pen., pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere, inculpatul urmând să respecte următoarele obligații: - să nu-și schimbe domiciliul sau reședința avută și să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile stabilite de instanță. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitor la posibilitatea revocării suspendării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță prin prezenta sentință. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile, după cum urmează: - 20.000 RON, daune materiale și 20.000 RON, daune morale către partea civilă M.M.; - 1.282,11 RON, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: în fapt, inculpatul G.A., la data de 29 martie 2008, a consumat băuturi alcoolice la Barul O. (L.) din C.M., amplasat în zona Pieței Aurora Vest, împreună cu colegul său de serviciu, S.D. și victima M.M.D. În jurul orelor 14:00, soția inculpatului, respectiv martora G.M.M., s-a deplasat la barul respectiv pentru a-l lua pe soțul său cu intenția de a se deplasa la domiciliu.

Inculpatul G.A. împreună cu soția sa au părăsit barul fiind urmați de către victima M.M.D., care adresa celor doi cuvinte și expresii jignitoare. Întrucât M.M.D. a continuat să aducă injurii și expresii jignitoare celor doi, inculpatul s-a întors către acesta și l-a împins cu mâna în piept, moment în care victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de suprafața trotuarului. Momentul în care inculpatul G.A. l-a împins pe M.M.D. a fost văzut atât de către soția sa, martora G.M.M., cât și de martorul B.N. La data de 23 aprilie 2008, martorul B.N. a indicat locul unde la data de 29 martie 2008, orele 14:20 - 14:30, inculpatul G.A., aflat în stare de ebrietate, lovindu-se cu capul de suprafața de beton a aleii pietonale situată în zona barului unde aceștia au consumat băuturi alcoolice.

Victima M.M.D. a fost transportată la Spitalul Județean de Urgențe Ploiești, unde i-au fost efectuate primele investigații, după care, în aceeași zi, a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon - mun.București. Victima, cu toate îngrijirile medicale acordate, a decedat la data de 2 aprilie 2008, orele 13:30, în Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon. Situația de fapt sus-menționată a reieșit din probele efectuate în cursul urmăririi penale și readministrate în fața instanței. În cursul dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen.

În acest sens, s-a arătat că acțiunea prin care inculpatul a împins victima nu a fost cu intenția de a o lovi, ci a fost săvârșită din culpă, fapt care ar atrage în privința sa aplicarea dispozițiilor referitoare la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. După cum prevăd dispozițiile art. 180 C. pen., la care se raportează de altfel infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., se arată că constituie infracțiune „lovirea sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice". Instanța de fond a reținut faptul că inculpatul nu a acționat în scopul de a provoca moartea victimei. Cu toate acestea, acțiunea sa de împingere reprezintă prin ea însăși un act de violență, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 180 C. pen., intenția acestuia fiind de îndepărtare a victimei M.M.D.

În același sens s-a pronunțat de altfel în decizii de speță și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a menținut încadrarea din prezenta cauză, în cazuri similare. În raport de aceste considerente, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului G.A., din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată. În baza art. 183 C. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului G.A., pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, faptă din 29 martie 2008, la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că victima, prin injuriile aduse inculpatului și soției acestuia, a provocat o stare de tulburare psihică, inculpatul reacționând, așa cum s-a arătat, și cum în mod corect au reținut și organele de urmărire penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reținând la încadrarea juridică a faptei scuza provocării, aplicând o pedeapsă într-un cuantum diminuat, conform dispozițiilor legale în materie. În raport de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea infracțiunii, de modalitatea de săvârșire a acesteia, instanța a considerat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție și, în baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare format din durata pedepsei aplicate, la care se va adăuga un interval de timp stabilit de instanță, de 3 ani.

În latură civilă, în baza art. 998 C. civ. raportat la art. 14 C. proc. pen., a admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă M.M. și, în raport de actele depuse în dovedirea laturii civile și, respectiv, de reținerea scuzei provocării în favoarea inculpatului, a diminuat daunele materiale și morale solicitate în mod corespunzător și a fost obligat inculpatul la 20.000 RON, daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, și 20.000 RON, daune morale, reprezentând suferința psihică produsă ca urmare a decesului soțului său, M.M.D., considerând că acest cuantum este de natură să compenseze în mod corespunzător suferința acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă M.M.

și inculpatul G.A. Apelanta-parte civilă a solicitat majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul G.A. și condamnarea acestuia la o pedeapsă fără a se reține la încadrarea juridică a faptei scuza provocării. Apelantul-inculpat G.A. a criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova, atât în latură penală, cât și în latură civilă. În latură penală, în esență s-a susținut că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât s-a respins în mod neîntemeiat cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, deoarece, în opinia sa, fapta pe care a comis-o este aceea de ucidere din culpă și nicidecum de loviri cauzatoare de moarte. Din punctul său de vedere, pentru a se reține în sarcina sa comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., actul material trebuia făcut cu intenție, însă din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că nu a acționat cu intenție.

În opinia apărării, acțiunea inculpatului a fost de împingere, iar martorul B.N. a declarat că „bărbatul mai înalt l-a împins pe celălalt, acesta căzând din picioare pe spate, lovindu-se cu capul de aleea de beton". Și inculpatul, în declarația sa, recunoaște că a lovit-o involuntar pe victimă, astfel, în opinia sa, este foarte importantă examinarea laturii subiective. Victima era într-o stare avansată de ebrietate, iar acțiunea involuntară a inculpatului, cât și starea de ebrietate a victimei au dus la dezechilibrarea acesteia. În final, a solicitat a se observa că inculpatul nu a urmărit și nu a dorit producerea vreunui act de violență împotriva victimei, acțiunea sa fiind una involuntară, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond în latură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen.

în art. 178 C. pen. În situația în care se va respinge această solicitare a inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a cauzei, a solicitat menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova, în latură penală. În ce privește latura civilă, apelantul-inculpat a susținut că partea civilă M.M., în fața organelor de urmărire penală a învederat că se constituie parte civilă, dar că va preciza cuantumul despăgubirilor solicitate în fața instanței, iar la instanța de fond, la dosar există această cerere, prin care numita M.M. precizează că înțelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 40.000 RON, daune materiale. Însă, la dosar fond există un înscris depus de partea civilă în care precizează detaliat cheltuielile efectuate, iar însumarea acestora duce la 23.000 RON, nicidecum la 40.000 RON, cum a solicitat partea civilă.

Astfel, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova, în latură civilă, și obligarea inculpatului la despăgubiri civile, în măsura în care acestea au fost dovedite. Prin Decizia penală nr. 58 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G.A. și de partea civilă M.M. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 26 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova. A obligat apelanții la cheltuieli judiciare, astfel: 100 RON, apelantul-inculpat și 50 RON, partea civilă M.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că din actele dosarului rezultă că cea care a inițiat conflictul a fost partea vătămată, astfel încât în mod corect a fost reținută circumstanța prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și s-au redus despăgubirile materiale și morale în raport de existența culpei victimei în producerea incidentului, motiv pentru care a respins apelul părții civile M.M. În ceea ce privește apelul inculpatului G.A., instanța de prim control judiciar a apreciat că nu se poate reține în sarcina acestuia infracțiunea de ucidere din culpă, probele dosarului demonstrând că inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, însă a acționat cu intenție și a împins-o, deși era în stare de ebrietate, iar rezultatul s-a produs din culpă, astfel încât fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, art. 385 9 pct. 17 1 și pct. 14 C. proc.

pen. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul arată că fapta comisă este aceea de ucidere din culpă, și nu cea de loviri cauzatoare de moarte, întrucât acesta nu a acționat cu intenție, acțiunea sa a fost circumscrisă elementului material al împingerii, practic a lovit victima involuntar. Cu privire la latura civilă, despăgubirile materiale și morale urmează a fi diminuate în raport de vinovăția părții vătămate. De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 al. 3 C. proc.

pen., îl consideră nefondat, pentru următoarele considerații: În mod corect cele două instanțe, dând relevanță probelor administrate, au considerat că fapta inculpatului G.A., care la 29 martie 2008, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, în loc public, ca urmare a unor cuvinte și expresii jignitoare adresate de către victima M.D., aflată în stare de ebrietate, a împins-o pe aceasta cu mâna, în piept, fapt ce a făcut ca M.D. să-și piardă echilibru, căzând și lovindu-se cu capul de suprafața de beton a aleii pietonale, fapt ce a dus la decesul acestuia, la 2 aprilie 2008 în Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 C. pen.

Ambele instanțe, cu argumente pertinente rezultate din probatoriul administrat, au respins solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, din art. 183 C. pen. în art. 178 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că nu se impune reiterarea acestora, fiind însă necesară completarea lor, după cum urmează: Esențială pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.) ori în cea de ucidere din culpă (art. 178 alin. (1) C. pen.) este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Dacă în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte făptuitorul acționează cu intenție (lovește), iar rezultatul (decesul părții vătămate) se produce din culpă, prin depășirea intenției, în cazul uciderii din culpă, făptuitorul acționează din culpă atât în ceea ce privește lovirea victimei, cât și în ceea ce privește rezultatul letal produs. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din modul în care acesta lovește, comportamentul inculpatului etc. Astfel, din depozițiile inculpatului coroborate cu cele ale martorilor B.N., B.P.

rezultă că inculpatul a împins-o pe victimă cu mâna în piept, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut cu capul de asfalt, acțiunea intenționată violentă a inculpatului („s-a întors către victimă, i-a pus mâna în piept și l-a împins spre spate” - declară martorul B.N., „soțul meu s-a întors către M.D. și l-a împins pe acesta cu mâna”), prin care a urmărit cauzarea unei suferințe neînsemnate, al cărei rezultat - moartea victimei - a depășit intenția sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., și nu a infracțiunii de ucidere din culpă.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, privind stabilirea în mod greșit a cuantumului daunelor morale și materiale acordate părții civile, în condițiile reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea au fost apreciate în mod corect atât de instanța de fond, cât și cea de prim control judiciar, fiind reduse la jumătate, motiv pentru care această critică apare ca nefondată. Referitor la solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., Înalta Curte o apreciază nefondată. Astfel, în raport de fapta săvârșită, de circumstanțele comiterii, de rezultatul produs, măsurile de supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 86 3 alin. (1) C. proc.

pen., la care inculpatul urmează a se supune, sunt de natură să asigure atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Față de cele reținute, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 425 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2010. Procesat de GGC - AZ