ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 106 din 09 martie 2009 Tribunalul Prahova, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R.M., din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 08 august 2008 și până la zi. S-a constatat că părțile vătămate S.M. și C.S., nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În baza art. 346 rap. la art. 14 și art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.M. la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile către partea vătămată minoră R.N., reprezentată legal în proces de mama sa, S.M. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea reținând din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice privind locul comiterii faptei, raportul medico-legal al victimei R.G. însoțit de planșele fotografice, raportul de interpretare tehnico-științifică traseologică, declarațiile inculpatului R.M., ale părții vătămate S.M. și C.S., declarațiile date în calitate de învinuit de R.A. și R.T., declarațiile martorilor S.C., T.M., T.A., S.R., G.I. și V.P.A. , fișa de cazier judiciar a inculpatului, copii de pe certificatele de naștere, ale minorilor rezultați din concubinajul victimei R.G. și S.M., precum și cel administrat în cursul cercetării judecătorești : declarația inculpatului R.M., declarațiile persoanelor vătămate S.M., declarațiile martorilor G.I., V.P.A., S.C., S.R., R.A.

și R.T., acte în circumstanțiere depuse de inculpat, tribunalul retine următoarele: Victima R.G. este un cetățean de etnie romă, ce a avut o relație de concubinaj cu numita S.M. de aceeași etnie, din care au rezultat mai mulți copii, dar dintre ei numai minora R.N. a fost recunoscută de către acesta, astfel cum rezultă din copia certificatului de naștere depus la dosar. Pe ceilalți copii minori, respectiv S.N., S.E. , S.A. și S.D., victima R.G. nu i-a mai recunoscut, deși mama acestora S.M. a susținut că aceasta este tatăl lor. Totodată, victima este rudă de gradul IV în linie directă cu inculpatul R.M. și cu frații acestuia R.A. și R.T., fiind rude apropiate în sensul dispozițiilor art. 149 C. pen.

Această relație de rudenie rezultă din faptul că mama lui R.G., pe nume L., este soră cu tatăl lui R.M. , pe nume S., ceea ce înseamnă că victima și inculpatul sunt veri primari. Victima R.G. a fost o persoană dezinteresată de creșterea și întreținerea concubinei și a copiilor rezultați din relația acestora, neîncadrată în muncă, o persoană agresivă ce avea viciul beției și care obișnuia să aplice corecții serioase atât concubinei, cât și copiilor minori. Aceste aspecte au fost relatate atât de către inculpat, cât și de S.M., R.A. și R.T., dar și de fiica lor - S.C. În ziua de 08 august 2008, S.M. era internată în Spitalul Județean Ploiești ca urmare a comiterii unei agresiuni asupra sa de către R.G.

Anterior acestei date, S.M. fusese bătută de către R.G. și tăiată cu cuțitul, având leziuni destul de grave ce au necesitat internarea sa în spital. În aceste împrejurări, cinci copii minori ai victimei și ai lui S.M. au fost luați în îngrijire de R.P., sora acesteia din urmă și mama inculpatului R.M. În ziua respectivă, rudele lui S.M., inclusiv victima R.G., inculpatul R.M. și rudele acestuia, au mers la spital pentru a o vizita pe S.M. Inculpatul a aflat că R.G. se află la spital, situație în care a încercat să ia legătura cu acesta pentru a-i cere să vină la domiciliul mamei sale și sași ia copiii aflați în îngrijire, deoarece mama sa nu era obligată să-i crească copiii și nici nu avea posibilități materiale.

R.G. a aflat de prezența inculpatului și a rudelor sale, situație în care a evitat întâlnirea cu aceștia, reușind să plece din spital pe altă parte, mergând la fiica sa S.C. ce locuiește în Ploiești. Totodată, R.M. a mai aflat că victima R.G. se află în locuința fiicei sale și s-a deplasat în acel loc cu un autoturism VW Passat condus de martorul G.I. Ulterior, la puțin timp către această locuință s-au deplasat și cei doi frați ai inculpatului, respectiv R.T. și R.A. , cu un autoturism Dacia de culoare albă condus de martorul V.P.A. În același timp, R.M. l-a rugat pe S.R., care locuia pe aceeași stradă, să meargă în locuința părinților săi pentru a discuta cu R.G. în legătură cu luarea copiilor din locuința lui R.P.

Inculpatul a declarat că a mers mai întâi la domiciliul lui S.R., ce este unchiul lui S.C., cu care a plecat în locuința acesteia din urmă, în care se afla R.G. În curtea locuinței a intrat S.R. și R.G. , fiind urmați de către R.T. și R.A. în timp ce G.I. a rămas în stradă, așteptându-l pe inculpat. În curte, în fața casei, erau R.G. așezat pe un scaun lângă o masă, iar lângă el se aflau T.E., T.R. soția acestuia din urmă, S.C. și un copil de câțiva ani. În timp ce se apropia de locul în care se afla victima R.G., inculpatul i-a reproșat acestuia că nu și-a respectat promisiunea pe care a făcut-o de a-și lua copiii din domiciliul mamei sale. În acest moment, victima s-a ridicat de la masă și a început să-i adreseze cuvinte jignitoare.

La rândul său inculpatul a început să-i adreseze cuvinte jignitoare și să-l admonesteze pe R.G. , cerându-i imperativ să vină să-și ia copiii. Totodată, victima s-a îndreptat către inculpat cu intenția de a-l lovi, ducând mâna dreaptă la spate ca și când ar fi intenționat să scoată un obiect din locul respectiv, moment în care, inculpatul, de teamă, cunoscând că R.G. este o persoană agresivă și că obișnuiește să poarte cuțit asupra sa, bănuind că vrea să scoată de la spate un astfel de obiect, l-a lovit cu piciorul în piept și l-a doborât la pământ. După aceea, inculpatul l-a mai lovit de câteva ori cu picioarele peste corp, respectiv peste partea superioară și a fost oprit de către S.R. care, s-a repezit la el și l-a tras de lângă victima R.G.

Aceasta din urmă era căzut pe spate, curgându-i sânge din zona capului și horcăind. în acest moment, au sărit în ajutorul victimei cei doi frați ai inculpatului, care i-au cerut lui S.C. să aducă niște apă cu care l-au stropit pe acesta. R.A. a încercat să îi facă respirație gură la gură, numai că victima avea gura încleștată, în timp ce R.T. apăsa pe pieptul acesteia. T.A. proprietarul locuinței a strigat la inculpat și la frații săi cerându-le să iasă din curte, astfel că, cei trei frați au ieșit din curte, s-au urcat în autoturismele cu care veniseră și au plecat acasă. Ulterior, a fost chemată ambulanța și victima a fost transportată la Spitalul Județean Ploiești unde a decedat în aceeași zi.

Dinamica incidentului astfel cum a fost prezentată, rezultă atât din declarațiile inculpatului R.G., coroborate cu declarațiile martorilor R.A. și R.T., S.C. și T.A., precum și S.R. Martorii S.R., R.T. și R.A., inclusiv martorul T.A. au susținut că inculpatul a lovit victima cu piciorul în zona pieptului, după care a lovit-o cu pumnii și picioarele, fiind oprit de către primul martor și apoi de către cei doi frați. Numai martora S.C., fiica victimei a declarat în fața procurorului cu ocazia audierii că, R.G. a fost lovit de către inculpat și cu o piatră pe care a luat-o din curte, de lângă o tufă de viță-de-vie cu care a lovit-o în zona din spate a capului, moment în care din acea zonă a început să curgă sânge.

Deși ceilalți martori oculari au observat incidentul, nici unul din aceștia nu au relatat că victima a fost lovită și cu o piatră de către inculpatul R.M. De altfel, în fața instanței martora S.C., fiind audiată, a relatat că ceea ce a susținut în declarația de la parchet, în sensul că inculpatul a lovit victima și cu piatră în cap, nu corespunde realității. Martora a arătat că nu este știutoare de carte și ca atare, nici nu știe să scrie sau să citească, nu a dat nici o declarație dată de ea la parchet și nici nu știe dacă i s-au citit declarațiile date. Ceilalți martori, respectiv S.R., R.T. și R.A., au dat aceleași declarații în fața instanței. Acești martori au arătat că victima era o persoană agresivă ce purta cuțit asupra sa în permanență, inclusiv că a tăiat-o cu cuțitul pe S.C., dar și pe concubina sa S.M.

Totodată, victima nu a scos nici un obiect din locul în care a dus mâna, însă cei trei martori cunosc faptul că victima avea obiceiul să poarte cuțit asupra sa. În fața instanței martorul S.R. a afirmat că, ca urmare loviturii aplicate cu piciorul în piept de către inculpat, victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de o piatră aflată în apropiere, întrucât proprietarul avea mai multe astfel de pietre pe care le folosea la ridicarea unei fundații pentru extinderea locuinței. Atât inculpatul cât și martorii audiați atât în fața instanței, cât și la parchet, au arătat că victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de partea dură a betonului turnat în curte, după care a început să-i curgă sânge din spatele capului.

Aceste aspecte rezultă și din declarația martorului G.I. , martor care se afla la poarta locuinței și care a pătruns în curte când conflictul s-a accentuat, observând când inculpatul l-a lovit cu piciorul, iar după aceea cu picioarele după ce căzuse la pământ. În acest moment a sărit în ajutorul victimei și s-a repezit la inculpat pe care l-a luat în brațe și l-a scos afară din curte. Din planșele fotografice depuse la dosar la fila 23, în care apare corpul victimei R.G., este vizibilă o leziune în partea din spate a capului acesteia, înconjurată de urme de sânge, fiind leziunea produsă ca urmare a precipitării victimei ce a fost împinsă de către inculpat cu piciorul, căderii și lovirii de planul dur al betonului turnat în curtea locuinței respective.

Prin fotografii judiciare aflate la filele 7-16 d.u.p. este redat locul producerii incidentului, respectiv curtea locuinței lui T.A. în care a avut loc agresiunea asupra lui R.G. Din aceste fotografii a reieșit că, curtea era betonată în locul în care se afla o masă, o canapea din care una mai joasă îmbrăcată într-un material de culoare vișinie, pe care stătea victima când inculpatul a intrat în curte, o masă, bolta de vie de deasupra acestor obiecte, inclusiv o piatră care se află la temelia casei și care se pretinde că este cea folosită de către inculpat pentru lovirea victimei. Totodată, au rezultat numeroase urme de sânge situate pe betonul din curte. La dosar a fost depusă o fotografie din care a rezultat și piatra corp delict, iar din examinarea acesteia nu este vizibilă nici o urmă de sânge, urmă care s-ar fi putut produce în cazul în care victima ar fi fost lovită de către inculpat cu piatra din apropiere.

Raportul medico-legal efectuat privind pe victima R.G., arată că moartea acestuia a fost violentă și se datorează ca urmare a unei contuzii și a unei hemoragii cerebrale, consecutive unui traumatism cranio cerebral, iar leziunile ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, respectiv - pumn, pietre, picioare existând legătură de cauzalitate între aceste leziuni și decesul victimei. Ca atare, instanța a constatat că medicul legist a concluzionat că decesul victimei se datorează tocmai leziunilor grave suferite de către victimă în zona craniană, arătând că aceste leziuni ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur. Probele administrate în cauză, au relevat faptul că victima a fost lovită cu pumnii și picioarele, însă aplicarea unor lovituri cu pumnul sau piciorul, nu este de natură a cauza o leziune ca cea rezultată din fotografia depusă la dosar.

O asemenea leziune poate fi produsă prin lovire cu o piatră, însă această modalitate de comitere a faptei nu este descrisă de către inculpat și nici de către martorii oculari. Mai mult, chiar martora S.C. a revenit asupra declarației pe care a dat-o la urmărirea penală, în sensul că victima a fost lovită și cu o piatră de către inculpat. Chiar dacă martora nu revenea asupra acestei declarații, instanța nu ar fi reținut depoziția acesteia atâta timp cât nu este confirmată și de depozițiile celorlalți martori oculari, ci în special a martorului S.R., deoarece poate fi criticată ca fiind subiectivă și nesinceră în condițiile în care martora este fiica victimei. Depoziția acestei martore a fost esențială pentru a se reține că inculpatul a lovit victima și cu o piatră și ulterior, cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat.

Insă pentru a se reține această situație de fapt, nu este suficientă numai depoziția unui singur martor ocular care este rudă cu victima și poate să manifeste interes în denaturarea adevărului. Declarațiile date de inculpat se coroborează întru-totul cu cele date de martorii oculari mai sus-menționați. Tribunalul, a constatat că și depozițiile celor doi frați ai inculpatului ar putea fi interpretate ca subiective, însă ceea ce au declarat aceștia a declarat și martorul T.A. ce a fost audiat numai la parchet și care nu arată nimic în legătură cu aplicarea vreunei lovituri cu o piatră, inclusiv martorii S.R. și G.I.

Inculpatul a declarat că se consideră vinovat de fapta pe care a comis-o ce a avut ca rezultat moartea victimei R.G., numai că nu a urmărit în nici un fel să producă acest rezultat, ci doar a încercat să se apere față de atitudinea agresivă a părții vătămate, care se îndreptase împotriva sa cu intenția de a-l lovi și atunci la rândul său l-a lovit cu piciorul în zona pieptului. Ca atare, examinând materialul probator în întregul său, tribunalul a ajuns la concluzia că inculpatul a prevăzut și urmărit lovirea victimei și nicidecum producerea morții acesteia, rezultat ce s-a produs din culpă, întrucât prin lovirea acesteia cu piciorul în zona pieptului, inculpatul trebuia să prevadă că victima se poate dezechilibra și apoi să cadă, iar în cădere să-și producă o leziune în zona capului atât de gravă încât să aibă ca efect decesul său.

În concluzie, rezultatul mai grava fost produs din culpă, situație în care fapta a fost săvârșită cu preterintenție. Medicul legist nu a stabilit și o altă modalitate de producere a leziunilor în zona capului, deși aceasta este teoretic, posibilă, adică prin cădere a victimei și lovire de un plan dur, ci numai modalitatea pe care i-a indicat-o organul de urmărire penală. Această leziune rezultată din fotografiile depuse la dosar, se poate produce nu numai prin lovire cu un corp dur de către o altă persoană, dar și prin precipitare și cădere de la înălțime ca urmare a dezechilibrării victimei și victimei și lovirii de un plan dur cum este betonul din curtea respectivă. În consecință, încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare este greșită, urmând ca instanța în temeiul art. 334 C. proc.

pen. să schimbe această încadrare din art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. În baza acestui text de lege, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa închisorii, orientată către maximul prevăzut de lege, la individualizarea căreia va ține seama de criteriile prev. în art. 72 C. pen.: astfel va avea în vedere atât gradul de pericol social al faptei stabilit în raport de urmarea acesteia, adică moartea unei persoane, dar și modalitatea în care fapta a fost comisă, mijloacele folosite, împrejurările care au determinat comiterea faptei, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului.

Fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, respectiv de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 488 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, pe care a executat-o de la 09 noiembrie 2002 și până la 06 noiembrie 2004, când a fost liberat condiționat, având un rest rămas neexecutat de 504 zile. Acest rest s-a împlinit până la data comiterii faptei, ce se consideră executată la 08 noiembrie 2006, situație în care recidiva este postexecutorie. Pentru stabilirea pedepsei, tribunalul a avut în vedere și starea de recidivă ce constituie o cauză de agravare a pedepsei, dar și faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă nu recunoaște forma de vinovăție reținută în sarcina sa în ceea ce privește intenția de a omorî victima.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere și faptul că incidentul se datorează și atitudinii indiferente a victimei față de situația copiilor săi minori, atitudine ce l-a determinat pe inculpat să-l admonesteze și să îi ceară în mod expres să vină să-și ia copiii din locuința mamei sale, dar și de poziția agresivă pe care a avut-o în timpul conflictului, în sensul că a adresat injurii inculpatului și s-a îndreptat împotriva acestuia pentru a-l lovi. Cu toate acestea, instanța nu a reținut starea de provocare ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege. Astfel, victima nu a comis o faptă atât de gravă îndreptată împotriva inculpatului, prin violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei, care să determine o puternică tulburare inculpatului.

Simplele injurii adresate, chiar dacă se referă la părinții inculpatului, inclusiv gestul de a încerca să-l lovească pe acesta nu sunt acțiuni suficiente pe baza cărora să se stabilească faptul că, inculpatul a suferit o tulburare puternică care să-l oblige să reacționeze împotriva victimei. Nu a putut fi reținută nici circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări prev. de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece nu a existat un atac material din partea victimei față de care inculpatul să fi comis o acțiune împotriva acestui atac, care să constituie o stare de legitimă apărare, ale cărei limite au fost depășite, în sensul că apărarea a fost disproporționată în raport cu condițiile în care s-a produs atacul.

Modalitatea de executare a pedepsei va fi cea efectivă, întrucât scopul pedepsei poate fi atins numai dacă inculpatul execută pedeapsa în regim privativ de libertate, ținând seama de natura și gravitatea acesteia, dar și de faptul că a mai fost condamnat, a executat pedeapsa și nu s-a îndreptat. De altfel, o altă modalitate de executare a pedepsei nu este posibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81, art. 86/1 și art. 86/7 C. pen. Tribunalul, a constatat că se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, chiar dacă încadrarea juridică dată faptei este alta decât cea avută în vedere la luarea măsuri și, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând de la 08 august 2008 și până la zi.

Totodată, a aplicat disp. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, cu excepția dreptului de a alege, apreciind că inculpatul, în condițiile în care faptei i s-a dat o nouă încadrare juridică, nu este nedemn să-și exercite drepturile electorale prev. de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen., inclusiv pe perioada executării pedepsei. În ceea ce privește latura civilă a procesului, tribunalul a luat act că părțile vătămate S.M., concubina victimei și C.S., persoana care a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei, nu s-au constituit părți civile în procesul penal. Tribunalul, a apreciat că minorei R.N. i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial, ținând seama de vârsta acesteia, respectiv de 8 ani, ca urmare a decesului tatălui său, fiind lipsită cel puțin pe perioada minorității de sprijinul moral și material al acestuia, căreia i s-a cauzat suferințe de natură psihică, suferințe ce vor persista în timp.

Pentru a acoperi acest prejudiciu, tribunalul a acordat suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, ce va fi suportată de către inculpat, având drept temei dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ. Reținând culpa infracțională a inculpatului, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 600 lei, în care vor fi incluse cheltuielile cu onorariul apărătorului din oficiu, apărător ce l-a asistat pe inculpat în faza de urmărire penală. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul R.M. I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că este netemeinică și nelegală, ținând seama de două motive și anume: Din probele administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap.

la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar nu acelea ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte - a se vedea în acest sens raportul medico-legal de necropsie nr. 430 M din 09 august 2008 emis de S.M.L. Prahova, declarația martorei S.C. dată în timpul urmăririi penale și declarațiile inculpatului care recunoaște lovirea repetată a victimei în zone vitale. Se mai susține că pedeapsa de numai 8 ani închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute pentru infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., însă nu corespunde limitelor prev. de art. 174 - art.175 C. pen., în situația schimbării încadrării juridice. 2. Inculpatul R.M. a susținut că instanța de fond în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice, bazată fiind pe probele administrate în cauză.

Consideră că în mod greșit nu s-a reținut de parchet în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de disp. art. 73 lit. a) și b) C. pen., întrucât întreg ansamblul probator administrat atestă împrejurarea că această faptă a fost săvârșită ca urmare a depășirii limitelor legitimei apărări, agresiunea a fost exercitată de victima care obișnuia să poarte cuțit și totodată a fost săvârșită sub imperiul unei tulburări puternice determinate de adresarea cuvintelor jignitoare la adresa inculpatului și a familiei acestuia. S-a mai susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră, întrucât instanța de fond la individualizarea pedepsei nu a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșirea faptei, de persoana care a inițiat conflictul, de circumstanțele atenuante prev. de disp.

art. 73 lit. a) și b) C. pen., precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, de poziția acestuia avută pe tot parcursul procesului penal, că s-a predat, că a recunoscut că a lovit victima, dar nu a avut intenția să-l omoare. Prin decizia penală nr. 89 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul Parchetului, a desființat în parte sentința și conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul R.M.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestuia, de la 08 august 2008 la zi. A fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 554/P/2008 din data de 15 octombrie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului R.M., zis "C." pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că în fapt, la data de 08 august 2008, în jurul orei 15,00 a pătruns în imobilul situat la numărul 24 din municipiul Ploiești unde victima R.G. se afla în vizită la fiica sa și a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o piatră, în urma cărora aceasta a decedat. Astfel, la data de 08 august 2008, fiind zi de vizită la Spitalul județean Ploiești, împreună cu mama acestuia, dar și cu alte rude s-au deplasat în scopul de a o vizita pe numita S.M., care fusese internată ca urmare a unei agresiuni. La spital s-au întâlnit cu alte rude, dar și cu fiica victimei -martora S.C. și socrul acesteia - martorul T.A., cu această ocazie aflând că în salon se află în vizită la numita S.M.

concubinul acesteia, victima R.G. Din cauza faptului că în salon nu era permisă decât intrarea grupurilor de câte două persoane, inculpatul împreună cu frații săi au hotărât să aștepte victima R.G. pentru a o admonesta cu privire la faptul că a lovit pe mătușa lor care era internată și pentru a o determina să își ia copiii, care fuseseră lăsați în grija mamei acestora. Aflând de prezența inculpatului și a rudelor sale în unitatea sanitară, victima R.G. a părăsit spitalul ieșind pe altă ușă, pentru a evita un conflict cu aceștia și aflând despre acest fapt inculpatul împreună cu frații săi aui hotărât să meargă după aceasta în Cartierul Bereasca, unde au intuit că victima s-a deplasat la domiciliul fiicei sale S.C.

La locul incidentului a ajuns mai întâi inculpatul R.M. și după foarte scurt timp și frații săi R.A. și R.T. În curtea respectivă se aflau la o masă situată sub o boltă de vită de vie martorul T.A. care este proprietarul imobilului, soția acestuia T.R., victima R.G., martora S.C. împreună cu copilul său, precum și martorul S.R. care stătea pe treptele de la intrarea în casă. În timp ce frații inculpatului încercau să îi explice martorului S.R. scopul vizitei lor, inculpatul R.M. admonesta victima, reproșându-i faptul că nu înțelege să își asume creșterea și educarea copiilor lui, atât timp cât familia sa nu are nici o obligație în acest sens. La un moment dat, victima R.G. s-a ridicat de la masa la care se purtau discuțiile și s-a îndreptat către inculpatul R.M., adresându-i injurii, încercând și să-l lovească pe acesta.

Inculpatul s-a ferit și i-a aplicat o puternică lovitură victimei, cu piciorul în zona toracică, ocazie cu care aceasta a căzut pe spate și apoi a început să îi aplice lovituri cu pumnii, cu picioarele, centrate în mod special în partea superioară a corpului (torace și cap) și cu o piatră în zona parietal dreapta a craniului, leziunile suferite conducând la decesul imediat al victimei. Astfel, în raportul medico-legal (autopsie) nr. 430 M din 09 august 2008 întocmit de S.M.L. Prahova, se menționează că la examinarea externă cadavrul prezintă mai multe semne de violență, constând într-o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm., cu margini ușor sângerând situată la nivelul bosei parietal dreapta, precum și o echimoză violacee de 3/1 cm., pe dreapta și 6/3 cm., pe stânga, situate zigomatic bilateral.

Au fost decelate leziuni și la examinarea internă, constând în infiltrate sanguine la nivelul mușchilor temporali bilateral, vase sanguine dilatate pline cu sânge la nivelul leptomeningelui. S-a concluzionat de medicul legist că moartea numitului R.G. a fost violentă, survenind ca urmare a contuziei și hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, între leziunile constatate și deces existând legătură directă imediată de cauzalitate, iar cu privire la mecanismul producerii Iezi uni lor se atestă în mod evident că acestea au putut fi produse printr-un mecanism de lovire activă, constând în loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră). Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a constatat că este fondat, așa cum se va arăta în continuare.

În mod greșit instanța a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. Probele administrate în cauză învederează cu evidență că în speță, se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., iar nu acelea ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. Astfel, raportul medico-legal de autopsie nr. 430 M din 09 august 2008 emis de S.M.L.

Prahova atestă ca semne de violență o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm., cu margini ușor sângerânde situată la nivelul boșei parietale dreapta și câte o echimoză violacee de 3/1 cm. pe dreapta și 6/3 cm., pe stânga situate zigomatic bilateral. În raport cu aceste leziuni, medicul legist a stabilit. c)ă moartea numitului R.G. a fost violentă și a survenit ca urmare a contuziei și hemoragiei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, iar leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră), între leziunile constatate și deces existând legătură directă și imediată de cauzalitate.

Leziunile atestate de raportul medico-legal, dar mai ales mecanismul de producere ala cestora, certifică în mod evident faptul că în speță, s-a realizat o lovire activă a victimei și în plus chiar o lovire repetată a acesteia, aspect din care rezultă în primul rând intenția manifestată (loviri repetate) de a suprima viața persoanei agresate, excluzându-se ipoteza în care fapta ar fi fost comisă cu praeterintenție. Schimbarea încadrării juridice dispusă de instanță, a avut loc în condițiile în care în timpul cercetării judecătorești, părțile și martorii au încercat să acrediteze ideea că inculpatul nu a avut intenția să suprime viața victimei, acționând cu intenție depășită. Astfel, inculpatul a învederat în declarația sa dată în fața instanței că a lovit victima o singură dată cu pumnul și cu picioarele de mai multe ori, în zona capului și a gâtului, și anume 4 - 5 ori.

Rezultă în acest fel că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zone de o importanță vitală a corpului - în zona capului și a gâtului din acest aspect putându-se trage cu evidență concluzia că acesta a acționat în mod manifest în sensul suprimării vieții victimei, fiecare dintre aceste lovituri putând cauza cu ușurință decesul, în condițiile în care victima era căzută la pământ, capul său se afla pe o suprafață betonată iar loviturile cu piciorul, prin natura și intensitatea acestora, sunt apte să cauzeze leziuni grave ce pot conduce la deces. Un alt aspect foarte important care a condus instanța la schimbarea încadrării juridice a fost faptul că principalul și singurul martor care a descris cu sinceritate modul în care inculpatul a lovit victima, și-a schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești.

În acest sens, martora S.C. a declarat în timpul urmăririi penale că a văzut cum inculpatul a luat o piatră din apropiere, mai precum de lângă o tufă de vie și a aplicat cu aceasta o lovitură în partea dreaptă a capului victimei și a văzut cum curge sânge. În fața instanței, această martoră a depus declarații mincinoase, în sensul că victima a căzut și s-a lovit cu capul de o piatră aflată în curte, arătând că nu este adevărat ce a declarat la parchet, respectiv că inculpatul a lovit victima cu o piatră în cap. Pentru aceste considerente, fată de martora S.C. s-a procedat la sesizarea din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., constituindu-se dosarul nr. 3020/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în cadrul căruia s-a încercat audierea făptuitoarei, însă din cauza faptului că aceasta este plecată de la domiciliu de circa 4 luni de zile, aceasta nu a putut fi realizată.

Instanța a motivat hotărârea în sensul că a înlăturat în totalitate declarațiile martorei S.C., dat fiindcă aceasta este fiica victimei și ar putea avea interesul să denatureze adevărul în cauză, însă această motivare nu poate fi primită în condițiile în care declarațiile martorei în sensul că inculpatul a lovit victima cu o piatră în zona capului, se coroborează pe deplin cu concluziile raportului medico-legal și chiar cu declarațiile inculpatului care recunoaște lovirea repetată a victimei în zone vitale. Mai motivează instanța în sensul că declarațiile date de inculpat se coroborează întru-totul cu cele date de martorii oculari, însă din această perspectivă nimic nu este mai neadevărat. Se poate remarca în acest sens că martorii R.T.

și R.A. au încercat să acrediteze ideea că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu piciorul, în zona pieptului după care imediat ar fi fost scos din curte de G.I., nemaiexistând un alt contact fizic între autor și victimă. Aceste depoziții sunt contrazise cu ușurință de prezența urmelor de sânge pe tricoul inculpatului, centrate în mod excesiv în zona toracelui, prezența acestor urme putându-se explica doar prin aceea că inculpatul s-a aplecat în timpul incidentului asupra victimei, în aceste condiții folosind piatra găsită la locul faptei, fiind contrazise o dată în plus chiar de declarațiile inculpatului, care recunoaște că a lovit victima în mod repetat.

Chiar leziunea situată la nivelul bosei parietale dreapta este o leziune care nu ar fi putut fi produsă decât în condițiile în care victima ar fi fost lovită cu piatra în cap, fiind imposibilă producerea acestei vătămări în ipoteza falsă acreditată în cursul cercetării judecătorești, în sensul că victima s-a lovit în cădere, atât timp cât leziunea este situată pe partea laterală a cutiei craniene și nu pe partea din spate a acesteia. Toate depozițiile și probele administrate în cauză, conduc la concluzia că în speță, se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu ale celei de loviri cauzatoare de moarte. Practica judiciară în materie a stabilit.

c)ă atunci când obiectul vulnerant folosit este apt să cauzeze moartea, iar loviturile au fost aplicate cu intensitate deosebită și asupra capului, cauzând victimei traumatism cranio-cerebral cu hemoragie cerebrală, intenția directă de a ucide este neîndoielnică, iar fapta constituie infracțiunea de omor (T.S. Decizia nr. 14/1996). Curtea de Apel apreciază că lovirea repetată a victimei cu corpuri dure - cu pumnii, picioarele, piatră, în zone vitale ale corpului, agresiunea având ca urmare decesul acesteia, constituie infracțiunea de omor, iar nu lovituri cauzatoare de moarte. Cu privire la apelul declarat de inculpatul R.M. se apreciază a fi nefondat, din următoarele considerente: I nstanța de control judiciar nu a reținut la încadrarea juridică circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen., întrucât așa cum corect a reținut și instanța de fond nu sunt îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.

Astfel, pentru a se putea reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., a cărei constatare, implicând și culpa victimei, este necesar să fi existat un atac material, direct și injust, declanșat de victimă, de natură să pericliteze grav vreuna din valorile arătate în art. 44 C. pen., iar inculpatul să fi depășit limitele apărării legitime, fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere, ceea ce în speța de față nu a avut loc. Din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că infracțiunea săvârșită în stare de provocare, constituie o ripostă la actul provocator al persoanei vătămate. O injurie adresată de victimă inculpatului prin ea însăși nu este de natură a crea făptuitorului o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii.

Se apreciază că motivele invocate de apelantul inculpat privind necesitatea aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen. și redozarea pedepsei aplicată de prima instanță, sunt neîntemeiate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.M., invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. În susținerea temeiului de casare, a arătat că în mod greșit instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, deși din probe rezultă că inculpatul a aplicat lovituri cu picioarele în zona corpului victimei, iar raportul medico-legal și necropsia au concluzionat că decesul a fost cauzat de lovituri în zona capului, cu sau de un corp dur.

A mai arătat că, din punct de vedere al atitudinii psihice, inculpatul nu a acționat cu intenție directă, ci cu preaterintenție, deoarece nu a dorit producerea rezultatului letal. În subsidiar, dacă primul motiv va fi considerat neîntemeiat, a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe; acestea nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către instanță în urma examinării tuturor probelor administrate.

Principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de art. 63 C. proc. pen. exclude orice ierarhizare a acestora, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, ceea ce înseamnă că nici între mijloacele de probă (prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă) nu există o ordine de preferință legală. În speță, în urma interpretării materialului probator administrat în cauză, instanțele de fond, respectiv apel au ajuns la concluzii diferite cu privire la situația de fapt, cu consecința reținerii de către fiecare a unei alte încadrări juridice. Este de necontestat că între inculpat și victimă a avut loc un incident în legătură cu conduita acesteia din urmă vis-a-vis de concubina sa(pe care o bătuse anterior zilei de 8 august 2008) și de copii săi.

De asemenea, este indubitabil că în cadrul acestui incident, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, iar în aceste împrejurări ea a suferit leziuni în urma cărora a decedat chiar în drum spre spital. Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține că raportul medico-legal de necropsie atestă un mecanism exclusiv activ de producere a leziunilor de violență care au condus la decesul victimei, arătând că acestea au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră). Moartea a survenit astfel ca urmare a contuziei și hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral.

Din conținutul raportului și din planșele foto efectuate cu ocazia expertizării cadavrului victimei, rezultă însă că singurul semn de violență cu relevanță în cauză este o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm, cu margini ușor sângerânde, aflată pe bosa parietală dreapta a capului victimei, leziune care în mod evident nu putea fi produsă prin lovire cu pumnii și/sau picioarele. Pe de altă parte, în toate declarațiile date de către inculpatul R.M., acesta nu a contestat faptul că a lovit victima, însă a susținut în mod constant că făcut-o numai cu picioarele (fiind încălțat cu papuci din plastic), iar nu și cu o piatră.

Aceasta înseamnă că esențial în stabilirea situației de fapt, cu consecințe importante în planul încadrării juridice, este modul în care inculpatul a lovit victima, respectiv numai cu picioarele (având drept urmare căderea acesteia și lovirea de un corp dur, reprezentată de suprafața betonată a curții în care a avut loc incidentul) sau și cu o piatră (lovitură care ar fi avut drept urmare directă leziunea cu caracter letal constatată de medicul legist). În acest context, Curtea constată în primul rând că depozițiile persoanelor prezente la incidentul dintre victimă și inculpat nu confirmă faptul că acesta din urmă ar fi lovit-o și cu o piatră în zona capului. Astfel, cu excepția martorei S.C., fiica victimei, toți ceilalți martori oculari au arătat în esență că inculpatul a lovit victima numai cu pumnii și picioarele, iar urmare a loviturilor primite, aceasta a căzut.

Este de observat că aceste susțineri aparțin nu doar fraților inculpatului (R.T. și R.A.),ci și unor persoane care nu se află în vreo relație de rudenie cu acesta(T.A. ,S.R. și G.I.). În privința martorei S.C., dincolo de împrejurarea că aceasta era fiica victimei, fiind totodată și singura persoană care a arătat că inculpatul ar fi lovit victima și cu o piatră în faza de judecată ea a revenit asupra acestei părți din declarația dată în cursul urmăririi penale. În al doilea rând, este adevărat că la fața locului s-a descoperit o piatră cu dimensiunile de 15x10 cm., însă potrivit planșei foto aflate la dosar (fil.14 dup) și a mențiunilor care o însoțesc, la examinare piatra nu a prezentat urme biologice, ceea ce exclude folosirea ei, ca și corp contondent, în lovirea activă a victimei de către inculpat.

În fine, în ce privește raportul de constatare tehnico-științifică traseologică efectuat asupra tricoului purtat de către inculpat la momentul incidentului, acesta nu este o probă concludentă în sensul dovedirii faptului că inculpatul ar fi lovit victima și cu o piatră, existența petelor de culoare brun-roșcată și modul de dispunere a acestora nefiind suficiente în stabilirea mecanismului de producere a leziunii cu caracter letal constatată în raportul de necropsie. În consecință, Curtea apreciază că probele administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal nu confirmă concluziile raportului de necropsie, cu referire la mecanismul exclusiv activ de producere a leziunilor letale.

Mai mult, potrivit acestui raport, aceste leziuni ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu oricare dintre corpurile dure menționate (pumni, picioare, piatră),deși este evident că singurul semn de violență relevant (plaga contuză cu margini ușor sângerânde de la nivelul bosei parietale dreapta) nu ar putea fi urmarea unor lovituri aplicate cu pumnii și/sau picioarele.

Așa fiind, concluzia la care a ajuns instanța de apel, în sensul că decesul victimei a fost cauzat de lovirea acesteia de către inculpat în zona capului, inclusiv cu o piatră, nu își găsește suport în materialul probator; dimpotrivă, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că leziunile cu caracter letal au fost urmarea căderii victimei și lovirii de un plan dur(betonul din curtea în care a avut loc incidentul), ceea ce înseamnă că rezultatul mai grav al conduitei violente a inculpatului s-a produs din culpă, acesta acționând cu praeterintenție, formă de vinovăție specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată ca fiind fondată principala critică formulată de inculpat în recurs, sens în care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. va admite calea de atac declarată de acesta, va casa decizia instanței de apel și va menține sentința primei instanțe. Va deduce prevenția la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul inculpat R.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în integralitate decizia atacată și menține sentința penală nr. 106 din 9 martie 2009 a Tribunalului Prahova. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 8 august 2008 la 21 ianuarie 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.