ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 185/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 106 din 09

martie 2009 Tribunalul Prahova, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R.M., din

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit.

c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

În temeiul art. 183 C. pen. a fost

condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului,

perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 08 august 2008 și

până la zi.

S-a constatat că părțile vătămate S.M. și C.S.,

nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 346

rap. la art. 14 și art. 17 C. proc. pen.,

a fost obligat

inculpatul R.M. la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile către partea

vătămată minoră R.N., reprezentată legal în proces de mama sa, S.M.

Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de

600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 150 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu

din faza de urmărire

penală, se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea

reținând din

materialul probator

administrat în cursul urmăririi penale, respectiv

procesul-verbal de

cercetare la fața locului, planșele fotografice

privind locul comiterii faptei, raportul medico-legal al victimei R.G.

însoțit de planșele fotografice, raportul de interpretare tehnico-științifică traseologică,

declarațiile inculpatului R.M., ale părții vătămate S.M. și C.S., declarațiile

date în calitate de învinuit de R.A. și R.T., declarațiile martorilor S.C., T.M.,

T.A., S.R., G.I. și V.P.A.

, fișa de cazier

judiciar a inculpatului, copii de pe certificatele

de naștere, ale minorilor rezultați din

concubinajul victimei R.G.

și S.M., precum și cel administrat în cursul

cercetării judecătorești : declarația inculpatului R.M., declarațiile

persoanelor vătămate S.M., declarațiile martorilor G.I., V.P.A., S.C., S.R., R.A.

și R.T., acte în

circumstanțiere depuse de

inculpat, tribunalul retine următoarele:

Victima R.G. este

un cetățean de etnie romă, ce

a avut o relație de

concubinaj cu numita S.M. de aceeași etnie, din care au rezultat mai mulți

copii, dar dintre ei numai minora R.N. a fost recunoscută de către acesta,

astfel

cum rezultă din copia certificatului

de naștere depus la dosar.

Pe ceilalți copii minori, respectiv S.N., S.E.

, S.A. și S.D., victima R.G.

nu i-a mai

recunoscut, deși mama acestora S.M. a susținut că aceasta este tatăl lor.

Totodată, victima este rudă de gradul IV în

linie directă cu inculpatul R.M. și cu frații acestuia R.A. și R.T., fiind rude

apropiate în sensul dispozițiilor art. 149 C. pen.

Această relație de rudenie rezultă din faptul

că mama lui R.G., pe nume L., este soră cu tatăl lui R.M.

, pe nume S., ceea ce înseamnă că victima și

inculpatul

sunt veri primari.

Victima R.G. a

fost o persoană dezinteresată de creșterea și întreținerea concubinei și a

copiilor rezultați din relația

acestora, neîncadrată în

muncă, o persoană agresivă ce avea viciul beției și care obișnuia să aplice

corecții serioase atât concubinei, cât și copiilor minori.

Aceste aspecte au fost relatate atât de către

inculpat, cât și de S.M., R.A. și R.T., dar și de fiica lor - S.C.

În ziua de 08

august 2008, S.M. era internată în Spitalul

Județean

Ploiești ca urmare a comiterii unei agresiuni asupra sa de către R.G.

Anterior acestei date, S.M. fusese bătută de

către

R.G. și tăiată cu cuțitul, având

leziuni destul de grave

ce au necesitat internarea sa în spital.

În aceste împrejurări, cinci copii minori ai

victimei și ai lui S.M. au fost luați în îngrijire de R.P., sora acesteia din

urmă și mama inculpatului R.M.

În ziua respectivă, rudele lui S.M., inclusiv

victima

R.G., inculpatul R.M. și rudele

acestuia, au

mers la spital pentru a o vizita pe S.M.

Inculpatul a aflat că R.G. se află la spital,

situație în care a încercat să ia legătura cu acesta pentru a-i cere să vină la

domiciliul mamei sale și sași ia copiii aflați în îngrijire, deoarece mama sa

nu era obligată să-i crească copiii și nici nu avea posibilități materiale.

R.G. a

aflat de prezența inculpatului și a rudelor sale, situație în care a evitat

întâlnirea cu aceștia, reușind să plece

din spital pe altă

parte, mergând la fiica sa S.C. ce locuiește în Ploiești.

Totodată, R.M. a mai aflat că victima R.G.

se află în locuința fiicei sale și s-a deplasat în acel loc cu un autoturism VW

Passat condus de martorul G.I.

Ulterior, la puțin timp către această

locuință s-au deplasat și cei doi frați ai inculpatului, respectiv R.T. și R.A.

, cu un autoturism Dacia de culoare albă condus de

martorul

V.P.A.

În același timp, R.M. l-a rugat pe S.R.,

care locuia pe aceeași stradă, să meargă în locuința părinților săi

pentru a discuta cu R.G. în legătură cu luarea

copiilor

din locuința lui R.P.

Inculpatul a declarat că a mers mai

întâi la domiciliul lui

S.R., ce este

unchiul lui S.C., cu care a plecat în

locuința acesteia din urmă, în

care se afla R.G.

În curtea locuinței a intrat S.R. și R.G.

, fiind urmați de către R.T. și R.A. în

timp

ce G.I. a rămas în stradă, așteptându-l pe inculpat.

În curte, în fața casei, erau R.G.

așezat pe un scaun lângă o masă, iar lângă el se aflau T.E., T.R. soția

acestuia din urmă, S.C. și un copil de câțiva ani.

În timp ce se apropia de locul în care

se afla victima R.G., inculpatul i-a reproșat acestuia că nu și-a respectat

promisiunea pe care a făcut-o de a-și lua copiii din domiciliul mamei sale.

În acest moment, victima s-a ridicat de

la masă și a început să-i adreseze cuvinte jignitoare. La rândul său inculpatul

a început să-i adreseze cuvinte jignitoare și să-l admonesteze pe R.G.

, cerându-i imperativ să vină să-și ia copiii.

Totodată, victima s-a îndreptat către

inculpat cu intenția de a-l lovi, ducând mâna dreaptă la spate ca și când ar fi

intenționat

să scoată un obiect din locul

respectiv, moment în care, inculpatul,

de teamă, cunoscând că R.G. este

o persoană agresivă și că obișnuiește să poarte cuțit asupra sa, bănuind că

vrea să scoată de la spate un astfel de obiect, l-a lovit cu piciorul în piept

și l-a doborât la pământ.

După aceea, inculpatul l-a mai lovit de

câteva ori cu picioarele peste corp, respectiv peste partea superioară și a

fost oprit de către S.R. care, s-a repezit la el și l-a tras de lângă victima R.G.

Aceasta din urmă era căzut pe spate,

curgându-i sânge din zona capului și horcăind. în acest moment, au sărit în

ajutorul victimei cei doi frați ai inculpatului, care i-au cerut lui S.C.

să aducă niște apă cu care l-au stropit pe

acesta.

R.A. a încercat să îi facă respirație

gură la gură, numai că victima avea gura încleștată, în timp ce R.T. apăsa pe

pieptul acesteia.

T.A. proprietarul locuinței a strigat

la inculpat și la

frații săi cerându-le să

iasă din curte, astfel că, cei trei frați au ieșit din curte, s-au urcat în

autoturismele cu care veniseră și au plecat

acasă.

Ulterior, a fost chemată ambulanța și

victima a fost transportată la Spitalul Județean Ploiești unde a decedat în

aceeași zi.

Dinamica incidentului astfel cum a fost

prezentată, rezultă atât din declarațiile inculpatului R.G., coroborate cu

declarațiile martorilor R.A. și R.T., S.C. și T.A., precum și S.R.

Martorii S.R., R.T. și R.A., inclusiv

martorul T.A. au susținut că inculpatul a lovit victima cu piciorul în zona

pieptului, după care a lovit-o cu pumnii și picioarele, fiind oprit de către

primul martor și apoi de către cei doi frați.

Numai martora S.C., fiica victimei a

declarat în fața procurorului cu ocazia audierii că, R.G. a fost lovit de către

inculpat și cu o piatră pe care a luat-o din curte, de lângă o tufă de

viță-de-vie cu care a lovit-o în zona din spate a capului,

moment în care din acea zonă a început să curgă

sânge.

Deși ceilalți martori oculari au

observat incidentul, nici unul din aceștia nu au relatat că victima a fost

lovită și cu o piatră de către inculpatul R.M.

De altfel, în fața instanței martora S.C.,

fiind audiată,

a relatat că ceea ce a

susținut în declarația de la parchet, în sensul

că inculpatul a lovit

victima și cu piatră în cap, nu corespunde realității.

Martora a

arătat că nu este știutoare de carte și ca atare, nici

nu

știe să scrie sau să citească, nu a dat nici o declarație dată de ea la parchet

și nici nu știe dacă i s-au citit declarațiile date.

Ceilalți martori, respectiv S.R., R.T.

și

R.A., au dat aceleași declarații în fața

instanței.

Acești martori au arătat că victima era

o persoană agresivă ce purta cuțit asupra sa în permanență, inclusiv că a

tăiat-o cu cuțitul pe S.C., dar și pe concubina sa S.M.

Totodată, victima nu a scos nici un

obiect din locul în care a dus mâna, însă cei trei martori cunosc faptul că

victima avea obiceiul să poarte cuțit asupra sa.

În fața instanței martorul S.R. a

afirmat că, ca urmare loviturii aplicate cu piciorul în piept de către

inculpat, victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de o piatră aflată în

apropiere, întrucât proprietarul avea mai multe astfel de pietre pe

care le folosea la ridicarea unei fundații pentru

extinderea locuinței.

Atât inculpatul cât și martorii audiați

atât în fața instanței, cât și la parchet, au arătat că victima a căzut pe

spate și s-a lovit cu capul de partea dură a betonului turnat în curte, după

care a început să-i curgă sânge din spatele capului.

Aceste

aspecte rezultă și din declarația martorului G.I.

, martor

care se afla la poarta locuinței și care a pătruns în curte când conflictul s-a

accentuat, observând când inculpatul l-a lovit cu piciorul, iar după aceea cu

picioarele după ce căzuse la pământ.

În acest moment a sărit în ajutorul

victimei și s-a repezit la inculpat pe care l-a luat în brațe și l-a scos afară

din curte.

Din planșele fotografice depuse la dosar

la fila 23, în care apare corpul victimei R.G., este vizibilă o leziune în

partea din spate a capului acesteia, înconjurată

de urme de sânge,

fiind leziunea produsă ca urmare a precipitării

victimei ce a fost împinsă de către inculpat cu piciorul, căderii și lovirii de

planul dur al betonului turnat în curtea locuinței respective.

Prin fotografii judiciare aflate la

filele 7-16 d.u.p. este redat locul producerii incidentului, respectiv curtea

locuinței lui T.A. în care a avut loc agresiunea asupra lui R.G.

Din aceste fotografii a reieșit că,

curtea era betonată în locul în care se afla o masă, o canapea din care una mai

joasă îmbrăcată într-un material de culoare vișinie, pe care stătea victima

când inculpatul a intrat în curte, o masă, bolta de vie de deasupra acestor

obiecte, inclusiv o piatră care se află la temelia casei și care se pretinde că

este cea folosită de către inculpat pentru lovirea victimei.

Totodată, au rezultat numeroase urme de

sânge situate pe betonul din curte.

La dosar a fost depusă o fotografie din

care a rezultat și

piatra corp delict, iar

din examinarea acesteia nu este vizibilă nici o

urmă de sânge, urmă care

s-ar fi putut produce în cazul în care victima ar fi fost lovită de către

inculpat cu piatra din apropiere.

Raportul medico-legal efectuat privind pe

victima R.G., arată că moartea acestuia a fost violentă și se

datorează ca urmare a unei contuzii și a unei

hemoragii cerebrale, consecutive unui traumatism cranio cerebral, iar leziunile

ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, respectiv - pumn,

pietre,

picioare existând legătură de cauzalitate între aceste leziuni

și decesul victimei.

Ca atare, instanța a constatat că medicul

legist a concluzionat că decesul victimei se datorează tocmai leziunilor

grave suferite de către victimă în zona craniană,

arătând că aceste

leziuni ar fi

putut fi produse prin lovire cu corp dur.

Probele administrate în cauză, au

relevat faptul că victima a fost lovită cu pumnii și picioarele, însă aplicarea

unor lovituri cu pumnul sau piciorul, nu este de natură a cauza o leziune ca

cea rezultată din fotografia depusă la dosar.

O asemenea

leziune poate fi produsă prin lovire cu o piatră,

însă

această modalitate de comitere a faptei nu este descrisă de către inculpat și

nici de către martorii oculari.

Mai mult, chiar martora S.C. a revenit

asupra declarației pe care a dat-o la urmărirea penală, în sensul că

victima a fost lovită și cu o piatră de către

inculpat.

Chiar dacă martora nu revenea asupra

acestei declarații, instanța nu ar fi reținut depoziția acesteia atâta timp cât

nu este confirmată și de depozițiile celorlalți martori oculari, ci în special

a martorului S.R., deoarece poate fi criticată ca fiind subiectivă și nesinceră

în condițiile în care martora este fiica victimei.

Depoziția acestei martore a fost

esențială pentru a se reține că inculpatul a lovit victima și cu o piatră și

ulterior, cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor

calificat.

Insă pentru a se reține această situație

de fapt, nu este suficientă numai depoziția unui singur martor ocular care este

rudă cu victima și

poate să manifeste

interes în denaturarea adevărului.

Declarațiile date de inculpat se coroborează

întru-totul cu cele date de martorii oculari mai sus-menționați.

Tribunalul, a constatat că și depozițiile celor

doi frați ai inculpatului ar putea fi interpretate ca subiective, însă ceea ce

au declarat aceștia a declarat și martorul T.A. ce a fost audiat numai la

parchet și care nu arată nimic în legătură cu aplicarea vreunei lovituri cu o

piatră, inclusiv martorii S.R. și G.I.

Inculpatul a declarat că se consideră vinovat

de fapta pe care a comis-o ce a avut ca rezultat moartea victimei R.G., numai

că nu a urmărit în nici un fel să producă acest rezultat, ci doar a încercat să

se apere față de atitudinea agresivă

a

părții vătămate, care se îndreptase împotriva sa cu intenția de a-l

lovi

și atunci la rândul său l-a lovit cu piciorul în zona pieptului.

Ca atare, examinând materialul probator în

întregul său, tribunalul a ajuns la concluzia că inculpatul a prevăzut și

urmărit

lovirea victimei și nicidecum

producerea morții acesteia, rezultat ce

s-a produs din culpă, întrucât

prin lovirea acesteia cu piciorul în zona pieptului, inculpatul trebuia să

prevadă că victima se poate dezechilibra și apoi să cadă, iar în cădere să-și

producă o leziune în zona capului atât de gravă încât să aibă ca efect decesul

său.

În concluzie, rezultatul mai grava fost produs

din culpă, situație în care fapta a fost săvârșită cu preterintenție.

Medicul legist nu

a stabilit și o altă modalitate de producere a

leziunilor

în zona capului, deși aceasta este teoretic, posibilă, adică prin cădere a victimei

și lovire de un plan dur, ci numai modalitatea pe care i-a indicat-o organul de

urmărire penală.

Această leziune

rezultată din fotografiile depuse la dosar, se

poate

produce nu numai prin lovire cu un corp dur de către o altă persoană, dar și

prin precipitare și cădere de la înălțime ca urmare a dezechilibrării victimei

și victimei și lovirii de un plan dur cum este betonul din curtea respectivă.

În consecință, încadrarea juridică dată faptei

prin actul de

inculpare este greșită, urmând

ca instanța în temeiul art. 334 C. proc. pen.

să schimbe această încadrare din art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.,

cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza acestui text de lege, tribunalul va

dispune condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa închisorii,

orientată către maximul prevăzut de lege, la

individualizarea căreia

va ține seama de criteriile prev. în art. 72 C.

pen.: astfel va avea

în vedere atât gradul

de pericol social al faptei stabilit în raport de

urmarea acesteia,

adică moartea unei persoane, dar și modalitatea în care fapta a fost comisă,

mijloacele folosite, împrejurările care au determinat comiterea faptei, circumstanțele

care atenuează sau agravează răspunderea, inclusiv circumstanțele personale ale

inculpatului.

Fapta a fost săvârșită în stare de

recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât

inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare

de 6 luni, respectiv de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 488 din 15

februarie 2002 a Judecătoriei Ploiești, pe care a executat-o de la 09 noiembrie

2002 și până la 06 noiembrie 2004, când a fost liberat

condiționat, având un rest rămas neexecutat de 504 zile.

Acest rest s-a împlinit până la data

comiterii faptei, ce se consideră executată la 08 noiembrie 2006, situație în

care recidiva este postexecutorie.

Pentru stabilirea pedepsei, tribunalul

a avut în vedere și starea de recidivă ce constituie o cauză de agravare a

pedepsei,

dar și faptul că inculpatul a

recunoscut comiterea faptei, chiar dacă

nu recunoaște forma de vinovăție reținută în sarcina sa în ceea ce

privește

intenția de a omorî victima.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere

și faptul că incidentul se datorează și atitudinii indiferente a victimei față

de situația copiilor săi minori, atitudine ce l-a determinat pe inculpat să-l

admonesteze și să îi ceară în mod expres să vină să-și ia

copiii din locuința mamei sale, dar și de poziția

agresivă pe care a

avut-o în timpul conflictului, în sensul că a adresat

injurii

inculpatului și s-a îndreptat

împotriva acestuia pentru a-l lovi.

Cu toate acestea, instanța nu a reținut

starea de provocare ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului prevăzut

de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de acest text de lege.

Astfel, victima nu a comis o faptă atât

de gravă îndreptată împotriva inculpatului, prin violență sau printr-o atingere

gravă a demnității persoanei, care să determine o puternică tulburare

inculpatului.

Simplele injurii adresate, chiar dacă se

referă la părinții inculpatului, inclusiv gestul de a încerca să-l lovească pe

acesta nu sunt acțiuni suficiente pe baza cărora să se stabilească faptul că,

inculpatul a suferit o tulburare puternică care să-l oblige să reacționeze

împotriva victimei.

Nu a putut fi reținută nici circumstanța

atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări prev. de art. 37 lit.

a) C. pen., deoarece nu a existat un atac material din partea victimei față de

care inculpatul să fi comis o acțiune împotriva acestui atac, care să

constituie o stare de legitimă apărare, ale cărei limite au fost

depășite, în sensul că apărarea a fost

disproporționată în raport cu

condițiile în care s-a produs atacul.

Modalitatea de executare a pedepsei va fi

cea efectivă, întrucât scopul pedepsei poate fi atins numai dacă inculpatul

execută pedeapsa în regim privativ de libertate, ținând seama de natura și

gravitatea acesteia, dar și de faptul că a mai fost

condamnat, a executat pedeapsa și nu s-a îndreptat.

De altfel, o altă modalitate de executare

a pedepsei nu este posibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.

de art. 81, art. 86/1 și art. 86/7 C. pen.

Tribunalul, a constatat că se mențin

temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, chiar dacă

încadrarea juridică dată faptei este alta decât cea avută în vedere

la luarea măsuri și, potrivit art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a

menținut arestarea preventivă și a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând de la 08

august 2008 și până la zi.

Totodată, a aplicat disp.

art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie, cu excepția dreptului de a alege, apreciind că

inculpatul,

în condițiile în care faptei i s-a dat o nouă încadrare juridică, nu este

nedemn să-și exercite drepturile electorale

prev.

de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen., inclusiv pe perioada executării

pedepsei.

În ceea ce

privește latura civilă a procesului, tribunalul a luat

act

că părțile vătămate S.M., concubina victimei și C.S., persoana care a suportat

cheltuielile de

înmormântare ale victimei,

nu s-au constituit părți civile în procesul

penal.

Tribunalul, a apreciat că minorei R.N. i

s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial, ținând seama de vârsta acesteia,

respectiv de 8 ani, ca urmare a decesului tatălui său, fiind lipsită cel puțin

pe perioada minorității de sprijinul moral și material al acestuia, căreia i

s-a cauzat suferințe de natură psihică, suferințe ce vor persista în timp.

Pentru a acoperi acest prejudiciu,

tribunalul a acordat suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, ce va fi

suportată de către inculpat, având drept temei dispozițiile art. 14 și art. 346

C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ.

Reținând

culpa infracțională a inculpatului, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., tribunalul a obligat inculpatul la plata

cheltuielilor

judiciare către stat de 600 lei, în care vor fi incluse cheltuielile cu

onorariul apărătorului din oficiu, apărător ce l-a asistat pe inculpat în faza

de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul

Prahova și inculpatul R.M.

I. Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că este netemeinică

și

nelegală, ținând seama de două motive și

anume:

Din probele administrate în cauză rezultă

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar nu acelea ale

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte - a se vedea în acest

sens raportul medico-legal de necropsie nr. 430 M

din 09 august 2008 emis de S.M.L. Prahova, declarația martorei S.C. dată în

timpul urmăririi penale și declarațiile inculpatului care recunoaște lovirea

repetată

a victimei în zone vitale.

Se mai susține că pedeapsa de numai 8 ani

închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute pentru

infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., însă nu corespunde

limitelor prev. de art. 174 -

art.175 C. pen., în situația schimbării

încadrării juridice.

de fond în

mod corect a dispus schimbarea

încadrării juridice, bazată fiind pe

probele administrate în cauză.

Consideră că în mod greșit nu s-a

reținut

de parchet în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante

prev.

de disp. art. 73 lit. a) și b) C. pen., întrucât

întreg ansamblul probator administrat atestă împrejurarea că această faptă a

fost săvârșită ca urmare a depășirii limitelor legitimei apărări, agresiunea a

fost exercitată de victima care obișnuia să poarte cuțit și totodată a fost

săvârșită sub imperiul unei tulburări

puternice

determinate de adresarea cuvintelor jignitoare la adresa

inculpatului și

a familiei acestuia.

S-a mai susținut că pedeapsa aplicată este

prea aspră, întrucât instanța de fond la individualizarea pedepsei nu a avut în

vedere modalitatea concretă de săvârșirea faptei, de persoana care a inițiat

conflictul, de circumstanțele atenuante prev. de disp.

art. 73 lit. a) și b) C. pen., precum și de circumstanțele personale

ale inculpatului, de poziția acestuia avută pe tot parcursul procesului penal,

că s-a predat, că a recunoscut că a lovit victima, dar nu a avut intenția să-l

omoare.

Prin decizia penală nr. 89 din 8 octombrie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul Parchetului, a desființat în parte sentința și conform art. 334

C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte

prev.

de art. 183 cu aplic. art. 37 lit. b)

C. pen. în infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 174 -

175 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., texte în baza

cărora a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 8

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C.

pen.

S-au menținut restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat

de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestuia, de la 08

august 2008 la zi.

A fost obligat apelantul - inculpat la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 554/P/2008

din data de 15 octombrie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a

inculpatului R.M., zis "C." pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se

că în fapt, la data de 08 august 2008, în jurul orei 15,00 a pătruns în

imobilul situat la numărul 24

din

municipiul Ploiești unde victima

R.G. se afla în vizită la fiica sa și a

aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o piatră, în

urma cărora aceasta a decedat.

Astfel, la

data de 08 august 2008, fiind zi de vizită la Spitalul

județean

Ploiești, împreună cu mama acestuia, dar și cu alte rude

s-au deplasat în scopul de a o vizita pe numita S.M.,

care

fusese internată ca urmare a unei agresiuni.

La spital s-au întâlnit cu alte rude, dar

și cu fiica victimei -martora S.C. și socrul acesteia - martorul T.A., cu

această ocazie aflând că în salon se află în

vizită la numita S.M. concubinul acesteia, victima R.G.

Din cauza

faptului că în salon nu era permisă decât intrarea

grupurilor

de câte două persoane, inculpatul împreună cu frații săi au hotărât să aștepte

victima R.G. pentru a o admonesta cu privire la faptul că a lovit pe mătușa lor

care era internată și pentru a o determina să își ia copiii, care fuseseră

lăsați în grija mamei acestora.

Aflând de prezența inculpatului și a

rudelor sale în unitatea

sanitară, victima R.G.

a părăsit spitalul ieșind pe altă

ușă, pentru a evita un conflict cu

aceștia și aflând despre acest fapt inculpatul împreună cu frații săi aui

hotărât să meargă după aceasta în Cartierul Bereasca, unde au intuit că victima

s-a deplasat la domiciliul fiicei sale S.C.

La locul incidentului a ajuns mai întâi

inculpatul R.M.

și după foarte scurt timp și

frații săi R.A. și R.T.

În curtea respectivă se aflau la o masă situată

sub o boltă de vită de vie martorul T.A. care este proprietarul imobilului,

soția acestuia T.R., victima R.G., martora S.C. împreună cu copilul său, precum

și martorul S.R. care stătea pe treptele de la intrarea în casă.

În timp ce frații inculpatului încercau să îi

explice martorului S.R. scopul vizitei lor, inculpatul R.M. admonesta victima,

reproșându-i faptul că nu înțelege să își

asume

creșterea și educarea copiilor lui, atât timp cât familia sa nu

are nici

o obligație în acest sens.

La un

moment dat, victima R.G. s-a ridicat de la

masa la care se

purtau discuțiile și s-a îndreptat către inculpatul R.M., adresându-i injurii,

încercând și să-l lovească pe acesta.

Inculpatul s-a ferit și i-a aplicat o puternică

lovitură victimei, cu piciorul în zona toracică, ocazie cu care aceasta a căzut

pe

spate și apoi a început să îi aplice

lovituri cu pumnii, cu picioarele, centrate în mod special în partea superioară

a corpului (torace și

cap) și cu o piatră în zona parietal dreapta a

craniului, leziunile suferite conducând la decesul imediat al victimei.

Astfel, în raportul medico-legal

(autopsie) nr. 430 M din 09 august 2008 întocmit de S.M.L. Prahova, se

menționează că la examinarea externă cadavrul prezintă mai multe semne de

violență, constând într-o plagă contuză

anfractuoasă de 3 cm., cu

margini ușor sângerând situată la nivelul

bosei parietal dreapta, precum și o echimoză violacee de 3/1 cm., pe dreapta și

6/3 cm., pe stânga, situate zigomatic bilateral.

Au fost

decelate leziuni și la examinarea internă, constând în

infiltrate

sanguine la nivelul mușchilor temporali bilateral, vase

sanguine dilatate pline cu sânge la nivelul leptomeningelui.

S-a concluzionat de medicul legist că

moartea numitului R.G. a fost violentă, survenind ca urmare a contuziei și

hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, între

leziunile constatate și deces existând legătură directă imediată de

cauzalitate, iar cu privire la mecanismul producerii Iezi uni lor se atestă în

mod evident că acestea au putut fi produse printr-un mecanism de lovire activă,

constând în loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră).

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Prahova, s-a constatat că este fondat, așa cum se va arăta

în continuare.

În mod greșit instanța a dispus în temeiul art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Probele

administrate în cauză învederează cu evidență că în

speță,

se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev.

de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen.,

cu aplic. art. 37 lit. b)

C. pen., iar nu acelea ale infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte.

Astfel, raportul medico-legal de autopsie nr. 430

M din 09 august 2008 emis de S.M.L. Prahova atestă ca semne de violență o plagă

contuză anfractuoasă de 3 cm., cu margini ușor sângerânde situată la nivelul

boșei parietale dreapta și câte o echimoză violacee de 3/1 cm. pe dreapta și

6/3 cm., pe stânga situate zigomatic bilateral.

În raport cu aceste leziuni, medicul legist a

stabilit. c)ă

moartea numitului R.G. a fost

violentă și a survenit ca

urmare a contuziei și hemoragiei cerebrale

consecutive unui traumatism cranio-cerebral, iar leziunile de violență au putut

fi produse prin loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră), între

leziunile constatate și deces existând legătură directă și imediată de

cauzalitate.

Leziunile atestate de raportul

medico-legal, dar mai ales mecanismul de producere ala cestora, certifică în

mod evident faptul că în speță, s-a realizat o lovire activă a victimei și în

plus

chiar o lovire repetată a acesteia,

aspect din care rezultă în primul

rând intenția manifestată (loviri

repetate) de a suprima viața persoanei agresate, excluzându-se ipoteza în care

fapta ar fi fost comisă cu praeterintenție.

Schimbarea

încadrării juridice dispusă de instanță, a avut loc

în

condițiile în care în timpul cercetării judecătorești, părțile și martorii au

încercat să acrediteze ideea că inculpatul nu a avut

intenția să suprime viața victimei, acționând cu intenție depășită.

Astfel, inculpatul a învederat în declarația sa

dată în fața instanței că a lovit victima o singură dată cu pumnul și cu

picioarele de mai multe ori, în zona capului și a gâtului, și anume 4 - 5 ori.

Rezultă în acest fel că inculpatul a

aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zone de o importanță vitală a

corpului - în zona capului și a gâtului din acest aspect putându-se trage cu

evidență

concluzia că acesta a acționat în

mod manifest în sensul suprimării

vieții victimei, fiecare dintre aceste

lovituri putând cauza cu

ușurință decesul,

în condițiile în care victima era căzută la pământ,

capul său se afla pe

o suprafață betonată iar loviturile cu piciorul, prin natura și intensitatea

acestora, sunt apte să cauzeze leziuni grave ce pot conduce la deces.

Un alt aspect foarte important care a condus

instanța la

schimbarea încadrării juridice a

fost faptul că principalul și singurul

martor

care a descris cu sinceritate modul în care inculpatul a lovit

victima, și-a schimbat declarațiile în cursul

cercetării judecătorești.

În acest sens, martora S.C. a declarat

în timpul urmăririi penale că a văzut cum inculpatul a luat o piatră din

apropiere, mai precum de lângă o tufă de vie și a aplicat cu aceasta o lovitură

în partea dreaptă a capului victimei și a văzut cum curge sânge.

În fața instanței, această martoră a

depus declarații mincinoase, în sensul că victima a căzut și s-a lovit cu capul

de o piatră aflată în curte, arătând că nu este adevărat ce a declarat la

parchet, respectiv că inculpatul a lovit victima

cu o piatră în cap.

Pentru aceste considerente, fată de martora S.C.

s-a procedat la sesizarea din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 260 alin. (1) C. pen., constituindu-se dosarul

nr. 3020/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ploiești, în

cadrul căruia s-a încercat audierea făptuitoarei,

însă din cauza faptului că aceasta este plecată de la domiciliu de circa 4 luni

de zile, aceasta nu a putut fi realizată.

Instanța a motivat hotărârea în sensul

că a înlăturat în totalitate declarațiile martorei S.C., dat fiindcă aceasta

este fiica victimei și ar putea avea interesul să denatureze adevărul în cauză,

însă această motivare nu poate fi primită în

condițiile

în care declarațiile martorei în sensul că inculpatul a lovit

victima cu

o piatră în zona capului, se coroborează pe deplin cu concluziile raportului

medico-legal și chiar cu declarațiile inculpatului care recunoaște lovirea

repetată a victimei în zone vitale.

Mai motivează instanța în sensul că

declarațiile date de inculpat se coroborează întru-totul cu cele date de

martorii oculari, însă din această perspectivă nimic nu este mai neadevărat.

Se poate remarca

în acest sens că martorii R.T. și

R.A. au încercat să

acrediteze ideea că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu piciorul, în

zona pieptului după care imediat ar fi fost scos din curte de G.I.,

nemaiexistând un alt contact fizic între autor și victimă.

Aceste depoziții sunt contrazise cu ușurință de

prezența

urmelor de sânge pe tricoul

inculpatului, centrate în mod excesiv în

zona toracelui, prezența

acestor urme putându-se explica doar prin aceea că inculpatul s-a aplecat în

timpul incidentului asupra victimei, în aceste condiții folosind piatra găsită

la locul faptei, fiind contrazise o dată în plus chiar de declarațiile

inculpatului, care recunoaște că a lovit victima în mod repetat.

Chiar leziunea situată la nivelul bosei

parietale dreapta este o leziune care nu ar fi putut fi produsă decât în

condițiile în care victima ar fi fost lovită cu piatra în cap, fiind imposibilă

producerea acestei vătămări în ipoteza falsă acreditată în cursul cercetării

judecătorești, în sensul că victima s-a lovit în

cădere, atât timp cât

leziunea este situată pe partea laterală a cutiei

craniene și nu pe partea din spate a acesteia.

Toate depozițiile

și probele administrate în cauză, conduc la

concluzia că

în speță, se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat și nu ale celei de loviri cauzatoare de moarte.

Practica

judiciară în materie a stabilit. c)ă atunci când obiectul vulnerant folosit

este apt să cauzeze moartea, iar loviturile au fost

aplicate

cu intensitate deosebită și asupra capului, cauzând victimei traumatism

cranio-cerebral cu hemoragie cerebrală, intenția directă de a ucide este

neîndoielnică, iar fapta constituie infracțiunea de omor (T.S. Decizia nr.

14/1996).

Curtea de Apel apreciază că lovirea repetată a

victimei cu corpuri dure - cu pumnii, picioarele, piatră, în zone vitale ale

corpului, agresiunea având ca urmare decesul

acesteia, constituie

infracțiunea de omor, iar nu lovituri cauzatoare de

moarte.

Cu privire la apelul declarat de

inculpatul R.M. se apreciază a fi nefondat, din următoarele considerente:

I

nstanța

de control judiciar nu a reținut la încadrarea juridică

circumstanțele

atenuante prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen., întrucât așa cum

corect a reținut și instanța de fond nu sunt îndeplinite condițiile cerute de

acest text de lege.

Astfel, pentru a se putea reține

circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 73 lit.

a) C. pen., a cărei constatare, implicând și

culpa victimei, este necesar să fi existat un atac material, direct și

injust,

declanșat de victimă, de natură să pericliteze grav vreuna din valorile arătate

în art. 44 C. pen., iar inculpatul să fi depășit

limitele apărării legitime, fără a se afla într-o stare de tulburare

sau

temere, ceea ce în speța de față nu a avut loc.

Din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

rezultă că infracțiunea săvârșită în stare de provocare, constituie o ripostă

la actul provocator al persoanei vătămate. O injurie adresată de victimă

inculpatului prin ea însăși nu este de natură a crea făptuitorului o intensă

tulburare, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii.

Se apreciază că motivele invocate de apelantul

inculpat privind necesitatea aplicării circumstanțelor atenuante prev.

de art. 73 lit. a) și b) C. pen. și redozarea pedepsei aplicată de

prima instanță, sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul R.M., invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385/9

pct. 17 C. proc. pen. În susținerea temeiului de casare, a arătat că în mod

greșit instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptei, apreciind că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, deși din

probe rezultă că inculpatul a aplicat lovituri cu picioarele în zona corpului

victimei, iar raportul medico-legal și necropsia au concluzionat că

decesul a fost cauzat de lovituri în zona

capului, cu sau de un corp

dur. A mai arătat că, din punct de vedere al

atitudinii psihice, inculpatul nu a acționat cu intenție directă, ci cu

preaterintenție, deoarece nu a dorit producerea rezultatului letal.

În subsidiar, dacă primul motiv va fi

considerat neîntemeiat, a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv

art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în

vederea aflării adevărului instanța de judecată este obligată să lămurească

cauza sub toate aspectele, pe bază de probe; acestea nu au o valoare dinainte stabilită,

aprecierea fiecăreia făcându-se de către instanță în urma examinării tuturor

probelor administrate.

Principiul liberei aprecieri a probelor

consacrat de art. 63 C. proc. pen. exclude orice ierarhizare a acestora, indiferent

de faza procesuală în care au fost administrate, ceea ce înseamnă că nici între

mijloacele de probă (prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca

probă) nu există o ordine de preferință legală.

În speță,

în urma interpretării materialului probator administrat

în

cauză, instanțele de fond, respectiv apel au ajuns la concluzii diferite cu

privire la situația de fapt, cu consecința reținerii de către fiecare a unei

alte încadrări juridice.

Este de necontestat că între inculpat

și victimă a avut loc un incident în legătură cu conduita acesteia din urmă

vis-a-vis de concubina sa(pe care o bătuse anterior zilei de 8 august 2008) și

de copii săi.

De asemenea, este indubitabil că în

cadrul acestui incident, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, iar

în aceste împrejurări ea a suferit leziuni în urma cărora a decedat chiar în

drum spre spital.

Examinând materialul probator

administrat în cauză, Curtea reține că raportul medico-legal de necropsie

atestă un mecanism exclusiv activ de producere a leziunilor de violență care au

condus la decesul victimei, arătând că acestea au putut fi produse prin loviri

repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră). Moartea a survenit astfel ca

urmare a contuziei și hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism

cranio-cerebral.

Din conținutul raportului și din

planșele foto efectuate cu ocazia expertizării cadavrului victimei, rezultă

însă că singurul semn de violență cu relevanță în cauză este o plagă contuză

anfractuoasă de 3 cm, cu margini ușor sângerânde, aflată pe bosa parietală

dreapta a capului victimei, leziune care în mod evident nu putea fi produsă

prin lovire cu pumnii și/sau picioarele.

Pe de altă parte, în toate declarațiile

date de către inculpatul

R.M., acesta nu a

contestat faptul că a lovit victima, însă a

susținut în mod constant că

făcut-o numai cu picioarele (fiind încălțat cu papuci din plastic), iar nu și

cu o piatră.

Aceasta

înseamnă că esențial în stabilirea situației de fapt, cu

consecințe

importante în planul încadrării juridice, este modul în care inculpatul a lovit

victima, respectiv numai cu picioarele (având drept urmare căderea acesteia și

lovirea de un corp dur, reprezentată de suprafața betonată a curții în care a

avut loc incidentul) sau și cu o piatră (lovitură care ar fi avut drept urmare

directă leziunea cu caracter letal constatată de medicul legist).

În acest

context, Curtea constată în primul rând că depozițiile

persoanelor

prezente la incidentul dintre victimă și inculpat nu confirmă faptul că acesta

din urmă ar fi lovit-o și cu o piatră în zona capului.

Astfel, cu excepția martorei S.C., fiica

victimei, toți ceilalți martori oculari au arătat în esență că inculpatul a

lovit victima numai cu pumnii și picioarele, iar urmare a loviturilor primite, aceasta

a căzut.

Este de observat că aceste susțineri

aparțin nu doar fraților inculpatului (R.T. și R.A.),ci și unor persoane care

nu se află în vreo relație de rudenie cu acesta(T.A. ,S.R. și G.I.).

În privința martorei S.C., dincolo de

împrejurarea că

aceasta era fiica victimei,

fiind totodată și singura persoană care a

arătat că inculpatul ar fi

lovit victima și cu o piatră în faza de judecată ea a revenit asupra acestei

părți din declarația dată în cursul urmăririi penale.

În al doilea rând, este adevărat că la

fața locului s-a descoperit o piatră cu dimensiunile de 15x10 cm., însă

potrivit planșei foto aflate la dosar (fil.14 dup) și a mențiunilor care o

însoțesc, la examinare piatra nu a prezentat urme biologice, ceea ce exclude

folosirea ei, ca și corp contondent, în lovirea activă a victimei de către

inculpat.

În fine, în

ce privește raportul de constatare tehnico-științifică

traseologică

efectuat asupra tricoului purtat de către inculpat la momentul incidentului, acesta

nu este o probă concludentă în sensul dovedirii faptului că inculpatul ar fi

lovit victima și cu o piatră, existența petelor de culoare brun-roșcată și

modul de dispunere a acestora nefiind suficiente în stabilirea mecanismului de

producere a leziunii cu caracter letal constatată în raportul de necropsie.

În consecință, Curtea apreciază că

probele administrate în

cauză în ambele

faze ale procesului penal nu confirmă concluziile raportului de necropsie, cu

referire la mecanismul exclusiv activ de

producere a leziunilor letale. Mai mult, potrivit acestui raport, aceste

leziuni ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu oricare dintre

corpurile dure menționate (pumni, picioare, piatră),deși este evident că

singurul semn de violență relevant (plaga contuză cu margini ușor sângerânde de

la nivelul bosei parietale dreapta) nu ar putea fi urmarea unor lovituri

aplicate cu pumnii și/sau picioarele.

Așa fiind, concluzia la care a ajuns

instanța de apel, în sensul că decesul victimei a fost cauzat de lovirea

acesteia de către inculpat în zona capului, inclusiv cu o piatră, nu își

găsește suport în materialul probator; dimpotrivă, Înalta Curte constată că în

mod corect a stabilit instanța de fond că leziunile cu caracter letal au fost

urmarea căderii victimei și lovirii de un plan dur(betonul din

curtea în care a avut loc incidentul), ceea ce

înseamnă că rezultatul

mai grav al conduitei violente a inculpatului s-a

produs din culpă, acesta acționând cu praeterintenție, formă de vinovăție

specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.

de art. 183 C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată ca fiind fondată principala critică formulată de inculpat în recurs, sens

în care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite calea de

atac

declarată de acesta, va casa decizia

instanței de apel și va menține

sentința primei instanțe.

Va deduce prevenția la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul inculpat

R.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 8 octombrie 2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și

de familie.

Casează în integralitate decizia atacată

și menține sentința

penală nr. 106 din 9

martie 2009 a Tribunalului Prahova.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata

reținerii și

a arestării preventive de la 8 august 2008 la 21 ianuarie

2010.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie

2010.