ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1860/2011

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 113 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul P.C., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la data de 27 martie 2010.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 27 martie 2010, la zi iar în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, mandatul de arestare preventivă din 28 martie 2010 al Tribunalului Buzău.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.G. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, minorelor P.N.L. și P.E.L. suma de câte 70.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale precum și suma de câte 1.000 RON, lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 27 martie 2010 și până la majoratul minorelor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii aflat în posesia I.P.J. Buzău - Serviciul de Investigații Criminale.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă și suma de 1.200 RON onorariu apărători din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 166/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 27 martie 2010, a revenit în domiciliul conjugal pentru a se împăca cu victima P.M.L., ocazie cu care a avut loc un conflict în urma căruia inculpatul i-a aplicat soției o lovitură de briceag în zona pieptului, acțiune ce a provocat decesul.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de consemnare a denunțului din data de 27 martie 2010, rezoluția de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de cercetare la fata locului, planșele fotografice efectuate în cauză, declarațiile părții civile T.G., concluziile raportului medico-legal de necropsie din 28 martie 2010, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor P.A., P.I., S.G., G.M., P.V., etc., bonurile fiscale atașate la dosarul instanței, precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, tribunalul a reținut ca situație de fapt, următoarele:

Inculpatul P.C. s-a căsătorit cu victima P.M.L. în anul 1993, din căsătoria acestora rezultând minorele P.E.L. și P.N.L.

Ce doi soți au locuit în imobilul bunicilor paterni ai victimei, în comuna C., județul Buzău, iar pe fondul unor neînțelegeri, la sfârșitul lunii februarie 2010, victima a promovat acțiune de divorț ce forma obiectul Dosarului nr. 288/277/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

La data de 6 martie 2010, inculpatul P.C. s-a mutat din domiciliul conjugal, însă aproape zilnic a venit la soția sa pentru a o convinge să-și retragă acțiunea de divorț și să se împace, apelând chiar și la familia G. pentru a interveni pe lângă victimă în vederea împăcării.

În seara zilei de 26 martie 2010, în intervalul 2130 - 2400 inculpatul și victima au avut mai multe discuții contradictorii, iar inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a luat un cuțit din bucătărie cu care a amenințat-o pe soția sa, dar a intervenit fiica sa P.E.L., care i-a luat cuțitul, urmând ca a doua zi să vină pentru a mai discuta cu soția pe tema împăcării.

P.E.L. a mai declarat că, din discuțiile pe care le-a avut cu mama sa, a aflat că în aceeași seară inculpatul ar fi încercat să o lovească cu un briceag, în timp ce se aflau în bucătărie, însă mama sa a reușit să-i ia briceagul pe care l-a aruncat în curte.

În dimineața zilei de 27 martie 2010, în jurul orei 08

00

, inculpatul a venit din nou la soția sa, având asupra sa briceagul din seara precedentă, briceag pe care îl purta în mod constant asupra sa din perioada în care lucra ca sondor, folosindu-l la pregătirea hranei, și, în momentul în care soția sa l-a împins, spunându-i să vină a doua zi pentru a discuta, în timp ce se aflau în grajd unde victima dădea fân la vacă, a lovit-o cu briceagul pe care-l ținea în mâna stângă, o singură dată, în zona pieptului.

Inculpatul a plecat apoi de la locul faptei, iar victima a strigat-o pe fiica sa P.E.L. pentru a-i acorda primul ajutor, spunându-i de agresiunea inculpatului asupra sa.

P.E.L. a solicitat ajutorul vecinului său G.V., care a anunțat ambulanța și organele de poliție, însă victima a decedat ca urmare a hemoragiei provocate de lovitura de briceag aplicată de inculpat.

Inculpatul, în acest timp, a ascuns briceagul la tulpina unui copac, sub o lespede în dreptul imobilului aparținând numitului C.C., după care s-a deplasat la magazinul aparținând S.C. C.C.C., unde i-a solicitat vânzătoarei P.A. 100 ml de vodcă, spunându-i acesteia că și-a omorât soția.

Ulterior, inculpatul a mai consumat 200 ml de vodcă după care a mai cumpărat de la un magazin vecin o sticlă de 500 ml de vodcă, iar în drum spre domiciliul părinților săi, s-a predat organelor de poliție.

Tribunalul a mai reținut că, din raportul medico-legal de necropsie din 28 martie 2010 întocmit de S.J.M.L. Buzău, rezultă că moartea victimei P.M.L. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne masive, consecința unei plăgi penetrante în cavitatea toracică, cu traiect oblic din cavitatea toracică dreapta în cavitatea toracică stângă, cu interesare costală și pulmonară în dreapta și cardio-pericardică, în stânga, aceste leziuni putându-se produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil briceag.

La individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșită de inculpat, atitudinea sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, precum și faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale.

Întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au menținut, respectiv faptul că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modalitatea de săvârșire rezultă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a considerat că se impune în continuare privarea sa de libertate, drept pentru care, în baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului.

Constatând că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, tribunalul, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. tribunalul a dispus ca inculpatul să plătească părții civile T.G. suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daunele materiale determinate de înmormântarea victimei și de pomenirile religioase ulterioare, minorelor P.N.L. și P.E.L. suma de câte 70.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale determinate de moartea violentă a mamei lor, precum și suma de câte 1.000 RON, lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 27 martie 2010 și până la majoratul minorelor.

La stabilirea acestor sume, tribunalul a ținut cont, pe de o parte, de consimțământul inculpatului de a plăti despăgubirile solicitate de cele două minore, fiice ale sale, consimțământ exprimat în ședința publică din data de 21 septembrie 2010, iar pe de altă parte, cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă T.G. s-au avut în vedere declarațiile martorilor G.E.G., C.M. coroborate cu copiile bonurilor fiscale eliberate la achiziționarea unei părți din bunurile alimentare și nealimentare necesare înmormântării victimei și pomenirilor ulterioare, procesul-verbal de predare-primire a cadavrului victimei și adresa din 5 august 2010 eliberată de Primăria Comunei Cătina din care rezultă că ajutorul de înmormântare în sumă de 150 RON pentru victimă nu a fost achitat efectiv, din lipsă de fonduri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că prima instanță nu a avut în vedere și nu a luat în considerare, la individualizarea pedepsei, existența circumstanțelor atenuante și în consecință nu a dat eficiență dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen., situație care a dus la pronunțarea unei pedepse foarte aspre.

Astfel, inculpatul are în întreținere doi copii minori, a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, recunoscând și regretând foarte mult fapta, fiind de acord să achite despăgubirile civile.

În final, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 11 din 4 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva Sentinței penale nr. 113 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău.

S-a menținut starea de arest a inculpatului-apelant și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 martie 2010, la zi.

A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect reținută de către instanța de fond vinovăția inculpatului, fiind pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.C., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere doi copii, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză a rezultat că, în mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului, care la 27 martie 2010 a lovit-o cu un briceag pe soția sa P.M., cauzându-i grave leziuni cu interesarea unui plămân și a cordului, în urma cărora a rezultat decesul acesteia, întrunește sub aspectul obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești au rezultat împrejurările în care victima a fost omorâtă de inculpat.

Recursul inculpatului este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, faptul că are în întreținere doi copii minori.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând întreg materialul probator al cauzei raportat atât la circumstanțele reale al faptei, cât și la cele personale ale inculpatului, constată pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată.

Astfel, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, rezultat din modul în care fapta a fost săvârșită (i-a aplicat o lovitură în zona inimii cu un obiect tăietor), cât și circumstanțele personale (este la primul impact cu legea penală, de-a lungul timpului a mai săvârșit violențe fizice asupra victimei) sunt aspecte care nu pot fi ignorate și care nu justifică reducerea cuantumului pedepsei.

Reținerea circumstanțelor atenuante de către instanță nu reprezintă o obligație, aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 - 76 C. pen. este o facultate lăsată la aprecierea instanței. Atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, reprezintă aspecte normale ale unei persoane care se conformează normelor de conviețuire socială, iar în contextul în care fapta a fost săvârșită nu sunt de natură a duce la reținerea lor de către instanță.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal - art. 52 alin. (1) - potrivit cărora "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Fapta inculpatului este deosebit de gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, împrejurare care coroborată și cu personalitatea inculpatului, cu trăsături de tip exploziv-impulsiv, apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin măsura privațiunii trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului P.C..

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la 27 martie 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 4 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 27 martie 2010 la 9 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 mai 2011.