ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 171 din 7 octombrie 2011 Tribunalul Vrancea a dispus

condamnarea inculpatului C.L.

la

o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen.

S-a interzis

exercițiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 teza a II-a lit. a) și b) C.

pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a admis în

parte acțiunea civilă și în consecință a obligat inculpatul C.L. la plata sumei

de 10.000 lei către persoana vătămată B.A., reprezentând despăgubiri civile

pentru daune morale.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1700 lei către stat cu titlu de cheltuieli

judiciare.

S-a

dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu pentru avocat

din oficiu.

S-a

scăzut din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive a

inculpatului începând cu 27 aprilie 2011, la zi.

S-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului.

S-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

958/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis in judecata

inculpatul C.L., în vederea tragerii la răspundere penala cu privire la

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută si pedepsită de art. 174 alin. (1) C.

pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut

prin actul de sesizare, in esența, că în ziua de 23 aprilie 2001, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o de mai multe ori pe B.D. cu pumnii

în zona capului și a feței, culminând cu aplicarea, în jurul orei 12:00, a unei

lovituri cu pumnul în zona feței, care a proiectat-o cu capul de perete, în urma

căreia victima a căzut pe podea și care i-a produs leziuni ce i-au provocat

decesul.

Inculpatul

a fost trimis in judecata în stare de arest preventiv, măsura arestării

preventive fiind verificata si menținută potrivit art. 300

1

C. proc.

pen.

La

primul termen de judecata inculpatul a declarat ca își recunoaște fapta pentru

care a fost trimis in judecata și este de acord sa fie judecat potrivit

probelor administrate in cursul urmăririi penale.

Instanța

de fond analizând admisibilitatea aplicării procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. a constatat ca din economia acestui act normativ se impune a fi

realizate cumulativ următoarele condiții de fond:

a. sa existe recunoașterea faptei de

către inculpat;

b. sa

existe solicitarea inculpatului de a fi judecat pe baza probelor administrate

in cursul urmării penale;

c.

inculpatul să

declare ca probele administrate in cursul urmăririi penale le cunoaște si le

însușește;

d. instanța să

constate ca probele administrate in cursul urmăririi penale au aptitudinea de a

conduce la determinarea faptei dedusa judecății, a făptuitorului ca fiind

inculpat și permit aplicarea unei pedepse - tragerea la răspundere penala;

e.

pedeapsa

prevăzuta de lege pentru fapta dedusa judecații nu este detențiunea pe viață

Condiții

de forma pentru aplicarea procedurii prev de art. 320

1

C. proc. pen.:

a. declarația

inculpatului de recurgere la procedura este data in forma autentica;

b.

declarația

inculpatului de recurgere la procedura este data personal in fața instanței.

Instanța

de fond a constatat realizate in cauza atât condițiile de fond, cat și cele de

formă, respectiv că exista recunoașterea faptei din actul de sesizare de către

inculpat, precum si solicitarea expresa a acestuia de a fi judecat pe baza probelor

administrate la urmărirea penala, pe care le cunoaște și le însușește,

declarația fiind data la primul termen de judecata in fața instanței de fond,

toate acestea rezulta din declarația atașata la dosarul cauzei din 30 martie 2011

semnata de inculpat.

De asemenea, instanța a constatat ca

la dosarul cauzei exista administrate în cursul urmăririi penale probe

suficiente și apte sa releve fapta ilicit penala de care este acuzat inculpatul

si anume: raportul de constatare medico legala, precum si cel de expertiza

medico-legala, declarațiile de martori, planșele fotografice, precum si

declarațiile inculpatului, la toate acestea se adăuga depoziția de recunoaștere

a inculpatului dată in cursul judecații. în cauza nu sunt probe care sa pună in

evidență existența unor cauze de impunitate, justificative ori de nepedepsire.

Din economia art. 174 C. pen. instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de

lege pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa

închisorii de la 10 la 20 ani, că fapta reținută în sarcina inculpatului

realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor prev de art. 174 alin.

(1) C. pen și a condamnat inculpatul, cu observarea limitelor de pedeapsă

reduse potrivit art. 320

1

, alin. (7) C. proc. pen., adică cu o

treime - respectiv la 12 ani închisoare.

De asemenea,

fiind realizate condițiile prev. de art. 65 C. pen. Instanța de fond a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani, socotind că se impune

interzicerea drepturilor inculpatului atât cele prevăzute de lit. a) teza a II-a

si b) din art. 64 C. pen. A scăzut din pedeapsa de executat durata masurilor

preventive in temeiul art. 88 C. pen.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila

și inculpatul C.L.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brăila

a

criticat hotărârea instanței de fond susținând că hotărârea este nelegală,

întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra sumelor cu care unitățile

spitalicești la care victima B.D. a fost internată s-au constituit părți civile

în cauză și că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 76/2008 și să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a

hotărârii, de probe biologice de la inculpatul C.L., în vederea introducerii

profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Inculpatul

a solicitat reținerea de

circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Prin decizia penală nr. 304/A din 21

decembrie 2011 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea

împotriva

sentinței penale nr. 171 din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Vrancea și a

desființat în parte sentința penală atacată și în rejudecare:

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul C.L. la

plata:

- sumei de 1.942,53 lei cu dobânda

legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011 și până la achitarea

integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către Serviciul de Ambulantă

Județean Vrancea;

- sumei

de 434,66 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011

și până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către

Spitalul Județean de Urgență Focșani;

- sumei

de 167,27 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Municipal Adjud;

- sumei

de 9,24 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Județean de urgență

Bacău.

În baza art.

7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpatul C.L., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.,

după rămânerea definitivă a hotărârii.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A

respins ca nefondat

apelul

declarat de inculpatul C.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

Conform art. 383

alin. (1

1

) în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului.

În baza art.

383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 27 aprilie 2011 la zi, respectiv 21

decembrie 2011.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.L. la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

A

constatat instanța de apel că instanța de fond a reținut corect situația de

fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în

faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de

procedura instituită de art. 320

1

C. proc. pen. și că încadrarea

juridică dată faptei comisă de inculpatul C.L. este cea corectă, întrucât

lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona capului,

culminând cu aplicarea unei lovituri puternice în zona feței ceea ce a

determinat căderea victimei și lovirea cu capul de podea, denotă că inculpatul

a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând posibilitatea

producerii unor leziuni grave asupra victimei, care să conducă la decesul

acesteia, astfel că fapta a fost comisă cu intenție indirectă și reprezintă

deci infracțiunea de „omor" și nu cu „praeterintenție" pentru a

constitui infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte".

Totodată,

a constatat instanța de apel că instanța de fond a omis să se pronunțe cu

privire la cheltuielile de spitalizare pentru care Serviciul de Ambulanță

Județean Vrancea, Spitalul Municipal Adjud; Spitalul Județean de Urgență

Focșani și Spitalul Județean de urgență Bacău care s-au constituit părți civile

în cauză și că, în speță, se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice

de la inculpatul C.L., având în vedere că față de acest inculpat instanța de

fond a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În ceea

ce privește apelul declarat de inculpatul C.L. a apreciat că instanța de fond a

aplicat deja o pedeapsă dozată corespunzător, orientarea spre maximul special

al limitelor de pedeapsă reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. (închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni) fiind justificată

de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și de vârsta tânără a

victimei B.D.

A

apreciat că în aceste condiții reducerea pedepsei aplicată inculpatului este

inoportună, întrucât ar conduce la imposibilitatea atingerii scopului preventiv

educativ al sancțiunii penale, astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C.

pen.

Împotriva

acestei decizii inculpatul C.L.

a

formulat recurs și a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. solicitând reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 C.

pen. și reducerea pedepsei în raport de circumstanțele reale si personale.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul

inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.L.

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost

individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea

faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere

infracțiunea săvârșită - omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., urmările

produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv

dreptul la viață.

De

asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat inculpatului

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., constatând că

limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani

și 4 luni închisoare, și a aplicat o pedeapsă de 12 ani închisoare, aceasta

fiind justificată față de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei,

de vârsta victimei B.D. și în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72

C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările

în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului și urmarea ireversibilă

a faptei acestuia, respectiv moartea victimei.

Nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.

pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către

apărare, întrucât pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de

prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare

temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul

a acționat cu violență și brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu

pumnii, cu intensitate mare în zona capului, culminând cu aplicarea unei

lovituri în zona feței, ceea ce a determinat căderea victimei, lovirea cu capul

de podea, și decesul acesteia.

Înalta

Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului,

avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât

pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către

instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen.,

este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel,

se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv,

pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului

urmărit de legea penală.

înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din

oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr.

304/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L., timpul reținerii și

arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la 15 martie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr.

304/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27

aprilie 2011 la 15 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

martie 2012.