ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 7 octombrie 2011 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului C.L. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. S-a interzis exercițiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 teza a II-a lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă și în consecință a obligat inculpatul C.L. la plata sumei de 10.000 lei către persoana vătămată B.A., reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu. S-a scăzut din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu 27 aprilie 2011, la zi. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 958/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis in judecata inculpatul C.L., în vederea tragerii la răspundere penala cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută si pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare, in esența, că în ziua de 23 aprilie 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o de mai multe ori pe B.D. cu pumnii în zona capului și a feței, culminând cu aplicarea, în jurul orei 12:00, a unei lovituri cu pumnul în zona feței, care a proiectat-o cu capul de perete, în urma căreia victima a căzut pe podea și care i-a produs leziuni ce i-au provocat decesul. Inculpatul a fost trimis in judecata în stare de arest preventiv, măsura arestării preventive fiind verificata si menținută potrivit art. 300 1 C. proc. pen. La primul termen de judecata inculpatul a declarat ca își recunoaște fapta pentru care a fost trimis in judecata și este de acord sa fie judecat potrivit probelor administrate in cursul urmăririi penale.

Instanța de fond analizând admisibilitatea aplicării procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen. a constatat ca din economia acestui act normativ se impune a fi realizate cumulativ următoarele condiții de fond: a. sa existe recunoașterea faptei de către inculpat; b. sa existe solicitarea inculpatului de a fi judecat pe baza probelor administrate in cursul urmării penale; c. inculpatul să declare ca probele administrate in cursul urmăririi penale le cunoaște si le însușește; d. instanța să constate ca probele administrate in cursul urmăririi penale au aptitudinea de a conduce la determinarea faptei dedusa judecății, a făptuitorului ca fiind inculpat și permit aplicarea unei pedepse - tragerea la răspundere penala; e. pedeapsa prevăzuta de lege pentru fapta dedusa judecații nu este detențiunea pe viață Condiții de forma pentru aplicarea procedurii prev de art. 320 1 C. proc.

pen.: a. declarația inculpatului de recurgere la procedura este data in forma autentica; b. declarația inculpatului de recurgere la procedura este data personal in fața instanței. Instanța de fond a constatat realizate in cauza atât condițiile de fond, cat și cele de formă, respectiv că exista recunoașterea faptei din actul de sesizare de către inculpat, precum si solicitarea expresa a acestuia de a fi judecat pe baza probelor administrate la urmărirea penala, pe care le cunoaște și le însușește, declarația fiind data la primul termen de judecata in fața instanței de fond, toate acestea rezulta din declarația atașata la dosarul cauzei din 30 martie 2011 semnata de inculpat.

De asemenea, instanța a constatat ca la dosarul cauzei exista administrate în cursul urmăririi penale probe suficiente și apte sa releve fapta ilicit penala de care este acuzat inculpatul si anume: raportul de constatare medico legala, precum si cel de expertiza medico-legala, declarațiile de martori, planșele fotografice, precum si declarațiile inculpatului, la toate acestea se adăuga depoziția de recunoaștere a inculpatului dată in cursul judecații. în cauza nu sunt probe care sa pună in evidență existența unor cauze de impunitate, justificative ori de nepedepsire. Din economia art. 174 C. pen.

instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, că fapta reținută în sarcina inculpatului realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor prev de art. 174 alin. (1) C. pen și a condamnat inculpatul, cu observarea limitelor de pedeapsă reduse potrivit art. 320 1 , alin. (7) C. proc. pen., adică cu o treime - respectiv la 12 ani închisoare. De asemenea, fiind realizate condițiile prev. de art. 65 C. pen. Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani, socotind că se impune interzicerea drepturilor inculpatului atât cele prevăzute de lit. a) teza a II-a si b) din art. 64 C. pen.

A scăzut din pedeapsa de executat durata masurilor preventive in temeiul art. 88 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul C.L. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea instanței de fond susținând că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra sumelor cu care unitățile spitalicești la care victima B.D. a fost internată s-au constituit părți civile în cauză și că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul C.L., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată. Prin decizia penală nr. 304/A din 21 decembrie 2011 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 171 din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Vrancea și a desființat în parte sentința penală atacată și în rejudecare: În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul C.L.

la plata: - sumei de 1.942,53 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011 și până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către Serviciul de Ambulantă Județean Vrancea; - sumei de 434,66 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011 și până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Focșani; - sumei de 167,27 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Municipal Adjud; - sumei de 9,24 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Județean de urgență Bacău. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.L., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.L. împotriva aceleiași sentințe penale. Conform art. 383 alin. (1 1 ) în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 27 aprilie 2011 la zi, respectiv 21 decembrie 2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.L. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. A constatat instanța de apel că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura instituită de art. 320 1 C. proc.

pen. și că încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul C.L.

este cea corectă, întrucât lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona capului, culminând cu aplicarea unei lovituri puternice în zona feței ceea ce a determinat căderea victimei și lovirea cu capul de podea, denotă că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii unor leziuni grave asupra victimei, care să conducă la decesul acesteia, astfel că fapta a fost comisă cu intenție indirectă și reprezintă deci infracțiunea de „omor" și nu cu „praeterintenție" pentru a constitui infracțiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte". Totodată, a constatat instanța de apel că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de spitalizare pentru care Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea, Spitalul Municipal Adjud; Spitalul Județean de Urgență Focșani și Spitalul Județean de urgență Bacău care s-au constituit părți civile în cauză și că, în speță, se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.L., având în vedere că față de acest inculpat instanța de fond a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C.L. a apreciat că instanța de fond a aplicat deja o pedeapsă dozată corespunzător, orientarea spre maximul special al limitelor de pedeapsă reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni) fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și de vârsta tânără a victimei B.D. A apreciat că în aceste condiții reducerea pedepsei aplicată inculpatului este inoportună, întrucât ar conduce la imposibilitatea atingerii scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii inculpatul C.L. a formulat recurs și a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. solicitând reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 C. pen. și reducerea pedepsei în raport de circumstanțele reale si personale. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.L. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., constatând că limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare, și a aplicat o pedeapsă de 12 ani închisoare, aceasta fiind justificată față de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, de vârsta victimei B.D.

și în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului și urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv moartea victimei. Nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare, întrucât pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen. Inculpatul a acționat cu violență și brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona capului, culminând cu aplicarea unei lovituri în zona feței, ceea ce a determinat căderea victimei, lovirea cu capul de podea, și decesul acesteia.

Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 304/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L., timpul reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 304/A din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la 15 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.