ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 18 din 25

ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în baza art. 174 – 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) – art. 76

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.P. la o pedeapsă de 9 ani

închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat.

I s-au interzis

inculpatului L.P. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului L.P. și în

conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul prevenției cu

începere de la data de 26 iunie 2009 la zi.

A fost obligat

inculpatul să plătească părților civile M.J. și J.M. suma de 5.000 RON cu titlu

de despăgubiri materiale și câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă (M.J.

și J.M.) cu titlu de daune morale.

S-a luat act că

partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 738/P/14 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost

trimis în judecată inculpatul L.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prima instanță a

constatat că pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reținut

următoarele:

La data de 20 iunie

2009, orele 22.00 – 23.00, inculpatul L.P., prietena sa, martora Ș.A., martorii

A.C., I.L. și A.C.I. s-au deplasat din municipiul Brăila la discoteca din

comuna T., jud. Brăila, cu autoturismul marca Volvo, condus de martorul A.I.C.

Aceștia au stat în discotecă

până în jurul orelor 3.30 – 4.00, când au plecat cu același autoturism. În

discotecă au comandat 6 sticle de vin alb și băuturi răcoritoare. La plecare,

au luat 2 sticle cu vin dintre cele comandate și din care consumaseră.

Este de precizat că

anterior, la data de 06 iunie 2009, tot în discoteca din localitatea U., partea

vătămată P.D. a avut o discuție contradictorie cu inculpatul L.P. care l-a

ciupit, l-a pipăit, l-a ciupit de pectorali, motiv pentru care partea vătămată

l-a admonestat, spunându-i că nu este homosexual.

Partea vătămată nu

cunoștea identitatea inculpatului, care s-a recomandat ca fiind nepotul lui M.

Inculpatul l-a amenințat că va afla unde lucrează și îl va aștepta la poarta

instituției.

Partea vătămată a

evitat conflictul, deși s-a simțit intimidat și amenințat. Pe același inculpat,

partea vătămată l-a văzut și l-a întâlnit în aceeași discotecă la data de 20/21

iunie 2009, orele 23.15, stând în picioare în fața barului împreună cu alți

tineri.

Pe șoseaua principală

DJ 202B, de la discotecă spre ieșirea din localitatea U., martorul A.C.I.,

conducătorul auto și proprietarul autoturismului Volvo, care se deplasa cu o

viteză de 42,2 km/h, pe fondul neatenției la volan, a lovit din spate mopedul

marca „Cander”, condus de partea vătămată P.D., pe care, în spate, se afla

victima J.M. Mopedul avea aceeași direcție de deplasare, iar partea vătămată și

victima nu purtau cască de protecție, amândoi fiind sub influența alcoolului.

Partea vătămată P.D.

și victima au parcurs cu mopedul circa 200 m de la discotecă, după care partea vătămată a simțit momentul impactului și a auzit-o pe victimă văitându-se.

Imediat au fost răsturnați cu mopedul.

După coliziune,

martorul și victima au căzut pe marginea șoselei (acostament și iarbă), fără a

suferi leziuni corporale, deși urmare impactului s-a deformând și blocat roata

din spate a mopedului, care a fost deplasat – împins târâș circa 11 m (lungimea pe asfalt a urmei de cauciuc roată spate moped.).

La fața locului nu au

fost constatate urme de frânare de la autoturism sau de la moped.

Din autoturism au

coborât inculpatul și cei trei martori, care au început să se certe cu victima

și cu partea vătămată. Mopedul a rămas căzut, răsturnat pe partea stângă pe

șosea, după ce victima și partea vătămată căzuseră spre partea dreaptă, pe

acostament și iarbă (șanțul străzii).

Cearta dintre aceste

persoane a degenerat, fiind urmată de acțiuni violente ale inculpatului L.P.

asupra victimei J.M. și agresarea părții vătămate de către martorii A.C. și I.L.

În fapt, inculpatul

și martorii A.C. și I.L. le-au luat la bătaie pe partea vătămată și pe victimă,

lovindu-le cu corpuri dure.

Din cercetările

efectuate, prin probele administrate s-a stabilit că învinuiții A.C. și I.L.,

încă din primele momente s-au apropiat de partea vătămată P.D. pe care,

împreună, au agresat-o, lovind-o cu pumnii și picioarele și cu un ciob de

sticlă spartă. Aceștia nu au intervenit în nici un mod asupra victimei J.M.

La locul faptei s-a

găsit o sticlă de vin spartă, pe iarbă, în locul în care a fost agresată partea

vătămată. Martorii au lovit-o pe partea vătămată cu sticla și cioburi de

sticlă, leziunile suferite de aceasta fiind constatate la examinarea

medico-legală.

Partea vătămată P.D.,

pentru leziunile suferite la nivelul capului și la partea dorsală a mâinii

stângi, a necesitat un număr de 24-26 zile îngrijiri medicale de la data

producerii acestora pentru vindecare și leziunile nu au pus în primejdie viața

părții vătămate, conform certificatului medico-legal nr. 531 din 23 iunie 2009

emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila.

În cursul urmăririi

penale, partea vătămată P.D. s-a împăcat cu martorii (învinuiții) A.C. și I.L.,

retrăgându-și plângerea împotriva acestora. Din acest motiv procedural, în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. h) C. proc. pen., împăcarea

părților ori retragerea plângerii prealabile înlăturând răspunderea penală,

motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de cei doi

învinuiți.

În același timp, pe

spațiul dintre șosea și gardul casei părții vătămate N.E., inculpatul L.P. a

lovit-o pe victima J.M. cu pumnii, cu picioarele și cu o sticlă în cap,

producându-i leziuni traumatice corporale ce au condus la moartea imediată a

acesteia.

Martorul A.C.I. a

intervenit verbal și fizic asupra martorilor A.C. și I.L., pentru a nu o mai

lovi pe partea vătămată P.D. Apoi, în același mod, martorul A.C.I. a intervenit

și asupra inculpatului pentru a înceta acțiunea violentă de agresare a victimei

în momentele în care o lovea cu pumnul și cu piciorul, dar și după ce o

doborâse la pământ și trântise peste aceasta panoul din scânduri pe care l-a

rupt din gardul casei părții vătămate N.E.

Martorul A.C.I. îl

văzuse pe inculpat cum sare cu picioarele pe panoul sub care se afla victima și

i-a spus „lasă-l în pace, hai să mergem”, intervenind de 2-3 ori asupra

inculpatului pe care l-a și tras de brațe, cu intenția de a-l îndepărta de

victimă și de a-l duce la mașină în șosea.

Acestea gesturi de

intervenție au fost observate și de martorul I.L. și mai puțin de martorul A.C.

Pe timpul

conflictului, prietena inculpatului, martora Ș.A. a stat în mașină, pe canapea,

în spate, locul din mijloc, atât la venire, cât și la plecarea de la discotecă.

Lângă martoră au stat, în partea dreaptă, martorul I.L. și în partea stângă

martorul A.C. Inculpatul a ocupat locul din față dreapta la venire și la

plecarea din discotecă, iar după conflict s-a urcat la volan, conducând

autoturismul până în Brăila. Lângă inculpat, în față, a stat martorul A.C.I.

care condusese autoturismul său până în momentul producerii accidentului. La

urcarea în mașină, când au plecat de la discotecă, inculpatul L.P. avea în mână

o sticlă începută cu vin alb din care a băut în mașină, dând-o pe rând și

celorlalți doi martori aflați pe bancheta din spate.

După impactul autoturism

– moped, inculpatul L.P. a coborât de pe locul dreapta față, având sticla în

mână. La scurt timp, în conflictul inculpatului cu victima, martorul A.C.I. a

auzit zgomot de sticlă spartă. Pe drum spre Brăila, martorul A.C.I. a văzut că

inculpatul L.P., aflat la volan, era murdar de sânge pe palma dreaptă, între

degetul mare și arătător. Inculpatul i-a spus că s-a tăiat la mână când a

lovit-o pe victimă cu sticla în cap.

De pe volan a fost

recoltată o probă de sânge, însă cantitatea s-a dovedit a fi insuficientă

pentru determinarea grupei de sânge.

După agresarea părții

vătămate, inculpatul L.P. a mers la mașină, urcându-se la volan și părăsind

locul faptei.

Inculpatul L.P. a

declarat că a întâmpinat-o pe victimă pe porțiunea dintre șosea și gardul unei

case, că s-au îmbrâncit, agresat reciproc și tăvălit cu victima. În timp ce

aceasta se afla căzută, inculpatul s-a urcat cu genunchii peste ea și a lovit-o

cu o sticlă în zona capului, spărgându-se sticla. Gâtul sticlei l-a aruncat pe

iarbă. Dezorientat și dezechilibrat, inculpatul s-a prins de gardul unei case,

rupând o porțiune (un panou de 32 kg) din gard. Inculpatul, aflat cu spatele la

gard, a mai lovit victima cu piciorul de 2 ori în zona șalelor (abdominală),

aceasta fiind căzută cu fața în sus și lungită aproape de baza gardului.

Inculpatul a călcat peste victimă cu piciorul și, în urma sa, gardul a căzut

acoperind victima. Inculpatul a călcat peste gard și victimă cu picioarele, în

mod repetat, comprimând corpul și capul victimei.

Inculpatul a mai

declarat că, în acest timp, l-a văzut pe martorul A.C. lângă el și l-a auzit

strigându-i „Haide, mă, lasă-l! Haide să mergem!”.

În contradictoriu cu

inculpatul, martorii A.C. și I.L. au declarat că inculpatul a rupt gardul, l-a

prăvălit peste victimă și că în mod intenționat a călcat peste gard, lovind cu

picioarele ca și cum ar lovi cu talpa, cu călcâiul. De asemenea, acțiunea

violentă a încetat când inculpatul a fost chemat și tras de brațe de către

martorul A.C. Inculpatul s-a urcat la volan, în timp ce toți însoțitorii săi se

aflau în mașină, mai puțin martorul A.C. Inculpatul a condus autoturismul până

în Brăila, la un chioșc non-stop, unde au făcut cumpărături (țigări, apă,

biscuiți). Aici, inculpatul s-a spălat pe mâini, deoarece era murdar de sânge

și, totodată, a observat că la partea din față a mașinii lipsește plăcuța cu

numărul de înmatriculare.

Inculpatul și

martorul au constatat că mașina lor prezintă și avarii ușoare la partea din

față (motor și aripă). Au hotărât să se întoarcă la locul faptei pentru a

recupera tăblița cu numărul mașinii. Au lăsat mașina lor la Plaja Lipovenească și cu mașina fratelui său, L.I., marca „Dacia 1300”, au plecat spre comuna U.

Martora Ș.A. a fost

lăsată pe drum acasă în Brăila.

Pe șoseaua spre

localitatea U., s-au întâlnit cu o ambulanță a Serviciului Județean de

Ambulanță Brăila și apoi mașina lor, condusă de inculpat, a fost depășită de o

mașină a poliției. De teamă să nu fie identificați, au renunțat să ajungă la

locul faptei și s-au întors la Brăila. În zona Piața Concordia, mașina „Dacia 1300” s-a defectat și inculpatul împreună cu ceilalți trei martori au luat un taxi până acasă la

martorul A.C., când afară începuse să se lumineze de ziuă. Acasă la martorul A.C.

au stat circa jumătate de oră și au discutat despre faptele săvârșite.

Inculpatul a precizat

că nu le-a spus martorilor despre faptul că în conflictul cu victima a

dezarmat-o pe aceasta de un cuțit, pe care ulterior l-a aruncat în apa Dunării,

în zona Plaja Lipovenească și nici despre faptul că a fost lovit – tăiat cu

cuțitul de partea vătămată.

Inculpatul a fost

examinat medico-legal după data arestării – 26 iunie 2009, orele 14.00. Fratele

său, L.I., a prezentat certificatul medico-legal nr. 542 din 26 iunie 2009,

eliberat la data de 30 iunie 2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală

Brăila, din care rezultă că inculpatul L.P. prezintă leziuni produse prin

lovire de corp dur și acțiunea unui corp dur cu margine tăioasă. Leziunile au o

vechime diferită și datează de 4-6 zile și nu necesită îngrijiri medicale.

Conform raportului de

constatare medico-legală (autopsie) nr. 155/A/2009 din 22 iunie 2009, emis de

Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila, moartea victimei J.M. a fost

violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin compresie cranio–cervicală și

toraco–abdominală între corpuri plan dure, survenită la data de 21 iunie 2009.

În afara leziunilor prin compresie, constând în zone escoriate multiple,

infiltrat sanguin al peretelui toracic constituțional deformat, s-au mai

constatat: mică plesnitură hepatică și fractură apofiză vertebrală spinoasă

(leziune de smulgere consecutivă unei contracții musculare brutale), escoriații

liniare, plagă tăiată suprascapulară superficială, infiltrat sanguin

pericranian și o zonă de hemoragie meningee restrânsă, leziuni produse prin

zgâriere, acțiunea unui corp dur de tip tăietor – înțepător (posibil ciob de

sticlă) și respectiv prin lovire activă cu un corp dur cu puțin timp înainte de

instalarea morții, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta (pentru vindecarea

lor, în caz de supraviețuire, victima ar fi necesitat maximum 15 zile îngrijiri

medicale). Sângele recoltat de la cadavru este de grupa B și conține 1 g

‰

alcool.

Fapta inculpatului L.P.

care, la data de 20/21 iunie 2009 orele 3.30–4.00, pe fondul consumului de

alcool și în conflict provocat spontan cu victima J.M., pe strada principală a

DJ 202 B din comuna T., județul Brăila, a lovit victima în mod repetat cu

corpuri dure (pumn și picior), doborând-o la pământ și peste care a trântit un

panou scânduri (lungime 2,5 m, înălțime 1,50 m, greutate 32 kg) rupt din gardul părții vătămate N.E., călcând și lovind cu picioarele, producându-i victimei

leziuni corporale traumatice prin compresie cranio–cervicală și toraco–abdominală

între corpuri plan dure, leziuni care au determinat moartea imediată a

victimei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul L.P. a

recunoscut că a avut o altercație cu victima M.J., că a lovit-o și că aceasta a

decedat ca urmare a loviturilor primite, dar a solicitat ca încadrarea juridică

dată faptei pentru care urmează a fi condamnat, să fie aceea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. iar nu de omor

calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum s-a

dispus trimiterea sa în judecată, cerând aplicarea dispozițiile art. 334 C. proc.

pen., în sensul schimbării încadrării juridice.

Instanța de fond a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice, cu motivarea că

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este, prin rezultatul

ei, o formă de omucidere praeterintenționată, pentru că rezultatul, adică

moartea victimei, a depășit intenția făptuitorului, fiindu-i imputabilă numai

cu titlu de culpă.

În cazul de față, s-a

apreciat că, prin modul în care a acționat inculpatul L.P., intenția a fost

indirectă, fapt rezultat din actele medicale aflate la dosar, inclusiv din

raportul nr. 20455 din 18 mai 2010, întocmit de I.M.L. Iași și confirmat prin

punctul de vedere al Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale,

prin care se concluzionează că moartea victimei M.J. s-a datorat, cel mai

probabil, comprimării corpului între două planuri (sol și panou gard).

Totodată, se arată că este puțin probabil ca victima să fi decedat în momentul

impactului extremității cefalice cu solul.

Instanța de fond a

readministrat probele din faza de urmărire penală, efectuându-se în plus o

expertiză medico-legală la I.M.L. Iași.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont, pe lângă gradul de pericol social

concret ridicat al infracțiunii deduse judecății, și de persoana inculpatului L.P.

Prima instanță nu a

reținut în favoarea inculpatului L.P. circumstanța atenuantă legală prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate (acte

și martori) nu a rezultat că victima ar fi avut un cuțit asupra ei cu care l-ar

fi lovit pe inculpat. Astfel, niciunul din martori nu a văzut un cuțit la victimă

sau urme de sânge la inculpat după ce acesta a urcat în mașină.

Cu toate acestea,

instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale

prevăzute de art. 74 C. pen. pentru următoarele motive:

1) inculpatul L.P.

este la primul impact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, este

căsătorit și are un copil minor dintr-o altă legătură cu o altă persoană decât

soția sa;

2) a fost de acord cu

despăgubirea părților civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat,

achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei;

3) după săvârșirea

infracțiunii a cărei victimă a fost M.J., a revenit din Italia, predându-se

organelor de urmărire penală, a regretat și recunoscut săvârșirea faptei.

Pentru aceste motive,

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul

pedepsei ce va fi aplicată sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se

totodată și o pedeapsă complementară.

Având în vedere

faptul că inculpatul L.P. a fost de acord cu plata sumelor solicitate de

părțile civile, s-a făcut aplicarea principiului disponibilității, iar acesta a

fost obligat la suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale și la câte 20.000

RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă (M.J. și J.M.),

constatându-se că inculpatul a mai achitat în cursul judecății suma de 5.000 RON

cu titlu de daune materiale către părțile civile.

Totodată, s-a

constatat că numita N.E. nu s-a constituit parte civilă din actele dosarului,

rezultând că aceasta a fost despăgubită de familia inculpatului cu

contravaloarea gardului distrus în cursul altercației.

B. Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, părțile

civile M.J. și J.M. și inculpatul L.P.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila a criticat sentința pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Prin motivele de apel

s-a invocat, în principal, faptul că instanța de fond nu a făcut o justă

individualizare a răspunderii penale, reținând în mod nejustificat circumstanțe

atenuante.

S-a solicitat

majorarea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se avea în vedere natura și

gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită,

urmarea produsă și atitudinea inculpatului.

Motivul de

nelegalitate invocat a vizat faptul că în mod eronat s-a constatat că partea

vătămată nu a avut pretenții civile în cauză. În condițiile în care martora N.E.

a fost audiată în calitate de martor, instanța de fond nu trebuia să facă

referire la această persoană ca având calitate de parte vătămată deoarece

martora nu avea nicio legătură cu fapta de omor comisă de inculpat.

Părțile civile M.J.

și J.M. au criticat hotărârea pentru motive de netemeinicie. S-a invocat că

instanța de fond a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante,

solicitându-se majorarea pedepsei aplicate, ținând cont de gravitatea deosebită

a faptei, modalitățile în care a fost săvârșită precum și atitudinea

inculpatului.

Inculpatul a criticat

hotărârea pentru motive de nelegalitate.

Ca un prim motiv, s-a

invocat faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu se impune

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. -

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

S-a susținut că în

cauză nu se poate vorbi de existența intenției indirecte, motivat de faptul că

așa cum a acționat, inculpatul L.P. nu a urmărit sub nicio formă suprimarea

vieții victimei ci doar lovirea acestuia, starea de ebrietate în care se afla

și amenințarea exercitată de victimă, care avea în mână un cuțit, fiind de

natură să-l determine a se considera el însuși în pericol.

Față de toate

acestea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat în infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de

art. 183 C. pen.

Un al doilea motiv de

apel invocat a vizat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței

atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., arătându-se că victima J.M.

l-a agresat pe inculpat, iar acesta a fost obligat să se apere, deposedând

victima de cuțitul cu care era înarmată, văzând intenția acesteia de a folosi

cuțitul pentru a-l lovi.

Prin decizia penală

nr. 261/A din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila și de părțile civile M.J. și J.M., s-a desființat în parte

sentința penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila și, în

rejudecare, s-a majorat de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa

aplicată inculpatului L.P. prin sentința apelată pentru infracțiunea prev. de

art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., menținând circumstanțele prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și alin. (2) C. pen. în referire la

art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpatul L.P. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare.

S-a înlăturat din

cuprinsul sentinței penale apelate următoarea dispoziție: ”Ia act că partea

vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză”.

S-a constatat că

numita N.E. nu are calitatea de parte civilă.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul L.P. împotriva aceleiași sentințe

penale, menținându-se starea de arest a inculpatului.

C. Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați și inculpatul L.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul încadrării juridice date faptei și a individualizării pedepsei,

inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de

art. 183 C. pen., precum și reducerea pedepsei ca efect al aplicării

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 73

lit. b) C. pen., iar parchetul aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse

majorate care să corespundă pericolului social și atitudinii procesuale a

inculpatului.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

ceea ce privește critica vizând greșita încadrare juridică dată primei fapte,

Înalta Curte constată că ambele instanțe – de fond și apel –,

pe baza situației de fapt recunoscută, de altfel, de inculpat, au apreciat în

mod corect că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., iar nu

cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de

art. 183 C. pen., având în vedere criterii obiective precum: împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea și numărul loviturilor,

regiunea corpului vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele

cauzate și raporturile dintre autor și victimă. Pe de altă parte, Înalta Curte

reține că latura subiectivă rezultă din materialitatea actelor săvârșite de

inculpat, acesta lovind victima cu pumnii și picioarele, cu o sticlă în cap,

trântind apoi peste aceasta un panou de gard și lovind cu picioarele peste

panou, în zone vitale ale corpului (toraco-abdominală și cap), părăsind locul

faptei la intervenția unui martor, fără a fi interesat de starea victimei;

coroborând aceste aspecte cu starea de ebrietate în care inculpatul, rezultă că

acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut acest

rezultat, acceptând posibilitatea producerii lui, acționând astfel cu intenție

indirectă, specifică infracțiunii de omor.

Infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o

infracțiune praeterintenționată, ce se caracterizează prin aceea că lovirea sau

vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă – moartea

victimei – se produce din culpa făptuitorului, altfel spus făptuitorul își dă

seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se

produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că

nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

În speță, intenția de

a ucide cu care a acționat inculpatul rezultă în raport cu toate împrejurările

concrete ale cauzei, respectiv: instrumentul folosit, regiunea vizată, numărul

și intensitatea loviturilor, atitudinea inculpatului după producerea faptei,

astfel cum au fost relevate mai sus, ceea ce conduce la concluzia că

inculpatul, prin modul în care acționat, a prevăzut moartea victimei și a

urmărit acest rezultat sau, într-o ipoteză mai favorabilă, doar a acceptat

producerea lui.

solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

Înalta Curte apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat, întrucât nu

sunt întrunite cerințele cerute de lege, respectiv: infracțiunea să fi fost

săvârșită sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoții, această stare

sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și

provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere a demnității

persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; ori, în cauză, așa cum

corect au constatat și

instanța de fond și cea de

apel

, inculpatul nu a reușit să probeze că victima a avut în mână un

cuțit, revenirile asupra declarațiilor inițiale a unora dintre martori,

prieteni ai inculpatului, fiind apreciate ca subiective, restul probelor

administrate în cauză nerelevând că victima ar fi avut asupra sa un cuțit cu

care să-l fi amenințat pe inculpat. De altfel, nici apărarea inculpatului în

sensul că nu a relatat martorilor acest aspect, precum și că a dezarmat victima

și a aruncat cuțitul în Dunăre, nu este plauzibilă, fiind evident doar o

încercare de diminuare a răspunderii penale.

privește recursul parchetului, ce vizează înlăturarea circumstanțelor atenuante

și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta

este neîntemeiat, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) și

alin. (2) C. pen. fiind reținute motivat în favoarea inculpatului de instanța

de fond. Astfel, pe lângă lipsa antecedentelor penale – care într-adevăr nu

constituie în sine o circumstanță atenuantă -, s-a reținut că inculpatul

provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, a fost de acord cu

despăgubirea părților civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat,

achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei, s-a predat

organelor de urmărire penală și a regretat fapta comisă, pe care a și

recunoscut-o în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., toate acestea

constituind elemente suficiente pentru a justifica recunoașterea ca și

circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen.

solicitării inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a împrejurării că,

la termenul de soluționare a recursului, a înțeles să se prevaleze de

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la

recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte

constată că aceasta este întemeiată.

Având în vedere și

deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 prin care s-a

admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., constatându-se că

dispozițiile art.

320

1

sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea

legii penale mai favorabile,

în raport și de poziția inculpatului

care la termenul de soluționare a recursului a înțeles să se prevaleze de

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la

recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va

face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului,

cu o treime. Având în vedere noile limite (între 10 ani și 16 ani și 8 luni

închisoare), ținând seama de modul de operare, contextul derulării faptei și

mobilul acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului,

Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de

lege, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, a

căror menținere a fost motivată la pct. 3 [art. 76 alin. (2) C. pen.],

constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare

făcută de instanța de fond, apreciind totodată că, în acest mod, se va realiza

scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Recursul

inculpatului, sub acest aspect, a fost însușit și de parchet, astfel că, doar

pentru acest motiv comun, va fi admis și recursul parchetului.

Pentru aceste considerente, având în vedere

și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din

oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursurile declarate de inculpat și parchet sub aspectul

individualizării pedepsei și, pe cale de consecință, va reduce cuantumului

pedepsei de la 12 la 8 ani închisoare, ca efect a aplicării dispozițiilor art.

320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar

potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același Cod, cheltuielile

judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul L.P. împotriva deciziei penale nr.

261/A din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată și în parte

sentința penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila și

rejudecând.

Face aplicarea art. 320

1

alin. (1)

și (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat la 8

(opt ani închisoare).

Menține restul dispozițiilor hotărârilor

atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului L.P., durata arestării preventive de la 26 iunie 2009 la 21 martie

2012.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales

se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 martie 2012.