ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în baza art. 174 – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) – art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.P. la o pedeapsă de 9 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. I s-au interzis inculpatului L.P. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului L.P. și în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul prevenției cu începere de la data de 26 iunie 2009 la zi. A fost obligat inculpatul să plătească părților civile M.J. și J.M. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă (M.J. și J.M.) cu titlu de daune morale. S-a luat act că partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 738/P/14 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a fost trimis în judecată inculpatul L.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Prima instanță a constatat că pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reținut următoarele: La data de 20 iunie 2009, orele 22.00 – 23.00, inculpatul L.P., prietena sa, martora Ș.A., martorii A.C., I.L. și A.C.I. s-au deplasat din municipiul Brăila la discoteca din comuna T., jud. Brăila, cu autoturismul marca Volvo, condus de martorul A.I.C. Aceștia au stat în discotecă până în jurul orelor 3.30 – 4.00, când au plecat cu același autoturism. În discotecă au comandat 6 sticle de vin alb și băuturi răcoritoare. La plecare, au luat 2 sticle cu vin dintre cele comandate și din care consumaseră. Este de precizat că anterior, la data de 06 iunie 2009, tot în discoteca din localitatea U., partea vătămată P.D.
a avut o discuție contradictorie cu inculpatul L.P. care l-a ciupit, l-a pipăit, l-a ciupit de pectorali, motiv pentru care partea vătămată l-a admonestat, spunându-i că nu este homosexual. Partea vătămată nu cunoștea identitatea inculpatului, care s-a recomandat ca fiind nepotul lui M. Inculpatul l-a amenințat că va afla unde lucrează și îl va aștepta la poarta instituției. Partea vătămată a evitat conflictul, deși s-a simțit intimidat și amenințat. Pe același inculpat, partea vătămată l-a văzut și l-a întâlnit în aceeași discotecă la data de 20/21 iunie 2009, orele 23.15, stând în picioare în fața barului împreună cu alți tineri. Pe șoseaua principală DJ 202B, de la discotecă spre ieșirea din localitatea U., martorul A.C.I., conducătorul auto și proprietarul autoturismului Volvo, care se deplasa cu o viteză de 42,2 km/h, pe fondul neatenției la volan, a lovit din spate mopedul marca „Cander”, condus de partea vătămată P.D., pe care, în spate, se afla victima J.M.
Mopedul avea aceeași direcție de deplasare, iar partea vătămată și victima nu purtau cască de protecție, amândoi fiind sub influența alcoolului. Partea vătămată P.D. și victima au parcurs cu mopedul circa 200 m de la discotecă, după care partea vătămată a simțit momentul impactului și a auzit-o pe victimă văitându-se. Imediat au fost răsturnați cu mopedul. După coliziune, martorul și victima au căzut pe marginea șoselei (acostament și iarbă), fără a suferi leziuni corporale, deși urmare impactului s-a deformând și blocat roata din spate a mopedului, care a fost deplasat – împins târâș circa 11 m (lungimea pe asfalt a urmei de cauciuc roată spate moped.). La fața locului nu au fost constatate urme de frânare de la autoturism sau de la moped.
Din autoturism au coborât inculpatul și cei trei martori, care au început să se certe cu victima și cu partea vătămată. Mopedul a rămas căzut, răsturnat pe partea stângă pe șosea, după ce victima și partea vătămată căzuseră spre partea dreaptă, pe acostament și iarbă (șanțul străzii). Cearta dintre aceste persoane a degenerat, fiind urmată de acțiuni violente ale inculpatului L.P. asupra victimei J.M. și agresarea părții vătămate de către martorii A.C. și I.L. În fapt, inculpatul și martorii A.C. și I.L. le-au luat la bătaie pe partea vătămată și pe victimă, lovindu-le cu corpuri dure. Din cercetările efectuate, prin probele administrate s-a stabilit că învinuiții A.C. și I.L., încă din primele momente s-au apropiat de partea vătămată P.D.
pe care, împreună, au agresat-o, lovind-o cu pumnii și picioarele și cu un ciob de sticlă spartă. Aceștia nu au intervenit în nici un mod asupra victimei J.M. La locul faptei s-a găsit o sticlă de vin spartă, pe iarbă, în locul în care a fost agresată partea vătămată. Martorii au lovit-o pe partea vătămată cu sticla și cioburi de sticlă, leziunile suferite de aceasta fiind constatate la examinarea medico-legală. Partea vătămată P.D., pentru leziunile suferite la nivelul capului și la partea dorsală a mâinii stângi, a necesitat un număr de 24-26 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora pentru vindecare și leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, conform certificatului medico-legal nr. 531 din 23 iunie 2009 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată P.D. s-a împăcat cu martorii (învinuiții) A.C. și I.L., retrăgându-și plângerea împotriva acestora. Din acest motiv procedural, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. h) C. proc. pen., împăcarea părților ori retragerea plângerii prealabile înlăturând răspunderea penală, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de cei doi învinuiți. În același timp, pe spațiul dintre șosea și gardul casei părții vătămate N.E., inculpatul L.P. a lovit-o pe victima J.M. cu pumnii, cu picioarele și cu o sticlă în cap, producându-i leziuni traumatice corporale ce au condus la moartea imediată a acesteia. Martorul A.C.I. a intervenit verbal și fizic asupra martorilor A.C.
și I.L., pentru a nu o mai lovi pe partea vătămată P.D. Apoi, în același mod, martorul A.C.I. a intervenit și asupra inculpatului pentru a înceta acțiunea violentă de agresare a victimei în momentele în care o lovea cu pumnul și cu piciorul, dar și după ce o doborâse la pământ și trântise peste aceasta panoul din scânduri pe care l-a rupt din gardul casei părții vătămate N.E. Martorul A.C.I. îl văzuse pe inculpat cum sare cu picioarele pe panoul sub care se afla victima și i-a spus „lasă-l în pace, hai să mergem”, intervenind de 2-3 ori asupra inculpatului pe care l-a și tras de brațe, cu intenția de a-l îndepărta de victimă și de a-l duce la mașină în șosea. Acestea gesturi de intervenție au fost observate și de martorul I.L.
și mai puțin de martorul A.C. Pe timpul conflictului, prietena inculpatului, martora Ș.A. a stat în mașină, pe canapea, în spate, locul din mijloc, atât la venire, cât și la plecarea de la discotecă. Lângă martoră au stat, în partea dreaptă, martorul I.L. și în partea stângă martorul A.C. Inculpatul a ocupat locul din față dreapta la venire și la plecarea din discotecă, iar după conflict s-a urcat la volan, conducând autoturismul până în Brăila. Lângă inculpat, în față, a stat martorul A.C.I. care condusese autoturismul său până în momentul producerii accidentului. La urcarea în mașină, când au plecat de la discotecă, inculpatul L.P. avea în mână o sticlă începută cu vin alb din care a băut în mașină, dând-o pe rând și celorlalți doi martori aflați pe bancheta din spate.
După impactul autoturism – moped, inculpatul L.P. a coborât de pe locul dreapta față, având sticla în mână. La scurt timp, în conflictul inculpatului cu victima, martorul A.C.I. a auzit zgomot de sticlă spartă. Pe drum spre Brăila, martorul A.C.I. a văzut că inculpatul L.P., aflat la volan, era murdar de sânge pe palma dreaptă, între degetul mare și arătător. Inculpatul i-a spus că s-a tăiat la mână când a lovit-o pe victimă cu sticla în cap. De pe volan a fost recoltată o probă de sânge, însă cantitatea s-a dovedit a fi insuficientă pentru determinarea grupei de sânge. După agresarea părții vătămate, inculpatul L.P. a mers la mașină, urcându-se la volan și părăsind locul faptei. Inculpatul L.P.
a declarat că a întâmpinat-o pe victimă pe porțiunea dintre șosea și gardul unei case, că s-au îmbrâncit, agresat reciproc și tăvălit cu victima. În timp ce aceasta se afla căzută, inculpatul s-a urcat cu genunchii peste ea și a lovit-o cu o sticlă în zona capului, spărgându-se sticla. Gâtul sticlei l-a aruncat pe iarbă. Dezorientat și dezechilibrat, inculpatul s-a prins de gardul unei case, rupând o porțiune (un panou de 32 kg) din gard. Inculpatul, aflat cu spatele la gard, a mai lovit victima cu piciorul de 2 ori în zona șalelor (abdominală), aceasta fiind căzută cu fața în sus și lungită aproape de baza gardului. Inculpatul a călcat peste victimă cu piciorul și, în urma sa, gardul a căzut acoperind victima.
Inculpatul a călcat peste gard și victimă cu picioarele, în mod repetat, comprimând corpul și capul victimei. Inculpatul a mai declarat că, în acest timp, l-a văzut pe martorul A.C. lângă el și l-a auzit strigându-i „Haide, mă, lasă-l! Haide să mergem!”. În contradictoriu cu inculpatul, martorii A.C. și I.L. au declarat că inculpatul a rupt gardul, l-a prăvălit peste victimă și că în mod intenționat a călcat peste gard, lovind cu picioarele ca și cum ar lovi cu talpa, cu călcâiul. De asemenea, acțiunea violentă a încetat când inculpatul a fost chemat și tras de brațe de către martorul A.C. Inculpatul s-a urcat la volan, în timp ce toți însoțitorii săi se aflau în mașină, mai puțin martorul A.C.
Inculpatul a condus autoturismul până în Brăila, la un chioșc non-stop, unde au făcut cumpărături (țigări, apă, biscuiți). Aici, inculpatul s-a spălat pe mâini, deoarece era murdar de sânge și, totodată, a observat că la partea din față a mașinii lipsește plăcuța cu numărul de înmatriculare. Inculpatul și martorul au constatat că mașina lor prezintă și avarii ușoare la partea din față (motor și aripă). Au hotărât să se întoarcă la locul faptei pentru a recupera tăblița cu numărul mașinii. Au lăsat mașina lor la Plaja Lipovenească și cu mașina fratelui său, L.I., marca „Dacia 1300”, au plecat spre comuna U. Martora Ș.A. a fost lăsată pe drum acasă în Brăila. Pe șoseaua spre localitatea U., s-au întâlnit cu o ambulanță a Serviciului Județean de Ambulanță Brăila și apoi mașina lor, condusă de inculpat, a fost depășită de o mașină a poliției.
De teamă să nu fie identificați, au renunțat să ajungă la locul faptei și s-au întors la Brăila. În zona Piața Concordia, mașina „Dacia 1300” s-a defectat și inculpatul împreună cu ceilalți trei martori au luat un taxi până acasă la martorul A.C., când afară începuse să se lumineze de ziuă. Acasă la martorul A.C. au stat circa jumătate de oră și au discutat despre faptele săvârșite. Inculpatul a precizat că nu le-a spus martorilor despre faptul că în conflictul cu victima a dezarmat-o pe aceasta de un cuțit, pe care ulterior l-a aruncat în apa Dunării, în zona Plaja Lipovenească și nici despre faptul că a fost lovit – tăiat cu cuțitul de partea vătămată. Inculpatul a fost examinat medico-legal după data arestării – 26 iunie 2009, orele 14.
Fratele său, L.I., a prezentat certificatul medico-legal nr. 542 din 26 iunie 2009, eliberat la data de 30 iunie 2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila, din care rezultă că inculpatul L.P. prezintă leziuni produse prin lovire de corp dur și acțiunea unui corp dur cu margine tăioasă. Leziunile au o vechime diferită și datează de 4-6 zile și nu necesită îngrijiri medicale. Conform raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 155/A/2009 din 22 iunie 2009, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Brăila, moartea victimei J.M. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin compresie cranio–cervicală și toraco–abdominală între corpuri plan dure, survenită la data de 21 iunie 2009. În afara leziunilor prin compresie, constând în zone escoriate multiple, infiltrat sanguin al peretelui toracic constituțional deformat, s-au mai constatat: mică plesnitură hepatică și fractură apofiză vertebrală spinoasă (leziune de smulgere consecutivă unei contracții musculare brutale), escoriații liniare, plagă tăiată suprascapulară superficială, infiltrat sanguin pericranian și o zonă de hemoragie meningee restrânsă, leziuni produse prin zgâriere, acțiunea unui corp dur de tip tăietor – înțepător (posibil ciob de sticlă) și respectiv prin lovire activă cu un corp dur cu puțin timp înainte de instalarea morții, ce nu au legătură de cauzalitate cu aceasta (pentru vindecarea lor, în caz de supraviețuire, victima ar fi necesitat maximum 15 zile îngrijiri medicale). Sângele recoltat de la cadavru este de grupa B și conține 1 g ‰ alcool. Fapta inculpatului L.P. care, la data de 20/21 iunie 2009 orele 3.30–4.00, pe fondul consumului de alcool și în conflict provocat spontan cu victima J.M., pe strada principală a DJ 202 B din comuna T., județul Brăila, a lovit victima în mod repetat cu corpuri dure (pumn și picior), doborând-o la pământ și peste care a trântit un panou scânduri (lungime 2,5 m, înălțime 1,50 m, greutate 32 kg) rupt din gardul părții vătămate N.E., călcând și lovind cu picioarele, producându-i victimei leziuni corporale traumatice prin compresie cranio–cervicală și toraco–abdominală între corpuri plan dure, leziuni care au determinat moartea imediată a victimei, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Inculpatul L.P. a recunoscut că a avut o altercație cu victima M.J., că a lovit-o și că aceasta a decedat ca urmare a loviturilor primite, dar a solicitat ca încadrarea juridică dată faptei pentru care urmează a fi condamnat, să fie aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. iar nu de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum s-a dispus trimiterea sa în judecată, cerând aplicarea dispozițiile art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice. Instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, cu motivarea că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este, prin rezultatul ei, o formă de omucidere praeterintenționată, pentru că rezultatul, adică moartea victimei, a depășit intenția făptuitorului, fiindu-i imputabilă numai cu titlu de culpă. În cazul de față, s-a apreciat că, prin modul în care a acționat inculpatul L.P., intenția a fost indirectă, fapt rezultat din actele medicale aflate la dosar, inclusiv din raportul nr. 20455 din 18 mai 2010, întocmit de I.M.L. Iași și confirmat prin punctul de vedere al Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale, prin care se concluzionează că moartea victimei M.J. s-a datorat, cel mai probabil, comprimării corpului între două planuri (sol și panou gard). Totodată, se arată că este puțin probabil ca victima să fi decedat în momentul impactului extremității cefalice cu solul. Instanța de fond a readministrat probele din faza de urmărire penală, efectuându-se în plus o expertiză medico-legală la I.M.L. Iași. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont, pe lângă gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii deduse judecății, și de persoana inculpatului L.P. Prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului L.P. circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate (acte și martori) nu a rezultat că victima ar fi avut un cuțit asupra ei cu care l-ar fi lovit pe inculpat. Astfel, niciunul din martori nu a văzut un cuțit la victimă sau urme de sânge la inculpat după ce acesta a urcat în mașină. Cu toate acestea, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. pentru următoarele motive: 1) inculpatul L.P. este la primul impact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, este căsătorit și are un copil minor dintr-o altă legătură cu o altă persoană decât soția sa; 2) a fost de acord cu despăgubirea părților civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat, achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei; 3) după săvârșirea infracțiunii a cărei victimă a fost M.J., a revenit din Italia, predându-se organelor de urmărire penală, a regretat și recunoscut săvârșirea faptei. Pentru aceste motive, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul pedepsei ce va fi aplicată sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se totodată și o pedeapsă complementară. Având în vedere faptul că inculpatul L.P. a fost de acord cu plata sumelor solicitate de părțile civile, s-a făcut aplicarea principiului disponibilității, iar acesta a fost obligat la suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale și la câte 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă (M.J. și J.M.), constatându-se că inculpatul a mai achitat în cursul judecății suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale către părțile civile. Totodată, s-a constatat că numita N.E. nu s-a constituit parte civilă din actele dosarului, rezultând că aceasta a fost despăgubită de familia inculpatului cu contravaloarea gardului distrus în cursul altercației. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, părțile civile M.J. și J.M. și inculpatul L.P. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de apel s-a invocat, în principal, faptul că instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a răspunderii penale, reținând în mod nejustificat circumstanțe atenuante. S-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, urmarea produsă și atitudinea inculpatului. Motivul de nelegalitate invocat a vizat faptul că în mod eronat s-a constatat că partea vătămată nu a avut pretenții civile în cauză. În condițiile în care martora N.E. a fost audiată în calitate de martor, instanța de fond nu trebuia să facă referire la această persoană ca având calitate de parte vătămată deoarece martora nu avea nicio legătură cu fapta de omor comisă de inculpat. Părțile civile M.J. și J.M. au criticat hotărârea pentru motive de netemeinicie. S-a invocat că instanța de fond a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate, ținând cont de gravitatea deosebită a faptei, modalitățile în care a fost săvârșită precum și atitudinea inculpatului. Inculpatul a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate. Ca un prim motiv, s-a invocat faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. - loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. S-a susținut că în cauză nu se poate vorbi de existența intenției indirecte, motivat de faptul că așa cum a acționat, inculpatul L.P. nu a urmărit sub nicio formă suprimarea vieții victimei ci doar lovirea acestuia, starea de ebrietate în care se afla și amenințarea exercitată de victimă, care avea în mână un cuțit, fiind de natură să-l determine a se considera el însuși în pericol. Față de toate acestea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Un al doilea motiv de apel invocat a vizat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., arătându-se că victima J.M. l-a agresat pe inculpat, iar acesta a fost obligat să se apere, deposedând victima de cuțitul cu care era înarmată, văzând intenția acesteia de a folosi cuțitul pentru a-l lovi. Prin decizia penală nr. 261/A din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și de părțile civile M.J. și J.M., s-a desființat în parte sentința penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, s-a majorat de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului L.P. prin sentința apelată pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., menținând circumstanțele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul L.P. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. S-a înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate următoarea dispoziție: ”Ia act că partea vătămată N.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză”. S-a constatat că numita N.E. nu are calitatea de parte civilă. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.P. împotriva aceleiași sentințe penale, menținându-se starea de arest a inculpatului. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul L.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice date faptei și a individualizării pedepsei, inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., precum și reducerea pedepsei ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., iar parchetul aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse majorate care să corespundă pericolului social și atitudinii procesuale a inculpatului. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește critica vizând greșita încadrare juridică dată primei fapte, Înalta Curte constată că ambele instanțe – de fond și apel –, pe baza situației de fapt recunoscută, de altfel, de inculpat, au apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., iar nu cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere criterii obiective precum: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea și numărul loviturilor, regiunea corpului vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că latura subiectivă rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, acesta lovind victima cu pumnii și picioarele, cu o sticlă în cap, trântind apoi peste aceasta un panou de gard și lovind cu picioarele peste panou, în zone vitale ale corpului (toraco-abdominală și cap), părăsind locul faptei la intervenția unui martor, fără a fi interesat de starea victimei; coroborând aceste aspecte cu starea de ebrietate în care inculpatul, rezultă că acesta, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a prevăzut acest rezultat, acceptând posibilitatea producerii lui, acționând astfel cu intenție indirectă, specifică infracțiunii de omor. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, ce se caracterizează prin aceea că lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă – moartea victimei – se produce din culpa făptuitorului, altfel spus făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă. În speță, intenția de a ucide cu care a acționat inculpatul rezultă în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, respectiv: instrumentul folosit, regiunea vizată, numărul și intensitatea loviturilor, atitudinea inculpatului după producerea faptei, astfel cum au fost relevate mai sus, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul, prin modul în care acționat, a prevăzut moartea victimei și a urmărit acest rezultat sau, într-o ipoteză mai favorabilă, doar a acceptat producerea lui.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat, întrucât nu sunt întrunite cerințele cerute de lege, respectiv: infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unor puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; ori, în cauză, așa cum corect au constatat și instanța de fond și cea de apel , inculpatul nu a reușit să probeze că victima a avut în mână un cuțit, revenirile asupra declarațiilor inițiale a unora dintre martori, prieteni ai inculpatului, fiind apreciate ca subiective, restul probelor administrate în cauză nerelevând că victima ar fi avut asupra sa un cuțit cu care să-l fi amenințat pe inculpat. De altfel, nici apărarea inculpatului în sensul că nu a relatat martorilor acest aspect, precum și că a dezarmat victima și a aruncat cuțitul în Dunăre, nu este plauzibilă, fiind evident doar o încercare de diminuare a răspunderii penale.
În ceea ce privește recursul parchetului, ce vizează înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen. fiind reținute motivat în favoarea inculpatului de instanța de fond. Astfel, pe lângă lipsa antecedentelor penale – care într-adevăr nu constituie în sine o circumstanță atenuantă -, s-a reținut că inculpatul provine dintr-o familie organizată, are un copil minor, a fost de acord cu despăgubirea părților civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat, achitând o parte din prejudiciu în timpul judecării cauzei, s-a predat organelor de urmărire penală și a regretat fapta comisă, pe care a și recunoscut-o în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., toate acestea constituind elemente suficiente pentru a justifica recunoașterea ca și circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen.
Sub aspectul solicitării inculpatului de a i se reduce pedeapsa ca urmare a împrejurării că, la termenul de soluționare a recursului, a înțeles să se prevaleze de dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Având în vedere și deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., constatându-se că dispozițiile art. 320 1 sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport și de poziția inculpatului care la termenul de soluționare a recursului a înțeles să se prevaleze de dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile limite (între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare), ținând seama de modul de operare, contextul derulării faptei și mobilul acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, a căror menținere a fost motivată la pct. 3 [art. 76 alin. (2) C. pen.], constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare făcută de instanța de fond, apreciind totodată că, în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Recursul inculpatului, sub acest aspect, a fost însușit și de parchet, astfel că, doar pentru acest motiv comun, va fi admis și recursul parchetului. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpat și parchet sub aspectul individualizării pedepsei și, pe cale de consecință, va reduce cuantumului pedepsei de la 12 la 8 ani închisoare, ca efect a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același Cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul L.P. împotriva deciziei penale nr. 261/A din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 18 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila și rejudecând. Face aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat la 8 (opt ani închisoare). Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L.P., durata arestării preventive de la 26 iunie 2009 la 21 martie 2012. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.