ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 266/2012 din 28

noiembrie 2012, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul O.V. la pedeapsa

de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și

pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 320

1

C.

proc. pen. precum și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 54 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului O.V. A scăzut din pedeapsa de executat durata

reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la zi.

A dispus prelevarea

de probe biologice potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a admis

acțiunea civilă intentată din oficiu de procuror și, în consecință, a obligat

inculpatul O.V. la plata către părțile vătămate I.M.C., I.F.C. și I.A.l., a

sumei de 350 RON pentru fiecare cu titlu de prestație periodică până la vârsta

de 18 ani; respective suma de 10.000 RON către cele trei părți vătămate

reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat inculpatul

O.V. la plata sumei de 3.500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

A dispus avansarea

din fondurile MJ a sumei de 300 RON onorariu pentru avocat din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 1197/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în

judecată inculpatul O.V., deținut în Penitenciarul Focșani, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

În fapt s-a reținut

că în cursul anului 2004 O.V. a cunoscut-o pe numita P.I.B., întrucât aceștia

locuiau în același bloc, situat în orașul Râșnov, județul Brașov, iar victima o

vizita la domiciliu pe soția inculpatului.

Deși, P.I.B. avea o

relație de concubinaj la momentul respectiv cu numitul I.M.C., începând cu anul

2005 victima a început să întrețină relații intime cu inculpatul, care era și

el căsătorit.

Astfel, din conviețuirea

victimei cu numitul I.M.C. au rezultat minorii I.M.C., în vârstă de 10 ani și

I.F.C. în vârstă de 8 ani, iar din relația cu inculpatul a rezultat minorul

I.A.I., în vârstă de 5 ani. În anul 2008, I.M.C. a înstrăinat o garsonieră din

orașul Râșnov, județul Brașov și a cumpărat o casă în județul Vrancea, unde s-a

mutat împreună cu P.I.B. și cei trei copii minori.

Din acest motiv

victima și inculpatul nu au avut nici un fel de relații până în toamna anului

2011, când P.I.B. l-ar fi contactat telefonic pe O.V. și i-ar fi propus să

înceapă o relație de concubinaj.

O.V. deținea și el o

garsonieră în orașul Râșnov, pe care a înstrăinat-o în, vara acelui an, iar cu

o parte din banii obținuți s-a înțeles cu I.M.C. să-i achite contravaloarea

casei cumpărate de cel din urmă în județul Vrancea, cu intenția de a începe să

conviețuiască împreună cu P.I.B., concubinul acesteia fiind de acord cu

propunerea inculpatului.

La începutul lunii

iulie 2012, O.V. s-a mutat din orașul Râșnov în locuința numitului I.M.C., începând

o relație de concubinaj cu victima P.I.B.

În perioada care a

urmat s-au ivit neînțelegeri între O.V. și P.I.B. întrucât, potrivit

susținerilor inculpatului, victima dorea să reia relația cu fostul concubin.

Pe acest fond, în

noaptea de 15/16 iulie 2012, în jurul orei 23.00 - 23.30, în timp ce se afla

într-o cameră a locuinței, respectiv în pat, uitându-se la televizor,

inculpatul și victima au început unele discuții în contradictoriu, vizând

relația lor, împrejurare în care O.V. a apucat-o cu mâna dreaptă de gât pe

numita P.I.B., ridicându-se deasupra ei și presând (comprimând) energic în zona

respectivă, până când aceasta a decedat. În numai câteva minute O.V. a plecat

cu autoturismul propriu în orașul Râșnov, județul Brașov pentru a-și vizita cei

doi copii ai săi din căsătoria anterioară, după care în dimineața de 16 iulie

2012 s-a deplasat la unitatea de poliție din această localitate, unde s-a

autodenunțat.

Pentru lămurirea

cauzelor și împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului

de către specialiștii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală

Vrancea, prin raportul nr. 132/A2012 concluzionându-se astfel:

- moartea numitei

P.I.B. a fost violentă;

- cauza medicală a

morții a fost insuficiența cardio- respiratorie acută consecutivă a unei

asfixii mecanice prin sugrumare;

- leziunile

traumatice (externe și interne) constatate la nivelul gâtului pledează pentru

hetero- agresiune, respectiv comprimarea energetică a elementelor anatomice ale

gâtului (vase de sânge, căi respiratorii) cu mijloace specifice omului;

- între leziunile

traumatice constatate la autopsie și deces există legătură de cauzalitate

directă, necondiționată;

- în momentul

decesului sângele și urina numitei P.I.B. nu conțineau alcool etilic;

- decesul poate data

din seara zilei de 15 iulie 2012.

Prin Adresa nr. 2084

din 10 octombrie 2012, Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale

s-a comunicat faptul că este de acord cu actul de constatare medico-legală nr.

132/A/2012 efectuat de S.M.L. Vrancea, care sunt științific elaborate și bazate

pe datele medicale inserate în conținutul actului.

Fiind audiat,

inculpatul O.V. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului O.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Situația de fapt a

rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză

respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor,

raport de constatare medico-legală, înscrisuri coroborate cu declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului.

De asemenea, cu

ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate mai multe resturi de țigară

dintr-o scrumieră, o cutie de bere de 0,5 I marca „GB", de pe care s-a

prelevat o urmă papilară aparținând inculpatului și probe de natură biologică.

Referitor la forma de

vinovăție, instanța a reținut intenția indirectă, având în vedere următoarele

aspecte:

Modul în care a

acționat autorul, respectiv fără a aplica multiple lovituri victimei și fără a

se folosi de obiecte, puteau duce inevitabil la deces. în același sens s-a aut

în vedere și relația dintre inculpat și victimă, precum și faptul că incidentul

a fost spontan, iar O.V. nu a avut un scop anume pentru a comite' fapta de

omor, reacționând pe fondul unei stări de nervozitate.

La individualizarea

pedepsei inculpatului s-a ținut seama de: gradul ridicat de pericol social al

faptei (ce rezultă din însăți natura faptelor și modul cum a fost comisă),

urmările produse (decesul victimei), lipsa antecedentelor penale, coroborate cu

persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul

procesului penal.

Față de cele

menționate, instanța a apreciat că scopul sancționator și educativ ai pedepsei

poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special

prevăzut de lege, după aplicarea reducerii prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, s-a

aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art.

65 alin. (1) și (2) C. pen.

Pe latura civilă,

acțiunea civilă a fost intentată și exercitată din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 17 și 18 C. proc. pen., de către procuror.

Astfel,

reprezentantul parchetului a solicitat prestație periodică până la majoratul

minorilor în cuantumul de 5% din salariul minim pe economie și daune morale,

sume cu care inculpatul a fost acord.

Prin urmare, având în

vedere prejudiciul material suferit de părțile vătămate, prin lipsa veniturilor

necesare îngrijirii curente, cât și prejudiciul moral suferit de acestea,

respectiv suferința pricinuită prin decesul mamei, prejudiciu ce nu poate fi

acoperit decât printr-o compensație pecuniară, precum și poziția inculpatului

care a fost de acord cu achitarea acestui prejudiciu, instanța, în temeiul art.

14 C. proc. pen., a obligat inculpatul la despăgubiri civile, către părțile

vătămate, respectiv prestație periodică și daune morale.

Împotriva Sentinței

penale nr. 9/A/10 ianuarie 2013 a declarat apel inculpatul O.V. criticând-o ca

nelegală deoarece în mod greșit prima instanță a reținut că el a acționat cu

intenția de a ucide victima.

Totodată, inculpatul,

prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat netemeinicia hotărârii apelate

sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că s-ar fi justificat

reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., constând în lipsa antecedentelor

penale, buna conduită avută anterior și atitudinea procesuală sinceră și

cooperantă.

Examinând cauza în

raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.

371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că

prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului O.V., iar încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta a fost

stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Având în vedere

modalitatea în care inculpatul a acționat - apucând-o pe victimă cu mâna

dreaptă de gât, ridicându-se deasupra ei și comprimând energic zona respectivă

până când victima a decedat - instanța de prim control judiciar a apreciat că

incuipatul a prevăzut rezultatul faptei sale și că, chiar dacă nu i-a urmărit,

a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Prin urmare, forma de

vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta este intenția indirectă, așa cum

corect a reținut prima instanță, astfel că motivul de apel care vizează acest

aspect este nefondat.

Totodată, a fost

apreciată nefondată și critica formulată de inculpat, cu privire lă cuantumul

pedepsei ce i-a fost aplicată.

Sub acest aspect,

instanța de prim control judiciar a reținut că la individualizarea pedepsei

prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținând cont atât de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea

și de împrejurările în care a fost săvârșită, de limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, reduse cu o treime, conform prevederilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., cât și de aspectele referitoare la persoana inculpatului.

În raport cu gradul

concret de pericol social al infracțiunii de omor săvârșită de inculpatul O.V.,

a considerat că nu se justifică reținerea, drept circumstanțe atenuante, a unor

aspecte pozitive privind persoana acestuia, cum ar fi: lipsa antecedentelor

penale, buna conduită avută anterior și atitudinea procesuală sinceră.

Deși nu au fost

reținute drept circumstanțe atenuante, aceste aspecte favorabile privind

persoana inculpatului nu au fost ignorate de prima instanță, ci au fost avute

în vedere la individualizarea pedepsei, în context cu celelalte criterii

prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin urmare, instanța

de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată

inculpatului O.V. este just dimensionată, fiind aptă să îndeplinească scopul și

funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune a fi modificată.

Împotriva Deciziei

penale nr. 9/A din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați a declarat recurs de inculpatul O.V., criticând-o pentru netemeinicie.

În susținerea

recursului inculpatul a arătat faptul că în mod greșit instanța de apel nu a

reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen. și circumstanțele personale și astfel pedeapsa aplicată să fie

redusă corespunzător și orientată spre minimul special.

Față de motivele de

recurs invocate de inculpat și circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. precum și din oficiu prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recurs uf fondat cu următoarele

distincții:

Situația de fapt

reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina sa acesta de altfel fiind judecat în baza procedurii simplificate

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește

procesul de individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte va reține că

acesta privește deopotrivă stabilirea și aplicarea pedespei dar și adaptarea

acesteia în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea

și persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă

funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ, de exemplaritate și

de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea

deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de

exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei

aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei

prevăzute pentru respectiva infracțiune, astfel încât în procesul de

individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare

la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul

de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Circumstanțele

atenuante sunt fapte sau împrejurări prevăzute de lege sau lăsate la aprecierea

instanței care, deși nu înlătură caracterul penal al faptei, relevă un pericol

social redus al acesteia sau o periculozitate redusă a făptuitorului și care

permit judecătorului să aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Individualizarea

pedepselor trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura

și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile

și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost

vătămate prin comiterea infracțiunii.

Conform art. 72 alin.

(1) C. pen., „La stabilirea și aplicare a pedepsei se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixat în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală." Art. 74 C. pen. cuprinde împrejurări de fapt care raportate -la

cauza pendinte, pot dobândi prin aprecierea instanței valențe atenuante.

Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante

nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în

asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o

asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret, satisface

imperativul justei individualizări a pedepsei.

Față de critica formulată

de recurentul inculpat referitor la faptul că instanța de fond și instanța de

prim control judiciar, în mod nejustificat nu au reținut circumstanțele

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., Înalta Curte apreciază că

aceasta este neîntemeiată.

Înalta Curte constată

că, în mod corect instanțele au realizat o analiză de ansamblu a activității

infracționale și, raportat la aceasta, au apreciat asupra oportunității

reținerii bunei conduite a infractorului anterioară săvârșirii faptei, ca circumstanță

atenuantă.

Lipsa antecedentelor

penale reprezintă o stare de normalitate, inculpatul înțelegând să aibă un

comportament social integrat care caracterizează o societate bazată pe

respectarea principiilor statului de drept.

În ceea ce privește

atitudinea sinceră în fața organelor de urmărire penale și recunoașterea

faptelor, Înalta Curte apreciază că nici acestea nu pot fi reținute ca

circumstanțe atenuante, în condițiile în care acestora li s-a dat deja efect

prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen. În procesul de individualizare a pedespei nu se poate da efect dublu

aceleiași circumstanțe, iar reținerea procedurii simplificate reglementată de

prevederile legale anterior menționate, are prioritate față de reținerea acestei

situații ca circumstanță atenuantă.

Spre deosebire de

circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 73 C. pen., împrejurările

enunțate cu titlu de exemplu de art. 74 C. pen., reprezintă o facultate din

partea instanței care poate sau nu să le aprecieze ca și circumstanțe atenuante

și astfel să le dea eficiență în contextul art. 76 C. pen. sau pot constitui

împrejurări în favoarea infractorului care, în procesul de individualizare a

pedepsei, să conteze în aprecierea orientării cuantumului stabilit. spre o

limită sau alta, precum și modalitatea de executare a acesteia.

Înalta Curte

apreciază că față de inculpat se impune totuși, ca în procesul de

individualizare a pedepsei să se aibă în vedere, conduita anterioară săvârșirii

faptei, lipsa antecedentelor penale și faptul că are în întreținere copii

minori și astfel pedeapsa aplicată să fie diminuată la o durată de 9 ani

închisoare, aceasta fiind suficientă pentru a îndeplini imperativele scopului

său și anume reeducarea inculpatului și conștientizarea acestuia cu privire la

fapta și consecințele acesteia.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să admită recursul, să caseze Decizia penală recurată și, în

parte, Sentința penală nr. 266 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și,

rejudecând:

În baza art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., va

condamna pe inculpatul O.V. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Va aplica pedeapsa

complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

16 iulie 2012 la 05 martie 2013.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate cu judecarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 10 ianuarie

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează Decizia

penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 266 din 28 noiembrie 2012 a

Tribunalului Vrancea și, rejudecând:

În baza art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnă pe inculpatul O.V. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Aplică pedeapsa

complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie

2012 la 05 martie 2013.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 100 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 05 martie 2013.

Procesat de GGC - LM