ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2013

Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 266/2012 din 28 noiembrie 2012, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul O.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 320 1 C. proc. pen. precum și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 54 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. A menținut arestarea preventivă a inculpatului O.V. A scăzut din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la zi.

A dispus prelevarea de probe biologice potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a admis acțiunea civilă intentată din oficiu de procuror și, în consecință, a obligat inculpatul O.V. la plata către părțile vătămate I.M.C., I.F.C. și I.A.l., a sumei de 350 RON pentru fiecare cu titlu de prestație periodică până la vârsta de 18 ani; respective suma de 10.000 RON către cele trei părți vătămate reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale. A obligat inculpatul O.V. la plata sumei de 3.500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. A dispus avansarea din fondurile MJ a sumei de 300 RON onorariu pentru avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1197/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul O.V., deținut în Penitenciarul Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

În fapt s-a reținut că în cursul anului 2004 O.V. a cunoscut-o pe numita P.I.B., întrucât aceștia locuiau în același bloc, situat în orașul Râșnov, județul Brașov, iar victima o vizita la domiciliu pe soția inculpatului. Deși, P.I.B. avea o relație de concubinaj la momentul respectiv cu numitul I.M.C., începând cu anul 2005 victima a început să întrețină relații intime cu inculpatul, care era și el căsătorit. Astfel, din conviețuirea victimei cu numitul I.M.C. au rezultat minorii I.M.C., în vârstă de 10 ani și I.F.C. în vârstă de 8 ani, iar din relația cu inculpatul a rezultat minorul I.A.I., în vârstă de 5 ani. În anul 2008, I.M.C. a înstrăinat o garsonieră din orașul Râșnov, județul Brașov și a cumpărat o casă în județul Vrancea, unde s-a mutat împreună cu P.I.B.

și cei trei copii minori. Din acest motiv victima și inculpatul nu au avut nici un fel de relații până în toamna anului 2011, când P.I.B. l-ar fi contactat telefonic pe O.V. și i-ar fi propus să înceapă o relație de concubinaj. O.V. deținea și el o garsonieră în orașul Râșnov, pe care a înstrăinat-o în, vara acelui an, iar cu o parte din banii obținuți s-a înțeles cu I.M.C. să-i achite contravaloarea casei cumpărate de cel din urmă în județul Vrancea, cu intenția de a începe să conviețuiască împreună cu P.I.B., concubinul acesteia fiind de acord cu propunerea inculpatului. La începutul lunii iulie 2012, O.V. s-a mutat din orașul Râșnov în locuința numitului I.M.C., începând o relație de concubinaj cu victima P.I.B.

În perioada care a urmat s-au ivit neînțelegeri între O.V. și P.I.B. întrucât, potrivit susținerilor inculpatului, victima dorea să reia relația cu fostul concubin. Pe acest fond, în noaptea de 15/16 iulie 2012, în jurul orei 23.00 - 23.30, în timp ce se afla într-o cameră a locuinței, respectiv în pat, uitându-se la televizor, inculpatul și victima au început unele discuții în contradictoriu, vizând relația lor, împrejurare în care O.V. a apucat-o cu mâna dreaptă de gât pe numita P.I.B., ridicându-se deasupra ei și presând (comprimând) energic în zona respectivă, până când aceasta a decedat. În numai câteva minute O.V. a plecat cu autoturismul propriu în orașul Râșnov, județul Brașov pentru a-și vizita cei doi copii ai săi din căsătoria anterioară, după care în dimineața de 16 iulie 2012 s-a deplasat la unitatea de poliție din această localitate, unde s-a autodenunțat.

Pentru lămurirea cauzelor și împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către specialiștii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul nr. 132/A2012 concluzionându-se astfel: - moartea numitei P.I.B. a fost violentă; - cauza medicală a morții a fost insuficiența cardio- respiratorie acută consecutivă a unei asfixii mecanice prin sugrumare; - leziunile traumatice (externe și interne) constatate la nivelul gâtului pledează pentru hetero- agresiune, respectiv comprimarea energetică a elementelor anatomice ale gâtului (vase de sânge, căi respiratorii) cu mijloace specifice omului; - între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; - în momentul decesului sângele și urina numitei P.I.B.

nu conțineau alcool etilic; - decesul poate data din seara zilei de 15 iulie 2012. Prin Adresa nr. 2084 din 10 octombrie 2012, Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale s-a comunicat faptul că este de acord cu actul de constatare medico-legală nr. 132/A/2012 efectuat de S.M.L. Vrancea, care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale inserate în conținutul actului. Fiind audiat, inculpatul O.V. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului O.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. Situația de fapt a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, raport de constatare medico-legală, înscrisuri coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

De asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate mai multe resturi de țigară dintr-o scrumieră, o cutie de bere de 0,5 I marca „GB", de pe care s-a prelevat o urmă papilară aparținând inculpatului și probe de natură biologică. Referitor la forma de vinovăție, instanța a reținut intenția indirectă, având în vedere următoarele aspecte: Modul în care a acționat autorul, respectiv fără a aplica multiple lovituri victimei și fără a se folosi de obiecte, puteau duce inevitabil la deces. în același sens s-a aut în vedere și relația dintre inculpat și victimă, precum și faptul că incidentul a fost spontan, iar O.V. nu a avut un scop anume pentru a comite' fapta de omor, reacționând pe fondul unei stări de nervozitate.

La individualizarea pedepsei inculpatului s-a ținut seama de: gradul ridicat de pericol social al faptei (ce rezultă din însăți natura faptelor și modul cum a fost comisă), urmările produse (decesul victimei), lipsa antecedentelor penale, coroborate cu persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal. Față de cele menționate, instanța a apreciat că scopul sancționator și educativ ai pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special prevăzut de lege, după aplicarea reducerii prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (1) și (2) C. pen.

Pe latura civilă, acțiunea civilă a fost intentată și exercitată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și 18 C. proc. pen., de către procuror. Astfel, reprezentantul parchetului a solicitat prestație periodică până la majoratul minorilor în cuantumul de 5% din salariul minim pe economie și daune morale, sume cu care inculpatul a fost acord. Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de părțile vătămate, prin lipsa veniturilor necesare îngrijirii curente, cât și prejudiciul moral suferit de acestea, respectiv suferința pricinuită prin decesul mamei, prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât printr-o compensație pecuniară, precum și poziția inculpatului care a fost de acord cu achitarea acestui prejudiciu, instanța, în temeiul art. 14 C. proc.

pen., a obligat inculpatul la despăgubiri civile, către părțile vătămate, respectiv prestație periodică și daune morale. Împotriva Sentinței penale nr. 9/A/10 ianuarie 2013 a declarat apel inculpatul O.V. criticând-o ca nelegală deoarece în mod greșit prima instanță a reținut că el a acționat cu intenția de a ucide victima. Totodată, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că s-ar fi justificat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., constând în lipsa antecedentelor penale, buna conduită avută anterior și atitudinea procesuală sinceră și cooperantă.

Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului O.V., iar încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale. Având în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat - apucând-o pe victimă cu mâna dreaptă de gât, ridicându-se deasupra ei și comprimând energic zona respectivă până când victima a decedat - instanța de prim control judiciar a apreciat că incuipatul a prevăzut rezultatul faptei sale și că, chiar dacă nu i-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Prin urmare, forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta este intenția indirectă, așa cum corect a reținut prima instanță, astfel că motivul de apel care vizează acest aspect este nefondat. Totodată, a fost apreciată nefondată și critica formulată de inculpat, cu privire lă cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată. Sub acest aspect, instanța de prim control judiciar a reținut că la individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și de împrejurările în care a fost săvârșită, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cât și de aspectele referitoare la persoana inculpatului. În raport cu gradul concret de pericol social al infracțiunii de omor săvârșită de inculpatul O.V., a considerat că nu se justifică reținerea, drept circumstanțe atenuante, a unor aspecte pozitive privind persoana acestuia, cum ar fi: lipsa antecedentelor penale, buna conduită avută anterior și atitudinea procesuală sinceră. Deși nu au fost reținute drept circumstanțe atenuante, aceste aspecte favorabile privind persoana inculpatului nu au fost ignorate de prima instanță, ci au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, în context cu celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. Prin urmare, instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului O.V.

este just dimensionată, fiind aptă să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune a fi modificată. Împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați a declarat recurs de inculpatul O.V., criticând-o pentru netemeinicie. În susținerea recursului inculpatul a arătat faptul că în mod greșit instanța de apel nu a reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și circumstanțele personale și astfel pedeapsa aplicată să fie redusă corespunzător și orientată spre minimul special. Față de motivele de recurs invocate de inculpat și circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. precum și din oficiu prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recurs uf fondat cu următoarele distincții: Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa acesta de altfel fiind judecat în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește procesul de individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte va reține că acesta privește deopotrivă stabilirea și aplicarea pedespei dar și adaptarea acesteia în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea și persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ, de exemplaritate și de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Circumstanțele atenuante sunt fapte sau împrejurări prevăzute de lege sau lăsate la aprecierea instanței care, deși nu înlătură caracterul penal al faptei, relevă un pericol social redus al acesteia sau o periculozitate redusă a făptuitorului și care permit judecătorului să aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Individualizarea pedepselor trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii. Conform art. 72 alin. (1) C. pen., „La stabilirea și aplicare a pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixat în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală." Art. 74 C. pen.

cuprinde împrejurări de fapt care raportate -la cauza pendinte, pot dobândi prin aprecierea instanței valențe atenuante. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei. Față de critica formulată de recurentul inculpat referitor la faptul că instanța de fond și instanța de prim control judiciar, în mod nejustificat nu au reținut circumstanțele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că, în mod corect instanțele au realizat o analiză de ansamblu a activității infracționale și, raportat la aceasta, au apreciat asupra oportunității reținerii bunei conduite a infractorului anterioară săvârșirii faptei, ca circumstanță atenuantă. Lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate, inculpatul înțelegând să aibă un comportament social integrat care caracterizează o societate bazată pe respectarea principiilor statului de drept. În ceea ce privește atitudinea sinceră în fața organelor de urmărire penale și recunoașterea faptelor, Înalta Curte apreciază că nici acestea nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, în condițiile în care acestora li s-a dat deja efect prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. În procesul de individualizare a pedespei nu se poate da efect dublu aceleiași circumstanțe, iar reținerea procedurii simplificate reglementată de prevederile legale anterior menționate, are prioritate față de reținerea acestei situații ca circumstanță atenuantă. Spre deosebire de circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 73 C. pen., împrejurările enunțate cu titlu de exemplu de art. 74 C. pen., reprezintă o facultate din partea instanței care poate sau nu să le aprecieze ca și circumstanțe atenuante și astfel să le dea eficiență în contextul art. 76 C. pen. sau pot constitui împrejurări în favoarea infractorului care, în procesul de individualizare a pedepsei, să conteze în aprecierea orientării cuantumului stabilit.

spre o limită sau alta, precum și modalitatea de executare a acesteia. Înalta Curte apreciază că față de inculpat se impune totuși, ca în procesul de individualizare a pedepsei să se aibă în vedere, conduita anterioară săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale și faptul că are în întreținere copii minori și astfel pedeapsa aplicată să fie diminuată la o durată de 9 ani închisoare, aceasta fiind suficientă pentru a îndeplini imperativele scopului său și anume reeducarea inculpatului și conștientizarea acestuia cu privire la fapta și consecințele acesteia. Așa fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze Decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 266 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și, rejudecând: În baza art. 174 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul O.V. la o pedeapsă de 9 ani închisoare. Va aplica pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 05 martie 2013. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr. 9/A din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează Decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 266 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și, rejudecând: În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul O.V. la o pedeapsă de 9 ani închisoare. Aplică pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 05 martie 2013. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2013. Procesat de GGC - LM