ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
315 din data de 7 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.
174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnată inculpata O.S.V., pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, faptă din data de 29 aprilie 2012, parte
vătămată O.D., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C.
pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 c.p.
s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția
dreptului de a alege și b C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei
hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin.
(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpată.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată
inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la data 9 mai 2012 la
zi.
S-a luat act că părțile vătămate O.T. și N.M.I., nu s-au
constituit părți civile.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost
obligată inculpata la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din
oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut că prin Rechizitoriul nr. 406/P/2012 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei O.S.V.,
cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art.
174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În sarcina acesteia,
s-a reținut pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală că în
data de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 12,00, în timp ce se aflau în locuința
comună din municipiul Câmpina, a sugrumat-o pe victima O.D., tatăl său,
strângând-o de gât cu ambele mâini.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Prahova a reținut această situație de fapt pe baza următoarelor
probatorii administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese verbale
de cercetare la fața locului și planșe foto aferente, raport de expertiza
medico legală de necropsie nr. 222M/30.094.2010 și planșa foto aferentă, raport
de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 379 din 03 mai 2012, declarații
martori O.T., N.M.I., O.M., O.C.M., R.N., S.C.E.M., P.C.D., S.E., V.A., P.I.,
proces verbal cuprinzând listingul telefonic al apelurilor primite/inițiate de
către postul telefonic instalat la locuința comună a victimei și inculpatei,
suport optic cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice purtate urmare
a inițierii apelului de la postul telefonic instalat la locuința inculpatei și
S.N.U.A.U. 112, precum și procesul verbal de redare a acestor convorbiri,
declarații inculpata O.S.V.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În
dimineața zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 10.00, în timp ce se aflau
la locuința comună din municipiul Câmpina, inculpata
O.S.V.
i-a aplicat victimei
O.D., tatăl ei, mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, iar, ulterior, în
aceeași zi, în jurul orelor 12.00, a exercitat din nou acte de violență asupra
victimei, sugrumând-o, provocând în acest mod decesul acesteia.
La
solicitarea inculpatei, la locuința acesteia s-a prezentat învinuitul
D.C.,
care, în lipsa unui
document constatator al decesului, a îmbălsămat cadavrul numitului O.D.,
eliberând apoi un Certificat de îmbălsămare în care a menționat, în fals, ca
îmbălsămarea s-a efectuat urmare a Certificatului constatator al morții
eliberat în data de 30 aprilie 2012 de către doctor C.S., că diagnosticul
stabilit de medic este „Stop cardio respirator” și că îmbălsămarea cadavrului
s-a efectuat la 24 de ore după moarte.
Învinuitul
D.C.
i-a
înmânat inculpatei
O.S.V.
certificatul de îmbălsămare întocmit în fals, în baza
căruia s-a efectuat transportul și depunerea cadavrului la Capela cimitirului de pe str. Bobâlna din mun. Câmpina.
Soții
O.D. și T. au locuit împreuna cu fiica lor, inculpata
O.S.V.,
la locuința din mun.
Câmpina, str. Constantin Dobrogeanu, jud. Prahova. Sora mai mică a inculpatei,
numita N.M.I., este căsătorită cu numitul N.M., are doi copii minori și
locuiește împreună cu soțul său și cei doi copii în mun. București.
Inculpata
O.S.V.
a
fost căsătorită pentru o perioadă de aproximativ un an, în cursul căsătoriei
suferind un avort incomplet în luna a Vl-a de sarcină.
De
aproximativ 2-3 ani, inculpata
O.S.V.
a început să consume alcool în exces, devenind foarte
agresivă față de părinții săi, pe care, în mod repetat, îi lovea și chiar îi
amenința cu moartea.
Această
situație tensionată din familia O. era bine cunoscută de vecinii acestora care,
datorită comportamentului agresiv al inculpatei, nu interveneau în nici un fel,
fiindu-le teamă de aceasta.
Inculpata
a mai fost internată în trecut la Spitalul de Psihiatrie V. pentru comportament
agresiv față de familie, fiind externată de fiecare dată la scurt timp, urmare
a solicitării sale în acest sens, dar și a părinților care nu declarau în fața
autorităților abuzurile la care sunt supuși. O influență majoră în acest sens o
avea chiar victima O.D., acesta refuzând să formuleze plângeri la poliție și să
relateze abuzurile la care sunt supuși.
În
dimineața zilei de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 09.00-10.00, inculpata i-a
cerut tatălui sau, victima O.D., să construiască o cruce din lemn pe care să o
amplaseze la locul de veci pe care îl cumpăraseră la cimitirul din localitate.
Enervată că tatăl său (în vârsta de 85 de ani și invalid, având un picior
amputat de circa 14 ani) nu reușește să construiască crucea respectivă, a
început să îl lovească de mai multe ori cu pumnul în ceafă, episodul fiind
observat și de martorul O.M. (fratele și vecinul victimei), alarmat de
strigătele de ajutor ale numitului O.D.
Tot
în cursul acestui interval de timp, între orele 09.00-10.00, inculpata a
anunțat-o telefonic pe sora sa, numita N.M.I., că mama lor a murit, fără să-i
dea alte amănunte, închizând imediat telefonul. Imediat numita N.M.I. a
încercat de mai multe ori să telefoneze înapoi la locuința părinților săi din
mun. Câmpina, reușind în cele din urmă să discute cu aceștia. A discutat mai
întâi cu tatăl său, victima O.D., care i-a comunicat că se simte foarte rău,
iar apoi a încercat să vorbească și cu mama sa însă aceasta plângea și era
foarte tulburată, neputând dialoga practic cu aceasta.
Ulterior,
în jurul orelor 12.00, în timp ce se aflau în curtea locuinței, lângă șopronul
de lemne, pe fondul nemulțumirilor acumulate de-a lungul timpului față de tatăl
său, inculpata
O.S.V.
l-a
strâns cu ambele mâini de gât, sugrumându-l, provocând în acest fel decesul
acestuia.
A
anunțat-o imediat pe numita O.T. că tatăl său a decedat, fără a-i comunica
faptul că ea este cea care l-a omorât. Numita O.T., văzându-l pe soțul său mort
în curtea locuinței, căzut pe lemnele din dreptul șopronului, a început să
țipe, fiind auzită de numitul O.M., dar și de numitul P.I.
(martor audiat sub a/ta identitate
-
n.n.). Numitul O.M., alarmat de strigătele cumnatei sale, s-a deplasat la
gardul locuinței acesteia, observând că victima era căzută la pământ, lângă
șopronul de lemne, și că numita O.T. stătea în picioare lângă aceasta, strigând
„l-a omorât!”.
Inculpata
O.S.V.
ajutată
de mama sa, a transportat cadavrul tatălui său într-una din camerele locuinței,
sesizând apoi, la ora 12.05, decesul acestuia prin sistemul 112 unde a
comunicat faptul că tatăl său a decedat în timp ce tăia lemne.
De
asemenea, la ora 14.06, inculpata a anunțat telefonic medicul de familie S.C.E.M.
cu privire la decesul tatălui sau, comunicându-i că l-a găsit pe acesta decedat
la locuința, iar la ora 14.48 i-a solicitat preotului R.N. să oficieze o
rugăciune pentru tatăl sau. Imediat, preotul R.N. s-a deplasat la locuința
inculpatei și a oficiat o scurtă rugăciune victimei O.D.
La
scurt timp după plecarea preotului, la solicitarea inculpatei, la locuința
acesteia s-a prezentat învinuitul
D.C.,
persoană fizică autorizată, care, în lipsa unui document
constatator al decesului, a îmbălsămat cadavrul numitului O.D.; învinuitul
D.C.
a eliberat apoi un
Certificat de îmbălsămare în care a menționat, în fals, că îmbălsămarea s-a
efectuat urmare a Certificatului constatator al morții eliberat în data de 30
aprilie 2012 de către doctor C.S., ca diagnosticul stabilit de medic este „Stop
cardio respirator” și că îmbălsămarea cadavrului s-a efectuat la 24 de ore după
moarte.
Învinuitul
D.C.
a
înmânat acest certificat de îmbălsămare inculpatei în baza căruia, împreună, au
transportat și depus cadavrul la capela cimitirului situat pe str. Bobâlna din
municipiul Câmpina.
Poliția
municipiului Câmpina s-a sesizat din oficiu cu privire la moartea în condiții
suspecte a numitului O.D., dispunându-se ridicarea și transportarea cadavrului
acestuia la Serviciul de Medicină Legală Ploiești în vederea autopsierii.
În
data de 30 aprilie 2012 s-a efectuat autopsierea cadavrului concluzionându-se:
-
moartea numitului O.D. a fost violentă și s-a
produs prin asfixie mecanică acută prin sugrumare ;
-
la examenul medico-legal extern și intern
s-au constatat leziuni traumatice cu caracter vital la nivelul gâtului care
s-au putut produce prin comprimare între două corpuri dure, posibil mâna,
degete, pot data din 29 aprilie 2012 și se află in legătură de cauzalitate
directă necondiționată cu decesul.
-
s-au mai constatat leziuni traumatice care
s-au putut produce prin lovire cu corp dur, lovire de corpuri/planuri dure și
comprimare între două corpuri dure (posibil mușcare), pot data din 29 aprilie 2012,
dar și anterior acestei date și nu se află în legătură de cauzalitate cu
decesul.
-
poziția agresorului față de victimă în momentul aplicării
loviturilor a fost, cel mai probabil, față în față cu victima, iar poziția
victimei față de agresor a fost, cel mai probabil, în decubit dorsal.
-
la examenul toxicologic alcoolemia nu se
poate determina datorită prezenței formolului în sânge.
-
la examenul anatomopatologic s-au constatat
modificări microscopice care confirma diagnosticul anatomo-patologic
macroscopic.
Decesul
poate data din 29 aprilie 2012.
De
asemenea, în data de 09 mai 2012 inculpata
O.S.V.
a fost expertizată
psihiatric la S.M.L. Ploiești, concluzionându-se în raportul de expertiză
medico-legală nr. 379 din 03 mai 2012 că, la data comiterii faptei reținută în
sarcina sa, aceasta avea capacitatea psihică de înțelegere și apreciere critică
a conținutului și consecințelor faptelor sale, având
discernământul păstrat.
Fiind
audiată, inculpata
O.S.V.
nu a recunoscut inițial comiterea faptei, arătând că l-a
găsit pe tatăl său mort în curtea locuinței, căzut la pământ lângă șopronul de
lemne.
Ulterior,
inculpata a revenit asupra declarațiilor, recunoscând că, în dimineața zilei de
20 aprilie 2012, în jurul orelor 10.00, pe fondul nemulțumirilor acumulate de-a
lungul timpului, l-a prins pe tatăl său de gât cu ambele mâini și l-a sugrumat.
Imediat, declară inculpata, a simțit că victima nu mai opune rezistență, având
corpul moale și, luându-și mâinile din jurul gâtului, aceasta a căzut la
pământ. A verificat imediat funcțiile vitale ale victimei, constatând prin
palpare în zona gâtului și a mâinii că aceasta nu mai are puls.
Din
probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal cuprinzând
listingul telefonic al apelurilor primite/inițiate de către postul telefonic
instalat la locuința comuna a victimei și inculpatei (din care rezultă că la
ora 12.05 inculpata a sunat la sistemul 112 și a anunțat că în acel moment a
decedat tatăl său), precum și declarațiile martorilor N.M.I., O.T., O.M. și P.I.
(astfel cum aceștia au perceput prin prisma reperelor lor momentele
desfășurării evenimentelor relatate), se constată că momentul la care inculpata
a suprimat viata victimei se situează în jurul orelor 12.00, iar nu în jurul
orelor 10.00 cum declară aceasta.
Audiată cu
respectarea garanțiilor procesuale, în prezenta apărătorului, inculpata O.S.V. a
avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând infracțiunea săvârșită.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în
faza urmăririi penale cu declarația de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii
pentru care a fost trimisă în judecată.
În drept, fapta
inculpatei O.S.V. care, în data de 29 aprilie 2012, în jurul orelor 12.00, în
timp ce se aflau în locuința comuna din municipiul Câmpina, a sugrumat-o pe
victima O.D., tatăl său, strângând-o de gât cu ambele mâini, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, fapta prevăzută de art.
174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Față de inculpată
sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 320
1
C. proc.
pen., întrucât aceasta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în
sarcina sa în actul de sesizare a instanței înainte de începerea cercetării
judecătorești.
În temeiul textelor
de lege indicate, instanța a dispus condamnarea inculpatei O.S.V., la
individualizarea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat
al faptelor, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsă prevăzute
de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatei care nu are antecedente
penale.
În raport de
criteriile arătate și făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă redusă cu 1/3, într-un
cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.
În consecință, având
în vedere persoana inculpatei care nu are antecedente penale, este absolventă
de studii superioare, atitudinea procesuală prin care a recunoscut și regretat
fapta comisă și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art.
320
1
C. proc. pen., instanța
i-a aplicat o pedeapsă în cuantum
orientat spre minimul special prevăzut de lege și rezultat din aplicarea dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen.
De
asemenea, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.
pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o perioadă de 5 ani după executarea
pedepsei principale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.,
pedeapsa complementară fiind obligatorie a fi aplicată în cazul reținerii
acestei infracțiuni, așa cum rezultă din textul de lege incriminator.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și
arestării preventive de la data 9 mai 2012 la zi.
S-a făcut aplicarea art.
71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a
alege, având în vedere considerentele deciziei pronunțată de C.E.D.O. în cauza
H. contra Marii Britanii.
Întrucât, inculpata
nu are antecedente penale, însă aceasta a fost arestată preventiv în cauza de
față, perioadă de timp în care a avut prilejul să realizeze consecințele
faptelor sale, și mai mult față de împrejurarea că aceasta a comis cu intenție
o infracțiune contra vieții, soldată cu moartea victimei care era tatăl său,
instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai în
condițiile în care executarea acesteia va fi efectivă, în regim de detenție,
sens în care în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea
preventivă a inculpatei.
În ceea ce privește
latura civilă, s-a luat act că părțile vătămate O.T. și N.M.I., nu s-au
constituit părți civile.
În baza art. 191 alin.
(1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1350 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 200 lei
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile
Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței a
declarat apel inculpata O.S.V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și
a solicitat în esență, reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art.
73 lit. b) C. pen., cu consecința redozării pedepsei prevăzute de art. 76 C.
pen.
Prin decizia penală nr.
178 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata O.S.V.
împotriva sentinței penale nr. 315 din 7 septembrie 2012 a Tribunalului
Prahova.
A menținut starea de
arest a inculpatei și a computat detenția preventivă de la 9 mai 2012 la zi,
respectiv 31 octombrie 2012.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se justifică reținerea dispozițiilor
art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat o stare de provocare din partea
victimei care era în vârstă, bolnav și invalid.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata O.S.V., solicitând
aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, având în vedere circumstanțele
personale ce o caracterizează.
Inculpata a invocat
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.
385
6
alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul
declarat de inculpată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.
Înalta Curte
apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma
coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât
și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este
justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect
apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la
răspundere penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de
art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
Înalta Curte
apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată atât
sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
În procesul de
individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gradul de
pericol ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea
și împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpata profitând de
imposibilitatea victimei de a se apăra, fiind în vârstă, bolnavă și invalidă.
De asemenea, față de
împrejurarea că inculpata a solicitat a fi judecată în raport de dispozițiile art.
320
1
C. proc. pen., limitele pedepsei au fost reduse, coborându-se
pedeapsa sub minimul special de 15 ani închisoare.
Lipsa antecedentelor
penale, ca și atitudinea sinceră a inculpatei au fost avute în vedere de
instanța de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă, fapt pentru care
apreciază Înalta Curte că nu mai poate opera o nouă reindividualizare a
pedepsei.
În mod corect a fost
respinsă cererea inculpatei de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.,
în cauză nefiind întrunite cerințele acestui text de lege, în sensul că, în
momentul în care a acționat asupra victimei, inculpata nu se afla în fața unui
atac material, direct, imediat și injust și care să fi pus în pericol grav
persoana inculpatei, iar acțiunea părții vătămate nu a fost de natură să
producă inculpatei o puternică tulburare sau emoție care să o determine să
acționeze asupra acesteia astfel cum s-a întâmplat, adică sugrumând-o cu ambele
mâini.
În consecință, a
aplica o pedeapsă într-un cuantum și mai mic decât cel stabilit de instanța de
fond ar echivala cu ineficiența actului de justiție, astfel încât apreciază
Înalta Curte că se impune aplicarea unei sancțiuni penale corespunzătoare
gradului de pericol social ridicat al faptei comise.
Nici poziția sinceră
a inculpatei și lipsa antecedentelor penale nu pot determina reindividualizarea
pedepsei, cât timp această atitudine a inculpatei reprezintă doar o asumare a
consecințelor faptei sale și nu poate determina, în mod singular, aplicarea
unui regim sancționator mai blând.
Și modalitatea de
executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al
pedepsei reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin
privare de libertate.
Gravitatea faptei, ca
și modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun condiția că
pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect dozată atât sub aspectul
cuantumului, cât și a modalității de executare, corespunzător exigențelor prevăzute
de art. 72 C. pen.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de
inculpată.
În baza art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va
deduce din pedeapsă prevenția de la 9 mai 2012 la 1 februarie 2013.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpata O.S.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 31 octombrie 2012 a
Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate
inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 09 mai 2012 la 01
februarie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de
500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
01
februarie 2013
.