ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 560/F din 20

iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr.

9862/3/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost

schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, în sensul că au

fost înlăturate dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. reținute pe

lângă infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2

luni închisoare (fapte din perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011).

În baza art. 291 C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2

luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

și 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2

luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2

luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. și a Deciziei

în interesul Legii nr. 42/2008 a fost anulată suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 an închisoare (aplicată inculpatei

prin sentința penală nr. 174 din 14

decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 697

din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești), iar în baza art. 33 lit. a), 34

lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani și 8

luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dându-i-se spre

executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8

luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8

luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8

luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. proc.

pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei

pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de

6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8

luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru

infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6

ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 33, art. 34 C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8

luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei pentru

infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 alin. (1) lit. a) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite toate pedepsele de câte 6 ani și 8 luni

închisoare, inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 6

ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție cu aplicarea, art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 35 C. pen. s-a dispus ca

după executarea pedepsei principale inculpata să execute și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsă reținerea din 23 iunie 2011, precum și reținerea și arestul preventiv

de la 02 februarie 2012 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpată a următoarelor bunuri: o ștampilă de culoare

roșie având amprenta de culoare neagră, cu denumirea Ministerului Întreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri România - A.I.P.P.I.M.M.,

indisponibilizată conform dovezii din 21 decembrie 2011; o ștampilă de culoare

albastră, având amprenta de culoare albastră, indisponibilizată conform dovezii

din 21 decembrie 2011; un stick de memorie, de culoare roșie, marca K.; un stick

de memorie de culoare neagră, inscripționat F. România, conținând documente în

format electronic create și folosite de inculpată la săvârșirea faptelor

(dovada din 27 martie 2012).

În baza art. 14-346 C. proc. pen. au

fost admise acțiunile civile exercitate în cauză și a fost obligată inculpata

să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale):

10.700,37 lei și dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a

hotărârii și până la efectiva achitare a debitului către partea civilă SC D.G.M.C.

SRL; 107.504,78 lei către partea civilă SC O. SRL; 10.600 lei către partea

civilă SC F.P. SRL; 10.658 lei către partea civilă SC B.C. SRL; 2.573,95 lei

către partea civilă SC E.B.C. SRL; 10.735,78 lei către partea civilă SC U.P. SRL;

19.150,12 lei către partea civilă SC U.M. SRL; 34.183 lei către partea civilă

SC I.T.A. SRL; 6.232,74 lei către partea civilă SC G.P.C. SRL; 9.195,84 lei

către partea civilă SC V.I. SRL; 6.500 lei către partea civilă SC R. SRL și 6.500

lei către partea civilă SC B.A.I. SRL.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a

dispus desființarea următoarelor înscrisuri falsificate:

Adresele având

nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03

din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011,

nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14

februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011,

nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11

ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011,

nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr.

3483/03 din 08 martie 2011;

- contractul de finanțare din 02

aprilie 2011;

- chitanțele din 4 ianuarie 2012 și din

31 ianuarie 2012.

A fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarea

situație de fapt:

martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata C.M. a indus

în eroare părțile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL,

SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC

G.P.C. SRL și SC V.I. SRL, cu ocazia încheierii și executării contractelor de

prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010, din 01

noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09 decembrie 2010,

din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 28 martie 2011 și din 30

martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal (neserios) să întocmească și

să depună la organismul specializat al statului documentația necesară obținerii

de către părțile vătămate a unor fonduri europene nerambursabile în sumă de

250.000-1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe parcursul derulării

contractelor sus menționate mai multe adrese, falsificate în prealabil de

aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/

avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod injust de la

părțile vătămate a unor sume de bani și în special a comisionului de succes în

procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate

”

, cauzând un prejudiciu total de 221.606,67

lei.

n perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata

C.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat, prin contrafacere,

adresele având nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie

2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01

din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011,

nr. 3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02

din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai

2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din

11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11

martie 2011 și nr. 3483/03 din 08 martie 2011 (care atestau, în mod mincinos, depunerea

- aprobarea - avizarea proiectelor în vederea obținerii de către părțile

vătămate susmenționate a unor fonduri europene) - prin aplicarea unui antet și

a unor numere de înregistrare ce nu aparțineau A.I.P.P.I.M.M. (instituție ce nu

avea competențe legale în obținerea de fonduri europene), precum și prin

aplicarea unei ștampile false ce nu aparținea acestei agenții și a unei

ștampile ce reproducea semnătura vicepreședintelui acesteia, D.N., precum și

contractul de finanțare din 02 aprilie 2011, având ca părți contractante A.I.P.P.I.M.M.

și SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ștampile false ce nu aparținea acestei

agenții și prin contrafacerea semnăturii președintelui acesteia, I.C.H.

mai 2011, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

expediat, prin poștă, către părțile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL,

SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL) și SC I.T.A. SRL,

adresele purtând nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211.02 din 14 februarie 2011,

nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28

ianuarie 2011, nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr.

3442/02 din 14 februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din

14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011,

nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11

ianuarie 2011, nr. 318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011,

nr. 3483/03 din 08 martie 2011, care atestau, în mod mincinos, depunerea - aprobarea

- avizarea proiectelor în vederea obținerii de către părțile vătămate a unor

fonduri europene și pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în

scopul inducerii în eroare a părților vătămate sus-menționate cu ocazie

executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22

octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010,

din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 14

martie 2011, din 28 martie 2011 și încasării de la acestea a unor sume de bani

și în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor

europene „preconizate

”

, prevăzut în contractele respective.

ianuarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

indus în eroare părțile vătămate SC R. SRL și SC B.A.I. SRL, recomandându-se

reprezentanților legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a A.I.P.P.I.M.M.

și determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea

obținerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro,

primind de la acestea în mod injust suma totală de 13.000 lei (câte 6.500 lei

de la fiecare parte vătămată), pentru care le-a „emis în numele agenției”

facturi și chitanțe contrafăcute.

februarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale a

falsificat, prin contrafacere, chitanțele din 4 ianuarie 2012 și din 31

ianuarie 2012 - prin aplicarea unei ștampile false cu denumirea A.I.P.P.I.M.M.,

precum și un contract de prestări servicii în care figurează ca părți A.I.P.P.I.M.M.

și T.D.M., prin aplicarea aceleiași ștampile false și falsificarea semnăturii

președintelui agenției - I.C.H.

februarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

înmânat/ prezentat numitului T.D.M. (administrator al părții vătămate SC R. SRL)

chitanța din 4 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii în care figurează

ca părți A.I.P.P.I.M.M. și T.D.M., respectiv facturile din 31 ianuarie 2012,

împreună și chitanțele aferente din 31 ianuarie 2012, pe care le-a falsificat

în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părții

vătămate și obținerii de la aceasta a unor foloase materiale injuste.

Această situație de fapt a fost

apreciată ca fiind dovedită cu declarația de recunoaștere a faptelor dată de

inculpată în instanță, precum și cu probatoriul administrat la urmărirea

penală.

În drept,

prima instanță a procedat la o

schimbare de încadrare juridică, înlăturând dispozițiile art. 37 lit. a) C.

pen. reținute pe lângă infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și 5 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în acest sens că, potrivit

relațiilor de la dosar, sentința penală nr. 174 din 14 decembrie 2010 a

Judecătoriei Sinaia a rămas definitivă la 16 mai 2011, prin Decizia penală nr.

697 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, în timp ce fapta prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

s-a epuizat la 30 martie 2011, deci anterior rămânerii definitive a sentinței

susmenționate.

În ceea ce privește celelalte fapte,

instanța a reținut că starea de recidivă este corect reținută, faptele fiind

săvârșite în interiorul termenului de încercare al pedepsei de 1 an închisoare

a cărei executare a fost suspendată condiționat, aplicată inculpatei prin

sentința penală nr. 174 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă

prin Decizia penală nr. 697 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești.

În arma analizei probatoriului

administrat în cauză, prima instanță a reținut că:

perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a indus în eroare pe părțile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC

B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC

U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL și SC V.I. SRL, cu ocazia încheierii și

executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22

octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010,

din 09 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 28

martie 2011 și din 30 martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal

(neserios) să întocmească și să depună la organismul specializat al statului

documentația necesară obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri

europene nerambursabile în sumă de 250.000 - 1.000.000 euro, expediindu-le

acestora pe parcursul derulării contractelor sus-menționate mai multe adrese,

falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod

mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor respective, în scopul

încasării în mod injust de la părțile vătămate a unor sume de bani și în

special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor

europene „preconizate”, cauzând un prejudiciu total de 221.606,67 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune”, prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a falsificat, prin contrafacere, adresele având nr. 110 din 14

ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011,

nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201/03 din

08 martie2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14 februarie 2011,

nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03

din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011,

nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921/02 din

14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03 din 08 martie 2011

(care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea proiectelor în

vederea obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri europene) - prin

aplicarea unui antet și a unor numere de înregistrare ce nu aparțin A.I.P.P.I.M.M.

(instituție ce nu avea competențe legale în obținerea de fonduri europene),

precum și prin aplicarea unei ștampile false ce nu aparține acestei agenții și

a unei ștampile ce reproduce semnătura vicepreședintelui acesteia, D.N., precum

și contractul de finanțare din 02 aprilie 2011, având ca părți contractante A.I.P.P.I.M.M.

și SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ștampile false ce nu aparține acestei

agenții și prin contrafacerea semnăturii președintelui acesteia, I.C.H.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ,fals material în

înscrisuri oficiale”, prevăzută și pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a C. pen.

perioada 11 ianuarie 2011 - 26 mai 2011, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a expediat, prin poștă, către părțile vătămate SC O. SRL, SC F.P.

SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.

C.

SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL) și SC I.T.A. SRL, adresele

purtând nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr. 34211/02 din 14 februarie 2011, nr. 3212/03

din 11 martie 2011, nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928/01 din 28 ianuarie 2011,

nr. 3201/03 din 08 martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442/02 din 14

februarie 2011, nr. 3209/03 din 11 martie 2011, nr. 32201/02 din 14 februarie 2011,

nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 3210/05 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11

ianuarie 2011, nr. 3212/03 din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr.

318921/02 din 14 februarie 2011, nr. 3210/03 din 11 martie 2011, nr. 3483/03

din 08 martie 2011, care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea

proiectelor în vederea obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri

europene și pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul

inducerii în eroare a părților vătămate sus-menționate cu ocazie executării

contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22 octombrie 2010,

din 01 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie 2010, din 09

decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 03 februarie 2011, din 14 martie

2011, din 28 martie 2011 și încasării de la acestea a unor sume de bani și în

special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor

europene „preconizate”, prevăzut în contractele respective, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de „uz de fals”, prevăzută și

pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen.

datele de 10 ianuarie 2012 și 24 ianuarie 2012, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a indus în eroare pe părțile vătămate SC R. SRL și SC B.A.I. SRL,

recomandându-se reprezentanților legali ai acestora, în mod mincinos, ca

angajată a A.I.P.P.I.M.M. și determinându-le astfel să încheie contracte de

prestări servicii în vederea obținerii unor fonduri europene nerambursabile în

valoare de 250.000 de euro, primind de la acestea în mod injust suma totală de 13.000

lei (câte 6.500 lei de la fiecare parte vătămată), pentru care le-a „emis în

numele agenției” facturi și chitanțe contrafăcute, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune”, prevăzută și pedepsită de art.

215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen.

perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a falsificat, prin contrafacere, chitanțele din 4 ianuarie 2012,

din 31 ianuarie 2012, din 31 ianuarie 2012, facturile din 31 ianuarie 2012 și din

31 ianuarie 2012 - prin aplicarea unei ștampile false cu denumirea A.I.P.P.I.M.M.,

precum și un contract de prestări servicii în care figurează ca părți A.I.P.P.I.M.M.

și T.D.M., prin aplicarea aceleiași ștampile false și falsificarea semnăturii

președintelui agenției - I.C.H., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de ,fals material în înscrisuri oficiale”, prevăzută și pedepsită de

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen.

perioada 10 ianuarie 2012 - 02 februarie 2012, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a înmânat/ prezentat numitului T.D.M.

(administrator al părții vătămate SC

R. SRL) chitanța din 4 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii în care

figurează ca părți A.I.P.P.I.M.M. și T.D.M., respectiv facturile din 31

ianuarie 2012, împreună cu chitanțele aferente din 31 ianuarie 2012, pe care

le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul inducerii în eroare

a părții vătămate și obținerii de la aceasta a unor foloase materiale injuste,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „uz de fals”, prevăzută

și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Constatând întrunite și condițiile

răspunderii penale, prima instanță a dispus și condamnarea inculpatei la

pedepse privative de libertate la a căror individualizare au fost avute în

vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de Codul

penal, astfel cum au fost ele modificate prin reținerea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și atitudinea sinceră a inculpatei, gradul de pericol social

concret ridicat al faptelor inculpatei, reliefat de multitudinea acestora,

aflate în concurs și în formă continuată, valoarea deosebit de ridicată a

prejudiciului, dar și starea de recidivă în care s-a aflat inculpata la data

săvârșirii faptelor, respectiv împrejurarea că aceasta nu a avut nicio

tentativă de a acoperi prejudiciul.

Pentru toate

aceste considerente, tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse reduse cu o

treime, conform art. 320

1

C. proc. pen., răspunde atât

împrejurărilor favorabile, cât și celor defavorabile inculpatei.

Cât privește tehnica de redactare a

minutei, s-a observat că ne aflăm în ipoteza reglementată de Decizia nr.

42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii),

când instanța este sesizată pentru fapte care atrag aplicarea art. 83 și 85 C.

pen., astfel încât tribunalul a urmat mecanismul de aplicare a pedepselor

reglementat de respectivul recurs în interesul legii.

În latură civilă au fost admise

acțiunile civile așa cum au fost formulate, inculpata necontestând prejudiciul.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au formulat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile

parchetului au vizat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatei, din perspectiva

individualizării acesteia, apreciindu-se că pedeapsa aplicată este inaptă să

atingă scopurile pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., prima instanță

neținând seama, în mod cumulativ, de toate criteriile prev. de art. 72 C.

pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatei, de faptul că nici măcar nu a încercat acoperirea prejudiciului și

de împrejurările de agravare a răspunderii penale - forma continuată, concursul

de infracțiuni și recidiva, inculpata nefiind la primul conflict cu legea

penală.

Inculpata a solicitat, în principal,

achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, aplicarea

unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege întrucât are în

îngrijire un copil minor.

Prin Decizia penală

din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, ambele

apeluri, menținându-se , în continuare, starea de arest a inculpatei.

În considerentele acestei decizii

s-a reținut că, în urma analizării

materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu

declarația inculpatei de recunoaștere a comiterii faptelor, dată în condițiile disp. art. 3201 C. proc. pen., prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății căreia i-a dat și în

drept o justă încadrare juridică și, constatând întrunite condițiile

răspunderii penale a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii pentru

fiecare dintre cele șase fapte reținute în sarcina sa.

Deopotrivă justă a fost apreciată și

optica instanței de înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. în ceea

ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave comisă,

în formă continuată, săvârșită în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, în dauna părților vătămate SC O. SRL,

SC F.P. SRL, SC B.C.SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC

U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL și SC V.I. SRL.

Tot astfel, s-a apreciat că în mod

corect a procedat prima instanță la reținerea situației de fapt și încadrarea

juridică pentru celelalte cinci infracțiuni săvârșite în formă continuată și în

concurs real de către inculpată, respectiv două infracțiuni de fals material în

înscrisuri oficiale, doză infracțiuni de uz de fals și una de înșelăciune.

În ceea ce privește aspectul invocat

de inculpată în fața instanței de prim control judiciar în sensul că la momentul

la care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

ar fi avut o stare psihică care i-ar fi afectat discernământul (cu referire

directă la medicația prescrisă și administrată în perioada cât s-a aflat în

stare de arest), instanța de apel a reținut că din adresa din 12 ianuarie 2012,

emisă de A.N.P. - Penitenciarul Târgușor, aflată la fila 111 dosar apel,

punctul de vedere al administrației penitenciarului este în sensul că

inculpatei i s-au administrat o serie de medicamente care pot avea ca efect

secundar stări de somnolență, dar că, în perioada administrării tratamentului,

inculpata nu a instalat aceste efecte secundare.

Prin urmare, reținând că în perioada

monitorizată nu au fost semnalate efecte secundare de genul celor pe care le-ar

fi putut produce administrarea medicamentelor invocate, precum și faptul că din

declarația dată în fața instanței de apel (fila 116 dosar apel) rezultă că

inculpata a înțeles pe deplin semnificația procedurii prev. în art. 320

1

C.

proc. pen., motivul pentru care a achiesat la aceasta fiind cel al rezolvării

în mod definitiv, cât mai rapid, a cauzei pe fond pentru a putea beneficia de o

eventuală întrerupere a executării pedepsei, instanța de prim control judiciar

a apreciat că nu există dubii cu privire la existența unui discernământ valabil

exprimat de către inculpată la momentul la care a achiesat la procedura

simplificată, astfel încât solicitarea acesteia se vădește a fi nefondată.

Totodată, s-a reținut că, întrucât

discernământul inculpatei nu a fost în niciun fel afectat la momentul

solicitării aplicării disp. art. 320

1

C. proc. pen., inculpata nu

mai poate reveni asupra acesteia, ulterior momentului admiterii cererii de

judecare potrivit procedurii simplificate, aceasta neputând renunța, pe

parcursul procesului penal, asupra opțiunii sale de a fi judecate potrivit

procedurii susmenționate.

În acest context, având în vedere

faptul că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în urma aplicării

procedurii simplificate reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.,

instanța de prim control judiciar a reținut că apelul inculpatei cu privire la

latura penală a cauzei poate viza doar aspecte referitoare la încadrarea

juridică și individualizarea pedepsei, inculpata neputând renunța, în calea de

atac, la opțiunea de a fi judecată potrivit procedurii alese în fața primei

instanțe pentru ca în calea de atac să solicite achitarea.

Ca urmare, în aceste limite de

analiză, instanța de apel a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile

răspunderii penale, inculpata săvârșind cu vinovăție faptele prevăzute de legea

penală pentru care a fost trimisă în judecată.

În același sens s-a reținut că

probatoriul administrat în cauză este de natură a răsturna prezumția de

nevinovăție de care se bucură inculpata conform art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., soluția de condamnare pronunțată de către prima instanță pentru fiecare

dintre cele șase infracțiuni reținute în sarcina inculpatei fiind legală și

temeinică.

Trecând la

analiza criticilor privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatei,

formulate atât de apărare, cât și de acuzare, instanța de apel a constatat că

sunt neîntemeiate, reținând următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 72 C. pen., în procesul de individualizare a pedepsei, se

ține seama de mai multe aspecte, respectiv de limitele de pedeapsă fixate de

legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol social generic al infracțiunii),

de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de persoana

infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Este adevărat că faptele pentru care

s-a dispus condamnarea au fost comise de inculpată în formă continuată și în

concurs real, cinci dintre acesta fiind săvârșite chiar în stare de recidivă;

că pericolul social generic al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave este unul ridicat (astfel cum o demonstrează pedeapsa cu

închisoarea între 10 și 20 de ani stabilită de legiuitor), date fiind valorile

sociale cărora le aduce atingere, însă la stabilirea pedepsei judecătorul

trebuie să se raporteze și la gravitatea concretă a faptei, așa cum este

conturată aceasta de modalitățile și împrejurările comiterii, de urmările

produse.

În speță însă,

circumstanțele reale ale cauzei dar și cele personale ale inculpatei - care a

recunoscut comiterea infracțiunilor, are reale posibilități de reintegrare,

fiind mama unui copil minor - justifică aplicarea unor pedepse egale cu minimul

special prevăzut de lege la care s-a ajuns ca urmare a reducerii limitelor de

pedeapsă cu o treime conform alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen.

Ca urmare, în raport de argumentele

expuse și de datele care circumstanțiază persoana inculpatei - cu șanse de

reintegrare în societate, de comportamentul acesteia după săvârșirea

infracțiunii, de împrejurarea că datele cauzei conduc la concluzia că acesta nu

dorește să persevereze pe calea infracționalității, instanța de apel a apreciat

că pedeapsa aplicată în fond este aptă să satisfacă scopul și funcțiile prev.

de art. 52 C. pen., neimpunându-se nici majorarea acesteia, conform

solicitării parchetului, dar nici reținerea de circumstanțe atenuante,

respectiv coborârea cuantumului sub minimul special prevăzut de lege, în

condițiile existenței stărilor de agravare a pedepsei.

Împotriva acestei

decizii

în termen legal,

a declarat recurs inculpata C.M., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul de

dezbateri din 2 aprilie 2014, subsecvent consultării recurentei inculpate,

apărătorul desemnat din oficiu să-i acorde asistență juridică a menționat că

unica critică pe care înțelege să o formuleze se circumscrie cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și vizează greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, în raport de atitudinea

procesuală sinceră și cooperantă a acesteia, situația familială deosebită -

mamă a unui copil de 1 an și 6 luni, dar și de circumstanțele reale ale cauzei.

În consecință, apărătorul a solicitat

admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor atacate, iar în

rejudecare, reducerea pedepselor la un cuantum egal cu minimul special prevăzut

de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Examinând cauza în raport de criticile

formulate,

dar și din

oficiu, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul declarat de inculpata C.M. este nefondat,

considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prima instanță și instanța de apel,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente

juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o

încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează fapta deduse judecății.

Analizând în continuare criticile

invocate de inculpată în sfera cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, în raport de

gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs,

dar și de comportamentul procesul al inculpatei și persoana acesteia, pedepsele

aplicate de prima instanță, menținute în apel, egale cu limita minimă specială

de pedeapsă prevăzută de lege, calculată conform art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. pentru faptele săvârșite (art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 291 C. pen.

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.), respectiv pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare fiind apte prin cuantum și modalitate

de executare să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ,

în îndreptarea atitudinii inculpatei față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

În concret, în procesul de stabilire a

pedepsei și la individualizarea modului de executare a acesteia, în mod corect,

instanțele au avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunile comise de inculpată, stabilite conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor reliefat

de modul și mijloacele utilizate pentru săvârșirea acesteia - prin inducerea în

eroare a nu mai puțin de 10 societăți (SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC

D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC U.M. SRL, SC

I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL și SC V.I. SRL) cu ocazia încheierii și executării

unor contracte de prestări servicii prin care s-a obligat în mod formal

(neserios) să întocmească și să depună la organismul specializat al statului documentația

necesară obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri europene

nerambursabile în sumă de 250.000-1.000.000 euro, expediindu-le acestora pe

parcursul derulării contractelor sus-menționate mai multe adrese, falsificate

în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod mincinos,

depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor respective, în scopul încasării în mod

injust de la părțile vătămate a unor sume de bani și în special a comisionului

de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor europene „preconizate”,

faptă săvârșită în perioada 11 octombrie 2010 - 30 martie 2011, prin inducerea

în eroare a altor două societăți comerciale (SC R. SRL și SC B.A.I. SRL), recomandându-se

reprezentanților legali ai acestora, în mod mincinos, ca angajată a A.I.P.P.I.M.M.

și determinându-le astfel să încheie contracte de prestări servicii în vederea

obținerii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 250.000 de euro,

fapte săvârșite la datele de 10 ianuarie 2012 și 24 ianuarie 2012, prin

contrafacerea unor adrese care atestau, în mod mincinos, depunerea/ aprobarea/ avizarea

proiectelor în vederea obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri

europene, prin aplicarea unui antet și a unor numere de înregistrare ce nu

aparțin A.I.P.P.I.M.M. (instituție ce nu avea competențe legale în obținerea de

fonduri europene), precum și prin aplicarea unei ștampile false ce nu aparține

acestei agenții și a unei ștampile ce reproduce semnătura vicepreședintelui

acesteia, D.N., precum și contractul de finanțare din 02 aprilie 2011, având ca

părți contractante A.I.P.P.I.M.M. și SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ștampile

false ce nu aparține acestei agenții și prin contrafacerea semnăturii președintelui

acesteia, I.C.H. -, amploarea activității infracționale care a vizat nu mai

puțin de 12 societăți comerciale, durata acesteia - perioada 2010-2012, natura

relațiilor sociale ce au fost încălcate, prejudiciul produs - aproximativ

240.000 lei, care nu a fost acoperit, dar și profilul socio-moral al inculpatei

care a săvârșit 5 dintre fapte în stare de recidivă postcondamnatorie, primul

termen al recidivei constituindu-l o condamnare anterioară definitivă, la

pedeapsa de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, dar care a fost condamnată și la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215

1

C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 593 din 16 septembrie

2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind totodată cercetată și pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., art.

49 și art. 44 din Legea nr. 161/2003, elemente care dovedesc perseverența

infracțională a acesteia.

Deopotrivă, au fost avute în vedere și

datele privind persoana inculpatei, atitudinea de recunoaștere și regret a

faptelor fiind adecvat valorificată prin reținerea în beneficiul acesteia a

disp. art. 320

1

C. proc. pen., în timp ce elementele vizând vârsta

și situația familială deosebită - mamă a unui copil de 1 an și 6 luni, au fost

just puse în valoare prin stabilirea unor pedepse egale cu minimul special

prevăzut de lege, calculat conform art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., în raport de cauzele de agravare ale pedepsei date de forma continuată a

infracțiunilor și starea de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat la

momentul săvârșirii a 5 dintre acestea.

Deopotrivă, aceleași elemente privind

persoana inculpatei s-au reflectat în clemența arătată de instanțe prin faptul

neaplicării unui spor de pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În consecință, în raport de

argumentele prezentate, se constată că nu poate fi primită critica invocată în

recurs referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate

inculpatei, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Pentru considerentele ce preced,

constatându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, precum și

faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care se ia în considerare din

oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor

judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 3/A din 8 ianuarie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 24

iunie 2011 și de la 02 februarie 2012 la 02 aprilie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 02 aprilie 2013.