ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3328/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3328/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 2

octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012) Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, a constatat legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatei C.M. (fiica lui V. și Vi., născută 19 iunie

1976).

A menținut arestarea

preventivă a inculpatei.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 560 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul nr. 9862/3/2012, s-au dispus următoarele:

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnă inculpata C.M. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă aceeași

inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare (fapte din perioada 11 ianuarie 2011

- 26 mai 2011).

În baza art. 291 C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă aceeași inculpată la

pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. și 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă aceeași

inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 288

alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă

aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 291 C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă aceeași inculpată la

pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 85 C.

pen. și a Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs

în interesul legii), anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de

1 an închisoare (aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 174 din 14

decembrie 2010 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 697 din

16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești), iar în baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni

închisoare aplicată inculpatului pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru

infr. prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei

pentru infr. prev. de art. 291 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei

pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de

6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei

pentru infr. prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8

luni închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 33, art. 34 C. pen. contopește pedeapsa rezultantă de

6 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatei

pentru infr. prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește aceste pedepse de 6 ani și 8 luni

închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8

luni închisoare, în regim de detenție cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În baza art. 35 C.

pen. după executarea pedepsei principale inculpata va executa și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen. menține starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C.

pen. deduce din pedeapsă reținerea din 23 iunie 2011, precum și reținerea și

arestul preventiv de la 2 februarie 2012 la zi.

În fapt, s-a reținut:

octombrie 2010 - 30 martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

inculpata C.M. a indus în eroare pe părțile vătămate SC O. SRL, SC F.P. SRL, SC

B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC U.P. SRL), SC

U.M. SRL, SC I.T.A. SRL, SC G.P.C. SRL și SC V.I. SRL, cu ocazia încheierii și

executării contractelor de prestări servicii din 11 octombrie 2010, din 22

octombrie 2010, din 1 noiembrie 2010, din 17 noiembrie 2010, din 18 noiembrie

2010, din 9 decembrie 2010, din 28 ianuarie 2011, din 3 februarie 2011, din 28

martie 2011 și din 30 martie 2011, prin care s-a obligat în mod formal

(neserios) să întocmească și să depună la organismul specializat al statului

documentația necesară obținerii de către părțile vătămate a unor fonduri

europene nerambursabile în sumă de 250.000 - 1.000.000 euro, expediindu-le

acestora pe parcursul derulării contractelor sus-menționate mai multe adrese,

falsificate în prealabil de aceasta prin contrafacere, care atestau, în mod

mincinos, depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor respective, în scopul

încasării în mod injust de la părțile vătămate a unor sume de bani și în

special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea fondurilor

europene "preconizate", cauzând un prejudiciu total de 221.606,67

RON.

ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a falsificat, prin contrafacere, adresele având nr. 110 din 14

ianuarie 2011, nr. 34211 din 14 februarie 2011, nr. 3212 din 11 martie 2011,

nr. 96 din 11 ianuarie 2011, nr. 928 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201 din 8

martie 2011, nr. 97 din 12 ianuarie 2011, nr. 3442 din 14 februarie 2011, nr.

3209 din 11 martie 2011, nr. 32201 din 14 februarie 2011, nr. 3212 din 11

martie 2011, nr. 3210 din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212

din 11 martie 2011, nr. 106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921 din 14 februarie

2011, nr. 3210 din 11 martie 2011, nr. 3483 din 8 martie 2011 (care atestau, în

mod mincinos, depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor în vederea obținerii de

către părțile vătămate a unor fonduri europene) - prin aplicarea unui antet și

a unor numere de înregistrare ce nu aparțin Agenției pentru Implementarea

Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (instituție ce

nu avea competențe legale în obținerea de fonduri europene), precum și prin

aplicarea unei ștampile false ce nu aparține acestei agenții și a unei ștampile

ce reproduce semnătura vicepreședintelui acesteia, D.N., precum și contractul

de finanțare din 2 aprilie 2011, având ca părți contractante Agenția pentru

Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii

și SC F.P. SRL, prin aplicarea unei ștampile false ce nu aparține acestei

agenții și prin contrafacerea semnăturii președintelui acesteia, I.C.H..

ianuarie 2011 - 26 mai 2011, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a expediat, prin poștă, către părțile vătămate SC O. SRL, SC

F.P. SRL, SC B.C. SRL, SC D.G.M.C. SRL, SC E.B.C. SRL, SC F.P. SRL (actual SC

U.P. SRL) și SC I.T.A. SRL, adresele purtând nr. 110 din 14 ianuarie 2011, nr.

34211 din 14 februarie 2011, nr. 3212 din 11 martie 2011, nr. 96 din 11

ianuarie 2011, nr. 928 din 28 ianuarie 2011, nr. 3201 din 8 martie 2011, nr. 97

din 12 ianuarie 2011, nr. 3442 din 14 februarie 2011, nr. 3209 din 11 martie

2011, nr. 32201 din 14 februarie 2011, nr. 3212 din 11 martie 2011, nr. 3210

din 26 mai 2011, nr. 102 din 11 ianuarie 2011, nr. 3212 din 11 martie 2011, nr.

106 din 11 ianuarie 2011, nr. 318921 din 14 februarie 2011, nr. 3210 din 11

martie 2011, nr. 3483 din 8 martie 2011, care atestau, în mod mincinos,

depunerea/aprobarea/avizarea proiectelor în vederea obținerii de către părțile

vătămate a unor fonduri europene și pe care le-a falsificat în prealabil, prin

contrafacere, în scopul inducerii în eroare a părților vătămate sus-menționate

cu ocazie executării contractelor de prestări servicii nr. 182 din 11 octombrie

2010, nr. 185 din 22 octombrie 2010, nr. 188 din 1 noiembrie 2010, nr. 192 din

17 noiembrie 2010, nr. 193 din 18 noiembrie 2010, nr. 195 din 9 decembrie 2010,

nr. 15 din 28 ianuarie 2011, nr. 10 din 3 februarie 2011, nr. 19 din 14 martie

2011, nr. 32 din 28 martie 2011 și încasării de la acestea a unor sume de bani

și în special a comisionului de succes în procent de 7% - 8% din valoarea

fondurilor europene "preconizate", prevăzut în contractele

respective.

ianuarie 2012 și 24 ianuarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a indus în eroare pe părțile vătămate SC R. SRL și SC B.A.I.

SRL, recomandându-se reprezentanților legali ai acestora, în mod mincinos, ca

angajată a Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru

Întreprinderi Mici și Mijlocii (AIPPIMM) și determinându-le astfel să încheie

contracte de prestări servicii în vederea obținerii unor fonduri europene

nerambursabile în valoare de 250.000 euro, primind de la acestea în mod injust

suma totală de 13.000 RON (câte 6.500 RON de la fiecare parte vătămată), pentru

care le-a "emis în numele agenției" facturi și chitanțe contrafăcute.

ianuarie - 2 februarie 2012, inculpata C.M., în baza aceleiași rezoluții

infracționale a falsificat, prin contrafacere, chitanțele nr. x din 4 ianuarie

2012, nr. y din 31 ianuarie 2012, nr. z din 31 ianuarie 2012, facturile nr. x

din 31 ianuarie 2012 și nr. y din 31 ianuarie 2012 - prin aplicarea unei

ștampile false cu denumirea Agenția pentru Implementarea Proiectelor și

Programelor pentru întreprinderile Mici și Mijlocii, precum și un contract de

prestări servicii în care figurează ca părți AIPPIMM și T.D.M., prin aplicarea

aceleiași ștampile false și falsificarea semnăturii președintelui agenției -

I.C.H.

ianuarie - 2 februarie 2012, inculpata C.M. în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a înmânat/a prezentat numitului T.D.M. (administrator al SC R.

SRL) chitanța nr. x din 4 ianuarie 2012, contractul de prestări servicii în

care figurează ca părți AIPPIMM și T.D.M., respectiv facturile nr. x și y din

31 ianuarie 2012, împreună cu chitanțele aferente nr. x și y din 31 ianuarie

2012, pe care le-a falsificat în prealabil, prin contrafacere, în scopul

inducerii în eroare a părții vătămate și obținerii de la aceasta a unor foloase

materiale injuste.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpata C.M., Curtea de Apel București fiind învestită cu soluționarea căii

de atac.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpata C.M. a fost arestată

preventiv prin încheierea din 3 februarie 2012 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că este

incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat

arestarea inițială a inculpatei se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile

alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

S-a apreciat că,

probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze

presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost

trimisă în judecată (și condamnată în primă instanță), fiind îndeplinite

condițiile prev. de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

S-a reținut incidența

cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., căci pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei este închisoarea mai

mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă încă un

pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere

a faptei, prejudiciul cauzat, dar și datele ce o caracterizează pe inculpată,

aceasta fiind recidivistă, fiind condamnată definitiv și pentru o altă

infracțiune de înșelăciune, concurentă cu infracțiunile pentru care este

trimisă în judecată în prezenta cauză.

În speța dedusă

judecății, s-a avut în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile

procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor

care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și

legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

La acest moment

procesual, Curtea nu a identificat vreun motiv întemeiat pentru punerea

inculpatului în libertate, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să

atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot astfel, s-a

apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin

raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la

libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și

suficiente a o justifica.

Pertinența și

suficiența acestor motive s-au apreciat de instanță în ansamblul

circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.

136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și

pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate

garanțiile procesuale de care inculpații se bucură conform legislației în

vigoare.

Constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C.

proc. pen., în temeiul art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen.

privind scopul măsurilor preventive, a constatat legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatei C.M. și a menținut starea de arest preventiv

a acesteia.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpata C.M., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate.

Examinând recursul

declarat de inculpata C.M., sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta nu este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, se constată că raportat la întreg ansamblul probator administrat

până în acest moment, există în continuare suficiente probe și indicii

temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit

faptele pentru care este judecată și pentru care a intervenit deja o condamnare

în primă instanță la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție.

Totodată, față de

complexitatea cauzei, probatoriile ce s-au impus a fi administrate nu se poate

aprecia că durata arestării preventive până în prezent ar fi depășit o durată

rezonabilă, neputându-se concluziona că pericolul pentru ordinea publică s-ar

fi estompat, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor,

modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite.

Înalta Curte,

consideră că în ceea ce o privește pe inculpată, subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute

în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea

lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat

la gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecată inculpata (art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și pentru care a

și fost condamnată de prima instanță, fapte a căror săvârșire creează o

rezonanță socială negativă în comunitate, astfel că, circumstanțele personale

ale inculpatei nu justifică revocarea arestării preventive sau dispunerea unei

alte măsuri neprivative de libertate.

Astfel, potrivit art.

5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpata C.M. a fost inițial reținută în vederea

aducerii în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile

de a bănui că au săvârșit o infracțiune (lit. c)).

Așadar, Înalta Curte,

consideră că menținerea arestării preventive a inculpatei este justificată,

întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f), C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile

reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea a

apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu

detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a

procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau

inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea

pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1)

reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi

țara; d) arestarea preventivă.

Având în vedere

faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită

ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile

juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea

măsurilor preventive.

În reglementarea

acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a

libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată

fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate

asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea

măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului,

respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării

de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea,

respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția provizorie

poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența măsurii obligării

de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata

procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și

gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva

Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice

persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de parag. 1 lit. a) din

prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau

eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții

care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pentru a înțelege

sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de

aplicație. Astfel s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de

detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală,

instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării

inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale

sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil

unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a decis, cu

valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se

referă art. 5 parag. 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit

definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar

numai în primă instanță.

Totodată, s-a statuat

că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în

condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând datele speței

dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu

prevederile art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

Înalta Curte, apreciază că, în acest moment, inculpata nu poate fi cercetată în

stare de libertate, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este

reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menținerea măsurii

arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul

proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a

făptuitorului.

Raportându-ne la

gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că în cauză s-a pronunțat

o hotărâre de condamnare chiar și nedefinitivă, că urmează să fie soluționat

apelul declarat de inculpată - Înalta Curte apreciază că în acest moment nu

este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură

neprivativă de libertate.

În aceste condiții,

Înalta Curte, a apreciat că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară

ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de

interesul privat al inculpatului - și nici nu a depășit un termen rezonabil în

accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a

Drepturilor Omului, iar altă măsură neprivativă de libertate este insuficientă

pentru asigurarea scopului procesului penal.

Față de aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata

C.M. împotriva încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9862/3/2012/a4

(2305/2012).

Va obliga recurenta

inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata C.M. împotriva încheierii de ședință

din data de 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 9862/3/2012/a4 (2305/2012).

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL