ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele ;

Prin sentința penală nr. 128/ P din 5

decembrie 2012 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice,din infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin.

(1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și în consecință;

- inculpatul T.G. a fost condamnat la

:

- 20 de ani, închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174,

175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 198 din 03 decembrie 2003 Tribunalului

Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 40 din 16 februarie 2004 a Curții de

Apel Bacău, a fost contopit restul rămas neexecutat, de 2.672 zile închisoare,

cu pedeapsa stabilită în cauză și s-a aplicat inculpatului în vederea

executării .pedeapsa mai grea de 20 de ani închisoare.

În temeiul art. 176 alin. (1) raportat

la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,pe durata a 8 (opt) ani.

În temeiul art. 357 alin. (3) C. proc.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1),

(2) C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe toată durata executării

pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul art. 88 C.

pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, de la 13 decembrie 2011 și până la 05 decembrie 2012.

S-a luat act că persoana vătămată A.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici nu a formulat cerere de

participare în procesul penal în calitate de parte vătămată, în condițiile art.

82 C. proc. pen.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a

dispus ca onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat la urmărirea penală

și la instanța de fond, în sumă totală de 500 lei, să fie avansat către B.A.

Neamț din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata, în favoarea statului, a sumei de 3.500 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate la urmărirea penală și la prima

instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță, în baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv: -

proces-verbal de cercetare la fața locului - fila 1-6; - planșă fotografică

anexa procesului-verbal - fila 7-17; - raport medico-legal de necropsie - fii

19-24; - planșă fotografică - fila 25-29; - concluzii medico-legale provizorii

- fila 30; - declarațiile martorilor - fila 75-86; - cazier judiciar - fila 65;

- copie Rechizitoriu nr. 294/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț

- fila 67-71; - raport de expertiză medico-legală psihiatrică - fila 72-74; -

declarațiile inculpatului - fila 33-38, 39, 91, a reținut în sarcina

inculpatului următoarele:

După ce a fost liberat condiționat din

executarea condamnării la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20-174,175 lit. c) C. pen.,

infracțiune a cărei victimă a fost soția sa, T.M., inculpatul T.G. a revenit în

locuința sa, continuându-și conviețuirea cu soția sa, victima infracțiunii în

caza de fată.

Pentru a-și asigura cele necesare

traiului, inculpatul lucra la o stână de pe raza comunei Ion Creangă, jud.

Neamț, context în care prezența sa la domiciliul comun era sporadică, de cele

mai multe ori la sfârșit de săptămână.

Atât inculpatul cât și soția sa

consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, iar inculpatul a bănuit-o pe soția

sa că întreține relații sexuale cu alți bărbați, acesta fiind și mobilul primei

infracțiuni săvârșite de către inculpat.

În dimineața zilei de 12 decembrie 2011,

în jurul orelor 9

00

, inculpatul a venit acasă de la stâna unde lucra

cu intenția de a cumpăra un porc pentru a-l sacrifica în preajma sărbătorilor

de iarnă.

Inculpatul a cumpărat astfel un porc

de la numitul I.I., prin intermediul ginerelui său, R.D., care l-a adus acasă,

în aceeași zi'12 decembrie   2011- când, potrivit declarației inculpatului

(filele 33-34, dos. urm. pen.), acesta, odată ajuns acasă, a constatat că soția

sa se afla în stare de ebrietate. Inculpatul împreună cu ginerele său, Rotam Dom,

au stat la masă și, la un moment dat, victima T.M. i-a atras atenția ginerelui

său să nu mai vină noaptea în locuința ei pentru a nu da naștere la bănuieli că

ei doi ar întreține relații sexuale.

În declarația sa luată în instanță,

martorul R.D. a precizat că, în prezența sa, inculpatul și soția sa nu s-au

certat și nici nu cunoaște despre alte conflicte care să fi existat între

aceștia; totuși, întrebat fiind dacă victima T.M. i-a atras atenția să nu mai

vină la locuința ei în timpul nopții pentru a nu da naștere la bănuieli din

partea inculpatului, împrejurare despre care a declarat inculpatul, martorul a

arătat că nu își amintește, însă poziția martorului se explică prin faptul că

în această afirmație a victimei era implicat direct.

De asemenea, din declarațiile

inculpatului rezultă că, în jurul orelor 14

30

, acesta a plecat de

acasă și a mers la stână, unde a stat până în jurul orelor 18

00

,

când s-a hotărât să revină în locuință.

Când a ajuns la domiciliul său,

inculpatul a sesizat că soția sa nu este acasă, motiv pentru care a căutat-o

prin curtea casei și în incinta dependințelor, însă, după puțin timp,

inculpatul a sesizat că victima e acasă.

În aceste împrejurări, între cei doi a

avut loc o discuție contradictorie, în sensul că inculpatul i-ar fi reproșat că

întreține relații cu alți bărbați, iar la un moment dat, pe acest fond de

ceartă, inculpatul a lovit-o cu palma peste față pe soția sa, care a căzut,

lovindu-se de tocul ușii.

În data de 13 decembrie 2011, în jurul

orelor 4, spre dimineață inculpatul a plecat de acasă la stâna unde lucra, iar

victima a rămas în locuință dormind.

În jurul orelor 7

30

-8

00

ginerele inculpatului și al victimei, a venit la locuința socrilor săi, a

strigat la geam și pentru că nu răspundea nimeni a intrat în casă unde a

găsit-o pe victima T.M. culcată în pat, acoperită cu o plapumă, în timp ce

hainele ei erau așezate grămadă jos lângă pat. Martorul a constatat că victima

avea sânge pe față și în zona capului, s-a speriat de această situație și a

plecat la domiciliul său cu intenția de a suna la telefon la nr. 112.

Pe drum s-a întâlnit cu martora A.M.,

fiica soților T., care i-a spus să se întoarcă împreună la locuința părinților

săi, pentru că între timp a sunat la nr. 112 o vecină, respectiv martora C.E.

Martorul a recunoscut în ședință publică poziția în care a găsit victima în

dimineața zilei 13 decembrie 2011 în fotografiile judiciare care i-au fost

prezentate, nr. 17-18, fila 11, dos. urm. pen.,acestea fiind anexe la procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 13 decembrie 2011 (filele 1-6, dos. urm.

pen.).

În declarațiile luate la urmărirea

penală, inculpatul a susținut că a aplicat victimei doar o lovitură cu palma și,

prin efectul acestei lovituri, victima a căzut și s-a lovit de tocul ușii.

Însă, potrivit raportului medico-legal

de necropsie nr. 126 din 13 decembrie 2011 întocmit de Cabinetul Medico - Legal

Roman, moartea victimei a fost violentă și cauza medicală a morții a fost coma

cerebrală consecința unei hemoragii si contuzii cerebrale.

De asemenea, se atestă că leziunile

cerebrale tanatogeneratoare puteau fi produse printr-un mecanism de lovire a

craniului de un corp contondent cu impact occipital - fila 21.

Cu ocazia necropsiei au fost

constatate o serie de leziuni grave la nivelul toracelui, mai precis fractura

sternului, în dreapta fractura coastelor C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, medio-clavicular

C4, C5, C6,cu deplasare, și fractura coastelor C7, C8, C9 pe linia axilar

posterioară, iar în partea stângă fractura coastelor C2, C3, C4, C5,

parasternal, și medio-clavicular C4, C5, C6 cu deplasare.

Toate leziunile sunt recente și puteau

fi produse prin loviri active repetate cu copuri și mijloace contondente, iar

contuzia toracică cu fracturi costale și printr-un mecanism de comprimare între

două planuri dure.

În planul laturii obiective a

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul s-a reținut ca

fiind pe deplin probată legătura de cauzalitate directă între agresiunile

comise de inculpat asupra soției sale T.M. în noaptea de 12/ 13 decembrie 2011

și leziunile constatate prin raportul de necropsie, leziuni care au condus în

mod direct la decesul acesteia.

Sub aspectul laturii subiective,

conform expertizei medico-legală necroscopică, care are valoare probatorie

obiectiv științifică, s-a constată că inculpatul a acționat cu intenție

directă, deoarece numai astfel se explică multitudinea leziunilor grave

suferite de victimă și faptul că agresiunile inculpatului au vizat zone vitale

ale corpului victimei, iar aceste leziuni,astfel cum rezultă din concluziile

expertizei medico - legale, au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri

și mijloace contondente, iar în ce privește contuzia toracică cu fracturi

costale, și printr-un mecanism de comprimare între două planuri dure. Tot în

cadrul analizei laturii subiective a infracțiunii care s-a reținut în sarcina

inculpatului, este relevant în același timp mobilul faptei, inculpatul

acționând din gelozie și în scop de răzbunare din bănuiala sa că victima

întreținea relații cu alți bărbați.

În același timp, potrivit raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1205/2012 întocmit de Institutul

Național de Medicină Legală „Mina Minovici

”

București, inculpatul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care

este cercetat - filele 72-74, dos. u.p.

Față de modul în care a acționat

inculpatul, s-a reținut că a fost exclusă intenția depășită - praeterintenție -

ca formă de vinovăție specifică laturii subiective a infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., motiv pentru care a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului, formulată prin apărător de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav,

prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului T.G. de a iovi în mod repetat cu corpuri contondente pe soția sa, T.M.,

dar și printr-un mecanism de comprimare a corpului victimei între două planuri

dure, provocându-i astfel acesteia leziuni grave în zona capului și a

toracelui, leziuni care au condus în mod direct la decesul acesteia, se

încadrează juridic în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit.

a) C. pen., infracțiunea fiind săvârșită asupra soției sale de către inculpat

care mai săvârșise anterior tot asupra soției sale o tentativă la infracțiune

de omor calificat, precum și o altă infracțiune de omor.

În acest sens, instanța a avut în

vedere existenta condamnărilor anterioare pentru infracțiunile de omor și

tentativă de omor, prev. de art. 174 C. pen. și art. 20 raportat la art. 174, 175

lit. c) C. pen. reținându-se starea de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea judiciară a

pedepsei, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., s-au avut în vedere

următoarele împrejurări privind fapta: gradul de pericol social concret ridicat

al faptei, configurat și prin împrejurările care implicit au atras aplicarea

agravantei speciale, respective, existența condamnărilor anterioare definitive

pentru fapte de omor și tentativă de omor, ultima dintre acestea fiind comisă

chiar asupra soției, aceeași victimă a infracțiunii consumate de omor deosebit

de grav pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în această cauză;

împrejurările în care inculpatul a acționat, prin lovirea, în mod repetat, a

victimei cu corpuri contondente și prin comprimarea corpului acesteia între

două planuri dure; rezonanța puternică pe care comiterea acestei fapte în

împrejurările analizate a avut-o în comunitate, așa cum rezultă și declarațiile

martorilor audiați la cercetarea judecătorească.

Privind persoana inculpatului:

Inculpatul T.G. are vârsta de 63 de ani, a fost căsătorit, de profesie

tractorist, cu studii modeste, respective, 7 clase, ceea ce relevă un nivel

scăzut de instruire, și în același timp, se reține și starea de recidivă a

inculpatului primul termen al recidivei constând tot în fapte de omor. în

același timp, privind persoana inculpatului, se rețin și aspecte pozitive,

constând în interesul pentru muncă acesta angajându-se la stână imediat după ce

a fost liberat condiționat, precum și aspectele invocate în apărarea

inculpatului, acesta suferind de o boală incurabilă așa cum rezultă și din

actele medicale prezentate la dosar. împotriva sentinței penale mai sus

menționată, în termen legal, inculpatul T.G. a declarat apel, solicitând

reducerea pedepsei prin reținerea art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., și

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 20 din 30

ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.G.

În temeiul art. 300

2

,coroborat

cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost menținută starea

de arest a inculpatului, iar în baza art. 381 alin. (1) teza a II-a procedură

penală a fost dedusă în continuare detenția inculpatului, de la 05 decembrie 2012

la data pronunțării deciziei.

În temeiul art. 192 alin. (2)

procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei,cu titlu

de cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a se decide astfel s-a reținut

că starea de fapt, astfel cum în mod minuțios a fost reținută de către prima

instanță, este corectă fiind rezultatul coroborării tuturor probelor

administrate în cauză, dovedindu-se,fără dubii, că inculpatul, fără niciun

motiv aparent care sa-i justifice comportamentul agresiv deviant, prin lovituri

repetate cu pumnii și picioarele, i-a provocat soției sale multiple leziuni

care au condus la decesul acesteia.

În individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului, prima instanță a făcut o aplicare riguroasă a dispozițiilor art. 72

C. pen., respectiv, a ținut seama de faptul că inculpatul, care a mai fost

condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni de violență,

îndreptate împotriva vieții, în mod repetat și împotriva aceleiași persoane, în

ultimele două acte materiale de omor, a manifestat o violență deosebită,

suprimând viața soției sale, persoană cu care acesta conviețuia și care mai

fusese anterior victima furiei și agresivității sale.

Instanța de fond a ținut cont, de

asemenea, de urmările ireversibile produse, de conduita inculpatului, care nu

conștientizează gravitatea actelor sale de violență, manifestată prin

atitudinea de negare a intenției suprimării vieții victimei, dar și de gradul

de pericol social a! faptei săvârșite, infracțiune care este pedepsită cu

închisoarea, al cărei maxim este de 25 ani, alternativ cu pedeapsa detențiunii

pe viață.

S-a mai reținut că fapta inculpatului,

care este de o gravitate extremă, intervine după două condamnări consecutive

pentru infracțiuni de omor și necesită o reacție pe măsură; prin urmare,

instanța de apel a apreciat că în raport cu infracțiunea reținută in sarcina

inculpatului, natura acesteia si ceea ce denota ea despre personalitatea

inculpatului, antecedentele penale și conduita procesuală adoptată în fața

instanței de apel, se impune menținerea cuantumului pedepsei aplicate de prima

instanță, pe care l-a considerat legal și temeinic.

S-a mai arătat că nu se poate reține

scuza provocării invocată de inculpat, întrucât nu s-a făcut dovada existenței

unei puternice tulburări sau emoții provocate de victimă, sub stăpânirea căreia

să fi acționat inculpatul, așa cum impun exigențele textului de lege invocat art.

73 alin. (1) lit. b) C. pen. - și nici aplicarea dispozițiilor privind

procedura simplificată, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., care exclud aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)-(6)

C. proc. pen., în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se

pedepsește cu detențiune pe viață.

Împotriva acestei decizii inculpatul T.G.

a declarat, în termen legal, recursul  de față, solicitând o reindividualizare

a pedepsei, în sensul reducerii acesteia ( caz de casare prevăzut art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat dar și în

raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. (în redactarea anterioară a Legii nr. 2/2013) hotărârile

sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport

cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță s-a reținut că inculpatul T.G.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav,

faptă prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c),

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 12 decembrie

2011, pe fondul consumului de alcool și a unor conflicte preexistente, a

lovit-o peste față, cu palma pe soția sa T.M., care a căzut, după care, prin

lovituri repetate cu pumnii și picioarele și comprimare între două planuri

dure, i-a provocat multiple leziuni care ulterior au condus la decesul

acesteia, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare astfel cum

deja s-a arătat detaliat în partea expozitivă a prezentei decizii.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,

fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în

dispozițiile legii penale.

Chiar dacă individualizarea pedepsei

este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un

proces arbitrar,

subiectiv, ci, din contra, el trebuie

să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat

după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor

generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a

principiului individualizării judiciare a pedepsei, așa încât respectarea

acestuia este obligatorie pentru instanță.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile

care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă, sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de

libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol

social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii

acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de

reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Acțiunile anteriore agresării victimei

și actele de violență exercitate inculpat în comiterea faptei sunt elemente

care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanțe, în

alegerea pedepsei. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi,

are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează

comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale

prev. de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei

comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele

personale a!e inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența

penală).

Exemplaritatea pedepsei produce efecte

atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și

asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta,

sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și

de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este

aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării

morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al

pedepsei care totdeauna, prin durata privațiunii, trebuie să reflecte

gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și

proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea

acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, în art. 52

alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.”

Firește, în lumina criteriilor prev.

de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități infracționale trebuie

stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor

elementelor interne specifice faptei și făptuitorului.

În speță s-a probat că inculpatul a

comis o faptă deosebit de gravă, prin care a adus atingere relațiile sociale ce

ocrotesc dreptul la viață al persoanei, sens în care s-a acordat însemnătatea

cuvenită modalității în care a fost săvârșită infracțiunea de către inculpat,

care a suprimat viața soției sale prin aplicarea mai multor lovituri acesteia,

acesta fiind în stare de recidivă întrucât mai suferise anterior două

condamnării (15 ani închisoare și 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174

C. pen. a cărei victimă a fost L.C. și 10 ani, închisoare, pentru tentativă de

omor calificat prev. de art. 20-174, 175 lit. c) C. pen., infracțiune a cărei

victimă a fost soția sa, T.M.

Or, fapta pentru care inculpatul T.G. a

fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, este neîndoielnic

foarte gravă, încât în operațiunea complexă a individualizării tratamentului

penal, înalta Curte, ținând cont de criteriile anterior menționate, apreciază

că nu se impune reducerea pedepsei, comportamentul inculpatului cu un trecut

infracțional bogat, denotând că nu a înțeles pe deplin gravitatea acțiunilor

sale și importanța valorii lezate.

În acest context, Curtea consideră că

doar în această manieră avertismentul dat de instanță prin soluția de

condamnare va fi de natură să-l facă pe inculpat să conștientizeze pe viitor că

legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este

sancționată aspru și că el ca destinatar al normelor de drept care îi sunt

accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile

care l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar urmând,

inevitabil a răspunde ca și în cazul de față.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

numai pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să

asigure formarea unei atitudini corecte față de lege și normale de conviețuire

socială, neimpunându-se reducerea acesteia.

Față de considerentele ce precedă,

avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează

ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 20 din 30 ianuarie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2011

la 29 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

mai 2013.