ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 559 din 03 iulie 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele: I. În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) și d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 25 de ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă, de 25 ani închisoare.

În baza art. 71C.p. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 6 7 C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului I.N. . II. În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J.

nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă, de 20 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 3 5 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la zi. A luat act că moștenitorii victimei S.D.G. și P.A.S. nu se constituie parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea obiectului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv cuțitul.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 11.000 lei. Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Din adresa D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Dactiloscopie Judiciară din 20 noiembrie 2012 a rezultat că o urmă papilară ridicată de pe ușa de la baie cu ocazia cercetării la fata locului a locuinței victimei S.A. a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului I.N. Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 31 ianuarie 2013 a concluzionat că urma digitală ridicată de pe exteriorul tocului ușii de acces din hol către baie și urma digitală ridicată de pe interiorul tocului din dreapta al ușii de acces din hol către sufragerie au fost create de degetul arătător de la mâna dreaptă și, respectiv degetul mare de la mâna stângă a inculpatului I.N.

Raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. - a concluzionat că urmele de spermă din interiorul prezervativului găsit în locuința victimei S.A. au pus în evidență un profil genetic unic masculin, perfect concordant cu cel al victimei S.A. Urmele biologice de pe exteriorul aceluiași prezervativ au pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane de sex masculin. Caracterele genetice autozomale și cromozomiale Y ale victimei S.A. se regăsesc integral în amestec, alături de cele aparținând inculpatului I.N. Din acest raport a rezultat că inculpatul și victima au întreținut relații sexuale. Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 încheiat cu ocazia percheziției corporale a inculpatului I.N.

a rezultat că acesta avea asupra sa, între altele, o cartelă M. cu 10 călătorii; un telefon mobil, utilizat cu cartela S.I.M. cu nr. de apel X și un telefon mobil utilizat cu cartela S.I.M. cu nr. de apel X. De pe reversul cartelei M. a rezultat că a fost utilizată în data de 15 noiembrie 2012, orele 10.39 la stația de metrou D., care se află în imediata apropiere a domiciliului victimei. Din procesele-verbale din datele de 20 noiembrie 2012 și 25 martie 2013, încheiate cu ocazia vizionării înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere instalate în interior, blocului unde locuia victima, din perioada 14 noiembrie 2012 orele 12.00 - 15 noiembrie 2012, orele 12.00 a rezultat următoarele: - în data de 14 noiembrie 2012, orele 16.56, se observă cum inculpatul I.N.

cum intră în scara blocului și se îndreaptă spre lift. Inculpatul este îmbrăcat cu o geacă de piele neagră, tricou de culoare alb în partea de sus și gri închis în partea de jos, blue jeans, pe cap poartă o șapcă albastră, iar în picioare are o pereche de pantofi sport de culoare albă. Inculpatul nu avea asupra sa niciun obiect și urcă la etaj cu liftul din stânga. - în data de 15 noiembrie 2012, la ora 06:36 se observă cum victima S.A. coboară din lift, fiind însoțită de câinele său, și iese din scara blocului. Victima revine in scara blocului la ora 06:39 și urcă cu liftul. - în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 09.27 se observă cum martorul S.A. coboară din liftul de la scara 3 a blocului și discută timp de trei minute cu agentul de pază, după care pleacă din nou cu liftul.

La ora 09.31, agentul de pază de la scara 3 își părăsește postul, se duce la postul de pază de la scara 2, discută cu agentul de la acest post, apoi împreună urcă cu liftul de la scara 2. La ora 09.48 se observă cum agentul de pază de la postul de la scara 2 revine cu liftul la parter și își reia activitatea; - în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 10.39 se observă cum inculpatul I.N., iese din liftul din dreapta, la parter, fiind îmbrăcat cu aceleași haine ca și în ziua precedentă. Inculpatul avea asupra sa o geantă de mână de culoare maro, ce pare a avea obiecte în interior, și se îndreaptă spre ușa de ieșire din bloc. Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 mai a rezultat că ora afișată pe înregistrările video este cu două minute înaintea orei reale.

Din declarația martorului B.I., prieten apropiat al victimei, dată după vizionarea imaginilor video, a rezultat că geanta cu care inculpatul este observat pe camerele video în data de 15 noiembrie 2012 aparține victimei, este de culoare maro și este confecționată din petice din piele. Victima a cumpărat geanta în urmă cu trei ani din Germania. Geanta de culoare maron, confecționată din petice din piele, care a aparținut victimei a fost găsită la locuința unde inculpatul stă fără forme legale, fapt ce a rezultat din procesul-verbal de percheziție domiciliară.

Din declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că victima folosea un telefon cu numărul de apel X. Prin referatul din data de 19 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat Tribunalului București autorizarea obținerii de la operatorii de telefonie mobilă a listing-ului convorbirilor telefonice purtate în perioada de 26 iulie 2012 -19 noiembrie 2012 de la postul telefonic cu număr de apel: cu nr. X (folosit de către inculpatul I.N.). Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 44559/3/2012, Tribunalul București a încuviințat cererea parchetului și a autorizat obținerea de la operatorii de telefonie a datelor solicitate.

Din analiza, acestor convorbiri a rezultat că deținătorul postului telefonic (inculpatul I.N.) s-a aflat la locuința victimei din ziua de 14 noiembrie 2012 până în dimineața zilei de 15 noiembrie 2012. De asemenea, din listing a rezultat că imediat ce a plecat din locuința victimei posesorul cartelei (inculpatul I.N.) a schimbat aparatul telefonic, pe care l-a folosit în timp ce se afla în locuința victimei. Din declarațiile martorului N.E.C., vecina victimei, a rezultat că în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor 09.15, din locuința victimei cu care se învecinează, a auzit mai multe țipete de bărbat. Inițial nu a înțeles ce țipa bărbatul respectiv, însă, într-un final a auzit strigând Hoții!

Hoții! urmate de niște bubuituri. Prietenul ei, martorul S.A., a mers la agentul de pază al blocului și l-a chemat să verifice ce se petrece în apartamentul vecin. Agenții de pază au bătut la ușa apartamentului victimei, însă nu a răspuns nicio persoană și nici nu s-au auzit alte zgomote exceptând lătratul câinelui. Până a doua zi, când a venit poliția, nu a mai auzit zgomote suspecte în apartamentul vecin. A.V., femeia de serviciu, a declarat că, în data de 15 noiembrie 2012, paznicul blocului a fost anunțat că este un scandal în apartamentul 934. A urcat împreună cu paznicul la acel apartament, însă nu s-a mai auzit niciun zgomot. Din interior se auzea doar câinele care era foarte agitat. Paznicul a sunat insistent la ușă, însă nu a ieșit nimeni.

Aceasta a declarat că ușa era închisă, însă nu știe dacă era și încuiată. Martorul B.I. a declarat că a întreținut relații sexuale cu S.A. din anul 1996, iar în perioada 2003 -2007 a locuit în apartamentul acestuia. S.A. era homosexual activ și mergea aproape zilnic în Parcul O. pentru a întâlni bărbați cu orientări homosexuale. S.D.G., fiul victimei, a declarat că S.A. s-a mutat în București în anul 1991, după despărțirea de soție. în perioada 2000-2010, tatăl său a desfășurat o activitate comercială, respectiv cumpăra îmbrăcăminte și o revindea în piața Obor. în luna septembrie 2011, lui și surorilor sale, S.A. le-a dat suma de 100.000 lei. S.V., fosta soție a victimei, a declarat că s-au despărțit în anul 1989, moment în care a aflat și de orientările homosexuale ale lui S.A.

în anul 2011, victima le-a dat celor 4 copii câte 25.000 lei fiecăruia, iar ei i-a dat suma de 10.000 lei. Nu a putut preciza de unde avea bani fostul soț. Din extrasul de cont furnizat de C.E.C. B. a rezultat că victima avea deschis la această bancă un depozit cu depuneri ulterioare cu un sold de 93.542,83 lei. Tribunalul a reținut că, din considerentele sentinței penale nr. 114 din 20 martie 2000 a Tribunalului Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, se desprind anumite asemănări cu speța de față. Astfel, victima locuia singură și desfășura afaceri profitabile având mai multe depozite la bănci și sume mari de bani în posesia sa.

între inculpat și victimă s-a stabilit o relație de apropiere în urma căreia victima i-a împrumutat inculpatului o sumă de bani. Inculpatul a condus-o pe victimă într-un loc izolat, unde a ucis-o prin aplicarea mai multor lovituri cu o piatră în cap. în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat inițial săvârșirea faptei pentru ca apoi să recunoască, dar să motiveze că a lovit-o pe victimă datorită faptului că încercase să-l excite în vederea practicării unor relații homosexuale. Inițial, inculpatul I.N. a negat că l-ar fi cunoscut pe S.A. sau că ar fi fost în locuința acestuia. De asemenea, inculpatul a negat înclinațiile homosexuale.

Ulterior, inculpatul I.N., a revenit asupra declarațiilor și a precizat că, după ce a fost liberat condiționat în data de 20 iunie 2012, a venit în București, unde s-a împrietenit cu un băiat pe nume “A.” (martorul T.F.), Prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe S.A., iar “A.” i-a povestit că acesta din urmă locuiește singur într-o garsonieră din zona D. și că are obiecte de valoare în casă: obiecte din aur, sume de bani. „A.” i-a mai povestit că el a fost la locuința lui S.A. și a întreținut raporturi sexuale cu acesta și a fost plătit cu sume între 100-130 lei. Inculpatul a susținut că S.A. îl suna aproape zilnic și îi propunea să meargă la locuința lui. în data de 14 noiembrie 2012, în jurul orelor 17.00 - 17.30, a mers la locuința victimei, la invitația telefonică a acesteia.

Au consumat băuturi alcoolice și au stat până târziu, motiv pentru care a rămas să doarmă la locuința victimei. în data de 15 noiembrie 2012, S.A. s-a trezit în jurul orelor 06.30 și a ieșit să plimbe câinele, revenind în garsonieră după circa 30 de minute. Victima a încuiat ușa și a băgat cheile în buzunar pentru a-l împiedica să plece. Ulterior, victima a făcut o cafea, a intrat în baie și a făcut duș. Când a ieșit din baie a constatat că era dezbrăcată. Victima a venit la el pe canapea și i-a propus să întrețină relații sexuale. A refuzat și l-a împins pe S.A. de pe canapea, iar acesta a căzut lângă masă. Victima s-a ridicat și a început să strige „Hoțiil" Ca să-l potolească s-a ridicat de pe canapea și i-a spus să tacă.

„Nu a ascultat și s-a dus în bucătărie și a luat un cuțit din sertarul unde ținea cuțitele. Eu, când am văzut, m-am dus să îl iau de mână să nu se întâmple o nenorocire. Nu am putut, și m-a lovit cu cuțitul peste mana dreaptă și m-a tăiat. După aceea, i-am făcut un vânt și a căzut jos. Ulterior, am luat cuțitul de pe jos și i-am aplicat o lovitură în gat după care victima a început să strige Hoții! Când am auzit acest lucru, am luat unul dintre cuțitele căzute jos și i-am aplicat o lovitură în gât, i-am tăiat aorta sa nu mai țipe, și o lovitură de cuțit în piept". Ulterior, s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat, a spălat cuțitul și l-a aruncat pe jos lângă celelalte cuțite. De pe degetul victimei a sustras două inele din platină, după care a mai sustras și telefonul victimei.

A mai luat de pe un dulap o geantă pe care i-o dăduse anterior victima, în care se aflau haine și lenjeria sa. După circa 10 minute după înjunghiere, la ușa garsonierei au venit 2-3 vecini, iar unul dintre ei a bătut la ușă. După ce vecinii au plecat, a părăsit garsoniera și a luat bunurile menționate. A lăsat ușa de acces în garsonieră descuiată și a mers cu metroul până în Piața Unirii. Aici a aruncat telefonul victimei și cheile de la garsonieră. De asemenea, a aruncat și cele două inele pentru a nu fi găsite asupra sa. Geanta victimei se află la locuința sa. Tribunalul a constatat că, prin modul de prezentare a faptelor inculpatul a tins să creeze impresia că a acționat provocat de avansurile victimei, aceste declarații nefiind adevărate.

Din declarațiile martorului T.F. a rezultat că inculpatul avea același înclinații sexuale cu ale victimei. De asemenea, inculpatul cunoștea faptul că victima este homosexual, iar din raportul de expertiză genetică a rezultat că inculpatul și victima au întreținut relații sexuale, A.D.N.-ul celor doi fiind identificat pe un prezervativ. S-a observat că inculpatul a folosit aceeași apărare neadevărată ca și în procesul penal anterior, însă în ambele cazuri, scopul urmărit de inculpat a fost obținerea unor foloase materiale prin uciderea victimelor. Având în vedere leziunile pe care le prezenta victima, în momentul agresiunii inculpatul era cel mai probabil dezbrăcat. Prin tăierea pachetului vascular al victimei, datorită presiunii sângelui, dacă inculpatul ar fi fost îmbrăcat cu siguranță ar fi fost stropit de cantități importante de sânge, fapt ce ar fi atras atenția.

Din faptul că inculpatul a sustras o geantă a victimei, două inele, telefonul mobil și a căutat în hainele victimei după alte valori, a rezultat că a ucis-o cu scopul de o tâlhări, și nicidecum pentru a se apăra de avansurile ei. Cu ocazia conducerii în teren din data de 07 februarie 2013, inculpatul a indicat modul de comitere a faptei. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului I.N. constând în aceea că, în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor 09.00-10.00, în apartamentul din București, sector 3, i-a aplicat victimei S.A. mai multe lovituri (circa 13) cu un cuțit în zona gâtului și a toracelui, provo cându-i leziuni în urma cărora a decedat, după care i-a sustras o geantă, un telefon mobil și mai multe bunuri mobile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) -176 alin. (1) lit. c), d) C. pen.

și art. 211 alin. (1), alin. (2) 1 lit. c) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Deși inculpatul nu a recunoscut infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa, totuși tribunalul a constatat că este autorul acesteia, întrucât, după vizionarea imaginilor video efectuate de camerele de supraveghere instalate în interiorul blocului unde locuia victima, a reieșit că geanta cu care inculpatul a părăsit imobilul în data de 15 noiembrie 2012, aparține victimei, este de culoare maro, este confecționată din petice de piele și părea a avea obiecte în interior, geantă pe care victima o cumpărase în urmă cu 3 ani din Germania. De altfel, aceeași geantă a fost găsita la locuința unde inculpatul locuiește fără forme legale și care a fost descoperită cu ocazia percheziției domiciliare.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 21 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința Tribunalului Buzău nr. 114 din 20 martie 2000, definitivă prin Decizia C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000. Prin aceeași sentință s-a revocat beneficiul grațierii acordat prin sentința penală nr. 2842/1997, iar pedeapsa de un an închisoare pronunțată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213 C. pen. și 280 C. pen. a fost adăugată la pedeapsa ulterioară, urmând să execute în total pedeapsa rezultantă de 22 de ani. Din executarea pedepsei inculpatul a fost liberat condiționat la data de 20 iunie 2012 cu un rest de pedeapsă de 3012 zile, constatându-se astfel că faptele deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea acestei pedepse, pe lângă fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, potrivit art. 61 C. pen., contopind restul rămas neexecutat de 3012 zile cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul I.N. criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Curtea, examinând hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelantul-inculpat și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de inculpatul I.N. este fondat, însă pentru un alt motiv decât acelea invocate de inculpat. S-a reținut că, în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în baza cărora s-au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor. De asemenea s-a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că inculpatul I.N. s-a liberat condiționat, la data de 20 iunie 2012, din executarea unei condamnări de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat și, deoarece a rupt orice legătură cu familia care locuiește în mun.

Brașov, acesta s-a stabilit în București. Totodată, s-a reținut că individualizarea pedepsei rezultante de 25 de ani închisoare, precum și a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune (25 de ani pentru omor deosebit de grav și 20 de ani pentru tâlhărie) s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul mare de pericol social concret al celor două infracțiuni, de împrejurările reale ale comiterii faptei (și anume, victima și inculpatul se cunoșteau de mai multă vreme, inculpatul având cunoștință de starea materială foarte bună a victimei), violența extremă de care a dat dovadă inculpatul și de circumstanțele personale ale acestuia, care este recidivist, iar acest omor a fost comis în condițiile în care inculpatul a săvârșit anterior un alt omor.

Această ultimă împrejurare demonstrează că inculpatul nu are nicio compasiune și nici regret pentru viață în general și pentru cei din jur. S-a apreciat că pedeapsa rezultantă este proporțională cu gravitatea faptelor comise, eficientă în ceea ce privește ocrotirea societății de asemenea violențe și descurajantă în plan individual și general. Curtea a mai arătat că apelul inculpatului este nefondat în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie și individualizarea pedepsei, însă este fondat referitor la greșita confiscare a cuțitului folosit la comiterea omorului, care aparține victimei și, în consecință, nu trebuie confiscat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.N., care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., a solicitat, pentru infracțiunea de omor, reindividualizarea pedepsei, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, achitarea acestuia, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. De asemenea a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând recursul declarat de inculpatul I.N. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

în consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 , art. 385 3 C. proc. pen. anterior. Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013. Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385 10 alin. (2) și (2) 1 C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen.). Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 19 august 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză. Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat I.N., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat I.N. și-a motivat recursul prin respectarea, obligației ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., însă critica acestuia privind reindividualizarea pedepsei, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., nu poate fi analizată prin prisma acestuia, ci, eventual, ar putea fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. în acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct 12 C. proc. pen. invocate de inculpatul I.N. vizând achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat I.N. privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. -aplicabilitatea legii penale mai favorabile, solicitată de inculpatul I.N., se constată următoarele: În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 februarie 2014. în speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 19 august 2013 și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul deosebit de grav și tâlhăria, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Inculpatul I.N.

a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. cu aplic. art 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 25 de ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului I.N. II. În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J.

nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare. În baza art. 71C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani. Analizând influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul I.N., Înalta Curte constată următoarele: Astfel potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., în forma anterioară, omorul, respectiv omorul calificat se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noua reglementare omorul, respectiv omorul calificat au fost incriminate în art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 lit. d) și c) C. pen. care sunt pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. După cum se poate observa, limitele de pedeapsă, atât în vechea, cât și în noua reglementare sunt aceleași, iar pedeapsa 25 de ani aplicată inculpatului I.N. se încadrează în aceste limite. Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, se constată că inculpatului I.N. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod' penal anterior, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior. De asemenea, în baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) și art. 69 C. pen. Așadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru o infracțiune care prevedem această sancțiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare. Cât privește tratamentul sancționator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situația în care una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

În concluzie, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, pedeapsa de 25 de ani închisoare, respectiv 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., aplicate inculpatului I.N., încadrându-se și în noile limite. În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen. anterior, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani, incriminată în reglementarea actuală, în art. 234 alin. (1) lit. f) care, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare.

Având în vedere situația faptică reținută de cele două instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și primele instanțe. În ce privește pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile. Așa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 19 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul București, secția a II-a penală, și, rejudecand: Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.N. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) 1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114/20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și contopește restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3012 zile închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 19 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul București, secția a II-a penală, și, rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Face aplicarea art. 5 C. pen. și.în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.N. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) 1 lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și contopește restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3012 zile închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2014.