ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin

sentința penală nr.  559 din 03 iulie 2013, Tribunalul București, secția a II-a

penală, a hotărât următoarele:

I. În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin.

(1) lit. c) și d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 25 de ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău,

rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a

contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această

sentință, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă, de 25 ani

închisoare.

În baza art. 71C.p. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 6 7 C. pen. a dispus degradarea militară a

inculpatului I.N. .

II. În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău,

rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a

contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această

sentință, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă, de 20 ani

închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34

alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de

executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 3 5 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele

complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea,

aceea de 10 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării

preventive de la 21 noiembrie 2012 la zi.

A luat act că moștenitorii victimei S.D.G. și P.A.S. nu se

constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea

obiectului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv cuțitul.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 11.000 lei.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut

următoarele:

Din adresa D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic -

Laboratorul de Dactiloscopie Judiciară din 20 noiembrie 2012 a rezultat că o

urmă papilară ridicată de pe ușa de la baie cu ocazia cercetării la fata

locului a locuinței victimei S.A. a fost creată de degetul arătător de la mâna

dreaptă a inculpatului I.N.

Raportul de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică din 31 ianuarie 2013 a concluzionat că urma digitală ridicată de

pe exteriorul tocului ușii de acces din hol către baie și urma digitală ridicată

de pe interiorul tocului din dreapta al ușii de acces din hol către sufragerie

au fost create de degetul arătător de la mâna dreaptă și, respectiv degetul

mare de la mâna stângă a inculpatului I.N.

Raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. - a concluzionat

că urmele de spermă din interiorul prezervativului găsit în locuința victimei S.A.

au pus în evidență un profil genetic unic masculin, perfect concordant cu cel

al victimei S.A. Urmele biologice de pe exteriorul aceluiași prezervativ au pus

în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material biologic

de la minim două persoane de sex masculin. Caracterele genetice autozomale și

cromozomiale Y ale victimei S.A. se regăsesc integral în amestec, alături de

cele aparținând inculpatului I.N. Din acest raport a rezultat că inculpatul și

victima au întreținut relații sexuale.

Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 încheiat cu

ocazia percheziției corporale a inculpatului I.N. a rezultat că acesta avea

asupra sa, între altele, o cartelă M. cu 10 călătorii; un telefon mobil,

utilizat cu cartela S.I.M. cu nr. de apel X și un telefon mobil utilizat cu

cartela S.I.M. cu nr. de apel X.

De pe reversul cartelei M. a rezultat că a fost utilizată în

data de 15 noiembrie 2012, orele 10.39 la stația de metrou D., care se află în

imediata apropiere a domiciliului victimei.

Din procesele-verbale din datele de 20 noiembrie 2012 și 25

martie 2013, încheiate cu ocazia vizionării înregistrărilor video efectuate de

camerele de supraveghere instalate în interior, blocului unde locuia victima,

din perioada 14 noiembrie 2012 orele 12.00 - 15 noiembrie 2012, orele 12.00 a

rezultat următoarele:

- în data de 14 noiembrie 2012, orele 16.56, se observă cum

inculpatul I.N. cum intră în scara blocului și se îndreaptă spre lift.

Inculpatul este îmbrăcat cu o geacă de piele neagră, tricou de culoare alb în

partea de sus și gri închis în partea de jos, blue jeans, pe cap poartă o șapcă

albastră, iar în picioare are o pereche de pantofi sport de culoare albă. Inculpatul

nu avea asupra sa niciun obiect și urcă la etaj cu liftul din stânga.

- în data de 15 noiembrie 2012, la ora 06:36 se observă cum

victima S.A. coboară din lift, fiind însoțită de câinele său, și iese din scara

blocului. Victima revine in scara blocului la ora 06:39 și urcă cu liftul.

- în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 09.27 se observă cum

martorul S.A. coboară din liftul de la scara 3 a blocului și discută timp de

trei minute cu agentul de pază, după care pleacă din nou cu liftul. La ora 09.31,

agentul de pază de la scara 3 își părăsește postul, se duce la postul de pază

de la scara 2, discută cu agentul de la acest post, apoi împreună urcă cu

liftul de la scara 2. La ora 09.48 se observă cum agentul de pază de la postul

de la scara 2 revine cu liftul la parter și își reia activitatea;

- în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 10.39 se observă cum

inculpatul I.N., iese din liftul din dreapta, la parter, fiind îmbrăcat cu

aceleași haine ca și în ziua precedentă. Inculpatul avea asupra sa o geantă de

mână de culoare maro, ce pare a avea obiecte în interior, și se îndreaptă spre

ușa de ieșire din bloc.

Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 mai a

rezultat că ora afișată pe înregistrările video este cu două minute înaintea

orei reale.

Din declarația martorului B.I., prieten apropiat al

victimei, dată după vizionarea imaginilor video, a rezultat că geanta cu care

inculpatul este observat pe camerele video în data de 15 noiembrie 2012

aparține victimei, este de culoare maro și este confecționată din petice din

piele. Victima a cumpărat geanta în urmă cu trei ani din Germania.

Geanta de culoare maron, confecționată din petice din piele,

care a aparținut victimei a fost găsită la locuința unde inculpatul stă fără

forme legale, fapt ce a rezultat din procesul-verbal de percheziție

domiciliară.

Din declarațiile persoanelor audiate în cauză a

rezultat că victima folosea un telefon cu numărul de apel X.

Prin referatul din data de 19 noiembrie 2012, Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a solicitat Tribunalului București autorizarea

obținerii de la operatorii de telefonie mobilă a listing-ului convorbirilor

telefonice purtate în perioada de 26 iulie 2012 -19 noiembrie 2012 de la postul

telefonic cu număr de apel: cu nr. X (folosit de către inculpatul I.N.). Prin

încheierea de ședință din 19 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

44559/3/2012, Tribunalul București a încuviințat cererea parchetului și a

autorizat obținerea de la operatorii de telefonie a datelor solicitate.

Din analiza, acestor convorbiri a rezultat că

deținătorul postului telefonic (inculpatul I.N.) s-a aflat la locuința victimei

din ziua de 14 noiembrie 2012 până în dimineața zilei de 15 noiembrie 2012.

De asemenea, din listing a rezultat că imediat ce a

plecat din locuința victimei posesorul cartelei (inculpatul I.N.) a schimbat

aparatul telefonic, pe care l-a folosit în timp ce se afla în locuința

victimei.

Din declarațiile martorului N.E.C., vecina victimei, a

rezultat că în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor 09.15, din locuința

victimei cu care se învecinează, a auzit mai multe țipete de bărbat. Inițial nu

a înțeles ce țipa bărbatul respectiv, însă, într-un final a auzit strigând Hoții!

Hoții! urmate de niște bubuituri. Prietenul ei, martorul S.A., a mers la agentul

de pază al blocului și l-a chemat să verifice ce se petrece în apartamentul

vecin. Agenții de pază au bătut la ușa apartamentului victimei, însă nu a

răspuns nicio persoană și nici nu s-au auzit alte zgomote exceptând lătratul

câinelui. Până a doua zi, când a venit poliția, nu a mai auzit zgomote suspecte

în apartamentul vecin.

A.V., femeia de serviciu, a declarat că, în data de 15

noiembrie 2012, paznicul blocului a fost anunțat că este un scandal în

apartamentul 934. A urcat împreună cu paznicul la acel apartament, însă nu s-a

mai auzit niciun zgomot. Din interior se auzea doar câinele care era foarte

agitat. Paznicul a sunat insistent la ușă, însă nu a ieșit nimeni. Aceasta a

declarat că ușa era închisă, însă nu știe dacă era și încuiată.

Martorul B.I. a declarat că a întreținut relații sexuale cu S.A.

din anul 1996, iar în perioada 2003 -2007 a locuit în apartamentul acestuia. S.A.

era homosexual activ și mergea aproape zilnic în Parcul O. pentru a întâlni

bărbați cu orientări homosexuale.

S.D.G., fiul victimei, a declarat că S.A. s-a mutat în

București în anul 1991, după despărțirea de soție. în perioada 2000-2010, tatăl

său a desfășurat o activitate comercială, respectiv cumpăra îmbrăcăminte și o

revindea în piața Obor. în luna septembrie 2011, lui și surorilor sale, S.A.

le-a dat suma de 100.000 lei.

S.V., fosta soție a victimei, a declarat că s-au

despărțit în anul 1989, moment în care a aflat și de orientările homosexuale

ale lui S.A. în anul 2011, victima le-a dat celor 4 copii câte 25.000 lei

fiecăruia, iar ei i-a dat suma de 10.000 lei. Nu a putut preciza de unde avea

bani fostul soț.

Din extrasul de cont furnizat de C.E.C. B. a rezultat că

victima avea deschis la această bancă un depozit cu depuneri ulterioare cu un

sold de 93.542,83 lei.

Tribunalul a reținut că, din considerentele sentinței penale

nr. 114 din 20 martie 2000 a Tribunalului Buzău, prin care inculpatul a fost

condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, se

desprind anumite asemănări cu speța de față. Astfel, victima locuia singură și

desfășura afaceri profitabile având mai multe depozite la bănci și sume mari de

bani în posesia sa. între inculpat și victimă s-a stabilit o relație de

apropiere în urma căreia victima i-a împrumutat inculpatului o sumă de bani.

Inculpatul a condus-o pe victimă într-un loc izolat, unde a ucis-o prin

aplicarea mai multor lovituri cu o piatră în cap. în cursul urmăririi penale,

inculpatul a negat inițial săvârșirea faptei pentru ca apoi să recunoască, dar

să motiveze că a lovit-o pe victimă datorită faptului că încercase să-l excite

în vederea practicării unor relații homosexuale.

Inițial, inculpatul I.N. a negat că l-ar fi cunoscut pe

S.A. sau că ar fi fost în locuința acestuia. De asemenea, inculpatul a negat

înclinațiile homosexuale.

Ulterior,

inculpatul I.N., a revenit asupra declarațiilor și a precizat că, după ce a

fost liberat condiționat în data de 20 iunie 2012, a venit în București, unde

s-a împrietenit cu un băiat pe nume “A.” (martorul T.F.), Prin intermediul

acestuia l-a cunoscut pe S.A., iar “A.” i-a povestit că acesta din urmă

locuiește singur într-o garsonieră din zona D. și că are obiecte de valoare în

casă: obiecte din aur, sume de bani. „A.” i-a mai povestit că el a fost la

locuința lui S.A. și a întreținut raporturi sexuale cu acesta și a fost plătit

cu sume între 100-130 lei. Inculpatul a susținut că S.A. îl suna aproape zilnic

și îi propunea să meargă la locuința lui. în data de 14 noiembrie 2012, în

jurul orelor 17.00 - 17.30, a mers la locuința victimei, la invitația telefonică

a acesteia. Au consumat băuturi alcoolice și au stat până târziu, motiv pentru

care a rămas să doarmă la locuința victimei. în data de 15 noiembrie 2012, S.A.

s-a trezit în jurul orelor 06.30 și a ieșit să plimbe câinele, revenind în

garsonieră după circa 30 de minute. Victima a încuiat ușa și a băgat cheile în

buzunar pentru a-l împiedica să plece. Ulterior, victima a făcut o cafea, a

intrat în baie și a făcut duș. Când a ieșit din baie a constatat că era

dezbrăcată. Victima a venit la el pe canapea și i-a propus să întrețină relații

sexuale. A refuzat și l-a împins pe S.A. de pe canapea, iar acesta a căzut

lângă masă. Victima s-a ridicat și a început să strige „Hoțiil" Ca să-l

potolească s-a ridicat de pe canapea și i-a spus să tacă. „Nu a ascultat și s-a

dus în bucătărie și a luat un cuțit din sertarul unde ținea cuțitele. Eu,

când am văzut, m-am dus să îl iau de mână să nu se întâmple o nenorocire. Nu am

putut, și m-a lovit cu cuțitul peste mana dreaptă și m-a tăiat. După aceea,

i-am făcut un vânt și a căzut jos. Ulterior, am luat cuțitul de pe jos și i-am

aplicat o lovitură în gat după care victima a început să strige Hoții! Când am

auzit acest lucru, am luat unul dintre cuțitele căzute jos și i-am aplicat o

lovitură în gât, i-am tăiat aorta sa nu mai țipe, și o lovitură de cuțit în

piept". Ulterior, s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat, a spălat cuțitul și l-a

aruncat pe jos lângă celelalte cuțite. De pe degetul victimei a sustras două

inele din platină, după care a mai sustras și telefonul victimei. A mai luat de

pe un dulap o geantă pe care i-o dăduse anterior victima, în care se aflau

haine și lenjeria sa. După circa 10 minute după înjunghiere, la ușa garsonierei

au venit 2-3 vecini, iar unul dintre ei a bătut la ușă. După ce vecinii au

plecat, a părăsit garsoniera și a luat bunurile menționate. A lăsat ușa de

acces în garsonieră descuiată și a mers cu metroul până în Piața Unirii. Aici a

aruncat telefonul victimei și cheile de la garsonieră. De asemenea, a aruncat

și cele două inele pentru a nu fi găsite asupra sa. Geanta victimei se află la

locuința sa.

Tribunalul a constatat că, prin modul de prezentare a

faptelor inculpatul a tins să creeze impresia că a acționat provocat de

avansurile victimei, aceste declarații nefiind adevărate. Din declarațiile

martorului T.F. a rezultat că inculpatul avea același înclinații sexuale cu ale

victimei. De asemenea, inculpatul cunoștea faptul că victima este homosexual,

iar din raportul de expertiză genetică a rezultat că inculpatul și victima au

întreținut relații sexuale, A.D.N.-ul celor doi fiind identificat pe un

prezervativ.

S-a observat că inculpatul a folosit aceeași apărare

neadevărată ca și în procesul penal anterior, însă în ambele cazuri, scopul

urmărit de inculpat a fost obținerea unor foloase materiale prin uciderea

victimelor.

Având în vedere leziunile pe care le prezenta victima, în

momentul agresiunii inculpatul era cel mai probabil dezbrăcat. Prin tăierea

pachetului vascular al victimei, datorită presiunii sângelui, dacă inculpatul

ar fi fost îmbrăcat cu siguranță ar fi fost stropit de cantități importante de

sânge, fapt ce ar fi atras atenția.

Din faptul că inculpatul a sustras o geantă a victimei,

două inele, telefonul mobil și a căutat în hainele victimei după alte valori, a

rezultat că a ucis-o cu scopul de o tâlhări, și nicidecum pentru a se apăra de

avansurile ei.

Cu ocazia conducerii în teren din data de 07 februarie

2013, inculpatul a indicat modul de comitere a faptei.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului I.N.

constând în aceea că, în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor

09.00-10.00, în apartamentul din București, sector 3, i-a aplicat victimei S.A.

mai multe lovituri (circa 13) cu un cuțit în zona gâtului și a toracelui, provo

cându-i leziuni în urma cărora a decedat, după care i-a sustras o geantă, un

telefon mobil și mai multe bunuri mobile, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin.

(1) -176 alin. (1) lit. c), d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. c) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a)

C. pen.

Deși inculpatul nu a recunoscut infracțiunea de

tâlhărie reținută în sarcina sa, totuși tribunalul a constatat că este autorul

acesteia, întrucât, după vizionarea imaginilor video efectuate de camerele de

supraveghere instalate în interiorul blocului unde locuia victima, a reieșit că

geanta cu care inculpatul a părăsit imobilul în data de 15 noiembrie 2012,

aparține victimei, este de culoare maro, este confecționată din petice de piele

și părea a avea obiecte în interior, geantă pe care victima o cumpărase în urmă

cu 3 ani din Germania. De altfel, aceeași geantă a fost găsita la locuința unde

inculpatul locuiește fără forme legale și care a fost descoperită cu ocazia

percheziției domiciliare.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul I.N.

a fost condamnat la pedeapsa de 21 de ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit.

b) C. pen. prin sentința Tribunalului Buzău nr. 114 din 20 martie 2000,

definitivă prin Decizia C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000. Prin aceeași

sentință s-a revocat beneficiul grațierii acordat prin sentința penală nr. 2842/1997,

iar pedeapsa de un an închisoare pronunțată pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 213 C. pen. și 280 C. pen. a fost adăugată la pedeapsa

ulterioară, urmând să execute în total pedeapsa rezultantă de 22 de ani. Din

executarea pedepsei inculpatul a fost liberat condiționat la data de 20 iunie

2012 cu un rest de pedeapsă de 3012 zile, constatându-se astfel că faptele

deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că se impune

revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea acestei pedepse,

pe lângă fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, potrivit art. 61 C.

pen., contopind restul rămas neexecutat de 3012 zile cu fiecare din pedepsele

aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea,

aceea de 25 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul I.N.

criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar pentru infracțiunea de tâlhărie,

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea, examinând hotărârea atacată în baza temeiurilor

invocate și cererilor formulate de apelantul-inculpat și din oficiu întreaga

cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371

alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de inculpatul I.N. este

fondat, însă pentru un alt motiv decât acelea invocate de inculpat.

S-a reținut că, în cauză au fost administrate toate probele

necesare aflării adevărului, în baza cărora s-au reținut corect starea de fapt,

vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor.

De asemenea s-a reținut că, din materialul probator

administrat în cauză, a rezultat că inculpatul I.N. s-a liberat condiționat, la

data de 20 iunie 2012, din executarea unei condamnări de 22 ani închisoare,

pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat și, deoarece a rupt orice

legătură cu familia care locuiește în mun. Brașov, acesta s-a stabilit în București.

Totodată, s-a reținut că individualizarea pedepsei

rezultante de 25 de ani închisoare, precum și a pedepselor aplicate pentru

fiecare infracțiune (25 de ani pentru omor deosebit de grav și 20 de ani pentru

tâlhărie) s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ținându-se

seama de gradul mare de pericol social concret al celor două infracțiuni, de

împrejurările reale ale comiterii faptei (și anume, victima și inculpatul se

cunoșteau de mai multă vreme, inculpatul având cunoștință de starea materială

foarte bună a victimei), violența extremă de care a dat dovadă inculpatul și de

circumstanțele personale ale acestuia, care este recidivist, iar acest omor a

fost comis în condițiile în care inculpatul a săvârșit anterior un alt omor.

Această ultimă împrejurare demonstrează că inculpatul nu are nicio compasiune

și nici regret pentru viață în general și pentru cei din jur.

S-a apreciat că pedeapsa rezultantă este proporțională

cu gravitatea faptelor comise, eficientă în ceea ce privește ocrotirea

societății de asemenea violențe și descurajantă în plan individual și general.

Curtea a mai arătat că apelul inculpatului este

nefondat în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie și

individualizarea pedepsei, însă este fondat referitor la greșita confiscare a

cuțitului folosit la comiterea omorului, care aparține victimei și, în

consecință, nu trebuie confiscat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.N.,

care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat, pentru infracțiunea de omor, reindividualizarea

pedepsei, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, achitarea acestuia, critică

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen.

De asemenea a solicitat aplicarea legii penale mai

favorabile. Examinând recursul declarat de inculpatul I.N. prin raportare la

dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată

următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs

de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează

să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen.

anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C. proc. pen.

anterior.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză,

se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării

recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr.

2/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2) și (2)

1

C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor

de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod, prin urmare,

verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile

de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a

cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.).

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de

atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele

modificate substanțial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul

acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 19

august 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca

atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege -

referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C.

proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data

intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul

de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză.

Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat I.N.,

se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio

modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind

necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control

judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că

recurentul inculpat I.N. și-a motivat recursul prin respectarea, obligației ce

îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., însă critica

acestuia privind reindividualizarea pedepsei, circumscrisă cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.,

nu poate fi analizată prin prisma acestuia, ci, eventual, ar putea fi

circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen. în acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a

include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai

aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen.,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul

inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei

ce i-a fost aplicată, în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, situație

exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de

atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată,

se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct 12 C. proc. pen. invocate de inculpatul I.N. vizând

achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, nu pot fi subsumate acestui caz de

casare, potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite

elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337",

având în vedere că ele vizează starea de fapt reținută de instanțele

inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul

de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței

dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era

cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației

de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel

fiind, criticile recurentului inculpat I.N. privind greșita condamnare și

cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

(în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de

fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu

privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. -aplicabilitatea legii penale

mai favorabile, solicitată de inculpatul I.N., se constată următoarele:

În

cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a

cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai

favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 februarie

până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu

referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale

în timp și cu privire la normele care guvernează omorul deosebit de grav și

tâlhăria, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În

examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent

instanța de recurs urmează să analizeze:

a)

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică;

b)

Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii

faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui

criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor

referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea

juridică dată faptei.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a

situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor

texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă

pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea

dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor

succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă

lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze

consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea

juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și

consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a

vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se

stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative

strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este

acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire

marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea

unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la

dezincriminarea faptei față de acesta.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor

coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să constate dacă

în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul

în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul I.N. a fost trimis în judecată și condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176

alin. (1) lit. c) și d) C. pen. cu aplic. art 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 25 de ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău,

rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a

contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această

sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani

închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 C. pen. a dispus degradarea militară a

inculpatului I.N.

II. În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău,

rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și a

contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această

sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani

închisoare.

În baza art. 71C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de

executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele

complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea,

aceea de 10 ani.

Analizând influența modificărilor legislative cu privire la

elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul I.N.,

Înalta Curte constată următoarele:

Astfel potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) rap. la art.

176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., în forma anterioară, omorul, respectiv

omorul calificat se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea

unor drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor

drepturi.

În noua reglementare omorul, respectiv omorul calificat au

fost incriminate în art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 lit. d) și c) C. pen.

care sunt pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor

drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor

drepturi.

După cum se poate observa, limitele de pedeapsă, atât în

vechea, cât și în noua reglementare sunt aceleași, iar pedeapsa 25 de ani

aplicată inculpatului I.N. se încadrează în aceste limite.

Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, se

constată că inculpatului I.N. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod'

penal anterior, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale,

iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior.

De asemenea, în baza art. 67 C. pen. s-a dispus

degradarea militară.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) și

art. 69 C. pen.

Așadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost

determinată de condamnarea inculpatului pentru o infracțiune care prevedem

această sancțiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare,

cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se

încadrează în limitele impuse de noua reglementare.

Cât privește tratamentul sancționator al stării de

recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări

doar în situația în care una dintre infracțiunile din structura pluralității a

fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

În concluzie, legea penală mai favorabilă este C. pen.

anterior, pedeapsa de 25 de ani închisoare, respectiv 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., aplicate inculpatului I.N.,

încadrându-se și în noile limite.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art.

211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior, se pedepsește

cu închisoare de la 7 la 20 ani, incriminată în reglementarea actuală, în art.

234 alin. (1) lit. f) care, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani,

astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă

este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare.

Având în vedere situația faptică reținută de cele două

instanțe și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au

orientat și primele instanțe.

În ce privește pedeapsa complementară, din reglementarea

noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul

conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a

acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde

dispoziții mai favorabile.

Așa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva

Deciziei penale nr. 217/A din 19 august 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte,

sentința penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul București, secția a II-a

penală, și, rejudecand:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 de ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în

individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C.

proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.N.

din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2)

1

lit.

c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev.

de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior,

text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114/20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă

definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și contopește

restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această

sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3012

zile închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor

prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 lit. b) și

art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa

accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie

2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale

nr. 217/A din 19 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte,

sentința penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul București, secția a II-a

penală, și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în

individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și.în baza art. 386 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul I.N. din

infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2)

1

lit. c)

C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, text

de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Buzău,

rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 și

contopește restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin

această sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de

3012 zile închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35

C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2014.