ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Neamț, prin Sentința penală nr. 109/P din 8 noiembrie 2012, în temeiul art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care se dispusese

trimiterea în judecată a inculpatului M.C.I. (pădurar la Ocolul Silvic H., jud.

Neamț, fără antecedente penale), din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C.

pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C.

pen., pentru aceasta condamnându-l la 3 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, inculpatul,

în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 modificată, a mai fost condamnat la 1

an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor

și munițiilor.

În temeiul art. 33

lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86

1

- 86

2

C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni.

În temeiul art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- prezentarea, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț,

- anunțarea, în

prealabil, a oricărei schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

- comunicarea și

justificarea schimbării locului de muncă;

- comunicarea de

informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

Inculpatului i s-a

atras atenția asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe latură civilă, s-a

luat act că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma

de 2000 RON cheltuieli judiciare ocazionate la urmărirea penală și judecarea

fondului.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

din 18 aprilie 2011, Dosar nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Neamț, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 C. pen. și pentru infracțiunea de nerespectare a

regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004,

ambele infracțiuni în condițiile concursului prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, probele

administrate la urmărirea penală au reținut că inculpatul, la 25 ianuarie 2010,

aflându-se în locuința lui V.Ș.C. din satul G., comuna S., jud. Neamț, folosind

nelegal arma de vânătoare din dotare, calibru 12 și acționând-o în direcția

victimei B.V., i-a cazat acestuia leziuni ce au condus la deces.

La cercetarea

judecătorească a fondului cauzei, probatoriul de la urmărirea penală a fost

completat cu declarația inculpatului, declarațiile martorilor V.Ș.C., M.A.,

C.V.V., D.I., T.V., I.I., V.E., R.V., raport de expertiză criminalistică nr. 54

din 30 martie 2012 al INEC București, adresa nr. 625 din 27 august 2012 privind

răspunsul la obiecțiunile inculpatului.

Judecătorul fondului,

ca situație de fapt, a reținut că în 25 ianuarie 2010, spre amiază, inculpatul,

pădurar la Ocolul Silvic H., jud. Neamț, după rezolvarea problemelor de

serviciu, însoțit fiind de V.Ș.C., cu mașina condusă de acesta, s-a deplasat în

localitatea lui de domiciliu, ei oprind la un magazin. Aici, împreună cu M.L.,

fratele inculpatului, precum și cu B.V., într-o anexă a magazinului, au băut

vin. După acest moment, inculpatul s-a dus la domiciliul său, a mâncat și s-a

reîntors în zona de pădure pe care o avea în răspundere, asupra sa având arma

de vânătoare calibrul 12 proprietate personală.

În timpul patrulării,

inculpatul și-a încărcat arma cu două cartușe în ideea de a vâna.

Revenind în

localitate, odată ajuns în fața casei lui V.Ș.C., inculpatul și-a amintit că

acela îl invitase să bea împreună vin. Ca atare, a intrat în bucătăria anexă a

locuinței, aici aflându-se gazda și B.V., după care, discutând, au consumat

două-trei pahare cu vin. La un moment dat, în încăpere a venit și M.A., nepot

al inculpatului, el dorind să împrumute un încărcător pentru telefon.

Persoanele cu care se

afla inculpatul au susținut că atunci când a pătruns în bucătăria anexă,

inculpatul și-a scos arma de pe umăr, a frânt-o de la mijloc și a pus-o pe un

pat, iar atmosfera în care discutau și consumau vin era destinsă, se râdea și

se glumea. În același mod a declarat și C.V.V., angajat în gospodăria gazdei,

acesta intrând și el în încăpere de două ori. Toți cei menționați au mai

relatat că nicio persoană nu era în stare de ebrietate sau influențați, în mod

vizibil, de consumul de alcool.

Privind momentul

frângerii armei și depozitării ei pe acel pat, inculpatul a susținut că nu și-a

reprezentat că ar fi rămas încărcată și că era orientată cu țevile în jos,

susținere necontrazisă de alte probe.

După scurgerea unui

interval de circa o oră, inculpatul s-a gândit că ar fi necesar să mai

patruleze într-o zonă de pădure situată lângă un sat locuit de țigani și, ca

atare, s-a ridicat, a pus arma pe umăr tot în poziția frântă, a spus celor aflați

de față că pleacă și a părăsit locuința. Ajuns la poarta de ieșire, inculpatul

sesizând că este frig și că și-a uitat căciula, s-a reîntors în bucătăria

anexă. Aici, le-a spus celor prezenți motivul revenirii, a rămas în picioare

lângă ușă cu arma în aceeași poziție, o avea pe umăr.

B.V., la acel moment

era așezat pe scaun în fața inculpatului, V.Ș.C. era în dreptul primului, iar

M.A. stătea pe un scaun lângă ușa de acces.

Victima era angajată

într-o discuție cu gazda, acesta i-a întins inculpatului căciula aflată pe pat

și l-a invitat să-și termine vinul din pahar, discuția cu B.V. continuând. În

momentul în care inculpatul s-a aplecat pentru a lua paharul cu vin, masa pe

care acesta se afla având înălțime joasă, iar inculpatul era îmbrăcat cu o haină

acoperită cu material plastic (fâș), arma i-a alunecat de pe umăr, gestul

reflex de a o prinde și încercarea de a o asambla din poziția frântă, atunci

s-a auzit un zgomot de împușcătură, B.V. a căzut jos și a apărut sânge lângă

capul lui. V.Ș.C. dându-și seama că B.V. fusese împușcat, s-a întors către

inculpat, din direcția acestuia el auzind zgomotul produs de împușcătură și l-a

auzit spunând "vai de mine, ce-am făcut", arma aflându-se căzută la

podea.

B.V. a decedat

înainte de venirea ambulanței și a organelor de poliție.

Raportul medico-legal

de necropsie a înscris că moartea a fost violentă, cauza medicală a morții a

fost explozia craniului, leziunile au putut fi produse prin împușcare cu armă

de foc cu alice de 0,3 și 0,4 cm, tragerea s-a efectuat de la o distanță

cuprinsă între 0,5 și 2,0 m.l., gravitatea leziunilor fiind sigur, direct și

imediat mortale. S-a mai înscris că orificiul de intrare a proiectilelor era

localizat în zona fronto-temporal dreapta, tâmpla dreaptă deasupra lobului

urechii.

Raportul de expertiză

criminalistică și completările lui, a menținut concluziile rapoartelor de

expertiză balistică efectuate la urmărirea penală în sensul că arma de

vânătoare era în stare e funcționare și percuția nu se putea realiza

accidental, la lovirea armei de pământ.

Judecătorul fondului

a motivat că încadrarea juridică în infracțiunea de omor nu se poate reține

exclusiv pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză balistică, ele nu sunt

absolute, impunându-se coroborarea cu probele administrate.

Ca atare, fondul a

reținut că inculpatul nu a avut arma în poziția de tragere în momentul

premergător declanșării focului, aplecarea inculpatului deasupra mesei pe care

se afla paharul cu vin nesemnificând conduita unei persoane care se pregătește

să execute un foc de armă, niciun martor neobservând vreo schimbare a poziției

inculpatului în care acesta să se fi aflat cu arma la umăr în poziție de

tragere.

Raportat la

probatoriul amintit, judecătorul fondului a reținut că era exclusă poziția în

picioare a inculpatului cu arma în stare de tragere, deci focul s-a declanșat

accidental, pentru că inculpatul a acționat accidental și involuntar trăgacele

armei de vânătoare atunci când a încercat să prindă arma care-i alunecase de pe

umăr, el neputându-și reprezenta conștient modul în care a realizat secvențele

de mișcări care au premers declanșării percuției armei, în cauză neexistând

vreun mobil pentru săvârșirea intenționată a uciderii victimei B.V.

Ca atare, în legătură

cu elementele esențiale ale laturii subiective, judecătorul fondului a reținut

că în sarcina inculpatului există culpă în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 2

lit. b) C. pen., în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși ar fi

trebuit și putea să prevadă potrivit și experienței lui profesionale, că având

asupra sa o armă de vânătoare cu cartușe, într-un spațiu închis, de mici

dimensiuni, a expus riscului major de împușcare persoanele prezente în acea

încăpere, în drept, faptele sale întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și de

nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 136 din Legea nr.

295/2004 modificată.

Împotriva sentinței

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul și

numitul B.L., fratele victimei B.V.

Parchetul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv pentru greșita

schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de ucidere din culpă

prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și pentru greșita modalitate de executare a

pedepsei.

Inculpatul și-a

motivat apelul pe greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 136 din

Legea nr. 295/2004, impunându-se achitarea, temeiul constituindu-l art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și pentru netemeinicia pedepsei

aplicate.

B.L. a criticat

sentința penală pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., el cerând rejudecarea cauzei.

Curtea de Apel Bacău,

prin Decizia penală nr. 30 din 19 februarie 2013 a respins, ca inadmisibil,

apelul declarat de B.L. și a admis apelurile declarate de parchet și de

inculpat, a desființat sentința cu privire la greșita schimbare a încadrării

juridice, nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare și omisiunea

aplicării art. 118 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul a

fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani și 6 luni pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a reținut în

favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) și cu referire

și la art. 76 lit. d) C. pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 9

luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare în regim de

detenție și 2 ani și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare calibrul

12.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate încadrându-le în pct. 18 al art. 385

9

alin. (1)

C. proc. pen., pct. 17 același articol, pct. 12 și pct. 17

2

, în

subsidiar indicând și greșita individualizare a pedepsei atât sub aspectul

cuantumului, cât și al modalității de executare, deci pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Recurentul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor detalia.

În primul rând,

recursul declarat de inculpat vizează o hotărâre pronunțată în apel, la 19

februarie 2013 în condițiile în care, la 15 februarie 2013 a intrat în vigoare

Legea nr. 2/2013 publicată în M. Of. Partea I, nr. 89/12.02.2013, actul

normativ indicat cuprinzând măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

legea modificând și completând Codul de procedură penală. Cu referire la art.

11 al legii, potrivit căruia art. 385

9

alin. (1) se modifică, unele

cazuri de casare fiind abrogate, cu referire la pct. 14, acesta vizează

aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, pct. 17 și 18

(greșita încadrare juridică și eroarea gravă de fapt) acestea s-au abrogat,

rămânând în vigoare ca temeiuri de recurs, pct. 17

2

- hotărârea este

contrară legii, pct. 12 - instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru

o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu

excepția cazurilor prev. în art. 334 - 337 C. proc. pen. (enumerare pentru

apărarea inculpatului).

Potrivit art. 17 al

Legii nr. 2/2013, art. 385

9

alin. (3) se modifică, din reglementare

desprinzându-se că se iau în considerare, din oficiu, cazurile prevăzute în

alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 ale art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

analizându-se în contradictorialitate, oralitate, numai dacă este invocat.

În consecință,

recursului declarat de inculpat i se aplică legea procesuală în vigoare de la

15 februarie 2013, dispozițiile ei fiind de imediată aplicare. În spiritul

acestei concluzii vin și disp. art. II (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit

acestui text cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară

intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate

în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului, deci celor în care hotărârile supuse recursului s-au pronunțat

anterior datei de 15 februarie 2013.

În cauză, avându-se

în vedere apărarea inculpatului din recurs, aceasta se va analiza prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și pct. 17

2

C. proc. pen.

Cazul de casare

prevăzut de pct. 12 referitor la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru

o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată,

presupune ca instanța să fi pronunțat o soluție de condamnare pentru o faptă

care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii în judecată. În

cauză, inculpatul, în apelul declarat de parchet împotriva hotărârii fondului,

a fost condamnat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată constând în

aceea că la 25 ianuarie 2010, a folosit, în mod nelegal, arma din dotare,

trăgând cu aceasta în direcția victimei B.V. și cauzându-i leziuni ce au condus

la decesul acesteia.

Cercetarea

judecătorească în faza judecării cauzei în fond, astfel cum s-a arătat, a

determinat aplicarea art. 334 C. proc. pen. cu consecința schimbării încadrării

juridice din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

În ce privește cazul

de casare ce vizează pct. 17

2

, hotărârea este contrară legii sau s-a

făcut o greșită aplicare a legii, acesta nu este incident.

Dar, având în vedere

apărarea inculpatului privind condamnarea dispusă în apelul declarat de

parchet, hotărârea fiind legală, reliefăm următoarele:

Dispozițiile art. 174

C. pen., prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ

modalitățile de realizare a activității de ucidere, acțiunea sau inacțiunea

putând fi nu numai directă, dar și indirectă, esențial fiind ca între acțiune

sau inacțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.

Sub aspectul laturii

subiective, omorul se caracterizează prin intenție directă sau indirectă,

această din urmă modalitate a intenției implicând, pe lângă prevedere, o

atitudine de indiferență față de rezultat, care îl determină pe autor să nu

curme acțiunea sau inacțiunea începută, acceptând posibilitatea producerii lui.

Aspectul de drept

referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit

fapta de ucidere a fost examinat la urmărirea penală și în apel, împrejurările

și modul concret în care inculpatul a acționat (cum s-a prezentat și cum a

rezultat din probe) relevă precumpănitor vinovăția sub forma intenției

indirecte, nu pe cea a culpei.

Sub aspectul laturii

subiective infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (1) C.

pen. se săvârșește cu vinovăție, fie sub forma culpei cu prevedere (ușurință)

fie sub aceea a culpei fără prevedere (neglijență).

Potrivit art. 19

alin. (1) pct. 2 C. pen., fapta este săvârșită din culpă când autorul prevede

rezultatul faptei, dar nu-l acceptă, el socotind că nu se va produce, dar nu

are temei pentru aceasta sau nu-l prevede, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Culpa, sub această

formă, reclamă analiza criteriului obiectiv și a celui subiectiv. Obiectiv,

înseamnă stabilirea obligației de a prevedea rezultatul din împrejurările în care

s-a săvârșit fapta, pentru a se constata dacă orice om atent, din categoria

autorului faptei, avea, în momentul acțiunii sau inacțiunii, posibilitatea să

prevadă rezultatul. Așa se stabilește că rezultatul fie nu era previzibil, deci

autorul nu trebuia să-l prevadă și deci fapta nu poate fi considerată ca fiind

săvârșită cu vinovăție, iar dacă se stabilește că rezultatul era previzibil,

este necesar să se dovedească că autorul putea să-l prevadă.

Sub aspectul

criteriului subiectiv, posibilitatea de a prevedea se analizează în raport cu

însușirile, capacitatea, experiența de viață, starea psiho-fizică a

făptuitorului în momentul săvârșirii faptei.

În cauză, inculpatul

avea profesia de pădurar, la data săvârșirii faptei din 25 ianuarie 2010 având

o vechime de peste 6 ani în aceasta, din anul 2006 el posedând permis de armă,

permis de vânătoare și carnet de membru vânător.

În declarația aflată

la dosarul de urmărire penală, inculpatul olograf, înscrie "... După ce am

consumat băuturile alcoolice, am luat arma în mâna dreaptă, am atins trăgaciul

cu degetul arătător și am încercat să o asamblez dintr-o mișcare folosindu-mă

de mâna dreaptă, fără să țin cont de faptul că B.V. se afla în fața mea la

aproximativ 2 metri.

În momentul în care

arma s-a asamblat, am apăsat pe trăgaci și l-am împușcat pe numitul B.V. în

partea stângă a capului. Mai precizez faptul că în momentul când am luat arma

în poziția desfăcută, am introdus două cartușe pe țevile armei și am armat-o

dintr-o singură mișcare, apăsând trăgaciul și împușcându-l pe numitul B.V. fără

să vreau ... m-am dus și am ridicat arma de jos, am frânt-o și am observat că

pe una din țevi se mai afla un cartuș de vânătoare. Am scos cartușul de pe

țeavă și l-am aruncat jos".

Cele relevate în

această declarație, dată de inculpat imediat după producerea evenimentului

infracțional (25 ianuarie 2010) sunt dezvoltate în expertiza balistică,

concluzionându-se că percutarea muniției cu arma supusă expertizei se poate

realiza numai prin acționarea subansamblurilor armei, în următoarea succesiune:

armarea mecanismului de dare a focului, închiderea armei, deplasarea pârghiei

de siguranță în poziția foc și acționarea trăgacelor, poziția victimei în

momentele premergătoare declanșării focului era cu fața spre trăgător, cu capul

rotit ușor spre stânga, iar raportul de nouă expertiză a înscris că arma este

de foc, letală, face parte din categoria armelor de vânătoare, era în perfectă

stare de funcționare conform parametrilor de fabricație, declanșarea focului se

produce numai după împingerea pârghiei de dezasigurare și acționare asupra

trăgacelor, percutarea muniției neputându-se produce prin șoc sau lovire dacă

arma este dezasigurată și nici în poziția asigurată. La fel, raportul de

expertiză criminalistică nr. 54 din 30 martie 2012 al INEC București a înscris

că arma prezenta unele reparații, era veche, mecanismul prezenta uzuri care

nu-i afectau funcționarea, era în stare de funcționare, percuția nu se putea

realiza accidental, la lovirea de pământ, acest din urmă raport fiind însușit

de emitent și prin Adresa nr. 625 din 27 august 2012.

Astfel, probatoriul a

relevat că executarea unor manevre periculoase cu arma, care au avut ca

rezultat acționarea trăgaciului armei și declanșarea focului de armă în

direcția capului victimei, cauzându-i explozia craniului, fapta se încadrează

în infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Totodată, în raport

cu ocupația și calitatea inculpatului, de pădurar și posesor de armă de

vânătoare, el fiind, cum s-a arătat, vânător în asociația vânătorilor și

pescarilor sportivi Neamț, acestea îi impuneau reguli specifice, inclusiv cu

privire la mânuirea armamentului, la momentul faptei aflându-se în afara

sarcinilor specifice ocupației de pădurar, consumase alcool atât înainte de

orele faptei cât și aproape de momentul declanșării focului de armă neavând

relevanță că nu ar fi avut un mobil (dar chiar inculpatul declară că atunci

când a intenționat să părăsească bucătăria, cei prezenți, inclusiv victima, au

râs pe seama lui) sau că victima îi era prieten și că era voioasă, avea o

mimică veselă, degajată.

Împrejurările și

modul concret în care inculpatul a acționat (așa cum s-a prezentat și a

rezultat din probe) relevă vinovăția sub forma intenției indirecte, nu pe cea a

culpei, neavând importanță judiciară împrejurări de genul inexistenței unor

conflicte anterioare sau că, imediat inculpatul a cerut ca victima să fie

salvată sau că nu a vrut să o împuște or ceea ce s-a întâmplat a fost un

accident nefericit.

Pentru considerentele

expuse, decizia pronunțată în apel fiind legală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va

fi respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva Deciziei penale nr.

30 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 17 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV