ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Neamț, prin Sentința penală nr. 109/P din 8 noiembrie 2012, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care se dispusese trimiterea în judecată a inculpatului M.C.I. (pădurar la Ocolul Silvic H., jud. Neamț, fără antecedente penale), din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., pentru aceasta condamnându-l la 3 ani și 6 luni închisoare. Totodată, inculpatul, în baza art. 136 din Legea nr. 295/2004 modificată, a mai fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 86 1 - 86 2 C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni. În temeiul art. 86 3 C. pen.

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - prezentarea, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, - anunțarea, în prealabil, a oricărei schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, - comunicarea și justificarea schimbării locului de muncă; - comunicarea de informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență. Inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2000 RON cheltuieli judiciare ocazionate la urmărirea penală și judecarea fondului. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 18 aprilie 2011, Dosar nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, ambele infracțiuni în condițiile concursului prev. de art. 33 lit. a) C. pen. În esență, probele administrate la urmărirea penală au reținut că inculpatul, la 25 ianuarie 2010, aflându-se în locuința lui V.Ș.C.

din satul G., comuna S., jud. Neamț, folosind nelegal arma de vânătoare din dotare, calibru 12 și acționând-o în direcția victimei B.V., i-a cazat acestuia leziuni ce au condus la deces. La cercetarea judecătorească a fondului cauzei, probatoriul de la urmărirea penală a fost completat cu declarația inculpatului, declarațiile martorilor V.Ș.C., M.A., C.V.V., D.I., T.V., I.I., V.E., R.V., raport de expertiză criminalistică nr. 54 din 30 martie 2012 al INEC București, adresa nr. 625 din 27 august 2012 privind răspunsul la obiecțiunile inculpatului. Judecătorul fondului, ca situație de fapt, a reținut că în 25 ianuarie 2010, spre amiază, inculpatul, pădurar la Ocolul Silvic H., jud. Neamț, după rezolvarea problemelor de serviciu, însoțit fiind de V.Ș.C., cu mașina condusă de acesta, s-a deplasat în localitatea lui de domiciliu, ei oprind la un magazin.

Aici, împreună cu M.L., fratele inculpatului, precum și cu B.V., într-o anexă a magazinului, au băut vin. După acest moment, inculpatul s-a dus la domiciliul său, a mâncat și s-a reîntors în zona de pădure pe care o avea în răspundere, asupra sa având arma de vânătoare calibrul 12 proprietate personală. În timpul patrulării, inculpatul și-a încărcat arma cu două cartușe în ideea de a vâna. Revenind în localitate, odată ajuns în fața casei lui V.Ș.C., inculpatul și-a amintit că acela îl invitase să bea împreună vin. Ca atare, a intrat în bucătăria anexă a locuinței, aici aflându-se gazda și B.V., după care, discutând, au consumat două-trei pahare cu vin. La un moment dat, în încăpere a venit și M.A., nepot al inculpatului, el dorind să împrumute un încărcător pentru telefon.

Persoanele cu care se afla inculpatul au susținut că atunci când a pătruns în bucătăria anexă, inculpatul și-a scos arma de pe umăr, a frânt-o de la mijloc și a pus-o pe un pat, iar atmosfera în care discutau și consumau vin era destinsă, se râdea și se glumea. În același mod a declarat și C.V.V., angajat în gospodăria gazdei, acesta intrând și el în încăpere de două ori. Toți cei menționați au mai relatat că nicio persoană nu era în stare de ebrietate sau influențați, în mod vizibil, de consumul de alcool. Privind momentul frângerii armei și depozitării ei pe acel pat, inculpatul a susținut că nu și-a reprezentat că ar fi rămas încărcată și că era orientată cu țevile în jos, susținere necontrazisă de alte probe.

După scurgerea unui interval de circa o oră, inculpatul s-a gândit că ar fi necesar să mai patruleze într-o zonă de pădure situată lângă un sat locuit de țigani și, ca atare, s-a ridicat, a pus arma pe umăr tot în poziția frântă, a spus celor aflați de față că pleacă și a părăsit locuința. Ajuns la poarta de ieșire, inculpatul sesizând că este frig și că și-a uitat căciula, s-a reîntors în bucătăria anexă. Aici, le-a spus celor prezenți motivul revenirii, a rămas în picioare lângă ușă cu arma în aceeași poziție, o avea pe umăr. B.V., la acel moment era așezat pe scaun în fața inculpatului, V.Ș.C. era în dreptul primului, iar M.A. stătea pe un scaun lângă ușa de acces. Victima era angajată într-o discuție cu gazda, acesta i-a întins inculpatului căciula aflată pe pat și l-a invitat să-și termine vinul din pahar, discuția cu B.V.

continuând. În momentul în care inculpatul s-a aplecat pentru a lua paharul cu vin, masa pe care acesta se afla având înălțime joasă, iar inculpatul era îmbrăcat cu o haină acoperită cu material plastic (fâș), arma i-a alunecat de pe umăr, gestul reflex de a o prinde și încercarea de a o asambla din poziția frântă, atunci s-a auzit un zgomot de împușcătură, B.V. a căzut jos și a apărut sânge lângă capul lui. V.Ș.C. dându-și seama că B.V. fusese împușcat, s-a întors către inculpat, din direcția acestuia el auzind zgomotul produs de împușcătură și l-a auzit spunând "vai de mine, ce-am făcut", arma aflându-se căzută la podea. B.V. a decedat înainte de venirea ambulanței și a organelor de poliție.

Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea a fost violentă, cauza medicală a morții a fost explozia craniului, leziunile au putut fi produse prin împușcare cu armă de foc cu alice de 0,3 și 0,4 cm, tragerea s-a efectuat de la o distanță cuprinsă între 0,5 și 2,0 m.l., gravitatea leziunilor fiind sigur, direct și imediat mortale. S-a mai înscris că orificiul de intrare a proiectilelor era localizat în zona fronto-temporal dreapta, tâmpla dreaptă deasupra lobului urechii. Raportul de expertiză criminalistică și completările lui, a menținut concluziile rapoartelor de expertiză balistică efectuate la urmărirea penală în sensul că arma de vânătoare era în stare e funcționare și percuția nu se putea realiza accidental, la lovirea armei de pământ.

Judecătorul fondului a motivat că încadrarea juridică în infracțiunea de omor nu se poate reține exclusiv pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză balistică, ele nu sunt absolute, impunându-se coroborarea cu probele administrate. Ca atare, fondul a reținut că inculpatul nu a avut arma în poziția de tragere în momentul premergător declanșării focului, aplecarea inculpatului deasupra mesei pe care se afla paharul cu vin nesemnificând conduita unei persoane care se pregătește să execute un foc de armă, niciun martor neobservând vreo schimbare a poziției inculpatului în care acesta să se fi aflat cu arma la umăr în poziție de tragere.

Raportat la probatoriul amintit, judecătorul fondului a reținut că era exclusă poziția în picioare a inculpatului cu arma în stare de tragere, deci focul s-a declanșat accidental, pentru că inculpatul a acționat accidental și involuntar trăgacele armei de vânătoare atunci când a încercat să prindă arma care-i alunecase de pe umăr, el neputându-și reprezenta conștient modul în care a realizat secvențele de mișcări care au premers declanșării percuției armei, în cauză neexistând vreun mobil pentru săvârșirea intenționată a uciderii victimei B.V.

Ca atare, în legătură cu elementele esențiale ale laturii subiective, judecătorul fondului a reținut că în sarcina inculpatului există culpă în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși ar fi trebuit și putea să prevadă potrivit și experienței lui profesionale, că având asupra sa o armă de vânătoare cu cartușe, într-un spațiu închis, de mici dimensiuni, a expus riscului major de împușcare persoanele prezente în acea încăpere, în drept, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004 modificată.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpatul și numitul B.L., fratele victimei B.V. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și pentru greșita modalitate de executare a pedepsei. Inculpatul și-a motivat apelul pe greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, impunându-se achitarea, temeiul constituindu-l art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și pentru netemeinicia pedepsei aplicate. B.L. a criticat sentința penală pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., el cerând rejudecarea cauzei.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 30 din 19 februarie 2013 a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de B.L. și a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat, a desființat sentința cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice, nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de executare și omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen. În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a reținut în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) și cu referire și la art. 76 lit. d) C. pen., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 9 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare calibrul 12. Împotriva deciziei pronunțate în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate încadrându-le în pct. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., pct. 17 același articol, pct. 12 și pct. 17 2 , în subsidiar indicând și greșita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, deci pct. 14 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Recurentul nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia. În primul rând, recursul declarat de inculpat vizează o hotărâre pronunțată în apel, la 19 februarie 2013 în condițiile în care, la 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 publicată în M. Of. Partea I, nr. 89/12.02.2013, actul normativ indicat cuprinzând măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, legea modificând și completând Codul de procedură penală.

Cu referire la art. 11 al legii, potrivit căruia art. 385 9 alin. (1) se modifică, unele cazuri de casare fiind abrogate, cu referire la pct. 14, acesta vizează aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, pct. 17 și 18 (greșita încadrare juridică și eroarea gravă de fapt) acestea s-au abrogat, rămânând în vigoare ca temeiuri de recurs, pct. 17 2 - hotărârea este contrară legii, pct. 12 - instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prev. în art. 334 - 337 C. proc. pen. (enumerare pentru apărarea inculpatului). Potrivit art. 17 al Legii nr. 2/2013, art. 385 9 alin. (3) se modifică, din reglementare desprinzându-se că se iau în considerare, din oficiu, cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 ale art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 analizându-se în contradictorialitate, oralitate, numai dacă este invocat.

În consecință, recursului declarat de inculpat i se aplică legea procesuală în vigoare de la 15 februarie 2013, dispozițiile ei fiind de imediată aplicare. În spiritul acestei concluzii vin și disp. art. II (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit acestui text cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, deci celor în care hotărârile supuse recursului s-au pronunțat anterior datei de 15 februarie 2013. În cauză, avându-se în vedere apărarea inculpatului din recurs, aceasta se va analiza prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și pct. 17 2 C. proc.

pen. Cazul de casare prevăzut de pct. 12 referitor la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, presupune ca instanța să fi pronunțat o soluție de condamnare pentru o faptă care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii în judecată. În cauză, inculpatul, în apelul declarat de parchet împotriva hotărârii fondului, a fost condamnat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată constând în aceea că la 25 ianuarie 2010, a folosit, în mod nelegal, arma din dotare, trăgând cu aceasta în direcția victimei B.V. și cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia. Cercetarea judecătorească în faza judecării cauzei în fond, astfel cum s-a arătat, a determinat aplicarea art. 334 C. proc.

pen. cu consecința schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. În ce privește cazul de casare ce vizează pct. 17 2 , hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii, acesta nu este incident. Dar, având în vedere apărarea inculpatului privind condamnarea dispusă în apelul declarat de parchet, hotărârea fiind legală, reliefăm următoarele: Dispozițiile art. 174 C. pen., prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ modalitățile de realizare a activității de ucidere, acțiunea sau inacțiunea putând fi nu numai directă, dar și indirectă, esențial fiind ca între acțiune sau inacțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, această din urmă modalitate a intenției implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat, care îl determină pe autor să nu curme acțiunea sau inacțiunea începută, acceptând posibilitatea producerii lui. Aspectul de drept referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta de ucidere a fost examinat la urmărirea penală și în apel, împrejurările și modul concret în care inculpatul a acționat (cum s-a prezentat și cum a rezultat din probe) relevă precumpănitor vinovăția sub forma intenției indirecte, nu pe cea a culpei. Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (1) C. pen.

se săvârșește cu vinovăție, fie sub forma culpei cu prevedere (ușurință) fie sub aceea a culpei fără prevedere (neglijență). Potrivit art. 19 alin. (1) pct. 2 C. pen., fapta este săvârșită din culpă când autorul prevede rezultatul faptei, dar nu-l acceptă, el socotind că nu se va produce, dar nu are temei pentru aceasta sau nu-l prevede, deși trebuia și putea să-l prevadă. Culpa, sub această formă, reclamă analiza criteriului obiectiv și a celui subiectiv. Obiectiv, înseamnă stabilirea obligației de a prevedea rezultatul din împrejurările în care s-a săvârșit fapta, pentru a se constata dacă orice om atent, din categoria autorului faptei, avea, în momentul acțiunii sau inacțiunii, posibilitatea să prevadă rezultatul.

Așa se stabilește că rezultatul fie nu era previzibil, deci autorul nu trebuia să-l prevadă și deci fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârșită cu vinovăție, iar dacă se stabilește că rezultatul era previzibil, este necesar să se dovedească că autorul putea să-l prevadă. Sub aspectul criteriului subiectiv, posibilitatea de a prevedea se analizează în raport cu însușirile, capacitatea, experiența de viață, starea psiho-fizică a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei. În cauză, inculpatul avea profesia de pădurar, la data săvârșirii faptei din 25 ianuarie 2010 având o vechime de peste 6 ani în aceasta, din anul 2006 el posedând permis de armă, permis de vânătoare și carnet de membru vânător.

În declarația aflată la dosarul de urmărire penală, inculpatul olograf, înscrie "... După ce am consumat băuturile alcoolice, am luat arma în mâna dreaptă, am atins trăgaciul cu degetul arătător și am încercat să o asamblez dintr-o mișcare folosindu-mă de mâna dreaptă, fără să țin cont de faptul că B.V. se afla în fața mea la aproximativ 2 metri. În momentul în care arma s-a asamblat, am apăsat pe trăgaci și l-am împușcat pe numitul B.V. în partea stângă a capului. Mai precizez faptul că în momentul când am luat arma în poziția desfăcută, am introdus două cartușe pe țevile armei și am armat-o dintr-o singură mișcare, apăsând trăgaciul și împușcându-l pe numitul B.V. fără să vreau ... m-am dus și am ridicat arma de jos, am frânt-o și am observat că pe una din țevi se mai afla un cartuș de vânătoare.

Am scos cartușul de pe țeavă și l-am aruncat jos". Cele relevate în această declarație, dată de inculpat imediat după producerea evenimentului infracțional (25 ianuarie 2010) sunt dezvoltate în expertiza balistică, concluzionându-se că percutarea muniției cu arma supusă expertizei se poate realiza numai prin acționarea subansamblurilor armei, în următoarea succesiune: armarea mecanismului de dare a focului, închiderea armei, deplasarea pârghiei de siguranță în poziția foc și acționarea trăgacelor, poziția victimei în momentele premergătoare declanșării focului era cu fața spre trăgător, cu capul rotit ușor spre stânga, iar raportul de nouă expertiză a înscris că arma este de foc, letală, face parte din categoria armelor de vânătoare, era în perfectă stare de funcționare conform parametrilor de fabricație, declanșarea focului se produce numai după împingerea pârghiei de dezasigurare și acționare asupra trăgacelor, percutarea muniției neputându-se produce prin șoc sau lovire dacă arma este dezasigurată și nici în poziția asigurată.

La fel, raportul de expertiză criminalistică nr. 54 din 30 martie 2012 al INEC București a înscris că arma prezenta unele reparații, era veche, mecanismul prezenta uzuri care nu-i afectau funcționarea, era în stare de funcționare, percuția nu se putea realiza accidental, la lovirea de pământ, acest din urmă raport fiind însușit de emitent și prin Adresa nr. 625 din 27 august 2012. Astfel, probatoriul a relevat că executarea unor manevre periculoase cu arma, care au avut ca rezultat acționarea trăgaciului armei și declanșarea focului de armă în direcția capului victimei, cauzându-i explozia craniului, fapta se încadrează în infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Totodată, în raport cu ocupația și calitatea inculpatului, de pădurar și posesor de armă de vânătoare, el fiind, cum s-a arătat, vânător în asociația vânătorilor și pescarilor sportivi Neamț, acestea îi impuneau reguli specifice, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului, la momentul faptei aflându-se în afara sarcinilor specifice ocupației de pădurar, consumase alcool atât înainte de orele faptei cât și aproape de momentul declanșării focului de armă neavând relevanță că nu ar fi avut un mobil (dar chiar inculpatul declară că atunci când a intenționat să părăsească bucătăria, cei prezenți, inclusiv victima, au râs pe seama lui) sau că victima îi era prieten și că era voioasă, avea o mimică veselă, degajată.

Împrejurările și modul concret în care inculpatul a acționat (așa cum s-a prezentat și a rezultat din probe) relevă vinovăția sub forma intenției indirecte, nu pe cea a culpei, neavând importanță judiciară împrejurări de genul inexistenței unor conflicte anterioare sau că, imediat inculpatul a cerut ca victima să fie salvată sau că nu a vrut să o împuște or ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit. Pentru considerentele expuse, decizia pronunțată în apel fiind legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV