ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1748/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 898 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata N.E.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 04 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei N.E.C.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 04 iulie 2012, întorcându-se la domiciliu de la cumpărături, inculpata N.E.C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitație și plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniștească, a luat o pernă și i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. Ulterior a apelat numărul de urgență 112 și a sesizat cele întâmplate. La fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deși au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.

Din raportul medico-legal întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" a rezultat: Moartea minorei M.R.V. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin opturarea orificiilor oro-nazale. La necropsie s-au constatat soluții de continuitate la nivelul buzelor față vestibulară, care s-au putut produce prin acțiunea compresivă a unui corp de consistența relativ moale (pernă sau similar). S-a mai constatat prezența unor echimoze la nivelul membrelor inferioare bilateral și a unei excoriații la nivelul mâinii prin lovire cu sau de corp dur, sunt anterioare datei decesului și nu au intervenit în tanatogeneză. Decesul poate data din 04 iulie 2012".

Instanța de fond a reținut situația de fapt anterior menționată în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor la numărul unic 112, raportul de expertiză medico-legală de necropsie; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorei P.I. și declarațiile inculpatei.

În drept, fapta inculpatei N.E.C., care, în data de 04 iulie 2012, în timp ce se afla în imobilul situat în București, Calea F., sector 5, a suprimat, prin obturarea cu o pernă a căilor respiratorii superioare, viața fiicei sale minore, în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c), d) C. pen.

În cauză sunt incidente disp. art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., victima fiind fiica inculpatei, rudă apropiată în sensul dispozițiilor art. 149 alin. (1) C. pen., dar și dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât față de vârsta victimei și starea de sănătate a acestei, minora s-a aflat într-o stare de neputință de a se apăra, ceea ce a condus la suprimarea facilă a vieții acesteia de către inculpată.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei N.E.C., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social concret, datorită împrejurărilor în care a fost comisă (asupra fiicei sale, în vârstă de 8 ani, diagnosticată cu un handicap grav); circumstanțele vizând implicarea inculpatei în creșterea și îngrijirea minorei, care a avut încă de la naștere o stare de sănătate precară, faptul că în camera minorei se aflau numeroase jucării ceea ce atestă o preocupare a inculpatei pentru a oferi fiicei sale o existență cât mai apropiată specificului vârstei.

Inculpata N.E.C. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., solicitare ce a fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei.

Faptul că inculpata este pentru prima oară implicată într-un raport penal de conflict, a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății a fost avută în vedere de instanța de fond ca fiind o circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel ca pedeapsa aplicată inculpatei să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru aceasta.

Față de cele reținute, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., instanța de fond a condamnat pe inculpata N.E.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

S-a mai arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatei.

În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.".

Natura faptei săvârșită de inculpată a determinat instanța de fond să aprecieze că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost interzisă inculpatei, alăturat pedepsei principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Având în vedere faptul că victima infracțiunii deduse judecății este fiica inculpatei, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Pentru aceleași considerente, instanța de fond a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

I s-au interzis inculpatei și drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b), d), e) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 04 iulie 2012 la zi.

Instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatei N.E.C.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata N.E.C., solicitând admiterea apelului și reindividualizată pedeapsa aplicată de 8 ani, dându-se o mai mare atenție circumstanțelor personale și reale. A recunoscut săvârșirea faptei, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea, solicitând să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosarul de fond, precum și de faptul că este tânără și a săvârșit infracțiunea într-un moment de decădere psihică.

Prin Decizia penală nr. 29/A din 5 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata N.E.C., împotriva Sentinței penale nr. 898 din 18 decembrie 2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția de la 04 iulie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta-inculpată la plata a 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat următoarele: Instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut corect situația de fapt, și anume că la data de 04 iulie 2012, întorcându-se de la cumpărături la adresa unde locuia fără forme legale, inculpata N.E.C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu "tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitație și plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniștească, a luat o pernă și i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. La fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deși au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.

Situația de fapt reținută rezultă din materialul probator administrat în cauză, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de expertiză medico-legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei, declarațiile martorei P.I. și declarațiile inculpatei.

S-a arătat că faptei săvârșite i s-a dat o corectă încadrare juridică, reținându-se astfel infracțiunea de omor calificat asupra unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.

S-a mai arătat că la individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor stabilite de art. 72 C. pen., având în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea de omor calificat, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise (dedus din modul și împrejurările în care inculpata a acționat în stare de agitație psihică, suprimând viața fiicei sale minore care avea un handicap grav), precum și datele ce caracterizează inculpata, respectiv faptul că nu are antecedente penale, că împreună cu mama sa, în condițiile unor venituri modeste, s-a ocupat de creșterea și îngrijorarea minore, că a sesizat autoritățile și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei.

Conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii în mod justificat a atras aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, tribunalul a făcut în mod corect aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată, pedeapsa stabilită - 8 ani închisoare - corespunde pe deplin scopurilor prevenției speciale și a celei generale, neexistând vreun temei pentru reducerea sa, astfel că nu poate fi primită critica apelantei.

Curtea de apel a constatat că și celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, deducerea prevenției, menținerea stării de arest preventiv, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru avocat din oficiu) au primit o soluționare temeinică și legală, nefiind identificate motive care să atragă desființarea sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata solicitând casarea hotărârii atacate și redozarea pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpata N.E.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. reținându-se în sarcina acesteia că la data de 04 iulie 2012, întorcându-se la domiciliu de la cumpărături, a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M.R.V., diagnosticată cu tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă", într-o stare de agitație și plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, a încercat să o liniștească și pentru că nu a reușit, a luat o pernă și i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. Ulterior a apelat numărul de urgență 112 și a sesizat cele întâmplate, însă deși au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite cu materialul probator aflat la dosar, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatei care a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind astfel de prevederile art. 320 C. proc. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatei, față de gravitatea deosebită a infracțiunii comise și consecințele acesteia, care au dus la decesul propriului copil, Înalta Curte constată că este just individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată, având în vedere împrejurările concrete în care a avut loc suprimarea vieții minorei M.R.V. în vârstă de 8 ani, chiar dacă se susține că atitudinea inculpatei a fost determinată de starea de agitație a copilului, pe fondul bolii de care acesta suferea, acțiunea violentă a inculpatei, dusă până într-atât încât să suprime viața copilului, nu are nici o justificare și demonstrează, pe de o parte, periculozitatea socială a acesteia, iar pe de altă parte, necesitatea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei.

Astfel, se constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și de scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat reținerea și arestarea preventivă, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 5 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 iulie 2012 la 23 mai 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - NN