ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3333/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3333/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din

data de 07 martie 2013, Tribunalului lași a dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpata

D.E.E., fără antecedente penale, în prezent arestată preventiv în Penitenciarul

Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa

închisorii de 9 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Aplică inculpatei

D.E.E. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile

art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatei D.E.E.,

iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință

durata reținerii și arestării preventive de la data de 09 decembrie 2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National

de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor

biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date

Genetice Judiciare.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., dispune confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite

de inculpata D.E.E. la săvârșirea infracțiunii - corpurile delicte fiind depuse

în prezent la arhiva depozit a Tribunalului lași, ambalate în saci, identificate

și numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat

la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași.

Constată că soluționarea

acțiunii civile a fost disjunsă de acțiunea penală.

În temeiul dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen. obligă inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503 RON către

stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200

de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată inițial din fondurile

speciale ale ministerului de Justiție către Baroul lași.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul

emis la data de 1 februarie 2013 și înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data

de 1 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.E.E. pentru săvârșirea infracțiunii

de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune

astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a reținut în fapt că în noaptea de

08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 - 19:30, în timp ce se afla în imobilul

aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M., județul lași, fiind în stare de

ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei

sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu corpuri

contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime și o bucată de

lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap, cauzându-i astfel fractură de calotă

craniană, de hioid și tiroid, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia în

jurul orei 21:00, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de

omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.

La termenul de

judecată din data de 04 martie 2013, a fost audiată inculpata D.E.E., care a adoptat

o poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptelor puse în sarcina sa prin

actul de sesizare. Inculpata D.E.E. a arătat că recunoaște integral faptele puse

în sarcina sa prin actul de sesizare așa cum au fost descrise de procuror și a solicitat

aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. Ea a mai susținut

că își însușește materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și nu

are de propus probe noi.

Instanța, după

primirea concluziilor inculpatei D.E.E. și procurorului, a constatat admisibilă

cererea inculpatei stabilind că aceasta va fi judecată în procedura simplificată

în caz de recunoaștere a vinovăției prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

În termenul legal

prev. de

art. 15 C. proc. pen. în cauză s-a constituit parte

civilă T.F., fratele victimei, solicitând obligarea inculpatei la plata sumelor

ocazionate de înmormântarea și slujbele de pomenire organizate în memoria victimei,

precum și unor daune morale. La primirea dosarului, instanța a dispus identificarea

anexei privind moștenitorii victimei în vederea eventualei lor introduceri în cauză.întrucât

pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței,

s-a dispus disjungerea acesteia, în condițiile art. 320

1

C. proc.

pen. și soluționarea laturii penale a cauzei.

Instanța, deliberând

asupra ansamblului materialului probator administrat în faza urmării penale și însușit

de inculpata D.E.E. reține aceeași situație de fapt stabilită prin rechizitoriu:

În fapt:

lnculpata D.E.E.

are 23 de ani, studii gimnaziale, este necăsătorită și nu are antecedente penale.

Până în luna octombrie 2012 inculpata D.E.E. a locuit în satul P., comuna T., județul

Neamț împreună cu concubinul său, V.C. În perioada octombrie 2012 - decembrie 2012,

inculpata a locuit în satul și comuna M., județul lași precum și la numita C.L.,

din același sat (declarație inculpat dosar de u.p.).

Victima T.B.G.

avea 48 de ani și locuia împreună cu mama inculpatei, D.L., cu care avea o relație

de concubinaj și cu cei 12 copii ai acesteia. Potrivit declarației numitei D.L.,

relația sa cu victima era presărată cu certuri, dar fără a se ajunge vreodată la

violență fizică.

La data de 08

decembrie 2012, în jurul orei 11:00, inculpata D.E.E. s-a deplasat la locuința mamei

sale unde a consumat împreună cu aceasta și cu victima 2 litri de vin, în intervalul

orar 15-16:00, inculpata D.E.E., zisă „G.", împreună cu victima, a tăiat un

porc, timp în care a mai consumat o cantitate de 2 litri de vin cu D.L. și T.B.G.

Ulterior, cei din urmă au intrat în locuință, iar inculpata a rămas în curte. În

jurul orei 19:00, victima T.B.G. și numita D.L., aflați fiecare pe câte un pat în

părți opuse ale paravanului locuinței, au început să se certe și să se înjure. Nu

au existat acte de agresiune fizică între cei doi, aspect ce rezultă din declarația

acestei din urmă martore. Inculpata D.E.E., intrând în locuință, a început să îl

lovească pe T.B.G. cu pumnii și picioarele peste corp. Ca urmare, victima a căzut

între pat și sobă. Inculpata a continuat să lovească victima în mod repetat cu pumnii

și picioarele, iar apoi și cu un lemn de foc luat de lângă sobă. În momentul în

care vedea victima inertă, inculpata D.E.E. o stropea cu apă, și apoi continua să-i

aplice lovituri cu fragmentul de lemn, preponderent în zona capului, repetând acest

episod de trei ori potrivit propriei declarații coroborate cu cele ale martorei

D.L. - martor ocular. La aceste acțiuni au asistat doi dintre frații inculpatei

și cinci nepoți de soră ai acesteia, toți fiind minori. Doi dintre aceștia au căutat-o

prin sat pe B.P., în vârstă de 14 ani, sora mai mică a inculpatei pe care au chemat-o

acasă. Aceasta a fost cea care a oprit-o pe inculpată din acțiunea sa agresivă,

însă doar pentru câteva momente și realizând gravitatea situației și a stării în

care se afla victima, a luat copiii din locuință și l-a rugat pe martorul F.M.C.

întâlnit pe drum, să sune la Poliție. Acesta a apelat Postul de Poliție Comunal

M. și împreună cu fratele victimei, martorul T.F. s-a deplasat la locuința familiei

D., unde sosiseră deja organele de poliție și un echipaj specializat în medicină

de urgență. Din cauza gravității și multitudinii loviturilor aplicate de inculpată,

decesul victimei a survenit imediat.

Situația de fapt

astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatei D.E.E.

cu cele ale martorilor audiați D.L., B.P., F.M.C., a părții civile T.F., precum

și cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire

penală, și raportul medico-legal de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul

de Medicină Legală lași. Analizând depoziția inculpatei D.E.E., prin aplicarea dispozițiilor

art. 70 C. proc. pen., Tribunalul o va primi ca reflectând adevărul în măsura în

care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, inculpata D.E.E.

a arătat că recunoaște în întregime comiterea faptei de omor reținute în sarcina

sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Într-o prima fază a urmăririi

penale, inculpata D.E.E. a încercat să arate faptul că a reacționat violent asupra

victimei, întrucât aceasta din urmă, lovită fiind în zona capului cu o cană aruncată

de mama sa, D.L., ar fi pus mâna pe un cuțit. Abandonarea acestei versiuni este

corespunzătoare adevărului faptic ce rezultă atât din declarațiile martorei oculare

D.L., cât și din aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului

întocmit de organele de urmărire penală la data de 09 decembrie 2012. Astfel, instanța

reține că inculpata a fost oprită din acțiunea sa violentă de numita B.P. și imediat

a fost surprinsă lângă trupul victimei de organele de poliție. Acestea au asigurat,

așadar câmpul infracțional imediat, iar cu ocazia cercetării la fața locului, procurorul

nu a identificat în locuință vreun cuțit. Au fost însă descoperite cioburi de porțelan

alb cu motive florale, aspect ce acreditează ideea că D.L. a aruncat o cană spre

T.B.G., fapt ce fost de natură de a o încuraja pe fiica sa în realizarea agresiunii

asupra victimei. Astfel după cum rezultă din declarațiile martorilor, inclusiv din

declarația martorei D.L. rezultă că inculpata D.E.E. este consumatoare cronică de

alcool și are o fire foarte violentă. Mama inculpatei a declarat că nu a intervenit

pentru a opri pe fiica sa întrucât aceasta ar fi agresat-o și pe ea în trecut. Din

declarația mamei inculpatei, D.L. rezultă violența deosebită și lipsa oricărui sentiment

uman al inculpatei: am început să ne înjurăm reciproc și să țipăm unul la celălalt

fără a ne lovi. În timp ce ne certam pe ușă a intrat fiica mea și văzând ce se întâmpla

a început să îl lovească pe B. cu pumnii și picioarele peste tot corpul. La un moment

dat, B. a căzut jos. Atunci G. a luat lemne din fața sobei și a început să îl lovească

peste tot corpul (...). La un moment dat în cameră a intrat fiica mea P. Aceasta,

văzând ce se întâmplă, i-a luat lemnul din mână G. și l-a aruncat jos în fața sobei,

după care a fugit afară. După ce a plecat P., G. a văzut că B. nu mai poate vorbi

și atunci a aruncat peste el cu apă din găleată. B. nu s-a trezit din starea în

care era însă respira încă. Văzând că nu vrea să se trezească, G. a început să îl

lovească cu picioarele peste tot corpul, s-a urcat cu picioarele peste piept și

a sărea după care a luat altă bucată de lemn și l-a lovit peste tot corpul. La un

moment dat, în ușa paravanului au apărut organele de poliție."

Inculpata a recunoscut

că a lovit victima de nenumărate ori, cu pumnii și picioarele, cu o bucata de lemn,

până nu mai mișca, udându-l cu apă și lovindu-l din nou, în serii, până când acesta

nu a mai respirat.

Martora B.P.,

sora inculpatei, în vârstă de numai 14 ani, a descris prin declarația sa, acțiunea

violentă a inculpatei, percepută personal de ea și de frații și nepoții săi, cu

toții mai mici, starea gravă în care se afla victima, chiar înainte de a o deposeda

pe inculpată de primul lemn folosit de ea în cursul agresiunii. Înțelegând corect

ce se întâmpla, minora B.P. a dezarmat-o pentru un scurt timp pe inculpată, a scos

copiii mai mici din mediul violent și a plecat la locuința unei alte surori, pe

drum cerând martorului F.M.C. să sesizeze organele de poliție întrucât „G. îl omoară

pe B.".

Declarațiile martorelor

oculare amintite se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în procesul-verbal

de cercetare la fața locului și în raportul de necropsie a victimei. La fața locului

au fost descoperite două fragmente de lemn care conțin urme de sânge, ambele folosite

de inculpată pentru a aplica lovituri victimei, precum și numeroase urme de sânge

pe diverse obiecte (perdea, televizor, masă), pe pereți și pe tavan, aspecte ce

creează imaginea multitudinii și gravității loviturilor aplicate de inculpată și

de violența deosebită, de sălbăticia cu care aceasta a agresat victima.

Din raportul medico-legal

de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală lași

rezultă că moartea numitului T.B.G. a fost violentă, ea s-a datorat traumatismului

cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală

fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro zigomatică și insuficiență

respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid și fracturi costale multiple,

leziunile s-au produs prin loviri repetate cu obiecte contondente grele (par) și

comprimarea gâtului cu obiect dur (picior, par); toate leziunile au avut caracter

tanatogenerator; între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate.

Decesul datează din 08 decembrie 2012. Partea expozitivă a raportului de necropsie

conține referiri la nouă plăgi numai la nivelul capului victimei, la extrem de multe

alte leziuni de tip tumefacție, excoriație și echimoză, plasate în general în partea

superioară a corpului victimei, toate produse prin lovire activă cu pumnii, picioarele

și fragmentele de lemn de foc descoperite la locul faptei, precum și prin acțiunile

inculpatei de a sări pe pieptul victimei aflate în agonie. Toate acestea, sub aspect

subiectiv dovedesc intenția directă cu care a acționat inculpata în vederea suprimării

vieții victimei. Multitudinea loviturilor, zonele corpului vizate, mijloacele cu

care inculpata a acționat, voința sa de a continua agresiunea după ce a fost oprită

de B.P., episoadele repetate în care inculpata a lovit victima după ce o uda cu

apă, continuarea actelor agresive de o mare gravitate până ce a constatat că victima

nu mai respiră conduc la concluzia că actele obiective de lovire a victimei au fost

realizate de inculpată cu scopul suprimării vieții victimei, scop care a fost urmărit

de inculpată și atins.

În drept, faptele

inculpatei D.E.E. care, în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19-19:30,

în timp ce se afla în imobilul aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M.,

județul lași, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut

cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri

cu pumnii, picioarele și cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile

de 30 de cm lungime și o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap și

a sărit în mod repetat pe pieptul victimei, în scopul uciderii victimei, inculpata

repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu

mai respira cauzându-i acesteia astfel traumatismul cranio-facial acut deschis cu

fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase

piramidă nazală, fractură malaro zigomatică și insuficiență respiratorie acută consecutivă

fracturii de hioid, tiroid și fracturi costale multiple, leziuni grave ce au condus

la decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor

prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Văzând că fapta

există și a fost comise de D.E.E. cu vinovăție, în temeiul dispozițiilor art. 345

alin. (2) C. proc. pen., instanța va dispune condamnarea acesteia.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanța are în vedere criteriile generale

ale individualizării pedepselor

prev. de

art. 72 C. pen.

- dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea

specială reduse cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (6 ani și 8 luni - 13 ani și 4 luni închisoare), gradul de pericol

social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală și necesitatea realizării principiului prevenției

generale și speciale.

Instanța retine

că faptele inculpatei D.E.E. prezintă o maximă gravitate, atât abstractă - fiind

apreciată ca atare de legiuitorul penal care a stabilit o pedeapsă cu închisoare

în limitele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de omor dar și concretă,

inculpata suprimând prin gesturi extreme viata unei persoane fără a putea declara

vreun motiv. Sub acest aspect, instanța retine că D.E.E., consumatoare obișnuită

de alcool, persoană lipsită de repere morale sănătoase, a acționat cu o violentă

deosebită asupra a unei persoane pe care o cunoștea, agresându-o în mod repetat

și grav. Gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise rezultă și

din lipsa unui mobil concret declarat (martora D.L. referindu-se la răzbunare) comiterii,

dar și din împrejurările comiterii faptelor - așa cum au fost reținute mai sus,

atitudinea inculpatei fată de victimă. Inculpata D.E.E. a realizat gravitatea faptelor

sale în momentul comiterii acestora, a observat starea gravă în care se afla victima

și a continuat să o lovească până ce nu a mai respirat, fără vreun sentiment de

milă sau empatie.

Având în vedere

toate aspectele de mai sus, cumulate cu atitudinea procesuală corectă a inculpatei

pe parcursul procesului penal și cu lipsa antecedentelor penale, potrivit legii,

instanța se va orienta spre o pedeapsă cu închisoare în limitele legale reduse conform

art. 320

1

C. proc. pen., apreciind că executarea acestei pedepse satisface

exigențele individualizării judiciare a pedepselor. În consecință, instanța a dispus

condamnarea inculpatei D.E.E., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor",

prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani.

S-au interzis

inculpatei D.E.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. - ca pedeapsă accesorie, instanța reținând

că natura și gravitatea infracțiunilor comise de aceasta o exclud de la exercitarea

drepturilor electorale menționate.

Având în vedere

că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen.,este obligatorie aplicarea

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen.,

alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunea de omor

comisă de inculpată, instanța, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite

de inculpată, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra

oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., a interzis

inculpatei D.E.E. exercitarea, pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute în

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat).

Instanța a constatat

că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive

a inculpatei D.E.E. nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea

acestei măsuri preventive, fiind relevate probele de mai sus că inculpata este autoarea

infracțiunii de „omor" prev. și ped. de art. 174 C. pen.

Pericolul social

pe care lăsarea în libertate a inculpatei D.E.E. l-ar putea prezenta pentru ordinea

publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptei sub aspectul

căreia inculpatul a fost condamnat, a importanței valorilor sociale pretins lezate

prin activitatea întreprinsă de inculpată, a modalității și a împrejurărilor în

care a fost comisă dar și urmărilor grave ale acestei fapte constând în suprimarea

vieții victimei.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor

legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, și având

în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă

și impun, în continuare, privarea de liberate a inculpatei D.E.E., tribunalul a

constatat că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 350

C. proc. pen. art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatei D.E.E., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la data

de 09 decembrie 2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National

de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor

biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date

Genetice Judiciare.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite

de inculpata D.E.E. la săvârșirea infracțiunii - corpurile delicte fiind depuse

în prezent la arhiva depozit a Tribunalului lași, ambalate în saci, identificate

și numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat

la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași, corpuri contondente folosite de inculpată la săvârșirea infracțiunii

deduse judecății. Constată că soluționarea acțiunii civile a fost disjunsă de acțiunea

penală.

În temeiul dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503

RON către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma

de 200 de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată inițial

din fondurile speciale ale ministerului de Justiție către Baroul lași. "

În termenul

prev.de

art. 363 C. proc. pen., hotăra rea Tribunalului lași fost

apelată de către inculpata D.E.E., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând

faptul că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la faptul că nu are antecedente

penale, a avut o colaborare foarte bună cu organele de anchetă, dar și la circumstanțele

reale al comiterii faptei, respectiv că ea însăși a fost amenințată cu un cuțit,

iar fapta săvârșită a fost practic produsă sub imperiul legitimei apărări.

Analizând cauza

prin prisma motivelor invocate de inculpata apelantă, precum și, din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, instanța de fond

a făcut o analiză judicioasă a probelor interpretare corespunzătoare a acestora,

reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatei, dându-se

în drept o justă încadrare juridică a faptelor.

Constatând întrunite

condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât, în mod corect,

în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatei D.E.E. pentru comiterea infracțiunii

de „omor", reținând în sarcina acesteia, în esență, că, în noaptea de 08

din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 – 19:30, în timp ce se afla în imobilul

aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M. , județul lași, fiind în stare de

ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei

sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu corpuri

contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime și o bucată de

lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap, după care a sărit în mod repetat pe

pieptul victimei în scopul uciderii acesteia, inculpata repetând actele agresive

în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira, leziunile provocate

conducând la decesul victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 174 C. pen.

În baza propriului

examen, Curtea a constatat că inculpata a avut o poziție procesuală sinceră de la

primele declarații date în faza de urmărire penală, poziție ce s-a menținut cu ocazia

audierii de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă, dar

și după sesizarea instanței de judecată când a solicitat aplicarea procedurii,

prev. de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., privind

judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Vinovăția inculpatei

a fost pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante

fiind: declarațiile date de inculpată, inclusiv cea de aplicare a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.; procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșele foto anexă; raportul de necropsie medico-legală și planșele foto anexă,

declarațiile martorilor D.L. (persoană care au văzut momentele în care inculpata

a lovit, în mod repetat, victima), B.P. și F.M.C. Însă prin motivele de apel, inculpata

a solicitat să se constate că a săvârșit fapta în legitimă apărare, având în vedere

că a sărit în ajutorul mamei sale, D.L., care era amenințată cu un cuțit de victimă.

Analizând această

apărare, Curtea a constatat, mai întâi, că împrejurarea învederată de inculpată

nu a fost reținută în situația de fapt prezentată prin rechizitoriu, situație de

fapt, pe care inculpata și-a însușit-o în cadrul aplicării procedurii prev. de dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției,

și astfel în mod corect nu a fost reținută și de către instanța de fond.

Cum, manifestarea

de voință a inculpatei de aplicare a procedurii simplificate este, de principiu,

irevocabilă, Curtea a constatat că nu poate reaprecia probatoriul pentru a constata

dacă situația de fapt din rechizitoriu, însușită de către instanța de fond, este

corect stabilită.

Însă și în situația

în care legea ar permite reanalizarea probatoriului, Curtea a constatat că din declarațiile

inculpatei date în faza de urmărire penală nu rezultă că agresarea victimei de către

inculpată a avut loc pentru a înlătura un atac material, direct și imediat îndreptat

asupra mamei sale, ci dimpotrivă, rezultă că victima a fost cea dintâi agresată,

fiind lovită cu o cană în cap de către D.L., iar în momentul în care inculpata a

intervenit și a lovit victima, aceasta nu declanșase nici un atac, se afla pe pat

și ar fi luat în mână un cuțit.

Referitor individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, ce a fost criticată

prin apelul de față, Curtea a constatat că pedeapsă aplicată inculpatei apelante

D.E.E. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare

prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele

de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al

faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Cum, limitele

speciale de pedeapsă în cazul infracțiunii de „omor calificat",

prev. de

174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse cu o

treime, ca urmare a aplicării

disp. art. 320

1

C.

proc. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 3 luni, Curtea a constatat că

pedeapsă aplicată de 9 ani închisoare a fost corect individualizată către mediul

acestor limite speciale ale pedepsei.

Curte a constatat

că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C.

pen. care să justifice legal reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei

și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Recunoașterea

unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în

ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului

încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează

a satisface în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În mod corect

instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, având

în vedere că datele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, comportament

sincer) devin împrejurări lipsite de orice relevanță juridică prin compararea cu

fapta inculpatei, respectiv de omor.

Față de gravitatea

deosebită a faptei săvârșite de către inculpată, ce rezultă din împrejurările concrete

de comitere a acesteia, respectiv inculpata D.E.E. a lovit repetat victima, cele

mai multe lovituri fiind aplicate după ce aceasta nu mai opunea rezistență, loviturile

fiind în 3 reprize și cu scopul vădit de a suprima viața victimei, fiind aplicate

în marea lor majoritate în zona capului, dar și din faptul că agresiunile de o ferocitate

ieșită din comun au fost aplicate în prezența a 5 copii, Curtea a constatat că o

eventuală redozare nu ar fi justificată în raport cu particularitățile cauzei, pedeapsa

aplicată fiind aptă să asigure reeducarea inculpatei și realizarea scopului preventiv

educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Concluzionând,

Curtea a constatat că pedeapsa individualizată de instanța de fond răspunde atât

principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului

prev. de

art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită

- omor -, precum și urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental

al victimei, respectiv dreptul al viață.

Întrucât criticile

formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența

unor motive de nelegalitate și netemeinicie, ce pot fi constatate din oficiu, Curtea

a respins, în baza

disp. art. 379

pct. 1, lit. b) C.

proc. pen., ca nefondat, apelul formulat de către inculpata D.E.E. împotriva sent.

pen. nr. 100 din 07 martie 2013 a Tribunalului lași, ce a fost menținută ca legală

și temeinică

În ceea ce privește

măsura preventivă a arestării inculpatei D.E.E., Curtea a constatat că temeiurile

care au determinat luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea, nu s-au

schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă, au fost consolidate prin condamnarea inculpatei

de către prima instanță și prin respingerea prezentului apel, și impun în continuare,

pentru motivele prezentate mai sus ce privesc gravitatea faptei și a făptuitorului,

privarea de libertate a inculpatului, drept pentru care se va dispune, în baza disp.

art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen., menținerea stării

de arest a inculpatei.

S-a dispus deducerea

din pedeapsa aplicată inculpatei D.E.E. a perioadei arestării preventive de după

07 martie 2013 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpata apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata D.E.E.

În ședința publică

din data de 30 octombrie 2013, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata D.E.E.

a criticat decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazului de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reducerea cuantumului pedepsei

aplicate.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede,

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, la data de 04 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.

II

din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor

de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele

penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs

sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în

speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogatejar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., invocat de către recurenta inculpată, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost modificat sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că,

pot fi supuse casării de care instanța recurs doar hotărârile în care „s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menținut

în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu.

Ori în speța de

față, inculpata a criticat decizia pentru netemeinicie, decizie prin care s-a menținut

condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C.

proc. pen.,la pedeapsa închisorii de 9 ani și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Așadar Înalta

Curte reține că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută în apel este

legală, limitele speciale de pedeapsă în cazul infracțiunii de „omor calificat",

prev. de

174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse

cu o treime, ca urmare a aplicării

disp. art. 320

1

C.

proc. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 3 luni, instatnța de control

judiciar constată că, pedeapsă aplicată inculpatei, în cuantum de 9 ani închisoare,

este situată în limitele legale, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. neavând incidență în cauză.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.E.E. și va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și arestării

preventive de la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurental inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare

către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.E.E. împotriva deciziei penale nr. 56 din 04 aprilie

2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatei D.E.E., durata reținerii și arestării preventive de

la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2013.