ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3333/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100 din data de 07 martie 2013, Tribunalului lași a dispus următoarele: „Condamnă pe inculpata D.E.E., fără antecedente penale, în prezent arestată preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Aplică inculpatei D.E.E. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatei D.E.E., iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la data de 09 decembrie 2012 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite de inculpata D.E.E.

la săvârșirea infracțiunii - corpurile delicte fiind depuse în prezent la arhiva depozit a Tribunalului lași, ambalate în saci, identificate și numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași. Constată că soluționarea acțiunii civile a fost disjunsă de acțiunea penală. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. obligă inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503 RON către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată inițial din fondurile speciale ale ministerului de Justiție către Baroul lași.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: „Prin rechizitoriul emis la data de 1 februarie 2013 și înregistrat pe rolul Tribunalului lași la data de 1 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.E.E. pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a reținut în fapt că în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 - 19:30, în timp ce se afla în imobilul aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M., județul lași, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime și o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap, cauzându-i astfel fractură de calotă craniană, de hioid și tiroid, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia în jurul orei 21:00, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. și ped.

de art. 174 alin. (1) C. pen. La termenul de judecată din data de 04 martie 2013, a fost audiată inculpata D.E.E., care a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptelor puse în sarcina sa prin actul de sesizare. Inculpata D.E.E. a arătat că recunoaște integral faptele puse în sarcina sa prin actul de sesizare așa cum au fost descrise de procuror și a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Ea a mai susținut că își însușește materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și nu are de propus probe noi. Instanța, după primirea concluziilor inculpatei D.E.E. și procurorului, a constatat admisibilă cererea inculpatei stabilind că aceasta va fi judecată în procedura simplificată în caz de recunoaștere a vinovăției prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. În termenul legal prev. de art. 15 C. proc. pen. în cauză s-a constituit parte civilă T.F., fratele victimei, solicitând obligarea inculpatei la plata sumelor ocazionate de înmormântarea și slujbele de pomenire organizate în memoria victimei, precum și unor daune morale. La primirea dosarului, instanța a dispus identificarea anexei privind moștenitorii victimei în vederea eventualei lor introduceri în cauză.întrucât pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, s-a dispus disjungerea acesteia, în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. și soluționarea laturii penale a cauzei. Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în faza urmării penale și însușit de inculpata D.E.E.

reține aceeași situație de fapt stabilită prin rechizitoriu: În fapt: lnculpata D.E.E. are 23 de ani, studii gimnaziale, este necăsătorită și nu are antecedente penale. Până în luna octombrie 2012 inculpata D.E.E. a locuit în satul P., comuna T., județul Neamț împreună cu concubinul său, V.C. În perioada octombrie 2012 - decembrie 2012, inculpata a locuit în satul și comuna M., județul lași precum și la numita C.L., din același sat (declarație inculpat dosar de u.p.). Victima T.B.G. avea 48 de ani și locuia împreună cu mama inculpatei, D.L., cu care avea o relație de concubinaj și cu cei 12 copii ai acesteia. Potrivit declarației numitei D.L., relația sa cu victima era presărată cu certuri, dar fără a se ajunge vreodată la violență fizică.

La data de 08 decembrie 2012, în jurul orei 11:00, inculpata D.E.E. s-a deplasat la locuința mamei sale unde a consumat împreună cu aceasta și cu victima 2 litri de vin, în intervalul orar 15-16:00, inculpata D.E.E., zisă „G.", împreună cu victima, a tăiat un porc, timp în care a mai consumat o cantitate de 2 litri de vin cu D.L. și T.B.G. Ulterior, cei din urmă au intrat în locuință, iar inculpata a rămas în curte. În jurul orei 19:00, victima T.B.G. și numita D.L., aflați fiecare pe câte un pat în părți opuse ale paravanului locuinței, au început să se certe și să se înjure. Nu au existat acte de agresiune fizică între cei doi, aspect ce rezultă din declarația acestei din urmă martore. Inculpata D.E.E., intrând în locuință, a început să îl lovească pe T.B.G.

cu pumnii și picioarele peste corp. Ca urmare, victima a căzut între pat și sobă. Inculpata a continuat să lovească victima în mod repetat cu pumnii și picioarele, iar apoi și cu un lemn de foc luat de lângă sobă. În momentul în care vedea victima inertă, inculpata D.E.E. o stropea cu apă, și apoi continua să-i aplice lovituri cu fragmentul de lemn, preponderent în zona capului, repetând acest episod de trei ori potrivit propriei declarații coroborate cu cele ale martorei D.L. - martor ocular. La aceste acțiuni au asistat doi dintre frații inculpatei și cinci nepoți de soră ai acesteia, toți fiind minori. Doi dintre aceștia au căutat-o prin sat pe B.P., în vârstă de 14 ani, sora mai mică a inculpatei pe care au chemat-o acasă.

Aceasta a fost cea care a oprit-o pe inculpată din acțiunea sa agresivă, însă doar pentru câteva momente și realizând gravitatea situației și a stării în care se afla victima, a luat copiii din locuință și l-a rugat pe martorul F.M.C. întâlnit pe drum, să sune la Poliție. Acesta a apelat Postul de Poliție Comunal M. și împreună cu fratele victimei, martorul T.F. s-a deplasat la locuința familiei D., unde sosiseră deja organele de poliție și un echipaj specializat în medicină de urgență. Din cauza gravității și multitudinii loviturilor aplicate de inculpată, decesul victimei a survenit imediat. Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatei D.E.E. cu cele ale martorilor audiați D.L., B.P., F.M.C., a părții civile T.F., precum și cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, și raportul medico-legal de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală lași.

Analizând depoziția inculpatei D.E.E., prin aplicarea dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., Tribunalul o va primi ca reflectând adevărul în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, inculpata D.E.E. a arătat că recunoaște în întregime comiterea faptei de omor reținute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Într-o prima fază a urmăririi penale, inculpata D.E.E. a încercat să arate faptul că a reacționat violent asupra victimei, întrucât aceasta din urmă, lovită fiind în zona capului cu o cană aruncată de mama sa, D.L., ar fi pus mâna pe un cuțit.

Abandonarea acestei versiuni este corespunzătoare adevărului faptic ce rezultă atât din declarațiile martorei oculare D.L., cât și din aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire penală la data de 09 decembrie 2012. Astfel, instanța reține că inculpata a fost oprită din acțiunea sa violentă de numita B.P. și imediat a fost surprinsă lângă trupul victimei de organele de poliție. Acestea au asigurat, așadar câmpul infracțional imediat, iar cu ocazia cercetării la fața locului, procurorul nu a identificat în locuință vreun cuțit. Au fost însă descoperite cioburi de porțelan alb cu motive florale, aspect ce acreditează ideea că D.L. a aruncat o cană spre T.B.G., fapt ce fost de natură de a o încuraja pe fiica sa în realizarea agresiunii asupra victimei.

Astfel după cum rezultă din declarațiile martorilor, inclusiv din declarația martorei D.L. rezultă că inculpata D.E.E. este consumatoare cronică de alcool și are o fire foarte violentă. Mama inculpatei a declarat că nu a intervenit pentru a opri pe fiica sa întrucât aceasta ar fi agresat-o și pe ea în trecut. Din declarația mamei inculpatei, D.L. rezultă violența deosebită și lipsa oricărui sentiment uman al inculpatei: am început să ne înjurăm reciproc și să țipăm unul la celălalt fără a ne lovi. În timp ce ne certam pe ușă a intrat fiica mea și văzând ce se întâmpla a început să îl lovească pe B. cu pumnii și picioarele peste tot corpul. La un moment dat, B. a căzut jos. Atunci G. a luat lemne din fața sobei și a început să îl lovească peste tot corpul (...).

La un moment dat în cameră a intrat fiica mea P. Aceasta, văzând ce se întâmplă, i-a luat lemnul din mână G. și l-a aruncat jos în fața sobei, după care a fugit afară. După ce a plecat P., G. a văzut că B. nu mai poate vorbi și atunci a aruncat peste el cu apă din găleată. B. nu s-a trezit din starea în care era însă respira încă. Văzând că nu vrea să se trezească, G. a început să îl lovească cu picioarele peste tot corpul, s-a urcat cu picioarele peste piept și a sărea după care a luat altă bucată de lemn și l-a lovit peste tot corpul. La un moment dat, în ușa paravanului au apărut organele de poliție." Inculpata a recunoscut că a lovit victima de nenumărate ori, cu pumnii și picioarele, cu o bucata de lemn, până nu mai mișca, udându-l cu apă și lovindu-l din nou, în serii, până când acesta nu a mai respirat.

Martora B.P., sora inculpatei, în vârstă de numai 14 ani, a descris prin declarația sa, acțiunea violentă a inculpatei, percepută personal de ea și de frații și nepoții săi, cu toții mai mici, starea gravă în care se afla victima, chiar înainte de a o deposeda pe inculpată de primul lemn folosit de ea în cursul agresiunii. Înțelegând corect ce se întâmpla, minora B.P. a dezarmat-o pentru un scurt timp pe inculpată, a scos copiii mai mici din mediul violent și a plecat la locuința unei alte surori, pe drum cerând martorului F.M.C. să sesizeze organele de poliție întrucât „G. îl omoară pe B.". Declarațiile martorelor oculare amintite se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și în raportul de necropsie a victimei.

La fața locului au fost descoperite două fragmente de lemn care conțin urme de sânge, ambele folosite de inculpată pentru a aplica lovituri victimei, precum și numeroase urme de sânge pe diverse obiecte (perdea, televizor, masă), pe pereți și pe tavan, aspecte ce creează imaginea multitudinii și gravității loviturilor aplicate de inculpată și de violența deosebită, de sălbăticia cu care aceasta a agresat victima. Din raportul medico-legal de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală lași rezultă că moartea numitului T.B.G.

a fost violentă, ea s-a datorat traumatismului cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro zigomatică și insuficiență respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid și fracturi costale multiple, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu obiecte contondente grele (par) și comprimarea gâtului cu obiect dur (picior, par); toate leziunile au avut caracter tanatogenerator; între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate.

Decesul datează din 08 decembrie 2012. Partea expozitivă a raportului de necropsie conține referiri la nouă plăgi numai la nivelul capului victimei, la extrem de multe alte leziuni de tip tumefacție, excoriație și echimoză, plasate în general în partea superioară a corpului victimei, toate produse prin lovire activă cu pumnii, picioarele și fragmentele de lemn de foc descoperite la locul faptei, precum și prin acțiunile inculpatei de a sări pe pieptul victimei aflate în agonie. Toate acestea, sub aspect subiectiv dovedesc intenția directă cu care a acționat inculpata în vederea suprimării vieții victimei.

Multitudinea loviturilor, zonele corpului vizate, mijloacele cu care inculpata a acționat, voința sa de a continua agresiunea după ce a fost oprită de B.P., episoadele repetate în care inculpata a lovit victima după ce o uda cu apă, continuarea actelor agresive de o mare gravitate până ce a constatat că victima nu mai respiră conduc la concluzia că actele obiective de lovire a victimei au fost realizate de inculpată cu scopul suprimării vieții victimei, scop care a fost urmărit de inculpată și atins. În drept, faptele inculpatei D.E.E.

care, în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19-19:30, în timp ce se afla în imobilul aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M., județul lași, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime și o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap și a sărit în mod repetat pe pieptul victimei, în scopul uciderii victimei, inculpata repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira cauzându-i acesteia astfel traumatismul cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro zigomatică și insuficiență respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid și fracturi costale multiple, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. și ped.

de art. 174 alin. (1) C. pen. Văzând că fapta există și a fost comise de D.E.E. cu vinovăție, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța va dispune condamnarea acesteia. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanța are în vedere criteriile generale ale individualizării pedepselor prev. de art. 72 C. pen. - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială reduse cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (6 ani și 8 luni - 13 ani și 4 luni închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.

Instanța retine că faptele inculpatei D.E.E. prezintă o maximă gravitate, atât abstractă - fiind apreciată ca atare de legiuitorul penal care a stabilit o pedeapsă cu închisoare în limitele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de omor dar și concretă, inculpata suprimând prin gesturi extreme viata unei persoane fără a putea declara vreun motiv. Sub acest aspect, instanța retine că D.E.E., consumatoare obișnuită de alcool, persoană lipsită de repere morale sănătoase, a acționat cu o violentă deosebită asupra a unei persoane pe care o cunoștea, agresându-o în mod repetat și grav. Gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise rezultă și din lipsa unui mobil concret declarat (martora D.L.

referindu-se la răzbunare) comiterii, dar și din împrejurările comiterii faptelor - așa cum au fost reținute mai sus, atitudinea inculpatei fată de victimă. Inculpata D.E.E. a realizat gravitatea faptelor sale în momentul comiterii acestora, a observat starea gravă în care se afla victima și a continuat să o lovească până ce nu a mai respirat, fără vreun sentiment de milă sau empatie. Având în vedere toate aspectele de mai sus, cumulate cu atitudinea procesuală corectă a inculpatei pe parcursul procesului penal și cu lipsa antecedentelor penale, potrivit legii, instanța se va orienta spre o pedeapsă cu închisoare în limitele legale reduse conform art. 320 1 C. proc. pen., apreciind că executarea acestei pedepse satisface exigențele individualizării judiciare a pedepselor.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatei D.E.E., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani. S-au interzis inculpatei D.E.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. - ca pedeapsă accesorie, instanța reținând că natura și gravitatea infracțiunilor comise de aceasta o exclud de la exercitarea drepturilor electorale menționate.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen.,este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunea de omor comisă de inculpată, instanța, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., a interzis inculpatei D.E.E. exercitarea, pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

(respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei D.E.E. nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate probele de mai sus că inculpata este autoarea infracțiunii de „omor" prev. și ped. de art. 174 C. pen. Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatei D.E.E. l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptei sub aspectul căreia inculpatul a fost condamnat, a importanței valorilor sociale pretins lezate prin activitatea întreprinsă de inculpată, a modalității și a împrejurărilor în care a fost comisă dar și urmărilor grave ale acestei fapte constând în suprimarea vieții victimei.

Pentru toate aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de liberate a inculpatei D.E.E., tribunalul a constatat că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 350 C. proc. pen. art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei D.E.E., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la data de 09 decembrie 2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite de inculpata D.E.E. la săvârșirea infracțiunii - corpurile delicte fiind depuse în prezent la arhiva depozit a Tribunalului lași, ambalate în saci, identificate și numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, corpuri contondente folosite de inculpată la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

Constată că soluționarea acțiunii civile a fost disjunsă de acțiunea penală. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503 RON către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată inițial din fondurile speciale ale ministerului de Justiție către Baroul lași. " În termenul prev.de art. 363 C. proc. pen., hotăra rea Tribunalului lași fost apelată de către inculpata D.E.E., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la faptul că nu are antecedente penale, a avut o colaborare foarte bună cu organele de anchetă, dar și la circumstanțele reale al comiterii faptei, respectiv că ea însăși a fost amenințată cu un cuțit, iar fapta săvârșită a fost practic produsă sub imperiul legitimei apărări.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpata apelantă, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatei, dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptelor. Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, instanța de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curții de Apel, condamnarea inculpatei D.E.E.

pentru comiterea infracțiunii de „omor", reținând în sarcina acesteia, în esență, că, în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 – 19:30, în timp ce se afla în imobilul aparținând mamei sale D.L., situat în comuna M. , județul lași, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime și o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp și cap, după care a sărit în mod repetat pe pieptul victimei în scopul uciderii acesteia, inculpata repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira, leziunile provocate conducând la decesul victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 C. pen.

În baza propriului examen, Curtea a constatat că inculpata a avut o poziție procesuală sinceră de la primele declarații date în faza de urmărire penală, poziție ce s-a menținut cu ocazia audierii de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă, dar și după sesizarea instanței de judecată când a solicitat aplicarea procedurii, prev. de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Vinovăția inculpatei a fost pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind: declarațiile date de inculpată, inclusiv cea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă; raportul de necropsie medico-legală și planșele foto anexă, declarațiile martorilor D.L.

(persoană care au văzut momentele în care inculpata a lovit, în mod repetat, victima), B.P. și F.M.C. Însă prin motivele de apel, inculpata a solicitat să se constate că a săvârșit fapta în legitimă apărare, având în vedere că a sărit în ajutorul mamei sale, D.L., care era amenințată cu un cuțit de victimă. Analizând această apărare, Curtea a constatat, mai întâi, că împrejurarea învederată de inculpată nu a fost reținută în situația de fapt prezentată prin rechizitoriu, situație de fapt, pe care inculpata și-a însușit-o în cadrul aplicării procedurii prev. de dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, și astfel în mod corect nu a fost reținută și de către instanța de fond.

Cum, manifestarea de voință a inculpatei de aplicare a procedurii simplificate este, de principiu, irevocabilă, Curtea a constatat că nu poate reaprecia probatoriul pentru a constata dacă situația de fapt din rechizitoriu, însușită de către instanța de fond, este corect stabilită. Însă și în situația în care legea ar permite reanalizarea probatoriului, Curtea a constatat că din declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală nu rezultă că agresarea victimei de către inculpată a avut loc pentru a înlătura un atac material, direct și imediat îndreptat asupra mamei sale, ci dimpotrivă, rezultă că victima a fost cea dintâi agresată, fiind lovită cu o cană în cap de către D.L., iar în momentul în care inculpata a intervenit și a lovit victima, aceasta nu declanșase nici un atac, se afla pe pat și ar fi luat în mână un cuțit.

Referitor individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, ce a fost criticată prin apelul de față, Curtea a constatat că pedeapsă aplicată inculpatei apelante D.E.E. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cum, limitele speciale de pedeapsă în cazul infracțiunii de „omor calificat", prev. de 174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp.

art. 320 1 C. proc. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 3 luni, Curtea a constatat că pedeapsă aplicată de 9 ani închisoare a fost corect individualizată către mediul acestor limite speciale ale pedepsei. Curte a constatat că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Recunoașterea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În mod corect instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, având în vedere că datele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, comportament sincer) devin împrejurări lipsite de orice relevanță juridică prin compararea cu fapta inculpatei, respectiv de omor. Față de gravitatea deosebită a faptei săvârșite de către inculpată, ce rezultă din împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv inculpata D.E.E.

a lovit repetat victima, cele mai multe lovituri fiind aplicate după ce aceasta nu mai opunea rezistență, loviturile fiind în 3 reprize și cu scopul vădit de a suprima viața victimei, fiind aplicate în marea lor majoritate în zona capului, dar și din faptul că agresiunile de o ferocitate ieșită din comun au fost aplicate în prezența a 5 copii, Curtea a constatat că o eventuală redozare nu ar fi justificată în raport cu particularitățile cauzei, pedeapsa aplicată fiind aptă să asigure reeducarea inculpatei și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Concluzionând, Curtea a constatat că pedeapsa individualizată de instanța de fond răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prev. de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor -, precum și urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul al viață.

Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, ce pot fi constatate din oficiu, Curtea a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, apelul formulat de către inculpata D.E.E. împotriva sent. pen. nr. 100 din 07 martie 2013 a Tribunalului lași, ce a fost menținută ca legală și temeinică În ceea ce privește măsura preventivă a arestării inculpatei D.E.E., Curtea a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea, nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă, au fost consolidate prin condamnarea inculpatei de către prima instanță și prin respingerea prezentului apel, și impun în continuare, pentru motivele prezentate mai sus ce privesc gravitatea faptei și a făptuitorului, privarea de libertate a inculpatului, drept pentru care se va dispune, în baza disp.

art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatei. S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei D.E.E. a perioadei arestării preventive de după 07 martie 2013 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata D.E.E. În ședința publică din data de 30 octombrie 2013, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata D.E.E. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 04 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogatejar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de către recurenta inculpată, se constată că, într-adevăr, acesta a fost modificat sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că, pot fi supuse casării de care instanța recurs doar hotărârile în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menținut în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu. Ori în speța de față, inculpata a criticat decizia pentru netemeinicie, decizie prin care s-a menținut condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen.,la pedeapsa închisorii de 9 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Așadar Înalta Curte reține că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută în apel este legală, limitele speciale de pedeapsă în cazul infracțiunii de „omor calificat", prev. de 174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp.

art. 320 1 C. proc. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 3 luni, instatnța de control judiciar constată că, pedeapsă aplicată inculpatei, în cuantum de 9 ani închisoare, este situată în limitele legale, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. neavând incidență în cauză. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.E.E. și va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurental inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E.E. împotriva deciziei penale nr. 56 din 04 aprilie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei D.E.E., durata reținerii și arestării preventive de la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.