ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2013

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 21 iunie 2012, Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul G.O.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 74 lit. a), b) C. pen. și 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G. (fost S.) O., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de 5 ani conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2012, iar în baza dispozițiilor art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor. art. 83 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 74 lit. a), b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.G.L. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de 4 ani conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 C. pen. privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Au fost obligați inculpații la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 20 martie 2012 s-a înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova din 20 martie 2012, dat în Dosarul nr. 49 D/P/2012, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. (fost S.) O., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare și inculpata B.G.L. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare.

În fapt, s-a reținut că în luna septembrie 2011 inculpatul G. (fost S.) O. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră F.M., zisă "A." (15 ani) cu ocazia efectuării unui transport de persoane din Italia în România.

Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a locuit împreună cu părinții în Italia - Roma, în perioada anilor 2007 - septembrie 2011, unde a urmat și cursurile școlare, clasele VI - IX. După divorțul părinților, partea vătămată minoră a hotărât să revină în țară, astfel că în luna septembrie 2011, cu acordul mamei sale, V.D., a plecat din localitatea Roma, de la reședința martorului V.C., pentru a veni la domiciliul bunicilor, din localitatea Breasta, județul Dolj.

Inculpatul G. (fost S.) O. care efectua în perioada respectivă transport de persoane pe ruta România - Italia - România, a fost șoferul autoturismului în care s-a aflat partea vătămată minoră F.M., zisă "A.", împreună cu alte cinci persoane, toate pasagere ca și partea vătămată minoră.

Pe drum, inculpatul G. (fost S.) O. și partea vătămată minoră F.M., zisa "A." au schimbat numerele de telefon, astfel că la scurt timp după ce a ajuns în România inculpatul a sunat-o pe partea vătămată minoră și a invitat-o în oraș.

Inculpatul G. (fost S.) O. a venit la întâlnire însoțit de inculpata B.G.L., pe care a prezentat-o ca fiind o prietenă veche și împreună au ieșit în mod repetat în oraș și la discotecă, până la începutul lunii decembrie 2011.

Inculpata B.G.L. care, în realitate, era concubina inculpatului G. (fost S.) O., practicând prostituția pentru el în perioadele februarie 2009 - august 2009 în localitatea Birmingham din Anglia, în luna septembrie 2009 și în perioada mai - iunie 2010 în Franța - Lyon, în perioada octombrie - decembrie 2010 în Anglia - Birmingham și în perioada ianuarie - august 2011 în Anglia - Birmingham, i-a ascuns părții vătămate minore acest aspect, confirmând afirmațiile acestuia că sunt doar amici.

La începutul lunii decembrie 2011, inculpatul G. (fost S.) O. i-a telefonat părții vătămate minore F.M., zisă "A." și i-a spus să se îmbrace frumos că vine să o ia pentru a merge în oraș, comportament obișnuit până în acel moment al inculpatului G. (fost S.) O., care nu i-a atras nici un fel de suspiciune părții vătămate minore.

Inculpatul G. (fost S.) O. a venit cu un autoturism Mercedes, înmatriculat în Bulgaria, însoțit de inculpata B.G.L. și în momentul în care partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a observat că urmează un alt drum față de cel obișnuit pentru a ajunge în centrul municipiului Craiova, l-a întrebat pe inculpatul G. (fost S.) O. unde merg și acesta i-a răspuns că trebuie să ajungă urgent până în Italia, pentru rezolvarea unei probleme.

Deoarece, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." avea ambii părinți stabiliți în Italia, unde a locuit și ea timp de patru ani, având posibilitatea să-și revadă părinții și alte rude, a acceptat propunerea inculpatului G. (fost S.) O. care a asigurat-o că în câteva zile se vor întoarce în România, mai ales că tot el a fost cel care a adus-o anterior din Italia în România în luna septembrie 2011.

Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." nu a avut asupra ei actul de identitate, astfel că, în Punctul de Trecere al Frontierei Cenad, inculpatul G. (fost S.) O. a mers la polițiștii de frontieră pentru a reuși să o scoată din țară pe minoră fără document de identitate și procură notarială, iar când a revenit la autoturism i-a spus că a dat polițiștilor de frontieră suma de 500 euro, după care li s-a permis să părăsească teritoriul țării. în momentul în care partea vătămată minoră a sesizat că indicatoarele rutiere arătau direcția către Germania l-a întrebat pe inculpatul G. (fost S.) O. de ce nu urmează drumul către Italia și acesta i-a spus că nu mai are o problemă în Italia, ci în Germania. Destinația a fost localitatea Furstenfedlbruck - Germania, unde inculpații și partea vătămată minoră s-au cazat la locuința numiților C.P., zis "A." și C., din str. Leonhardspatz. În ziua următoare, inculpatul G. (fost S.) O. i-a spus părții vătămate minore F.M., zisă "A." în prezența inculpatei B.G.L. că motivul pentru care a adus-o în Germania este de a practica prostituția "la stradă" împreună cu inculpata B.G.L., care face acest lucru pentru el de aproximativ 4 ani, iar dacă va refuza acest lucru o va călca cu autoturismul pe mama ei și nu va păți nimic, pentru că i-a mai omorât cu mașina pe soția, soacra și fiul lui în Ungaria și nu i-a întâmplat nimic.

Din datele de anchetă a rezultat că inculpatul G. (fost S.) O. a fost implicat într-un accident rutier, produs în Ungaria, soldat cu decesul fostei soții (gravidă) și a fostei soacre, astfel că, afirmațiile părții vătămate referitoare la amenințările proferate la adresa ei de inculpat, cum că "o va călca pe mama ei cu mașina" au fost de natură ai produce o temere puternică, atât pe fondul vârstei cât și al faptului că ea cunoștea că fosta soție și soacră a inculpatului au murit într-un accident rutier în Ungaria.

În momentul în care partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a cerut să o sune la telefon pe mama ei, inculpatul G. (fost S.) O. i-a luat telefonul mobil și i-a rupt cartela telefonică pe care nu avea credit suficient pentru a apela în roaming, dar pe care avea memorat numărul de telefon din Italia al mamei și i-a introdus în telefon o altă cartelă telefonică pentru a putea să o supravegheze "la stradă".

Din aceste motive, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost obligată să iasă "la stradă" pentru a practica prostituția însoțită de inculpata B.G.L., care a practicat și ea prostituția pentru inculpatul G. (fost S.) O.

Din adresa Centrului de Cooperare Polițienească Internațională existentă la dosarul cauzei a rezultat că inculpata B.G.L. s-a înregistrat la 06 decembrie 2011 în Munchen pentru prostituție și a practicat prostituția "la stradă" până la data de 18 decembrie 2011, când a fost arestată pentru că a favorizat exploatarea sexuală a minorei F.M., zisă "A.".

Această adresă a confirmat declarația părții vătămate din care a rezultat că timp de aproximativ două săptămâni a fost dusă zilnic "la stradă" cu autoturismul de inculpatul G. (fost S.) O., pentru a practica prostituția împreună cu inculpata B.G.L. și tot inculpatul G. (fost S.) O. era cel care se întorcea și le lua de "la stradă" cu autoturismul după un interval de 3-4 ore.

Deoarece partea vătămată minoră F.M., zisă "A." nu cunoștea limba germană, negocierile tarifului cu clienții le făcea pentru ea inculpata B.G.L., iar toți banii obținuți din practicarea prostituției îi erau dați de minoră direct sau prin intermediul inculpatei B.G.L. lui G. (fost S.) O.

La data de 18 decembrie 2011, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." și inculpata B.G.L. au fost depistate "la stradă" de către autoritățile germane, iar inculpata B.G.L. a fost arestată până la data de 27 ianuarie 2012, pentru că a favorizat exploatarea sexuală a părții vătămate minore prin găsirea de clienți, aspecte ce rezultă din datele comunicate de autoritățile germane. Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost pusă sub protecția Oficiului pentru tineret Munchen și dusă apoi în Centrul pentru îngrijire pentru tineri din Munchen, de unde a fugit la data de 20 decembrie 2011 și a ajuns cu trenul în Italia la locuința unui unchi după tată, fiind depistată de autorități fără bilet de călătorie pe ruta Germania - Italia.

Autoritățile germane au sesizat organele de poliție din municipiul Craiova despre depistarea "la stradă" a părții vătămate minore F.M., zisă "A.", astfel că au fost efectuate verificări la domiciliul bunicilor din comuna Breasta, județul Dolj, care la rândul lor au anunțat-o telefonic în Italia pe V.D., mama părții vătămate minore.

Aceasta s-a deplasat în Germania și ulterior în România, unde la data de 13 ianuarie 2012 a sesizat Secția de Poliție Rurală Breasta despre exploatarea sexuală a minorei F.M., zisă "A." de către inculpatul G. (fost S.) O.

În timp ce se deplasa pe teritoriul Sloveniei, către România, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost oprită de către autoritățile slovene care. au plasat-o într-un centru de minori din Ljubliana, întrucât figura în baza de date Interpol, introdusă de autoritățile române și de aici a fost predată după circa o săptămână mamei V.D., care a adus-o în România la Timișoara, de unde a fost luată și adusă în comuna Breasta, județul Dolj, de martorul V.G. (bunic) anunțat telefonic de V.D.

Inculpatul G. (fost S.) O. a aflat de la inculpata B.G.L. că a fost audiată în ziua de 21 februarie 2012 de organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Craiova în legătură cu exploatarea sexuală în Germania a minorei F.M., zisă "A." și imediat acesta s-a ascuns de la domiciliu și a făcut demersuri pentru a părăsi teritoriul țării, chiar cu ajutorul unui pașaport falsificat, deoarece a aflat de la inculpata B.G.L. că este posibil să fi fost dat în consemn la frontieră.

În ziua de 23 februarie 2012, în jurul orelor 16:00, inculpatul G. (fost S.) O. a fost localizat pe raza municipiului Craiova de către structura de specialitate care a exploatat autorizațiile provizorii de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, confirmate și prelungite de instanța de judecată, fiind condus la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.

Cu ocazia audierii, inculpata B.G.L. a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală contribuind la aflarea adevărului și la descoperirea altor fapte în sarcina inculpatului G. (fost S.) O. și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni de proxenetism și prostituție.

Astfel, inculpata B.G.L. a declarat că în perioadele februarie - august 2009 în localitatea Birmingham din Anglia, în luna septembrie 2009 și în perioada mai - iunie 2010 în Franța - Lyon, în perioada octombrie - decembrie 2010 în Anglia - Birmingham și în perioada ianuarie - august 2011 în Anglia - Birmingham, a practicat prostituția pentru inculpatul G. (fost S.) O., iar numita C.R. a practicat prostituția în aceleași perioade, în Anglia, pentru numitul Sandu Ionuț, iar în Franța pentru inculpatul G. (fost S.) O.

Din răspunsul autorităților judiciare franceze, transmis prin intermediul atașatului român de interne și redat în proces-verbal de organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Craiova,  a rezultat că inculpatul G. (fost S.) O. a fost

condamnat la pedeapsă cu închisoare pentru că la data de 25 septembrie 2009, a fost reținut în acțiune flagrantă pentru proxenetism agravat, prostituate fiind inculpata B.G.L. și C.R. (identificate și după data nașterii).

Răspunsul autorităților judiciare franceze a confirmat declarația inculpatei B.G.L., care a arătat că în Franța, atât ea cât și C.R. au fost înregistrate legal ca prostituate și au practicat de bună voie prostituția pentru inculpatul G. (fost S.) O., asigurându-i acestuia banii necesari pentru cheltuielile de judecată, avocat și pentru întreținerea în penitenciar.

Din adresa autorităților judiciare germane a rezultat că la data de 18 decembrie 2011, împreună cu inculpata B.G.L. a fost reținut și V.O.I. pentru că a favorizat exploatarea sexuală a minorei F.M. zisă "A.".

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că exploatarea sexuală a minorei F.M. zisă "A." a fost făcută de inculpatul G. (fost S.) O. cu complicitatea inculpatei B.G.L., iar numitul V.O.I. a fost cel care l-a solicitarea inculpatului G. (fost S.) O., după reținerea "la stradă" a părții vătămate minore și a inculpatei, s-a dus doar pentru a duce actele de identitate ale inculpatei organelor de poliție germane.

Referitor la numitul C.P., la reședința căruia a fost cazată partea vătămată minoră F.M. zisă "A." și unde autoritățile judiciare germane l-au găsit, după arestarea inculpatei B.G.L., și pe inculpatul G. (fost S.) O., nu s-a putut stabili că acesta a cunoscut că minora F.M. zisă "A." a fost exploatată sexual "la stradă" deoarece, din declarațiile părții vătămate minore și ale numitului C.I. rezultă că, atât C.P. cât și concubina sau soția acestuia, pe nume "A." lucrau la un fast food și nu aveau preocupări legate de prostituție sau proxenetism.

Numita C.R. nu a putut fi audiată, deoarece se află plecată din țară, fapt pentru care a fost audiată martora R.I. (mamă) care a precizat că din luna septembrie 2011, C.R. este plecată în Spania și nu are cunoștință dacă a practicat prostituția în străinătate, ea cunoscând doar că aceasta a lucrat și lucrează la restaurant.

Inculpatul G. (fost S.) O., în tot cursul urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul la tăcere, astfel că nu a făcut nicio declarație în cauză, însă în declarația dată în fața instanței nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că niciodată nu a forțat-o și nu a amenințat-o pe partea vătămată F.M. să se prostitueze în favoarea lui, el fiind cel care a transportat-o numai până în Germania, la cererea părții vătămate care dorea să ajungă la mama sa în Italia. Inculpatul a negat că ar fi știut ce a făcut partea vătămată în cele câteva zile cât a stat în Germania, el aflând de preocupările ei cu ocazia unei descinderi a poliției germane în apartamentul în care locuia.

Potrivit primei instanțe, apărările inculpatului, inclusiv aceea că nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate, au fost infirmate de probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului care arată că anterior lunii decembrie 2011, la cererea mamei părții vătămate a adus-o pe aceasta în țară din Italia, mama fiind aceea care a predat-o pe minoră inculpatului pentru a o avea în grijă până la sosirea în România. De altfel, este greu de crezut că inculpatul (care recunoaște că la ieșirea din țară în luna decembrie, a fost cel care a prezentat actele de identitate ale ocupanților autoturismului, polițiștilor de frontieră) nu a văzut că partea vătămată este minoră.

În ceea ce o privește pe inculpata B.G.L., instanța de fond a reținut că apărările acesteia sunt contradictorii: pe de o parte declară că nu a știut vârsta reală a părții vătămate, că nu a știut cu ce se ocupă aceasta în Germania, iar pe de altă parte recunoaște că în Germania a fost condamnată la o amendă penală pentru că a favorizat acțiunile sexuale ale minorilor (minora fiind F.M. zisă "A. "), în hotărârea de condamnare din Germania reținându-se fără dubiu că inculpata B.G. știa că partea vătămată este minoră.

Solicitarea inculpatei de a se reține în cauză autoritatea de lucru judecat apreciind că pentru fapta pentru care este judecată în prezenta cauză a fost condamnată în Germania, având drept consecință încetarea procesului penal, nu a fost reținută de prima instanță întrucât fapta pentru care a fost condamnată în Germania, așa cum este descrisă în actul emis de autoritățile germane, nu poate fi încadrată în textul prev. de Legea nr. 678/2001.

Potrivit primei instanțe, fapta pentru care este judecată în prezent inculpata are un conținut mult mai larg care cuprinde pe lângă favorizarea desfășurării de acțiuni sexuale de către un minor și determinarea prin violență sau constrângere fizică și psihică a unui minor de a practica prostituția în favoarea altei persoane.

Conform hotărârii pronunțate de prima instanță, starea de fapt expusă mai sus s-a probat cu: plângerea și declarația olografă a numitei V.D., reprezentant legal al părții vătămate minore F.M. zisă "A."; declarațiile părții vătămate minore F.M. zisă "A."; adresa nr. 21291 din 02 februarie 2012 a Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Dolj; adresa nr. 158531/PNF/SB din 21 februarie 2012 a Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională; procese-verbale ale organelor de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova; corespondență electronică conținând date operative între ofițeri de poliție din Germania și din cadrul B.C.C.O. Craiova; note de redare a convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate autorizat, ale inculpaților G. (fost S.) O. și B.G.L.; declarațiile martorului V.G.; declarațiile numiților S.I. și C.I.; declarația martorei R.I.; declarația martorului V.C.; declarațiile inculpatei B.G.L.;

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G. (fost S.) O., a rezultat că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului G. (fost S.) O. care, începând cu luna octombrie 2011, a stabilit o relație de prietenie cu partea vătămată minoră F.M. zisă "A." în scopul ascuns al exploatării sexuale ulterioare, iar la începutul lunii decembrie 2011, sub pretextul rezolvării unei probleme urgente în Italia, a transportat-o în Germania pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A.", și a obligat-o prin constrângere psihică să se prostitueze "la stradă", în folosul lui exclusiv, fiind depistată la 18 decembrie 2011 de poliția germană, pe strada Landsberger din Miunhen, unde practica prostituția împreună cu inculpata B.G.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Fapta inculpatei B.G.L. care, a cunoscut din România intenția inculpatului G. (fost S.) O. de a o exploata sexual pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A.", căreia i-a creat convingerea, prin conduita ei, că este amică cu inculpatul G. (fost S.) O., deși, în realitate era amanta acestuia și a practicat prostituția pentru el, în străinătate, iar în Germania în perioada 06 noiembrie - 18 decembrie 2011, a însoțit-o "la stradă" pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A." pentru care a negociat tarifele cu clienții și a primit de la ea o parte din sumele obținute din practicarea prostituției, pe care i le-a dat în totalitate inculpatului G. (fost S.) O., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la trafic de minori, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare.

În legătură cu măsurile preventive dispuse în cauză, s-a constatat că la data de 23 februarie 2012, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a dispus reținerea inculpaților G. (fost S.) O. și B.G.L. pe o durată de 24 ore, începând de la 23 februarie 2012, ora 23:00.

Prin încheierea nr. 4 din 24 februarie 2012 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 2384/63/2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului G. (fost S.) O., pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 24 februarie 2012.

Prin ordonanța nr. 49D/P/2012 din 24 februarie 2012 s-a dispus față de inculpata B.G.L. luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Craiova pe o durată de 29 de zile, începând cu 24 februarie 2012, ora 22:15, până la 24 martie 2012, ora 22:15, inclusiv.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., precum și persoana fiecărui inculpat, apreciindu-se că este inoportună menținerea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și b) C. pen., cu consecința stabilirii pedepselor în condițiile art. 76 lit. b) C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, că scopul general și special al prevenției sociale poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepselor ce vor fi aplicate fiecărui inculpat, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81-82 C. pen., termenele de încercare de 5 ani și respectiv 4 ani considerându-se că sunt suficiente pentru îndreptarea inculpaților și reintegrarea acestora în societate.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., și s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.O. durata reținerii și arestării preventive, iar în baza dispozițiilor art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a acestuia.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Referitor la cererea Parchetului de confiscare de la cei doi inculpați a unor sume de bani, presupus a fi dobândite de aceștia ca urmare a practicării prostituției de către partea vătămată F.M., s-a apreciat ca neîntemeiată, neexistând nici o dovadă cu privire la cuantumul acelor sume.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații G. (fost S.) O. și B.G.L.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. în acest sens, a arătat că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul acesteia, întrucât în motivare s-a precizat că este inoportună aplicarea dispozițiilor privind circumstanțele atenuante, iar în dispozitiv s-au reținut dispozițiile art. 74 lit. a), b) C. pen. și art. 76 lit. b). Pe de altă parte, s-a menționat că în mod greșit au fost reținute în favoarea celor doi inculpați dispozițiile art. 74 lit. a), b) C. pen., pentru că, deși în sarcina inculpatului G.O. nu au fost reținute antecedente penale, din răspunsul autorităților franceze transmis prin intermediul atașatului român de interne și redat în procesul-verbal întocmit de organele de poliție rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, iar niciunul dintre cei doi inculpați nu au contribuit în vreun fel la înlăturarea rezultatului infracțiunii sau la repararea pagubei. Totodată, a fost criticată modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanță, apreciindu-se că în raport de circumstanțele reale și personale în care au fost comise faptele nu este oportună aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor inculpata B.G.L. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, în teză principală, a cerut să se dispună încetarea procesului penal, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen., arătând că a fost deja condamnată pentru aceeași faptă de către autoritățile judiciare germane. în teză subsidiară, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că partea vătămată F.M. nu s-a prostituat. A precizat că declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală nu corespund adevărului, iar cele date în fața instanței de fond se coroborează cu declarațiile date de mama și bunicul acesteia precum și cu declarațiile celorlalți martori.

Inculpatul G.O. în cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., arătând că nu a fost încălcat dreptul părții vătămate la libertatea de voință și că declarațiile acesteia din faza de urmărire penală nu se coroborează cu fapte și împrejurări care să rezulte din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel că în mod singular nu pot servi la aflarea adevărului. Potrivit criticilor formulate, declarațiile date de partea vătămată și bunicul acesteia în cursul urmăririi penale nu sunt reale și au fost date astfel pentru a se răzbuna pe inculpat dar și pentru că au fost amenințați de organele de poliție. în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei comise, din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, arătând că nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate F.M., fiind astfel incidente dispozițiile art. 51 alin. (2) C. pen., conform cărora nu constituie circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 46 din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G. (fost S.) O. și B.G.L. împotriva sentinței penale nr. 50 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 3449/63/2012.

S-a admis apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și a fost desființată, în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată.

În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G. (fost S.) O. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2012 până la 21 iunie 2012.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.G.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A fost obligat fiecare dintre cei doi inculpați la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Astfel, s-a reținut că, potrivit denunțului formulat de martora V.D., mama părții vătămate F.M. la data de 13 ianuarie 2012, fiica sa în vârstă de 15 ani a fost luată de la domiciliul fostului soț din comuna Breasta de către inculpatul G.O. și transportată în Germania, unde a fost depistată de către organele de poliție în timp ce practica prostituția (fila 18 dosar u.p.).

În declarațiile date în faza de urmărire penală, martora V.D. a relatat că, în timp ce se afla în Italia partea vătămată a sunat-o și i-a spus că este în Italia cu G.O. și că acesta o obligă să se prostitueze. Martora a precizat, totodată, că luând legătura cu tatăl inculpatului, acesta i-a cerut să nu sesizeze organele de poliție pentru că fiul său o va lua pe partea vătămată de nevastă și o va aduce acasă (fila 18-20 dosar u.p.).

Audiată fiind la data de 20 februarie 2012, dar și la data de 22 februarie 2012 partea vătămată, în prezența martorului V.G., bunicul matern, a relatat circumstanțele în care 1-a cunoscut pe inculpatul G.O., împrejurarea că după ce a cunoscut-o aceștia s-au întâlnit de mai multe ori pe raza municipiului Craiova, precum și faptul că într-una din zile inculpatul i-a cerut să se îmbrace frumos, întrucât urma să iasă în oraș. După ce a fost luată de la domiciliul bunicilor paterni, sesizând faptul că inculpatul se îndreaptă într-o altă direcție și întrebându-1 încotro merg, partea vătămată a aflat că urmează să ajungă în Germania, unde inculpatul a afirmat că are niște probleme de rezolvat și că se vor întoarce în țară în 3-4 zile.

Potrivit declarației date, atunci când a ajuns în Germania, G.O. i-a comunicat că urmează să se prostitueze pentru el și a amenințat-o că-i va omorî mama și fratele dacă va sesiza organele de poliție.

În perioada de aproximativ 2 săptămâni de zile cât a întreținut raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, partea vătămată a susținut că a obținut suma de 2.600 euro, care a fost predată în totalitate inculpatului G.

Partea vătămată a precizat totodată că, inculpatul i-a luat telefonul mobil și i-a rupt cartela telefonică și că inculpata B.G. a însoțit-o în permanență și a fost cea care comunica clienților tariful perceput (fila 22-40 dosar u.p.).

În declarația din data de 28 februarie 2012 partea vătămată a relatat organelor de urmărire penală că în seara zilei de 27 februarie 2012 la domiciliul bunicilor săi materni s-a deplasat un bărbat care i-a propus bunicului său „să întoarcă declarația", afirmând că-i va da în schimb suma de 15.000 euro sau o casă (fila 41-43 dosar u.p.).

Atât declarația din data de 22 februarie 2012, cât și declarația din data de 28 februarie 2012 au fost date în prezența unui apărător desemnat din oficiu și a reprezentantului A.N.I.T.P.

Declarația părții vătămate a fost susținută, pe parcursul urmăririi penale, de declarația martorului V.G., care a relatat organelor de urmărire penală că, în cursul lunii decembrie 2011 organele de poliție i-au adus la cunoștință că nepoata sa se află într-un centru de minori în Germania, pentru că a practicat prostituția și că de la aceasta a aflat că a fost dusă în Germania de un băiat Ovidiu, care i-a promis că o ia de soție, însă acolo „a pus-o să iasă la stradă".

Martorul a confirmat, totodată, că în seara zilei de 18 februarie 2012, la cererea nepoatei sale, a ieșit la poartă și a văzut două mașini care, la apariția sa „au plecat imediat cu viteză" (fila 68-71 dosar u.p.).

În declarația din data de 28 februarie 2012, martorul a confirmat susținerile părții vătămate conform cărora în seara zilei de 27 februarie 2012 la domiciliul său au venit doi bărbați, iar în timpul în care discuta cu aceștia partea vătămată, care se afla în camera alăturată, a mers la ei, însă nu a lăsat-o să intervină și a trimis-o într-o altă cameră, fiindu-i „frică pentru ea" (fila 71-72 dosar u.p.).

Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 19 aprilie 2012 partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date, invocând faptul că aspectele consemnate în declarația dată în fața procurorului au fost inventate de polițiști și că aceștia au amenințat-o că îi vor aresta pe mama și bunicul său, dacă nu îl acuză pe inculpatul G.

Partea vătămată a precizat totodată că a vrut să se răzbune în acest mod pe inculpat pentru că i-a ascuns faptul că este însurat (fila 44-46 dosar instanță fond).

Martorul V.G. în cuprinsul declarației date în fața instanței de judecată a revenit, de asemenea, asupra aspectelor relatate, afirmând că în prezența sa un lucrător de poliție i-a sugerat părții vătămate ce să declare și că la rândul său a fost amenințat de un polițist pentru a nu o influența pe partea vătămată cu ocazia declarației date (fila 56-57 dosar instanță fond).

Cu ocazia audierii de către instanța de fond, martora V.D. a retractat, de asemenea, declarațiile date, afirmând că partea vătămată i-a adus la cunoștință intenția de a se răzbuna pe inculpat și că tatăl său, martorul V.G., i-a comunicat că în cuprinsul declarației date de partea vătămată au fost consemnate aspecte pe care aceasta nu le-a relatat (fila 188-189 dosar instanță fond).

Având în vedere conținutul și evoluția în timp a declarațiilor menționate mai sus, precum și aspectele care rezultă din cuprinsul celorlalte probe testimoniale administrate în cauză, dar și din cuprinsul înscrisurilor transmise de Inspectoratul de Poliție 41 Munchen, instanța de apel a apreciat că declarațiile date de partea vătămată și martorii V.G. și V.D. în faza de urmărire penală sunt cele care corespund adevărului și că retractarea totală sau parțială a acestora în fața instanței de fond are ca scop înlăturarea răspunderii penale a autorilor faptelor.

În acest sens, s-a apreciat că motivele invocate de partea vătămată ca fiind cele care au determinat-o să formuleze plângere împotriva inculpatului - „eram geloasă și...m-a mințit că nu este însurat

”

nu sunt unele credibile și nu justifică o astfel de manifestare din partea acesteia, cunoscut fiind că în aceste cazuri consecințele formulării unei astfel de plângeri pot fi unele foarte grave.

Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că deși partea vătămată și martorul V.G. au susținut în fața instanței de fond că au fost amenințați de organele de poliție declarațiile cele mai ample, referitoare la circumstanțele în care au fost comise faptele, au fost date în fața procurorului și în prezența unui apărător desemnat din oficiu și a unui reprezentant al A.N.I.T.P.

Ori, în aceste condiții nu poate fi acceptată afirmația părții vătămate conform căreia în declarațiile date în fața procurorului s-au consemnat aspecte inventate de polițiști iar cele relatate personal i-au fost sugerate de polițiști.

Instanța de apel a constatat că la dosarul cauzei există probe care dovedesc, fără nici un dubiu, că inculpatul G.O., beneficiind de sprijinul inculpatei B.G., prin acțiuni de inducere în eroare, a transportat-o pe partea vătămată F.M. în Germania unde, a amenințat-o și constrâns-o psihic să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, banii obținuți în acest mod fiind predați ulterior inculpatului.

În acest context, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se poate reține infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) din C. pen., întrucât întreținerea de către partea vătămată a unor raporturi sexuale cu diferite persoane nu a fost rezultatul voinței sale liber exprimate și nu a avut ca scop procurarea mijloacelor de existență. Dimpotrivă, probele administrate în cauză dovedesc faptul că aceasta a fost determinată să practice astfel de raporturi prin acte de amenințare și constrângere. Relevante în acest sens sunt declarațiile părții vătămate conform cărora inculpatul a amenințat-o cu moartea și i-a luat telefonul și i-a rupt cartela telefonică împiedicând-o astfel să ia legătura cu membrii familiei.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul G.O. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, pentru că probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă că acesta cunoștea vârsta părții vătămate. Relevante în acest sens sunt declarațiile părții vătămate și ale inculpatei B.G., care au recunoscut că inculpatul avea cunoștință de faptul că partea vătămată este minoră, dar și împrejurarea că inculpatul a cunoscut-o prima oară pe partea vătămată în prezența mamei sale și a fost în posesia actelor sale de identitate cu ocazia trecerii frontierei.

Instanța de apel a apreciat că nici critica inculpatei B.G., privind incidența în cauză a dispozițiilor privind autoritatea de lucru judecat, nu este întemeiată. Chiar dacă la dosarul cauzei există înscrisuri potrivit cărora inculpata a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de favorizare a unor acțiuni sexuale ale minorilor prev. de art. 180 II, 22,23 C. pen. german instanța de prim control judiciar a constatat că nu există identitate între fapta pentru care a fost sancționată de autoritățile judiciare germane și fapta dedusă judecății în prezenta cauză. S-a constatat, în acest sens, că activitatea infracțională dedusă judecății începe din momentul în care inculpata B.G., cunoscând-o pe partea vătămată i-a ascuns calitatea de concubină a inculpatului G.O., calitate confirmată de acesta pe parcursul cercetărilor. Ulterior, deși inculpata cunoștea faptul că urmează să plece împreună cu partea vătămată în Germania, precum și scopul acestei deplasări, nu i-a adus la cunoștință părții vătămate aceste împrejurări, contribuind în acest mod la inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la destinația și scopul deplasării. Prin urmare, întrucât actele materiale executate de inculpată sunt diferite de cele imputate de autoritățile judiciare germane instanța de apel a apreciat că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori.

Pentru argumentele expuse mai sus, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații G.O. și B.G..

În ceea ce privește apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a apreciat că este fondat în parte, pentru următoarele considerente.

Astfel, s-a constatat că, în condițiile în care infracțiunea comisă de cei doi inculpați nu este una de rezultat și nu a avut ca urmare provocarea unei pagube materiale, în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea celor doi inculpați dispozițiile art. 74 lit. b) din C. pen.

S-a apreciat însă că, în contextul în care, din fișa de cazier judiciar a celor doi inculpați rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar în cauză nu există alte împrejurări cărora să li se poată atribui caracter atenuant este justificată menținerea în continuare a dispozițiilor art. 74 lit. a) din C. pen., pentru că, în caz contrar, s-ar impune aplicarea unei pedepse de cel puțin 7 ani închisoare, pedeapsă care este prea mare în raport cu împrejurarea că a fost traficată o singură persoană. în acest sens, s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare în cazul inculpatului G.O. și o pedeapsă de 3 ani închisoare în cazul inculpatei B.G. sunt suficiente pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Dată fiind, însă, gravitatea deosebită a infracțiunii comise, frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare și atitudinea manifestată de cei doi inculpați pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea parțială - inculpata B.G. - sau negarea totală - inculpatul G.O. - instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, motiv pentru care a dispus executarea acesteia în regim de deținere, conform art. 57 C. pen.

Întrucât legiuitorul a prevăzut că în cazul infracțiunii deduse judecății aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, iar pedeapsa principală este mai mare de doi ani, s-a dispus interzicerea pe o perioadă de doi ani, în cazul fiecăruia dintre inculpați, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații G.O. și B.G.

Prin motivele scrise de recurs și susținerile orale ale apărătorilor, s-a solicitat, în esență, casarea ambelor hotărâri, în baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., iar prin reținerea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., față de declarațiile de recunoaștere a faptelor date în fața instanței de recurs, și reaprecierea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate de instanța de apel și schimbarea modalității de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

sau art. 86

7

C. pen.

Analizând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de către inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 320

l

alin. (1) C. proc. pen. până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Se constată că, pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pe de o parte, legiuitorul a impus condiția manifestării de voință a inculpatului, fie personal, fie prin intermediul unui înscris autentic prin care acesta să își manifeste opțiunea în sensul aplicării prevederilor arătate, iar pe de altă parte, a condiționat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției de exprimarea acestei poziții procesuale până la momentul începerii cercetării judecătorești.

Din analiza actelor dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească a început în fața Tribunalului Dolj la data de 19 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, iar inculpații, care au fost asistați de apărători aleși, au arătat, în declarațiile date în fața instanței de fond, că nu recunosc săvârșirea faptelor.

De asemenea, se constată că și în calea de atac a apelului inculpații au fost asistați de apărători aleși, iar prin criticile formulate au invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate de către instanța de

fond, fără a preciza că doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Ca atare, solicitarea acestora, adresată direct instanței de recurs, ca judecata să se facă în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. este tardivă, în raport de dispozițiile imperative ale aceluiași articol.

Nici solicitarea de reindividualizare a pedepselor inculpaților, prin reaprecierea efectelor circumstanțelor atenuante, nu este întemeiată.

Înalta Curte apreciază că, pedepsele stabilite de instanța de apel sunt corespunzător dozate, prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator, la gravitatea concretă a infracțiunii săvârșită de inculpați, în cauză fiind reținute corect dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., prin evaluarea circumstanțelor personale ale inculpaților.

În contextul celor anterior menționate, Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reindividualizare a pedepselor inculpaților, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, acestea fiind apte să răspundă scopului și finalităților pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a acestora, precum și să determine formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.O. și B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.O. și B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.