ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 326 din 22 iunie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.G., din

infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic., art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea prev. de a art. 256 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.G. din infracțiunea

prev. de art. 254 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 257 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 5 ani compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval

de timp de 2 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat

și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii de 24 ore de la 29 octombrie 2010

la 30 octombrie 2010.

în baza art. 118 lit. e) C. pen. și

art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 220 RON.

A fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 889/P/2020 din

data de 14 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului R.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a arătat că în ziua de 28

octombrie 2010 denunțătorul B.I. a sesizat organele de urmărire penală în legătură

cu faptul că în dimineața zilei respective un angajat al societății de distribuție

a energiei electrice i-a pretins suma de 300 RON pentru a nu aduce la cunoștința

conducerii unității faptul că acesta a sustras energie electrică.

În baza denunțului formulat, prin ordonanța

cu nr. 889/P/2010 din data de 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dolj, confirmată prin încheierea cu nr. 88 din 1 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 88/P/2010 al Tribunalului Dolj, s-a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor

purtate în mediul ambiental de către denunțător, pe o perioadă de 48 de ore.

În seara zilei de 28 octombrie 2010 denunțătorul

B.I. s-a întâlnit cu inculpatul în parcarea supermarketului K. din cartierul C.N.,

însă nu i-a predat suma solicitată. Cu această ocazie între cei doi au avut loc

discuții, din cuprinsul cărora reiese că inculpatul avea cunoștință despre modificările

efectuate la contorul electric de la domiciliul denunțătorului, precum și despre

faptul că alți colegi ai inculpatului au primit suma de 200 RON pentru a nu-l denunța.

În ziua de 29 octombrie 2010 denunțătorul

B.I. s-a întâlnit cu inculpatul în același loc și i-a predat suma de 300 RON (compusă

din 6 bancnote de 50 RON marcate criminalistic), punând-o, la cererea inculpatului,

în torpedoul autoturismului aparținând acestuia.

Pe parcursul discuțiilor care au avut loc

între denunțător și inculpat în acest context, denunțătorul i-a cerut să nu sesizeze

unitatea al cărui angajat este, cu privire la sustragerea de energie electrică și

să solicite colegilor săi să șteargă din memoria aparatului foto cu care a fost

efectuată fotografia care proba modificările de la contorul electric.

Cu ocazia efectuării percheziției auto,

suma de bani marcată criminalistic a fost găsită în locul în care a fost pusă de

denunțător (toipedo), iar în legătură cu proveniența ei, inculpatul a declarat că

nu cunoaște împrejurările în care banii au ajuns acolo.

În sarcina inculpatului R.G. s-a reținut

și faptul că în urmă cu aproximativ 6 luni, în raport cu data surprinderii în flagrant

a primit de la același denunțător suma de 200 RON, o plasă cu legume și un bidon

cu vin tot în scopul nesesizării sustragerii de energie electrică.

Pe parcursul judecării cauzei, la termenul

din data de 06 aprilie 2011 a fost audiat inculpatul, la termenul din data de 04

mai 2011 au fost audiați martorii U.A. și T.N. (în circumstanțiere), iar la termenul

din data de 15 iunie 2011 a fost audiat martorul B.I.

Cu ocazia audierii, inculpatul R.G. a susținut

că personal nu a efectuat nici o modificare la contorul electric de la domiciliul

martorul B.I., nu a cunoscut faptul că alte persoane au efectuat astfel de modificări,

nu a purtat discuții cu colegii săi în legătură cu eventuale astfel de modificări,

nu a pretins și nu a primit bani de la martor pentru a nu-și îndeplini îndatoririle

de serviciu. Potrivit declarației date, în cursul lunii aprilie 2010 a primit o

plasă cu legume și un bidon cu vin de la martor, însă consideră că i-au fost date

pentru că a fost amabil și s-a oferit să-i facă rost de un electrician.

Martorul U.A. a relatat că într-o zi din

toamna anului 2010 s-a deplasat cu autoturismul personal în mun. Craiova la cererea

martorului B.I., care intenționa să predea o plasă cu legume și un bidon cu vin

unei persoane în apropierea supermarketului K. din cartierul Craiovița. Potrivit

declarației date, în urma unei discuții telefonice, martorul B.I. i-a cerut să revină

pe raza comunei A. pentru că persoana căreia urma să-i predea bunurile se afla acolo.

Martorul nu a văzut persoana care a primit bunurile, dar după ce a predat plasa

cu bunuri B.I. i-a cerut, cu titlu de împrumut, suma de 100 RON.

La dosarul cauzei s-au depus caracterizări

ale inculpatului efectuate de reprezentanții Primăriei comunei M. și ai SC A.U.C.

SA.

Examinând actele de la dosarul cauzei,

instanța a constatat următoarele:

Deși inculpatul R.G. nu a recunoscut săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, probele administrate

în cauză în faza de urmărire penală, dar și în faza cercetării judecătorești, confirmă

faptul că a pretins și primit bani și bunuri pentru a nu-și îndeplini îndatoririle

de serviciu.

Instanța a constatat în acest sens, faptul

că în calitate de cititor contoare de energie electrică la A.I. SRL, inculpatul

avea, conform fișei postului, ca atribuții de serviciu verificarea vizuală fără

contact direct a locului de măsură și a echipamentului de măsură (dacă este sigilat

sau nu la capac; dacă sigiliile sunt intacte; sârma de legătură este intactă; contorul

nu este deformat sau perforat), precum și înregistrarea oricărei anomalii în baza

de date folosind meniul aferent deficiențelor și transmiterea către sediu prin sincronizarea

în aceeași zi a datelor din hand held.

Pe de altă parte, din declarațiile martorului

B.I. rezultă că pentru a nu sesiza unitatea ai cărui angajați erau, atât inculpatul

cât și alți colegi ai acestuia, care nu au fost identificați i-au cerut și au primit

bani și bunuri.

Declarațiile martorului se coroborează

cu aspectele care reies din transcrierea convorbirilor purtate în mediul ambiental

în zilele 28 octombrie și 29 octombrie 2010 cu inculpatul R.G.

Rezultă astfel din lecturarea acestora

că inculpatul cunoștea faptul că au fost efectuate modificări la contorul electric

al martorul B.I. și că în acest mod s-a sustras energie electrică, că a primit atât

el, cât și alți colegi bani și bunuri pentru a nu sesiza unitatea în legătură cu

acest lucru, dar și faptul că știa despre existența unei fotografii compromițătoare

pentru martor.

Predarea bunurilor (plasă cu legume și

bidon cu vin) este dovedită și cu declarațiile martorului U.A.

În acest context probatoriu instanța a

reținut că fapta inculpatului R.G. care în mod repetat și în baza unei rezoluții

unice a pretins și primit de la martorul B.I. bani (500 RON) și bunuri, pentru a

nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii

prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta descrisă și reținută în sarcina inculpatului

nu realizează conținutul infracțiunii prev. de art. 256 C. pen. și nici al infracțiunii

prev. de art. 257 C. pen., pentru următoarele considerente:

În cazul infracțiunii de primire de foloase

necuvenite, banii sau bunurile sunt primite întotdeauna după îndeplinirea actului

care intră în atribuțiile de serviciu ale făptuitorului și întotdeauna pentru îndeplinirea

unui act cu caracter licit. În prezenta cauză însă banii și bunurile au fost pretinse

și primite pentru îndeplinirea unui act ilicit, respectiv pentru nesesizarea unității

în legătură cu sustragerea de curent electric.

În cazul infracțiunii de trafic de influență

este necesară intervenția unei terțe persoane pe lângă funcționarul care trebuie

să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act tocmai pentru ca acesta să

manifeste o atitudine contrară atribuțiilor de serviciu.

În prezenta cauză însă inculpatul nu a

solicitat și primit bani și bunuri pentru a interveni pe lângă o altă persoană,

întrucât el însuși a solicitat și primit bani, iar actul pentru care s-au oferit

banii intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu.

În acest context, independent de faptul

că banii i-ar fi revenit lui sau urmau să fie predați altor colegi, fapta realizează

conținutul infracțiunii prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și nu al infracțiunii prev. de art. 257 C. pen.

Pentru aceste considerente, instanța a

respins cererile de schimbare a încadrării juridice date faptei comise de inculpatul

R.G., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de a art. 256 C. pen. și din infracțiunea

prev. de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 257 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și c) din C. pen. la pedeapsă complementară.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului, cuantum care reprezintă limita minimă prevăzută de textul de lege,

instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele comise,

precum și valoarea relativ mică a sumei care a constituit obiectul mitei și a contravalorii

bunurilor date cu același titlu și care, potrivit declarației martorului B.I., este

de 20 RON.

Ținând seama că inculpatul nu este cunoscut

cu antecedente penale și că este integrat socio-profesional, având o bună reputație

în rândul comunității din care face parte, instanța a considerat că aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, va fi în măsură să asigure

realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei, dar și reeducare a inculpatului

în spiritul respectării regulilor de conviețuire socială.

Întrucât cu ocazia audierii la data de

15 iunie 2011, martorul B.I. a declarat că nu solicită restituirea sumelor de bani

pe care le-a dat inculpatului și nici a contravalorii plasei cu legume și a bidonului

cu vin, bunuri pe care le-a evaluat la suma de 20 RON, în baza art. 118 lit. e)

C. pen. și art. 254 alin. (3) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat suma

de 220 RON, reținând faptul că suma de 300 RON predată în ziua în care s-a efectuat

flagrantul a aparținut și a fost restituită organelor de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul R.G., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe

și reținând cauza spre rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei,

întrucât pedeapsa aplicată de către prima instanță este prea aspră raportat la suma

reținută și circumstanțele reale, solicitând și reținerea în sarcina sa a circumstanțelor

atenuante, potrivit caracterizărilor și altor înscrisuri depuse la dosar, cu consecința

aplicării dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., adică coborârea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 9 din 20 ianuarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a admis apelul declarat de inculpatul R.G., împotriva sentinței penale nr. 326

din 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2339/63/2011.

S-a desființat sentința penală sub aspectul

individualizării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c)

C. pen.

A fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni închisoare,

alcătuit din pedeapsa aplicată la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței

penale.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Verificând aspectele de fapt și de drept

atât prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., cât și a criticilor formulate,

Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că din probele administrate

în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, proces-verbal de transcriere a

convorbirilor purtate în mediul ambiental încheiat la 29 octombrie 2010, declarația

martorului U.A., adresa din 3 noiembrie 2010 a A.I. SRL, copie contract individual

de muncă și fișa postului, proces-verbal de marcare criminalistică, proces-verbal

de constatare a denunțătorului, declarațiile inculpatului, prima instanță în mod

corect a stabilit situația de fapt în sensul că:

Inculpatul R.G., începând cu 1 noiembrie

2008, a fost angajat în funcția de cititor contoare de energie electrică, fiind

transferat de la SC C.R. SRL la A.I. SRL, nefiind abilitat să constate modificări

aduse contorului, iar în perioada 24 octombrie 2010-27 octombrie 2010 avea ca sarcină

de serviciu citirea contoarelor de energie electrică în localitatea Ș., comuna A.

În data de 28 octombrie 2010, inculpatul

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a pretins denunțătorului B.I. suma de

300 RON pentru a nu sesiza unitatea despre o pretinsă sustragere a energiei electrice.

În urma denunțului, în aceeași zi, seara

s-a întâlnit în parcarea marketului K., însă pentru că nu a putut face rost de bani,

au stabilit să se întâlnească a doua zi.

Astfel, în data de 29 octombrie 2010, denunțătorul

i-a înmânat suma de 300 RON marcată criminalistic, compusă din 6 bancnote a 50 RON.

S-a arătat că din conținutul discuțiilor

purtate a reieșit că inculpatul avea cunoștință de modificările aduse contorului

de înregistrare și faptul că alți colegi primiseră suma de 200 RON pentru a nu-l

denunța, dar și că în urmă cu 6 luni a mai primit de la denunțător suma de 200 RON,

o plasă de legume și un bidon cu vin, în același scop, fapt confirmat și de martorul

U.A. fiind de față când bunurile materiale au fost luate de denunțător și puse într-un

autoturism de culoare deschisă.

De asemenea, aceste aspecte se coroborează

și cu afirmațiile inculpatului făcute în discuțiile cu denunțătorul recunoscând

însușirea bunurilor și a sumei de 200 RON.

Ca atare, faptele inculpatului de a pretinde

și primi de la denunțătorul B.I., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

suma de 500 RON și bunuri materiale pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu,

realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită în formă continuată,

prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii

săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor

se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

S-a arătat că având în vedere gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite (fapte de corupție săvârșite de reprezentanții

ai statului), împrejurările concrete și modalitatea (în exercițiul atribuțiilor

de serviciu a pretins și primit în mod repetat sumele de bani de 200 RON, 300 RON

și bunuri, respectiv a plasă de legume și un bidon de vin, pentru a nu anunța unitatea

în legătură cu modificările la contorul electric al denunțătorului), dar și circumstanțele

personale, respectiv nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat socio-profesional,

are un copil în întreținere și se bucură de o reputație bună în rândul colectivității,

Curtea va reține în sarcina acestuia și circumstanțe atenuante prev. de art. 74

lit. a) C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut

de lege pentru infracțiunea săvârșită și a cărei executare să fie suspendată în

condițiile art. 81 C. pen. este în măsură să corespundă scopului educativ-preventiv

prev. de art. 52 C. pen.

De asemenea, raportat la valoarea socială

lezată prin săvârșirea infracțiunii, activitatea pe care o desfășoară și în exercițiul

căreia a săvârșit fapta, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat că pedeapsa accesorie și

complementară au fost corect stabilite.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul R.G.

Parchetul a criticat hotărârea instanței

de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor

art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. față de inculpat și al individualizării

pedepsei.

Cu ocazia susținerii recursului, reprezentul

parchetului a arătat că nu susține motivul de recurs privind individualizarea pedepsei,

solicitând admiterea recursului numai în ce privește greșita aplicare a pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei, solicitând acordarea

unor largi circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.

Examinând decizia atacată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declatat de parchet este

fondat.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen., se aplică în condițiile art. 65 din același

cod.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65

alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi

aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani și

instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei

și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Conform alin. (2) al aceluiași text de

lege, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea

prevede această pedeapsă.

Întrucât pedeapsa aplicată de instanța

de apel inculpatului R.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C.

pen., art. 76 lit. c) C. pen., este de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa de 1

an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen., ca pedeapsă complementară, apare ca fiind nelegală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul

parchetului este fondat cu privire la acest aspect, astfel că se vor casa în parte

atât decizia atacată cât și sentința instanței de fond și se va înlătura pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b)

și c) C. pen., aplicată inculpatului R.G.

În ce privește recursul declarat de inculpat,

se constată că acesta este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că inculpatul R.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că în calitate de cititor contoare

de energie electrică în localitatea Ș., comuna A., la data de 28 octombrie 2010,

aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a pretins denunțătorului B.I. suma

de 300 RON pentru a nu sesiza unitatea despre o pretinsă sustragere a energiei electrice.

În urma denunțului, în aceeași zi, seara

s-au întâlnit în parcarea marketului K., însă pentru că nu a putut face rost de

bani, au stabilit să se întâlnească a doua zi.

Astfel, în data de 29 octombrie 2010, denunțătorul

i-a înmânat inculpatului suma de 300 RON marcată criminalistic, compusă din 6 bancnote

a 50 RON.

S-a mai reținut că din conținutul discuțiilor

purtate a reieșit că inculpatul avea cunoștință de modificările aduse contorului

de înregistrare și faptul că alți colegi primiseră suma de 200 RON pentru a nu-l

denunța, dar și că în urmă cu 6 luni a mai primit de la denunțător suma de 200 RON,

o plasă de legume și un bidon cu vin, în același scop, fapt confirmat și de martorul

U.A. fiind de față când bunurile materiale au fost luate de denunțător și puse într-un

autoturism de culoare deschisă.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

au fost stabilite cu declarațiile martorului U.A. și cu ale martorului denunțător

B.I., declarații care se coroborează cu aspectele care reies din transcrierea convorbirilor

purtate în mediul ambiental în zilele 28 octombrie și 29 octombrie 2010 cu inculpatul

R.G.

Deși pus în fața unor probe certe, inculpatul

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În ce privește pedeapsa aplicată,

Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul educativ-preventiv prevăzut de art. 52

C. pen.

Este adevărat că suma pretinsă de inculpat

este relativ modică, dar fapta săvârșită prezintă o gravitate deosebită, pericolul

social al acesteia rezultând din modalitatea concretă și împrejurările în care s-a

comis, precum și de relațiile sociale afectate.

La aplicarea pedepsei, instanța de apel

a dat relevanță gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat,

circumstanțelor în care s-au săvârșit, dar și circumstanțelor personale ale inculpatului

care nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere un copil minor,

dar și împrejurarea că nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpat nu este fondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, se vor casa în parte decizia atacată și sentința instanței de fond

și rejudecând, se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 9 din 20 ianuarie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată și sentința

penală nr. 326 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Dolj și rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen., aplicată

inculpatului R.G.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul R.G. împotriva aceleiași decizii.

Obli

gă

recurentul

inculpat

la

plata

sumei

de

400

RON

cu

titlu

de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie

2012.