ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3966/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3966/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față, constată că, prin sentința penală nr. 569 din 19 decembrie

2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002,

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului S.C.C. la 2

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și

art. 323 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 83

C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 581 din 25 februarie 2007 a Judecătoriei

Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 54 din 03 iulie 2007 a Tribunalului

Dolj, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6

ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada reținerii și arestării

preventive din 17 august 2010 la 23 martie 2011.

Totodată, în baza

art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul A.A.M. la pedeapsa de

2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și

art. 323 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și

lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada reținerii și arestării

preventive din 07 octombrie 2010 la 14 octombrie 2010.

Prin aceeași sentință,

s-a mai dispus, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, condamnarea inculpatei V.F.

la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și

art. 323 C. pen., a mai fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 118

lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță

de la inculpata V.F. a două cabluri de date prevăzute la unul din capete cu o mufă

tip USB la celălalt capăt cu o mufă cu 3 pini, iar în interior cu o mufă care conține

dispozitiv electronic; baghete din material de plastic; CD de culoare portocalie

cu marca E.; două dispozitive tip gură de bancomat; un cablu; un dispozitiv artizanal

cu rolul de a converti semnalul provenit de la o interfață serială U. a unui microcontroler,

într-uns semna compatibil pentru interfața USB; placa din metal de culoare argintie;

CD marca T., descrise și individualizate în procesul verbal de percheziție domiciliară.

În baza art. 25

din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul V.L.I. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

În baza art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de

3 ani închisoare.

În baza art. 42

alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat, de asemenea,

inculpatul V.L.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și

art. 323 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Il-a și

lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, începând cu luna iulie

2010, inculpații V.L.I., zis „L.", și T.A.C., zis „M.", împreună cu învinuiții

S.N.D. și I.C.F., au constituit un grup infracțional pentru falsificarea instrumentelor

de plată electronică, prin fabricarea artizanală și montarea aparaturii de skimming

la ATM-uri bancare din Italia și, ulterior, reinscripționarea pe blank-uri a datelor

conturilor bancare obținute în acest mod și retragerea frauduloasă de numerar de

la bancomate. Grupul infracțional a fost sprijinit de către inculpații G.I., zis

„I.", S.C.C., A.A.M., zis „A.", și V. (fostă S.) F., primii prin executarea,

la domiciliul inculpatului S.C.C., a unor acte materiale de fabricare a dispozitivelor

de copiere destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, iar inculpata

V. (fostă S.) F., prin deținerea de echipamente destinate confecționării dispozitivelor

de skimming și prin acte materiale constând în contactarea învinuitului N.I.C. (transportator

rutier) pentru a facilita plecarea în Italia a inculpatului T.A.C. și pentru trimiterea

în Italia, unde se afla inculpatul V.L.I. și învinuiții S.N.D. și I.C.F., a echipamentelor

de skimming.

În concret, s-a

arătat că, la data de 31 iulie 2010, inculpatul V.L.I., însoțit de învinuiții S.N.D.

și I.C.F., zis „F.", având asupra lor un dispozitiv confecționat artizanal,

destinat copierii datelor de pe cardurile bancare, s-au deplasat în Italia și Statul

Vatican, unde au montat acest dispozitiv la bancomatele din zonă, iar, după obținerea

frauduloasă a datelor de pe cardurile bancare ale persoanelor care au accesat licit

ATM-urile bancare, au reinscripționat datele conturilor bancare obținute în acest

mod și au retras fraudulos sume de bani din aceste conturi.

Concomitent cu

aceste acte materiale, inculpatul V.L.I. a coordonat telefonic, din Italia, activitatea

infracțională a inculpatului T.A.C., căruia i-a furnizat datele tehnice necesare

confecționării unor dispozitive de skimming adaptate ATM urilor din Italia. Anterior

plecării sale în Italia, inculpatul V.L.I. a făcut demersuri pentru achiziționarea

din comerț a unor dispozitive de înregistrare video, necesare confecționării baghetei

(partea fixă în care se încastrează camera video) pentru obținerea PIN-ului cardurilor

bancare. Ulterior, în Italia, în scopul confecționării aparaturii de skimming, inculpatul

a achiziționat un dispozitiv cu suma de 5 000 euro, care s-a defectat.

S-a mai reținut

de către instanță că inculpații T.A.C. și S.C.C. i-au cooptat în activitatea infracțională

de fabricare a dispozitivelor de skimming și pe inculpații G.I., din municipiul

Galați, și A.A.M., din municipiul Brașov, care și-au desfășurat efectiv activitatea

la domiciliul inculpatului S.C.C., păstrând legătura telefonică pentru comunicarea

datelor tehnice, a stadiului realizării dispozitivelor artizanale și a finisării

prin vopsire a acestora și mergând în numeroase rânduri pe raza municipiului Craiova

pentru achiziționarea unor componente electronice necesare realizării aparatelor

de skimming, toate aceste dispozitive urmând să ajungă în Italia, la inculpatul

V.I.L., prin intermediul inculpatei V.F. și a inculpatului S.C.C.

În acest scop,

inculpata V. (fostă S.) F., inițial, la contactat telefonic pe învinuitul N.I.C.,

iar, în seara zilei de 16 august 2010, în jurul orelor 23,00, având asupra ei un

dispozitiv de skimming și componentele electronice aferente, ambalate în staniol

și puse în plasă, s-a deplasat personal la domiciliul învinuitului N.I.C., însoțită

de inculpatul T.A.C., stabilind ca în ziua de 17 august 2010, inculpatul să plece

în Italia împreună cu învinuitul N.I.C. De asemenea, la domiciliul părinților inculpatei

V.F., s-au mai găsit o „gură de bancomat" prevăzută cu „cap de citire a benzii

magnetice", unitate de memorie, suporturi magnetice (CD-uri), acumulatori și

cablu pentru descărcarea datelor și instrumente pentru confecționarea unor astfel

de dispozitive, descrise și individualizate în procesul-verbal de percheziție domiciliară.

În reținerea acestei

situații de fapt, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză,

respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziție domiciliară

însoțite de planșe fotografice; proces-verbal de depistare și control corporal al

inculpatului G.I., însoțit de planșe foto; procese-verbale de supraveghere operativă

la care se află anexate planșe foto; raport de constatare tehnico științifică din

30 septembrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București și Anexa

nr. 1 și nr. 2 la Raport; Raport de constatare tehnico-științifică din 14

octombrie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București și Anexa

nr. 1 și nr. 2 la Raport; procese-verbale de percheziție în sisteme informatice;

proces verbal de aplicare a sechestrului însoțit de planșe foto; note de redare

a convorbirilor și comunicărilor telefonice, interceptate și înregistrate autorizat,

în baza autorizațiilor din 13 iulie 2010, din 20 iulie 2010, 11 august 2010, din

16 august 2010, din 13 august 2010 și al ordonanței cu titlu provizoriu nr. 116D/P/2010

din 16 august 2010 ora 13:55 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; declarațiile martorului P.D.;

proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarațiile inculpatului

T.A.C., declarațiile inculpatului A.A.M., proces-verbal de aducere la cunoștință

a învinuirii și declarațiile învinuitei V. (fostă S.) F.; proces verbal de aducere

la cunoștință a învinuirii și declarațiile învinuitului N.I.C., însoțite de

proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto; proces-verbal de

aducere la cunoștință a învinuirii și declarațiile inculpatului G.I.; proces-verbal

de aducere la cunoștință a învinuirii și declarațiile inculpatului S.C.C.

Instanța a apreciat

ca fiind relevante convorbirile telefonice purtate între inculpatul T.A.C. la postul

telefonic mobil cu numărul 0786.XXXXXX și inculpatul V.L.I., interceptate și înregistrate

în baza autorizației din 11 august 2010 a Tribunalului Dolj, din conținutul cărora

rezultă că inculpatul V.L.I., ulterior obținerii prin skimming a datelor inscripționate

pe banda magnetică a cardurilor bancare, a efectuat clone prin reinscripționarea

blank-urilor cu datele conturilor bancare obținute în acest mod, efectuând, apoi,

retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri, din aceleași discuții rezultând

și faptul că, în grupul infracțional, au fost cooptați și numiții G.I. și A.A.M.,

inculpatul T.A.C. purtând convorbiri telefonice cu aceștia legate de realizarea

aparaturii de skimming. De asemenea, au fost considerate ca fiind relevante și convorbirile

dintre inculpații V.L.I. și V.F., din care a rezultat că aparatura de skimming realizată

de G.I. și A.A.M., cu ajutorul inculpaților T.A.C. și S.C.C., urma să ajungă în

Italia, la inculpatul V.L.I.

În drept, s-a

stabilit că faptele inculpatului V.L.I. de a constitui un grup infracțional, de

a confecționa, deține și monta la ATM-uri bancare din Italia dispozitive de skimming

cu ajutorul cărora a obținut datele de pe cardurile bancare ale persoanelor care

au accesat autorizat bancomatele, de a falsifica instrumentele de plată electronică

prin reinscripționarea blank-urilor cu datele conturilor bancare obținute prin skimming

și de a efectua retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri bancare cu ajutorul

cardurilor contrafăcute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

inițiere sau constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,

care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracțional organizat, prevăzută

de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea

nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., de falsificare a instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, de deținere

de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, și de acces fără

drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută

de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la faptele

inculpatului S.C.C. de a sprijini grupul infracțional constituit de inculpații V.L.I.,

T.A.C. și învinuiții S.N.D. și I.C.F., de a pune locuința sa la dispoziția inculpaților

G.I. și A.A.M., în scopul confecționării aparaturii de skimming, și de a păstra

telefonic legătura cu inculpatul T.A.C. pentru ca acesta din urmă să discute la

postul telefonic mobil al inculpatului S.C.C. cu inculpații G.I. și A.A.M., pentru

furnizarea unor detalii tehnice ale dispozitivelor de skimming, Tribunalul a apreciat

că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere sau

constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care

nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracțional organizat, prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea

nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., de complicitate la infracțiunea de fabricare

ori deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, fiecare

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În ceea ce privește

faptele inculpatei V. (fostă S.) F. de a sprijini grupul infracțional constituit

de inculpații V.L.I. și T.A.C. și de învinuiții S.N.D. și l.C.F., prin facilitarea

deplasării în Italia a inculpatului T.A.C., în scopul transportării dispozitivelor

de skimming, și de a deține, la domiciliul și reședința părinților săi, dispozitive

de skimming, acestea au fost încadrate, în drept, de instanță în infracțiunile de

sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care

nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracțional organizat, prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea

nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., și de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea

nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, Tribunalul

a stabilit că faptele inculpatului A.A.M. de a sprijini grupul infracțional constituit

de inculpații V.L.I. și T.A.C. și de învinuiții S.N.D. și l.C.F. și de a confecționa

împreună cu inculpatul G.I., în locuința inculpatului S.C.C., dispozitive de skimming

destinate activității infracționale a grupului, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii

de infracțiuni, care nu este, potrivit Legii nr. 39/2003, un grup infracțional organizat,

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct.

18 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., și de fabricare ori deținere

de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

circumstanțele reale ale comiterii faptelor, gravitatea acestora, consecințele produse,

participația fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor, precum și datele lor

personale, respectiv faptul că inculpatul S.C.C. este recidivist postcondamnatoriu,

că inculpații A.A.M. și V.F. nu au antecedente penale, iar inculpatul V.L.I. s-a

sustras de la judecarea cauzei și este în prezent cercetat în Turcia pentru infracțiuni

similare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații V.L.I., S.C.C. și V. (fostă S.) F., primul

pe motive de netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei, prin reținerea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar ceilalți doi criticând hotărârea

sub aspectul greșitei lor condamnări și solicitând achitarea, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. (inculpatul

S.C.C.) și, respectiv, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. (inculpata V.F.).

Totodată, inculpatul

S.C.C., invocând nemotivarea sentinței pronunțate de Tribunal, a solicitat desființarea

acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, iar inculpata

V. (fostă S.) F. a formulat critici de netemeinicie sub aspectul modalității de

individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora

și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală

nr. 242 din 9 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații V.F. și V.L.I., a desființat

sentința primei instanțe, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor

și, rejudecând în aceste limite, a dispus, în baza art. 86

1

C. pen.,

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatei V.F., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit

art. 86

2

C. pen., impunând acesteia respectarea măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

A atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și a făcut apliccarea

art. 71 alin. (5) C. pen.

Totodată, a descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului V.L.I., în pedepsele

componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând dispozițiile art. 33,

art. 34 C. pen.

A făcut aplicarea

art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen. și a redus pedepsele aplicate inculpatului

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea

nr. 365/2002, 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24

din Legea nr. 365/2002, 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 și

4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003,

rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate inculpatului,

astfel cum acestea au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței penale atacate și a dedus, în continuare, durata detenției

preventive executată de inculpatul V.L.I., începând cu 08 martie 2012 la zi, menținând

starea de arest a acestuia.

Prin aceeași decizie,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.C.C. și s-a dispus

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, cu privire la inculpata V.F., că probele

administrate în cauză, respectiv împrejurările rezultate din activitățile de investigare

tehnico-științifică a faptelor, coroborate cu declarațiile de recunoaștere integrală

făcute de coinculpatul V.L.I. în apel, precum și cu declarațiile celorlalți coinculpati,

dovedesc fără putință de tăgadă activitatea infracțională a acesteia, ce a fost,

în mod corect, încadrată, în drept, în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003,

cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323

C. pen., și art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, s-a

apreciat de către instanță că pedepsele aplicate inculpatei au fost corect cuantificate,

prin evaluarea corespunzătoare a criteriilor înscrise în art. 72 C. pen., însă,

ca modalitatea de executare a sancțiunii penale rezultante, se impune aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere contribuția redusă a

inculpatei la comiterea infracțiunilor, faptul că are un copil în întreținere, rezultat

din căsătoria cu coinculpatul V.L.I., precum și comportamentul său adecvat după

săvârșirea faptelor, aspecte în raport cu care Curtea a considerat că pronunțarea

condamnării va constitui un avertisment suficient pentru aceasta și, chiar fără

executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte fapte antisociale în viitor.

Referitor la inculpatul

V.L.I., instanța de apel a reținut că, deși s-a sustras la cercetarea judecătorească,

acesta, în apel, audiat fiind în ședința din data de 14 mai 2012, când a fost primul

termen cu procedura legal îndeplinită, a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și că solicită ca judecata să se facă

în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și le însușește

integral și necondiționat, invocând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, Curtea a apreciat

că sunt aplicabile prevederile legale menționate, astfel cum acestea au fost modificate

prin O.U.G. nr. 121/2011, motiv pentru care a procedat la reidividualizarea cunatumului

pedepselor cu închisoarea stabilite de judecătorul fondului, în limitele stabilite

ca urmare a reținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește

critica formulată de inculpatul S.C.C. privind nemotivarea sentinței penale atacate,

Curtea, făcând trimitere la dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

a arătat că aceasta nu face parte din motivele care justifică desființarea hotărârii

și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Ca neîntemeiată

a fost apreciată și susținerea aceluiași inculpat referitoare la greșita sa condamnare,

instanța reținând, pe baza probatoriului administrat în cauză (rezultatele investigării

tehnico-științifice a faptelor, coroborate cu declarațiile făcute de ceilalți coinculpați,

în special cu cele de recunoaștere integrală a învinuirilor făcute de V.L.I., în

apel), că vinovăția acestuia a fost temeinic dovedită, iar faptele comise de inculpat

corect încadrate în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002

și art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003

și art. 323 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a

constatat de către Curtea de Apel că și pedepsele aplicate inculpatului au fost

corect individualizate în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen., acestea

reflectând, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

dedus din modul de acțiune adoptat și consecințele produse, iar, pe de altă parte,

persoana inculpatului, relativ sincer pe parcursul procesului, însă aflat în stare

de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații V. (fostă S.) F., V.L.I.

și S.C.C., reiterând parțial criticile formulate în apel.

Astfel, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

recurenta V. (fostă S.) F. a susținut, în esență, că instanțele de fond și de apel

au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință greșita sa condamnare

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și

art. 25 din Legea nr. 365/2002, materialul probator administrat în cauză nefăcănd,

în opinia sa, dovada săvârșirii faptelor penale de care este acuzată. Ca urmare,

s-a solicitat de către inculpată casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare

și achitarea sa sub aspectul respectivelor infracțiuni, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, prin

prisma motivului de recurs reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., atât inculpata V. (fostă S.) F., cât și recurenții V.L.I. și S.C.C.

au criticat hotărârile pronunțate de Tribunal și Curtea de Apel sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând reducerea cuantumului

acestora, precum și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea prevederilor

art. 86

1

C. pen. (inculpații V.L.I. și S.C.C.).

Examinând hotărârile

atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, circumscrise cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații V. (fostă S.) F., V.L.I.

și S.C.C. ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

privește eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este de menționat că aceasta poate exista numai

dacă se constată că situația de fapt reținută de judecătorul fondului și confirmată

de instanța de prim control judiciar este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă

din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume

să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară

probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine

precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate

rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior,

numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință

pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea.

În speță, însă,

Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect

esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă

și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiate

susținerile recurentei V. (fostă S.) F. în sensul că nu se face vinovată de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa și că ar fi fost, așadar, comisă o gravă eroare

de fapt. Fără a relua sau a reface raționamentele instanței de fond și a celei de

prim control judiciar realizate în interpretarea probatoriului administrat,

Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din

actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea

de către inculpata recurentă a infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr.

39/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care a fost trimisă în judecată

și condamnată, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu dovezile

administrate, respectiv: procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la

data de 17 august 2010 la locuința numiților S.C. și S.V., părinții inculpatei,

însoțit de planșele foto anexate (din care rezultă că, într-un dulap din dormitor,

a fost găsită o pungă din plastic transparent ce conținea o fantă de bancomat, având

în mijloc o decupătură de dimensiunea unui card bancar, iar, pe avers, un dispozitiv

electronic compus din cinci conductori electrici și două minibaterii, precum și

un dispozitiv artizanal reprezentând un cablu de date având la unui din capete o

mufă tip USB, iar la celălalt capăt o mufă modificată artizanal cu trei pini, în

partea de mijloc a cablului fiind conectat un dispozitiv electronic cu o carcasă

din plastic; cu ocazia percheziției, părinții inculpatei au arătat că nu cunosc

cui aparțin aceste bunuri, dar că fiicele lor dețin cheia de acces în locuință),

procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința martorului N.I.C.

la data de 17 august 2010, deci a doua zi după ce inculpata V. (fostă S.) F. i-a

predat acestuia un colet pentru a-l duce în Italia la soțul său, inculpatul V.L.I.

(din care reiese că respectivul colet conținea mai multe dispozitive electronice

de diferite mărimi, și anume o „gură" de bancomat, un CD învelit într-o hârtie

format A4 pe care era scris „instalează programul R.T.", o placă tip tastatură

bancomat având pe spate mai multe circuite electronice, două cabluri având instalate

la un capăt dispozitive electronice și la celălalt capăt mufe USB, un card de memorie,

trei baterii și o fantă de plastic tip bancomat având instalat un dispozitiv electronic;

cu ocazia efectuării percheziției, martorul a arătat că a fost rugat de inculpată

să-i ducă acel colet soțului său și să-l transporte în Italia și pe inculpatul T.A.C.,

de care aceasta era însoțită), declarațiile date de martorul N.I.C. în cursul urmăririi

penale, menținute în integralitate în fața instanței de fond (în care a relatat

că, în data de 16 august 2010, a fost solicitat de inculpata V.F. să-i ducă un colet

soțului său, aflat la Roma, martorul bănuind că, în interiorul acestuia, se află

„ceva straniu legat de carduri", întrucât aflase că inculpatul V.L.I. se ocupă

cu astfel de activități; totodată, în aceeași zi, inculpata i l-a prezentat pe numitul

„A.", rugându-l să îl transporte și pe acesta în Italia pentru a se întâlni

cu soțul său; de asemenea, martorul a mai arătat că inculpata îl rugase și cu altă

ocazie să transporte în Italia un pachet pentru inculpatul V.L.I., pachet ce a fost

predat acestuia din urmă), depozițiile martorului P.D. (care a asistat la efectuarea

percheziției domiciliare la locuința martorului N.I.C., confirmând relatările celui

din urmă referitoare la primirea coletului de la inculpată și la destinația acestuia,

precum și conținutul lui, astfel cum a fost redat în procesul verbal întocmit cu

acea ocazie), notele de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de

inculpată cu soțul său, V.L.I. (din care rezultă că avea cunoștință de conținutul

pachetului ce urma să fie trimis inculpatului prin intermediul martorului N.I.C.

și își exprima îngrijorarea pentru faptul că persoane apropiate familiei fuseseră

arestate pentru fapte similare în Mexic, unde și inculpatul V.L.I. săvârșise astfel

de infracțiuni), nota de redare a conținutului convorbirii telefonice purtate de

inculpată cu reprezentanți ai Consulatului României din Turcia (din care rezultă

interesul acesteia cu privire la stadiul procesului penal pornit de autoritățile

judiciare turce împotriva unor cetățeni români, inclusiv a soțului său, pentru comiterea

unor infracțiuni în legătură cu carduri bancare), precum și declarațiile date în

fața instanțelor de inculpații T.A.C. și V.L.I., care s-au prevalat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., însușindu-și inclusiv acele dovezi administrate

în cursul urmăririi penale care o încriminau pe inculpata V. (fostă S.) F.

Toate aceste probe

confirmă pe deplin situația de fapt reținută de Tribunal și însușită de Curtea de

Apel cu privire la comiterea de către inculpata V. (fostă S.) F. a infracțiunilor

pentru care a fost condamnată, instanța de recurs neidentificând vreo discordanță

între aceasta și conținutul real al dovezilor administrate pentru a putea concluziona

că s-a comis o gravă eroare de fapt și că este incident cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat,

în mod neîntemeiat, de către recurentă.

De altfel, în

motivele scrise de recurs și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, nici inculpata

nu a invocat aspecte esențiale, necontroversate și evidente, ce ar rezulta din compararea

conținutului probelor cu soluția de condamnare dispusă, făcând doar o interpretare

proprie a probelor administrate, din care, în opinia sa, nu ar rezulta comiterea

infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină și solicitând, prin reiterarea unor

aspecte deja analizate de către instanța fond și cea de prim control judicar, reinterpretarea

și reaprecierea materialului probator, operațiune care, în situația inexistenței

unei erori grave de fapt, cum este cazul în speță, nu se poate realiza prin prisma

dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Ca urmare, constatând

că, în cauză, există o concordanță deplină între dovezile administrate și situația

de fapt stabilită de Tribunal și Curtea de Apel cu privire la inculpata V. (fostă

S.) F., nefiind indicată de recurentă și nici identificată de instanța de recurs

vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de

instanțele inferioare sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este

evident și fără posibilitate de controversă, Înalta Curte consideră că nu este incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de inculpata

recurentă.

privește proporționalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate recurenților V. (fostă

S.) F., V.L.I. și S.C.C., aspect criticat de aceștia prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C.

pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele

personale ale inculpaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale

judicios individualizate atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare,

apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat,

la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpaților, au fost avute în vedere

importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunilor,

gravitatea acestora, modalitatea în care recurenții au acționat, precum și comportamentul

lor procesual, inculpatul V.L.I. sustrăgându-se urmăririi penale și cercetării judecătorești

în fața instanței de fond, iar inculpații V. (fostă S.) F. și S.C.C. adoptând o

poziție nesinceră și încercând, în permanență, să denatureze adevărul și să inducă

în eroare organele judiciare, cu scopul evident de a obține exonerarea lor de răspundere

penală.

De asemenea, în

mod corect au fost valorificate în procesul de cuantificare a sancțiunilor penale

aplicate inculpaților elementele de diferențiere ce țin de gradul de contribuție

a fiecăruia la săvârșirea faptelor, precum și datele ce caracterizează persoana

acestora, realizându-se, astfel, de către instanțele inferioare un just echilibru

între gravitatea infracțiunilor și circumstanțele personale ale acuzaților, pe de

o parte, și pedepsele cu închisoarea stabilite, pe de altă parte.

Deși reale susținerile

recurentei V. (fostă S.) F. referitoare la lipsa antecedentelor penale, la situația

sa familială și la gradul redus de contribuție la desfășurarea activității infracționale,

Înalta Curte constată că acestea au fost deja luate în considerare și evaluate de

Tribunal și Curtea de Apel, prin aplicarea unor sancțiuni penale orientate spre

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite și suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefîind de natură, în contextul gravității

faptelor comise și atitudinii procesuale a inculpatei, să reducă în așa măsură gradul

de pericol social concret al faptelor și de periculozitate a acesteia încât să justifice

reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., așa cum s-a. solicitat în cuprinsul

motivelor de recurs.

Totodată, astfel

cum au reținut și instanțele de fond și de apel, nu trebuie omis faptul că, deși

nu are antecedente penale, inculpatul V.L.I. este cercetat pentru infracțiuni concurente

similare presupus a fi fost comise pe teritoriul Turciei, iar inculpatul S.C.C.

este recidivist postcondamnatoriu, săvârșind faptele penale din prezenta cauză în

termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare ce i-a fost aplicată, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la

furt calificat, prin sentința penală nr. 581 din 25 februarie 2007 a Judecătoriei

Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 54 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Dolj,

aspect ce denotă perseverența sa infracțională și faptul că scopul sancțiunilor

aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare și prevenire

a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.

Având în vedere

aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate recurenților inculpați

de instanța de fond (în ceea ce îi privește pe inculpații V.F. și S.C.C.) și cea

de prim control judiciar (în ceea ce îl privește pe inculpatul V.L.I.) au fost corect

individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de

art. 72 alin. (1) C. pen., astfel încât nu se impune stabilirea unor sancțiuni penale

mai ușoare, care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea acestora și realizarea

scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte nu

poate da curs nici solicitării recurenților V.L.I. și S.C.C. de aplicare a dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că nu

sunt îndeplinite, în cauză, cerințele referitoare la limita maximă a pedepsei rezultante

aplicate pentru concursul de infracțiuni, prevăzută de alin. (2) al acestui articol

(inculpatul V.L.I.), și la lipsa unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii

mai mare de un an, înscrisă în alin. (1) lit. b) al aceluiași text de lege (inculpatul

S.C.C.), iar, pe de altă parte, aprecierea, fundamentată pe gravitatea infracțiunilor

comise și comportamentul procesual al inculpaților, că scopul sancțiunilor penale

nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, conform

art. 57 C. pen.

În consecință,

constatând, față de toate considerentele anterior expuse, că, în cauză, nu sunt

incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.L.I., V. (fostă S.) F. și S.C.C.

În temeiul

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

deduce prevenția inculpatului V.L.I. de la 8 martie 2012 la zi și, având în vedere

că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul

art. 192 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații V.L.I., V. (fostă S.) F. și S.C.C. împotriva

deciziei penale nr. 242 din 9 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului V.L.I., durata arestării preventive de la 8 martie 2012 la

3 decembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat S.C.C. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați V. (fostă S.) F. și V.L.I. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

3 decembrie 2012.