ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din 14 martie 2012 a Tribunalului Dolj au fost condamnați:

- inculpatul P.A.C. la 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, precum și a art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 578 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, dispunându-se ca inculpatul să execute și această pedeapsă, alături de aceea ce i s-a aplicat în cauză, adică, în total, 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

- inculpatul A.L.C. la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză cu restul de pedeapsă, de 1985 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 576 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1563 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, urmând ca acest inculpat să execute diferența de 1985 zile, respectiv 5 ani și 160 zile închisoare, rămasă neexecutată din pedeapsa anterioară și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (l)

lit. a)

teza a Il-a și

lit. b)

C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

- inculpatul N.D.N. la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., timp de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (l) C. pen., s-a aplicat și acestui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (l) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 97,97 gr. rezină de cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator.

Prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 9 ianuarie 2012, inculpatul A.L.C., aflat în Penitenciarul Craiova în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, ce i s-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a luat legătura telefonic cu prietenul său P.A.C., rugându-l să-i procure droguri, care să-i fie aduse, la locul de deținere, de prietena sa I.L.A.

În ziua următoare, inculpatul P.A.C. s-a întâlnit cu I.L.A., care i-a dat suma de 250 lei, așa cum îi solicitase prietenul ei A.I.C. Cu acești bani, inculpatul P.A.C. a procurat în aceeași zi, de 10 ianuarie 2012, de la un cunoscut având numele „S.”, două pliculețe în care i s-a spus că s-ar afla „marijuana”, plătind pentru ele suma de 200 lei, iar cu diferența de 50 lei a cumpărat un hanorac cu glugă.

Conformându-se indicațiilor ce i s-au dat telefonic de A.L.C., inculpatul P.A.C. a scos șnurul cu care era prevăzută gluga hanoracului și a introdus în spațiul rămas gol conținutul unuia din cele două plicuri achiziționate în ziua precedentă, predând apoi hanoracul numitei I.L.A., pentru ca aceasta să i-l dea prietenului ei cu ocazia vizitei ce urma să i-o facă a doua zi la locul de deținere.

În ziua de 11 ianuarie 2012, I.L.A. s-a prezentat la Penitenciarul Craiova, solicitând să-l viziteze pe prietenul ei A.L.C. și să i se aprobe să predea acestuia unele obiecte de îmbrăcăminte, între care două costume tip trening și hanoracul ce-l primise de la inculpatul P.A.C.

După ce inculpatul A.I.L. a preluat pachetul în care se aflau aceste obiecte de îmbrăcăminte, s-a procedat la verificarea lor cu atenție, descoperindu-se cu acest prilej, în locașul șnurului scos de la gluga hanoracului, fragmente vegetale uscate de culoare verde-oliv ce fuseseră introduse de P.A.C. din plicul ce-l golise. întrebată, I.L.A. a relatat că nu știe nimic despre aceste fragmente vegetale și că hanoracul îi fusese adus în ziua precedentă de inculpatul P.A.C.

Fiind supuse analizelor, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2156085 din 20 ianuarie 2012 al L.C.A.P.D. s-a ajuns la concluzia că fragmentele vegetale ascunse în hanoracul destinat inculpatului A.I.L. au scos în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, ce este menționată în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.

Pentru că inculpatul P.A.C. a declarat că a procurat cele două plicuri cu substanță psihotropă de la o persoană cu numele „S.”, s-a procedat la autorizarea unui investigator sub acoperire pentru identificarea autorilor. în acest fel, s-a reușit să se obțină informații în sensul că o persoană cunoscută sub numele „S.”, identificată ca fiind inculpatul N.D.N., ar deține cantitatea de 100 grame hașiș pe care voia să o vândă.

Ca urmare, în seara zilei de 11 ianuarie 2012, după ce a avut o discuție telefonică în timp ce se afla la un bar din cartierul Izvorul Rece al municipiului Craiova, împreună cu tinerele S.L.C., U.D.M. și U.D.M., inculpatul N.D.N. le-a spus acestora că trebuie să se înapoieze acasă pentru rezolvarea unor chestiuni importante.

Mergând împreună cu cele trei tinere în autoturismul său, inculpatul N.D.N. a oprit în apropierea blocului în care locuia și a luat, de la panoul de electricitate amplasat în casa scării acelui bloc, un obiect cu formă dreptunghiulară, învelit în folie de aluminiu, ce îl primise în decembrie 2011 de la C.C., după care s-a îndreptat spre o parcare din apropierea zonei „F.” din cartierul Craiovița Nouă, unde urma să întâlnească pe presupusul cumpărător.

După ce și-a parcat autoturismul, inculpatul N.D.N. a lăsat obiectul de formă dreptunghiulară, ce-l adusese, în autoturism, tinerei U.D.M., iar el s-a îndreptat spre autoturismul cu care venise investigatorul sub acoperire. Fiind întâmpinat de lucrători de poliție, acest inculpat a fost imobilizat, iar în continuare s-a procedat la legitimarea celor trei tinere ce-l însoțiseră și la ridicarea pachetului de formă dreptunghiulară lăsat în păstrare tinerei U.D.M.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2156086 din 20 ianuarie 2012, întocmit în cadrul L.C.A.P.D., s-a ajuns la concluzia că pachetul ridicat de la U.D.M. conținea cantitatea de 98,43 grame rezină de cannabis ce a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

S-a motivat că fapta inculpatului P.A.C. de a fi procurat coinculpatului A.L.C. aflat în Penitenciarul Craiova, la cererea acestuia, fragmente vegetale ce conțineau tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, pe care a deținut-o și a ascuns-o într-un hanorac cu glugă ce l-a dat numitei I.L.A., în vederea predării drogului respectiv acelui coinculpat, la locul de detenție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

S-a argumentat, de asemenea, că fapta inculpatului A.L.C. care, în timp ce se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate, a determinat pe coinculpatul P.A.C. să procure, să dețină și să-i transmită, printr-o altă persoană, fragmente ce conțineau tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, în vederea introducerii acestora în penitenciar, prin ascunderea într-un hanorac, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

În fine, s-a învederat că fapta inculpatului N.D.N., de a fi primit spre păstrare și de a fi deținut din decembrie 2011 până în ianuarie 2012 cantitatea de 98,43 grame rezină de cannabis ce a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, precum și de a fi încercat să vândă acea substanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.

S-a motivat că, la individualizarea pedepselor, vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., în raport cu situația concretă a fiecărui inculpat, precum și limitele de pedeapsă determinate de reducerea de care inculpații beneficiază ca urmare a faptului că au uzat de procedura reglementată în art. 320

1

C. proc. pen.

S-a relevat că, în ceea ce privește pe inculpatul P.A.C., urmează a se face și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece acest inculpat a colaborat cu organele de cercetare penală, ceea ce a condus la identificarea și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni în legătură cu regimul drogurilor, respectiv, a inculpatului N.D.N., aspect ce determină reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă ce-i sunt aplicabile.

Totodată, s-a scos în evidență că totuși, la individualizarea sancțiunii pentru inculpatul P.A.C., se impune să se aibă în vedere că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie și în condițiile circumstanței agravante prevăzute la art. 14 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 143/2000, precum și că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea dispoziției de suspendare condiționată a pedepsei anterioare.

În ceea ce privește pe inculpatul A.L.C., s-a avut în vedere că acest inculpat a fost condamnat anterior la pedeapsa de 7 ani închisoare și că a săvârșit infracțiunea reținută în cauză în timp ce se afla în exercitarea acelei pedepse, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) și ale art. 39 alin. (2) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie și la contopirea pedepsei ce urmează a i se aplica pentru infracțiunea ulterioară cu ceea ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară.

Cu privire la inculpatul N.D.N. s-a relevat că trebuie avut în vedere că a deținut și a încercat să vândă o cantitate destul de însemnată de droguri, în condițiile în care a încălcat pentru prima dată legea penală și îi sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., de reducere a limitei pedepsei ce îi este aplicabilă.

S-a motivat, însă, că nu sunt aplicabile acestui inculpat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece, deși a indicat numele persoanei de la care ar fi obținut drogurile deținute, nu s-a reușit ca acea persoană să fie identificată, încât nu a fost încă facilitată identificarea și tragerea la răspundere penală, pe baza datelor furnizate de el, a vreunei persoane implicate în săvârșirea de infracțiuni privind droguri.

Împotriva sentinței menționate, au declarat apel inculpații P.A.C. și N.D.N.

Prin decizia penală nr. 219 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul N.D.N. și, admițând apelul inculpatului P.A.C., a desființat în parte sentința, în privința acestui inculpat.

Ca urmare, desfăcând pedeapsa de 4 ani închisoare în pedepsele componente, instanța de apel a condamnat pe inculpatul P.A.C., în baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută aplicarea art. 83 C. pen., în ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpatul P.A.C. să execute în total 4 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., fiind menținute și celelalte dispoziții ale sentinței supuse apelului.

S-a argumentat, prin decizia pronunțată în apel, că situația de fapt reținută prin sentință este confirmată pe deplin de materialul probator din dosar, fiind de altfel necontestată de inculpați, care au solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. S-a relevat că, în această privință, inculpații apelanți P.A.C. și N.D.N. și-au menținut poziția procesuală adoptată la prima instanță, formulând critici numai cu privire la individualizarea pedepsei și modalitatea de executare.

Examinându-se și încadrarea juridică a faptelor, în raport cu textele de lege incidente, s-a învederat că și aceasta este corectă, corespunzând accepțiunii date de legiuitor prevederilor în baza cărora inculpații au fost condamnați.

Totodată, s-a apreciat că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor, în mod corect s-a considerat de prima instanță că datele ce caracterizează persoana celor doi inculpați apelanți nu prezintă trăsăturile care să le atribuie semnificația unor circumstanțe atenuante.

Dar, s-a relevat că apelul declarat de inculpatul P.A.C. este fondat sub aspectul omisiunii primei instanțe de a face aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în lipsa căreia cuantumul pedepsei ce i s-a stabilit, fără reținere de circumstanțe atenuante, apare nelegal. S-a subliniat, în acest sens, că din examinarea dosarului de urmărire penală reiese că inculpatul P.A.C. a colaborat cu organele de cercetare penală, conducând la identificarea coinculpatului N.D.N. ca fiind deținător de droguri, ceea ce atrăgea incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Ca urmare, s-a conchis că apelul inculpatului P.A.C. se impune să fie admis în sensul ca soluția de condamnare față de acest inculpat să reflecteze și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Aceiași inculpați au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.

- Pentru inculpatul P.A.C. a fost invocat și dezvoltat, oral, un singur motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că situația personală a acestui inculpat și împrejurările în care a săvârșit fapta, ca și conduita sa ulterioară ireproșabilă impun reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

La rândul său, procurorul a invocat în favoarea acestui inculpat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., arătând că prima instanță și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a legii prin reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în raport cu o faptă penală săvârșită de el în timpul minorității, care nu putea atrage starea de recidivă potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.

- Inculpatul N.D.N. a invocat scris și oral, prin apărătorul său, motivul de casare bazat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., în sprijinul căruia s-a susținut că, prin conținutul ei concret, fapta sa, limitată la deținerea unui pachet cu droguri, precum și datele lui personale, care relevă că nu are antecedente penale, nu a consumat droguri și provine dintr-o familie organizată, constituie suficiente criterii ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile prevăzute în art. 86

1

C. pen.

Recursurile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează. în adevăr, potrivit art. 38 alin. (l) lit. a) C. pen., la care s-a făcut referire prin motivul de casare invocat din oficiu, de către procuror, „la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității”.

Or, așa cum reiese din comunicarea Serviciului cazier judiciar din cadrul I.P.J. Dolj, inculpatul P.A.C., a fost condamnat prin sentința penală nr. 578 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 și art. 110 C. pen., rezultând astfel că acest inculpat a săvârșit infracțiunea anterioară în timpul minorității.

În aceste condiții, este evident că prima instanță și instanța de apel au constatat starea de recidivă a acestui inculpat cu încălcarea vădită a dispozițiilor art. 38 alin. (l) lit. a) C. pen., prin care se prevede că nu atrag starea de recidivă condamnările privind infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

Așadar, întrucât prin cele două hotărâri pronunțate anterior în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii față de inculpatul P.A.C., se constată că acele hotărâri sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (l) pct. 17

2

C. proc. pen., care atrage admiterea recursului și casarea lor în privința acestui inculpat, cu consecința reevaluării situației sale ca urmare a înlăturării aplicării art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen.

Ca urmare, admițându-se recursul declarat de inculpatul P.A.C., cu casarea ambelor hotărâri în ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, se va dispune să fie condamnat, pentru infracțiunea respectivă, în limitele prevăzute la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (l) lit. c) și a art. 16 din aceeași lege, precum și a art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen.

Totodată, ca urmare a acestei condamnări, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, ce i s-a aplicat inculpatului menționat prin sentința penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, încât inculpatul P.A.C. va executa și acea pedeapsă pe lângă aceea ce i se va stabili în cauză, cele două pedepse totalizându-se.

În contextul evaluării în ansamblu a individualizării pedepsei în cazul inculpatului P.A.C., examinându-se criticile prin care s-a susținut că s-ar impune ca el să beneficieze fie de suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie de suspendarea condiționată a executării sub supraveghere, se constată că aceste critici nu sunt fondate. Gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă traficul de droguri, mai ales când acestea sunt destinate unei persoane aflate în stare de deținere, cum a procedat și inculpatul P.A.C., atribuie faptei sale o nuanță aparte de rezonanță și pericol social, făcând ca în cazul său concret orice formă de suspendare condiționată a executării pedepsei să nu fie indicată.

- În ceea ce privește criticile din motivul de casare invocat de inculpatul N.D.N., care vizează tot individualizarea pedepsei, în sensul de a se suspenda condiționat executarea ei sau de a se dispune suspendarea condiționată sub supraveghere, se constată că aceste critici sunt întemeiate numai sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite, iar nu și referitor la modalitatea de executare.

În adevăr, apar corect aplicate dispozițiile legale în baza cărora inculpatul N.D.N. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, fiind nemenționate doar alineatele de la art. 320

1

C. proc. pen., ce reglementează în detaliu situația concretă și tratamentul juridic corespunzător acestui inculpat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului N.D.N., sub aspectul cuantumului, este de observat însă că stabilirea duratei acestuia la 3 ani, pentru sancțiunea privativă de libertate, nu corespunde deplin criteriilor generale de individualizare prevăzute în art. 72 alin. (l) C. pen.

În adevăr, dacă se are în vedere că inculpatul N.D.N. nu a mai fost condamnat, nu a negat săvârșirea faptei și chiar a făcut declarații detaliate cu privire la proveniența drogului ce voia să-l vândă, în condițiile în care fapta sa a fost descoperită, iar drogul nu a mai fost consumat, iar, pe de altă parte, mai este și beneficiar al dispozițiilor de reducere a limitelor de pedeapsă, ca urmare a recunoașterii vinovăției, se constată că o pedeapsă mai redusă, orientată spre minimul ce i se putea stabili fără circumstanțe atenuante, ar fi corespuns mai bine criteriilor generale de individualizare.

Evident, natura faptei, pericolul social ridicat pe care aceasta îl prezintă, în condițiile în care cantitatea de drog de risc ce a făcut obiectul deținerii și încercării de distribuire a fost destul de consistentă (aproape 100 grame), ar face necesară executarea efectivă a pedepsei, într-un loc de deținere, avându-se în vedere că în primul rând un asemenea tratament i-ar asigura sancțiunii penale un rol educativ-preventiv îndeajuns de eficient în astfel de cazuri.

Așa fiind, recursul inculpatului N.D.N., fiind întemeiat sub acest aspect, ce este vizat de cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., urmează a fi admis, a se casa cele două hotărâri pronunțate în cauză și a se dispune condamnarea inculpatului respectiv la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul prevăzut în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații P.A.C. și N.D.N. împotriva deciziei penale nr. 219 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 121 din 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj.

În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (l) lit. c) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul P.A.C., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, deci în final 3 ani închisoare.

Face aplicarea

art. 71 - art. 64

alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul N.D.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea

art. 71 - art. 64

alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 12 ianuarie 2012 la 11 septembrie 2012.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați, în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.