ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 280/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 720/F din 13 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul V.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei s-a dedus perioada prevenției cuprinsă între 13 octombrie 2008 - 13 iulie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea toporului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 23.912,38 RON către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.900 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 12 octombrie 2008, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, l-a lovit de mai multe ori cu toporul în cap pe vărul său primar, C.I.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1747/2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Prof.dr. M.M.", rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu focar de fractură multieschiloasă intruzivă de boltă craniană parieto-temporală dreapta cu iradieri multiple la calotă și la endobază; între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză biocriminalistică, planșe fotografice, declarațiile martorilor B.M., S.A., U.M.G., declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.C..

Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, prin aplicarea formală a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și cu privire la necesitatea aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 113 C. pen. în motivarea apelului se arată că circumstanțele atenuante trebuie înlăturate având în vedere gravitatea infracțiunii, faptul că victima era nevăzător, că decesul a survenit după 15 zile de spitalizare, că moartea a fost violentă urmare a leziunilor traumatice cauzate prin lovire repetată cu toporul. Pe de altă parte, se arată că față de expertiza medico-legală psihiatrică și actele medicale depuse la dosar, se impunea obligarea inculpatului la tratament medical.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie numai în ceea ce privește reținerea provocării, arătând că a săvârșit fapta ca urmare a atitudinii victimei, care i-a aplicat mai multe lovituri și i-a făcut avansuri concubinei inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 221/A din 28 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalului București, a desființat în parte Sentința penală nr. 720 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și rejudecând:

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.C. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Conform art. 65 C. pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 113 C. pen. inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Apelul declarat de inculpatul V.C. a fost respins, ca nefondat.

S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat și s-a dedus prevenția de la 13 octombrie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 350 RON cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a apreciat că inculpatul nu a comis fapta într-o stare de puternică tulburare creată de victimă, având în vedere că între incidentul relatat de inculpat și de concubina sa și momentul agresiunii, există un interval de timp de circa 4 ore reținând, de asemenea, că loviturile de topor nu au fost aplicate spontan, ci după o înarmare a inculpatului în acest scop.

Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea a apreciat că nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuant judecătorești prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

S-a reținut că este adevărat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă așa cum reiese din declarația martorului S.A. coroborată cu actele medicale și cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, anterior săvârșirii infracțiunii, inculpatul V.C. a avut o atitudine violentă față de membrii familiei sale, pe fondul consumului exagerat de alcool, în ciuda recomandărilor medicale.

Cât privește atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, nu s-a putut reține că acesta a avut o atitudine sinceră, ci mai degrabă oscilantă, nu numai în ceea ce privește invocarea stării de provocare, ci și referitor la modalitatea de comitere a faptei.

Coborârea pedepsei sub minimum special nu se impune nici din perspectiva circumstanțelor reale în care a fost comisă fapta.

Incidentul a avut loc pe fondul consumului de alcool, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu o toporișca în regiunea capului și a toracelui, după ce a lovit victima (probabil) cu pumnul în zona feței și aceasta a căzut la pământ. Mai mult, inculpatul cunoștea care sunt consecințele consumului de băuturi alcoolice, având în vedere că anterior fusese internat pentru dezintoxicare și i se recomandase să nu mai consume asemenea substanțe.

Din această perspectivă, împrejurările favorabile constând în lipsa antecedentelor penale și vârsta înaintată a inculpatului nu pot determina aplicarea unei pedepse sub minimul special, însă pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, determinând stabilirea acesteia într-un cuantum egal cu minimul prevăzut de lege.

Curtea a apreciat fondată și critica referitoare la omisiunea aplicării măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip mixt, tendințe paranoide, impulsive, instabilitate psihică și tendințe antisociale, fiind diagnosticat cu tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic, iar din declarația martorului S.A. rezultă că atunci când consuma alcool, inculpatul obișnuia să-i amenințe punând mâna pe câte un cuțit sau bardă.

Față de cele reținute, Curtea a considerat că este pe deplin dovedită împrejurarea ca, din cauza intoxicării cronice prin alcool, inculpatul prezintă pericol pentru societate, fiind necesar ca acesta să urmeze un tratament medical.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.C., criticând-o pentru netemeinicie.

S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat toate circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului și a refuzat să facă aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. deși din probele administrate în cauză rezultă că acesta a săvârșit fapta determinat de comportamentul violent și indecent al victimei.

S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), 74 lit. a), c) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, în acest scop făcându-se referire la pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită de instanța de fond.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat din următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că instanțele nu au evidențiat în mod judicios toate criteriile generale prevăzute de art. 72 din C. pen. și nu au evaluat corespunzător datele și împrejurările referitoare la faptă și la persoana făptuitorului.

Astfel, Înalta Curte reține că între inculpat și victimă, aflați în relație de rudenie de veri primari, a izbucnit un conflict spontan, determinat de comportarea necuviincioasă, cu tentă sexuală, a celui de-al doilea față de concubina primului.

Această împrejurare de fapt, probată și de necontestat, a avut darul de a-l irita pe inculpat, persoană cu tulburări de personalitate pe fond toxietilic, impulsivă, instabilă psihic, cu tendințe paranoide și antisociale.

Mai mult decât atât, incidentul a survenit pe fondul consumului de alcool, victima fiind cea care l-a îmbiat pe inculpat că continue să bea, deși cunoștea problemele de sănătate ale acestuia.

Reacția inculpatului nu a survenit însă imediat, ci la un interval de timp (7 ore) care face ca împrejurarea de fapt ce a declanșat-o să nu se poată constitui într-un act de provocare în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Răspunsul violent, agresiv al inculpatului nu s-a constituit într-o reacție la conduita victimei, iar inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică tulburare psihică datorată comportamentului acesteia, în momentul în care a acționat.

În realitate, aflându-se sub influența alcoolului, inculpatul și-a sporit starea de iritabilitate inițială și atitudinea sa a degenerat în manifestări fizice violente.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri pentru aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Derularea incidentului obligă însă la a identifica în mod cert, ca motiv al declanșării conflictului, tocmai acest comportament nepotrivit al victimei care trebuie să capete încărcătura și tratamentul juridic cuvenit, constituindu-se într-o circumstanță favorabilă inculpatului.

Înalta Curte constată că inculpatul V.C. a avut o conduită corectă, atât anterior datei faptei, cât și în timpul procesului penal, în condițiile în care trebuie avute în vedere tarele psihice ale acestuia și care îi afectează comportamentul.

Inculpatul a depus strădania de a ajuta la stabilirea adevărului în cauză și a fost de acord să o despăgubească pe partea civilă. El regretă comiterea faptei și susține că victima l-a și lovit prima cu pumnul în față, împrejurare care nu rezultă însă din ansamblul probator administrat în cauză.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 72 din C. pen. și în asigurarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, potrivit disp. art. 52 din C. pen., va face aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) și 76 alin. (2) C. pen. și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri pentru a-i interzice acestuia exercitarea dreptului de a alege, astfel că va restrânge conținutul acestei pedepse la dispozițiile art. 64 alin. (1) din teza a II-a și b) C. pen. pe durata a 5 ani.

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor principală și complementară și va dispune în conformitate cu cele ce preced.

Celelalte dispozițiile ale hotărârii vor fi menținute.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive va fi dedusă din pedeapsa aplicată, de la 13 octombrie 2008 la 27 ianuarie 2010.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) și 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și complementare.

Face aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Restrânge conținutul pedepsei complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 5 ani.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la 27 ianuarie 2010.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.