ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 485/F din

29 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul R.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 180 alin. (2) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, în final, inculpatul urmând a

executa 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 01

august 2008 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict.

Sub aspectul laturii civile, în baza

art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele

C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească următoarele sume: 2.785,20 lei despăgubiri

materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și 8.000 Euro,

echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă U.C.C.;

1.500 lei daune morale către partea civilă L.L.E.; 2.979,94 lei cheltuieli de

spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București; 1.193,5

lei daune materiale către partea civilă Sanatoriul Balnear Techirghiol; 3.344,81

lei cu același titlu către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 31 iulie 2008,

inculpatul împreună cu familia sa au mers la o terasă pentru a serba ziua de

naștere a fiicei sale. La întoarcerea spre casă, întrucât inculpatul a consumat

băuturi alcoolice, autoturismul cu care se deplasase a fost condus de concubina

sa, G.L.

Ajunși în zona Foișorului de Foc,

martora G.L. a oprit autoturismul pe partea stângă a carosabilului, blocând

accesul unui troleibuz, context în care șoferul a început să claxoneze,

iritându-l pe inculpat, care a luat un obiect tăietor înțepător din mașină, s-a

îndreptat spre troleibuz cu intenția de a-l agresa pe șofer. Sesizând

pericolul, șoferul a închis geamul și și-a continuat drumul, întrucât, între

timp, martora G.L. mutase autoturismul.

În acest timp, părțile vătămate U.C.C.

și L.L.E., împreună cu martorii F.G. și G.E. efectuau activități de

supraveghere operativă a doi suspecți de furturi auto și ajunseseră în zona

Foișorului de Foc.

Din poziția în care erau dispuși,

partea vătămată L.L.E. și martorul F.G. au avut posibilitatea de a observa

nemijlocit derularea evenimentului, aflându-se pe direcția de deplasare a

inculpatului spre șoferul troleibuzului.

În momentul în care inculpatul a

trecut pe lângă cei doi, s-a îndreptat spre partea vătămată L.L.E., a abordat-o

și a întrebat-o „dacă îl cunoaște și de ce se uită așa” și a îndreptat cuțitul

spre ea, aceasta apărându-se cu mâna stângă.

Partea vătămată s-a îndreptat spre

mașina de serviciu pentru a se bandaja, a luat un baston din dotarea standard a

poliției (un matrax extensibil) și a încercat să telefoneze la numărul de

urgență 112. Văzând că partea vătămată folosea telefonul, inculpatul a revenit

spre aceasta, a îndreptat cuțitul spre ea și a înjurat-o, motiv pentru care

victima s-a îndepărtat de inculpat, fără a-și declina calitatea de polițist

pentru a nu se deconspira față de cei doi suspecți de furturi auto aflați în

apropiere.

Inculpatul și-a continuat agresiunea,

l-a urmărit pe L.L.E., situație observată de partea vătămată U.C.C., care a

plecat în sprijinul colegului său.

La un moment dat, inculpatul s-a

oprit din urmărirea părții vătămate L.L.E., s-a întors către partea vătămată U.C.C.,

pe care a amenințat-o cu același cuțit, însă a reușit să scape.

În acest timp, martora G.L. a pornit

autoturismul în direcția în care plecase inculpatul, acesta s-a oprit din

urmărirea celor două părți vătămate și s-a urcat în mașină.

După acest prim moment, părțile

vătămate și martorii F.G. și G.E. s-au strâns în fața unei rotiserii din zona

Foișorului de Foc și au solicitat sprijinul unui echipaj de poliție.

La scurt timp inculpatul a revenit,

a coborât din autoturism înarmat cu un topor, s-a îndreptat spre grupul celor

patru și a aplicat o lovitură de sus în jos în capul părții vătămate U.C.C.,

care și-a pierdut cunoștința și a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic de Urgență București Floreasca. Inculpatul a fost imobilizat și dezarmat de

martorii F.G. și G.E., care și-au declinat calitatea de polițiști.

Din concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. A1/11858/2008, prima instanță a reținut că partea

vătămată U.C.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu

corp dur, că au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale și că viața victimei

a fost pusă în primejdie.

Din certificatul

medico-legal nr. A2/6151 din 01 august 2008, s-a reținut că cealaltă parte

vătămată L.L.E. a prezentat pe mâna stângă dorsal distal în dreptul degetelor

III-IV 3 plăgi superficiale și excoriație, leziuni traumatice produse prin

lovire/zgâriere cu corp dur cu margini ascuțite și au necesitat 3-4 zile

îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare

la locul faptei, planșe foto, declarațiile părților civile U.C.C. și L.L.E.,

raportul de expertiză medico-legală, certificatul medico-legal, raportul de

expertiză biocriminalistică, depozițiile martorilor F.G., G.E., G.L., C.A.C., L.N.,

B.D., B.V. și S.G., toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care a avut

o poziție oscilantă cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 266 din 16 decembrie 2009, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței

atacate, prin nereținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen. și greșita individualizare a pedepsei.

În motivarea deciziei instanței de

apel s-a reținut că nu rezultă din nicio probă că inculpatul a acționat în

stare de provocare din partea victimelor, iar pedeapsa aplicată a fost corect

individualizată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele de apel,

respectiv nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și

reindividualizarea pedepsei prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și d) C.

pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond și cea de apel au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând

corespunzător infracțiunea comisă în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. și justificat nu au

reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen.

Pe lângă argumentele menționate în

considerentele celor două hotărâri judecătorești recurate, sub acest prim

aspect, mai sunt de făcut următoarele precizări:

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

provocarea este circumstanța atenuantă legală ce constă în săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de

o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, provocarea

inducând o stare de surescitare nervoasă (perturbatio animi). Persoana supusă

provocării trece printr-o stare psihică de emoție cauzată de activitatea

persoanei provocatorului, fapt determinant pentru a se putea reține o atare circumstanță

atenuantă cu consecința prevăzută în art. 76 alin. (2) C. pen.

Or, din împrejurările comiterii

faptei și a modului de a acționa al inculpatului nu se poate desprinde

concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunii acesta a acționat într-o stare

de puternică tulburare sau emoție, victimele neexercitând asupra sa niciuna din

acțiunile arătate în textul de lege citat.

Așa cum rezultă din probele aflate

la dosar, cel care a declanșat conflictul a fost inculpatul, el încercând să-l

agreseze pe șoferul unui troleibuz blocat de autoturismul condus de concubina

sa, tot inculpatul a fost acela care a abordat-o și agresat-o pe partea

vătămată L.L.E. și apoi pe cealaltă parte vătămată U.C.C. Deși conflictul s-a

terminat, inculpatul fiind luat în mașina condusă de G.L., el a revenit în zona

în care se aflau părțile vătămate și martorii, s-a apropiat de U.C.C., înarmat

cu un topor și prin surprindere i-a aplicat în cap o puternică lovitură,

cauzându-i leziuni grave și care i-au pus viața în pericol.

În consecință, așa cum rezultă din

coroborarea probelor administrate, nu se justifică reținerea circumstanței

atenuante a provocării, inculpatul nefiind supus vreunei puternice tulburări

sau emoții determinată de vreo provocare gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită.

Referitor la individualizarea

pedepsei, Înalta Curte constată că sancțiunea aplicată, de 9 ani închisoare, a

fost bine dozată și nu se impune modificarea acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a analizat aceste

criterii de individualizare a pedepsei, iar instanța de apel a reverificat

toate elementele de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului.

Pericolul social concret al faptei

comise este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care infracțiunile

au fost săvârșite, în special tentativa la infracțiunea de omor calificat,

împrejurări analizate de instanța de fond și cea de control judiciar, precum și

în considerentele mai sus arătate.

Cu privire la profilul moral al

inculpatului, din probele administrate, rezultă că acesta a mai comis anterior

fapte de violență, respectiv infracțiuni contra persoanei și alte infracțiuni

care aduc atingere unor relații de conviețuire socială, pentru care a fost

condamnat de instanțele judecătorești (a se vedea cazierul inculpatului, filele

122,123 din dosarul de urmărire penală).

Referitor la faptele comise,

inculpatul a avut o poziție oscilantă, încercând să diminueze propria sa vină

în declanșarea incidentelor, astfel că nu poate fi reținută circumstanța

atenuantă invocată de inculpat [art. 74 lit. c) C. pen.] sau o altă împrejurare

favorabilă de natură a fi aplicabil alin. (2) din textul de lege menționat.

Întrucât în cauză nu s-a făcut

dovada că în timpul urmăririi penale ori a judecății a denunțat sau a facilitat

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit astfel de infracțiuni grave (deși i s-a acordat un interval de timp în

acest scop) inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr.

682/2002.

Față de considerentele expuse,

decizia recurată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Va fi computată perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva

deciziei penale nr. 266 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii

și al arestării preventive de la 31 iulie 2008 la 21 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

iunie 2010.