ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.09.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2010

HOTĂRÂRE
28.09.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 94 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a

dispus, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2)

art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.A.S., la pedeapsa de 8 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1

an.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani închisoare, iar potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit.

b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani

închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa principală totală

este de 8 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară de

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

eliberarea condiționată pentru restul de 1263 zile închisoare neexecutat din

pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunțată prin Sentința penală nr. 29 din 19

februarie 2002 de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia nr. 686/2003 a Curții

Supreme de Justiție și s-a contopit pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară de mai sus cu acest rest neexecutat și cu pedeapsa

complementară de interzicere a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

a), b) C. pen. pe timp de 4 ani, urmând ca inculpatul că execute pedeapsa de 8

ani și 6 luni închisoare și un spor de 6 luni închisoare, în total 9 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durară de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art.

64 alin. (1) lit. a) și b C. pen.

S-a admis, în parte, acțiunea părții civile

G.M. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 200 RON, cu titlu de

despăgubiri pentru daune materiale și 5.000 RON, despăgubiri pentru daune

morale către această parte civilă; a fost admisă și acțiunea părții civile

Spitalul Județean de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 474,736 RON, despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza

probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul s-a liberat condiționat din

executarea pedepsei de 10 ani închisoare pentru comiterea unei tentative de

omor la 25 aprilie 2008, iar în seara zilei de 14 iunie 2008, după ce a sesizat

prezența în barul din satul A. a părții vătămate, ce era însoțită de prietenii

săi, și observând un lănțișor de aur la gâtul părții vătămate a hotărât

efectuarea unor acte de violență asupra acesteia.

În aceste condiții, văzând că partea vătămată

pleacă din bar și se deplasează cu bicicleta pe ghidonul căreia se afla

martorul T.F., la rândul său, s-a urcat și a pornit în urmărire cu bicicleta pe

care se afla și martorul C.F.

Ajungându-i din urmă la circa 50 m de bar,

într-un loc iluminat, inculpatul a izbit violent cu bicicleta sa pe cea condusă

de partea vătămată, iar ca urmare, acesta din urmă și martorul T.F. au căzut la

pământ; coliziunea a avut loc pe șosea, la o distanță relativ redusă de bar -

circa 50 m - într-o zonă iluminată, ce a permis inculpatului să observe din nou

lănțișorul de la gâtul victimei.

În continuare, inculpatul a scos din buzunar

un cuțit cu care a pus în executare hotărârea de a ucide partea vătămată

printr-o lovitură ce viza gâtul, atunci când acesta încerca să se ridice.

Actul de autoapărare al părții vătămate prin

ridicarea cotului a făcut ca lovitura de cuțit să fie deviată și să afecteze

zona fronto-parietală stânga a craniului, printr-o plagă ușor arcuită. În

continuare, inculpatul a smuls părții vătămate lănțișorul de aur pe care-l avea

la gât, iar din buzunar i-a sustras suma de 200 RON și a plecat către

domiciliu.

În acest timp, martorul T.F., de frică, s-a

îndepărtat, martorul C.F. nu a participat la agresiune, iar martorul M.M. s-a

apropiat, venind dinspre bar, după ce inculpatul a părăsit locul incidentului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel -

în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și inculpatul

M.A.S., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul

conținutului pedepsei complementare, a încadrării juridice a faptei de omor și

chiar al existenței faptelor deduse judecății.

Prin Decizia penală nr. 44 din 23 februarie

2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt și de inculpatul M.A.S., a desființat, în parte, sentința

atacată sub aspectul laturii penale, dispunând în aceste limite, după cum

urmează:

- schimbarea încadrării juridice, în temeiul

art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și

(2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i)

pen., text în baza căruia inculpatul M.A.S. a fost condamnat la 8 ani

închisoare și la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

conform art. 33 lit. a, 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu

titlu de pedeapsă complementară.

S-a menținut revocarea liberării condiționate

pentru restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2/2002 a Tribunalului Olt și a

contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauza de față, astfel încât s-a

dispus să execute inculpatul pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare,

precum și pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii

atacate și au fost înlăturate sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate cu

ocazia celor două contopiri efectuate de prima instanță.

Instanța de apel a reținut în considerente că

este fondat apelul inculpatului sub aspectul greșitei încadrări a faptei de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav cu aplicarea dispozițiilor art.

176 lit. d) C. pen., deoarece s-a susținut că împrejurarea care atribuie unui

omor caracterul deosebit de grav constă în scopul urmărit, care trebuie să fie

săvârșirea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii; ca urmare,

încadrarea juridică se va justifica numai dacă se va stabili că inculpatul a

suprimat viața unui om cu intenția de a crea condițiile favorabile săvârșirii

sau ascunderii unei tâlhării, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, după cum nu s-a

stabilit nici faptul că inculpatul a avut reprezentarea realizării, prin

săvârșirea omorului, a scopului urmărit.

Cât privește apelul declarat de parchet,

instanța de apel a constatat că este fondat numai referitor la aplicarea

dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., în raport de care, în cazul

concursului de infracțiuni, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare

de aceeași natură sau cu același conținut, se aplică cea mai gravă din acestea.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul

În esență, prin motivele scrise, parchetul a

susținut următoarele:

- nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor

atacate sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen., deși

ambele instanțe au reținut că faptele deduse judecății au fost comise din

motive josnice;

- greșita încadrare juridică dată

infracțiunii de tâlhărie prin aceea că instanțele nu au reținut că tâlhăria s-a

comis în cauză în condițiile circumstanței agravante legale prevăzută de art.

211 alin. (2

1

) lit. b) C. pen., atâta timp cât la comiterea

agresiunii s-a folosit un cuțit, situație în care încadrarea corectă a faptei

era în dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.;

- greșita înlăturare a circumstanței

agravante prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., atâta timp cât

scopul evident și special al agresiunii desfășurată de inculpat a fost

deposedarea victimei de bani și bunuri, iar împrejurarea că nu s-a produs

rezultatul letal nu înseamnă că aceasta nu a acționat pentru a-și crea condiții

favorabile sustragerii;

- în fine, s-a susținut că pedepsele aplicate

inculpatului pentru tâlhărie și tentativă la omor deosebit de grav sunt greșit

individualizate în raport de existența concursului de infracțiuni și starea de

recidivă.

Oral, procurorul de ședință a susținut doar

primul și ultimul dintre motivele de recurs, declarând expres că renunță să

susțină celelalte motive.

Recurentul-inculpat a criticat, la rândul

său, hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub

aspectul nevinovăției sale în comiterea faptelor deduse judecății, lipsa

cuțitului corp delict fiind o dovadă în acest sens; în subsidiar, a solicitat

reducerea pedepselor aplicate.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârilor atacate în raport de totalitatea criticilor invocate, de cazurile

de casare arătate de procuror, respectiv, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată a fi întemeiat, pentru considerentele ce

urmează, doar recursul declarat de procuror.

Într-adevăr, instanțele nu au făcut o

judicioasă individualizare a pedepsei în contextul în care au sancționat o

tentativă la omor calificat și deosebit de grav cu o pedeapsă de 8 ani

închisoare, deși, în antecedentele acestui inculpat figurează o pedeapsă de 10

ani închisoare pentru o tentativă la omor.

În considerarea dispozițiilor art. 72 C.

pen., se impunea a se aprecia - în egală măsură - criteriile privind pericolul

faptei și făptuitorului, sancționând ferm persistența infracțională a

inculpatului în comiterea unor fapte complexe, de mare agresivitate și la scurt

timp de la liberarea condiționată dintr-o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Deși activitatea infracțională, constând în

izbirea puternică a bicicletei condusă de victimă cu bicicleta sa, după care,

inculpatul a lovit victima căzută cu un cuțit, a putut fi observată în mod

direct de martorii oculari T.F. și M.M., totuși inculpatul a negat săvârșirea

infracțiunilor deduse judecății, susținând că nu el este autorul.

Mai mult, activitățile infracționale grave și

de violență au fost comise de inculpat în concurs, dar și în stare de recidivă

postcondamnatorie, ceea ce a impus, conform art. 61 C. pen., revocarea restului

neexecutat de 1263 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare și contopirea

acestuia în pedeapsa aplicată.

Și desigur, pentru ca individualizarea

judiciară a pedepsei să reprezinte nu numai o operațiune juridică complexă, dar

și un act echitabil de justiție în care pedeapsa să reflecte în egală măsură

pericolul social al faptelor și făptuitorului, se impune o majorare a

pedepselor pentru infracțiunile deduse judecății.

Numai astfel, în speță, se va acorda

considerația necesară dispozițiilor art. 72 C. pen. și satisfacție cerințelor

înscrise în art. 52 C. pen.

Sub acest aspect, al individualizării

pedepsei, recursul procurorului este fondat și constatând că hotărârile sunt

supuse casării, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul se va

admite și se va proceda la casare, numai în aceste limite.

Procedând la rejudecare în limitele casării

se vor majora pedepsele principale la câte 12 ani închisoare și, respectiv 8

ani închisoare, se va majora pedeapsa complementară la 5 ani și se va limita în

conținut această ultimă pedeapsă, la interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se vor menține dispozițiile referitoare la

revocarea restului neexecutat și se va proceda la contopirea pedepselor

aplicate conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

Cât privește prima critică formulată și

susținută de procuror, aceasta nu poate fi primită, din următoarele

considerațiuni:

Conform principiului legalității și

oficialității, așa cum acesta este recunoscut de Constituție și înscris în art.

2 C. proc. pen., procesul penal, cât și fiecare fază procesuală a acestuia, respectiv

urmărirea penală, judecata în primă instanță și în căile de atac se desfășoară

numai în limita normelor procesuale penale din legea generală sau din legi

speciale.

În acest sens, exercitarea recursului - cale

extraordinară de atac - nu se poate face decât strict în limita acestor norme

procesuale care reglementează imperativ, condițiile, cerințele, principiile și

termenele de exercitare a recursului în procesul penal.

Spre deosebire de apel, care devoluează

fondul cauzei, recursul, ca și cale de atac, se exercită numai în limita celor

20 de cazuri prevăzute expres, limitativ și imperativ de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 1 - 21 C. proc. pen.

Ori, circumstanța agravantă legală înscrisă

în art. 75 lit. d) C. pen., respectiv săvârșirea unei infracțiuni din motive

josnice nu se circumscrie cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (așa cum se susține în motive) și nici altui

caz de casare, deoarece împrejurările privind săvârșirea unei fapte penale nu

privesc încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii.

Desigur, dacă critica ar fi fost prezentată

în cadrul apelului care devoluează fondul, se putea examina această împrejurare

de fapt, constituită în agravantă, și instanța se putea pronunța asupra

temeiniciei ei.

Dar, la acest moment procesual, critica se

situează în afara cazurilor de casare și, în consecință, în afara normei

procesual penale de strictă aplicare și interpretare, urmând a fi respinsă, ca

atare.

Critica formulată de inculpat privind greșita

soluție de condamnare se va examina - în raport de cazul de casare înscris în

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - constatându-se că este

nefondată.

Instanțele, printr-o apreciere corectă a

probelor administrate, au procedat corect la condamnarea inculpatului și

respectiv, menținerea condamnării, situație în care soluția nu este consecința

unei grave erori de fapt, ci rezultatul probelor administrate în cauză.

Deși inculpatul și-a negat constant

vinovăția, martorii oculari T.F. și M.M. au confirmat împrejurările în care

inculpatul, mai întâi, a izbit bicicleta condusă de partea vătămată, după care,

victima fiind doborâtă, a reușit să pareze lovitura de cuțit ce viza gâtul,

astfel încât lovitura a fost deviată și a fost aplicată în zona capului.

Ulterior, prin folosirea violenței, inculpatul i-a smuls părții vătămate de la

gât lănțișorul de aur.

Chiar dacă cuțitul - corp delict - nu a fost

găsit, raportul de constatare medico-legală din 9 octombrie 2008 al Serviciului

de Medicină legală al Județului Olt a concluzionat că leziunile constatate

părții vătămate la 14 iunie 2008 s-au produs prin lovire cu un corp tăietor și

anume un cuțit și au necesitat pentru vindecare 13 - 14 zile îngrijiri

medicale. În raport s-a mai apreciat că leziunile traumatice nu au pus în primejdie

viața victimei.

Concluzia raportului medico-legal că viața

victimei nu a fost pusă în primejdie nu are relevanță juridică la stabilirea

încadrării juridice în tentativă la omor, atâta timp cât rezultatul letal nu

s-a produs ca urmare a intenției inculpatului, ci ca urmare a modului în care

victima a conceput apărarea și a deviat lovitura primită.

Drept urmare probelor administrate, respectiv

declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și cu

concluziile actului medico-legal, soluția de condamnare a inculpatului este

corectă sub aspectul infracțiunilor deduse judecății.

Referitor la critica ce vizează pedeapsa

aplicată, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului declarat

de procuror, se apreciază că pedeapsa este conformă dispozițiilor art. 72 C.

pen. și poate realiza cerințele art. 52 C. pen. numai dacă cuantumul acesteia

se majorează, și nu se reduce, așa cum a cerut recurentul-inculpat.

Cum criticile formulate de inculpat sunt

nefondate și nu se constată nici alte motive de casare, cu ocazia examinării

din oficiu a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

din care cheltuielile pentru asistență juridică obligatorie se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 44 din 23 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează Decizia penală nr. 44 din 23

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.;

- 6 ani pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.;

- restul rămas neexecutat de 1263 zile

închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.

29/2002 a Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 686/2003

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Majorează pedepsele aplicate inculpatului

M.A.S., după cu urmează:

- de la 8 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. la 12 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;

- de la 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

Menține revocarea liberării condiționate

pentru restul de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 29/2002 a Tribunalului Olt și contopește

acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, astfel încât inculpatul

va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în ce privește pedeapsa

accesorie.

Menține în rest dispozițiile hotărârii

atacate.

Respinge recursul declarat de inculpat

împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă recurentul-inculpat la pata sumei de

400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28

septembrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-07
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 14 septembrie 2010, Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1416/104/2010, în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea
ÎCCJ 2010-01-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2010
Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din data de 10 martie 2009 pronunțată în Dosarul cu nr. 2507/104/2008, Tribunalul Olt, secția penală a dispus următoarel
ÎCCJ 2005-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3627/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, în baza art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.M
ÎCCJ 2010-09-24
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3321/2010
) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.M., pe dura executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. A luat act că inculpatul A.M. a fost cercetat în libertate. În baza art. 20 C. pen. rap.
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2012
închisoare, iar în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Ju
Sursă