ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 94 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a dispus, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. c) și d), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.A.S., la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, iar potrivit art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.

raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa principală totală este de 8 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat eliberarea condiționată pentru restul de 1263 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunțată prin Sentința penală nr. 29 din 19 februarie 2002 de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia nr. 686/2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de mai sus cu acest rest neexecutat și cu pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

pe timp de 4 ani, urmând ca inculpatul că execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și un spor de 6 luni închisoare, în total 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durară de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen. S-a admis, în parte, acțiunea părții civile G.M. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 200 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 5.000 RON, despăgubiri pentru daune morale către această parte civilă; a fost admisă și acțiunea părții civile Spitalul Județean de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 474,736 RON, despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Inculpatul s-a liberat condiționat din executarea pedepsei de 10 ani închisoare pentru comiterea unei tentative de omor la 25 aprilie 2008, iar în seara zilei de 14 iunie 2008, după ce a sesizat prezența în barul din satul A. a părții vătămate, ce era însoțită de prietenii săi, și observând un lănțișor de aur la gâtul părții vătămate a hotărât efectuarea unor acte de violență asupra acesteia. În aceste condiții, văzând că partea vătămată pleacă din bar și se deplasează cu bicicleta pe ghidonul căreia se afla martorul T.F., la rândul său, s-a urcat și a pornit în urmărire cu bicicleta pe care se afla și martorul C.F.

Ajungându-i din urmă la circa 50 m de bar, într-un loc iluminat, inculpatul a izbit violent cu bicicleta sa pe cea condusă de partea vătămată, iar ca urmare, acesta din urmă și martorul T.F. au căzut la pământ; coliziunea a avut loc pe șosea, la o distanță relativ redusă de bar - circa 50 m - într-o zonă iluminată, ce a permis inculpatului să observe din nou lănțișorul de la gâtul victimei. În continuare, inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care a pus în executare hotărârea de a ucide partea vătămată printr-o lovitură ce viza gâtul, atunci când acesta încerca să se ridice. Actul de autoapărare al părții vătămate prin ridicarea cotului a făcut ca lovitura de cuțit să fie deviată și să afecteze zona fronto-parietală stânga a craniului, printr-o plagă ușor arcuită.

În continuare, inculpatul a smuls părții vătămate lănțișorul de aur pe care-l avea la gât, iar din buzunar i-a sustras suma de 200 RON și a plecat către domiciliu. În acest timp, martorul T.F., de frică, s-a îndepărtat, martorul C.F. nu a participat la agresiune, iar martorul M.M. s-a apropiat, venind dinspre bar, după ce inculpatul a părăsit locul incidentului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și inculpatul M.A.S., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul conținutului pedepsei complementare, a încadrării juridice a faptei de omor și chiar al existenței faptelor deduse judecății.

Prin Decizia penală nr. 44 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpatul M.A.S., a desființat, în parte, sentința atacată sub aspectul laturii penale, dispunând în aceste limite, după cum urmează: - schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpatul M.A.S.

a fost condamnat la 8 ani închisoare și la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului conform art. 33 lit. a, 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. S-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2/2002 a Tribunalului Olt și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauza de față, astfel încât s-a dispus să execute inculpatul pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate și au fost înlăturate sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate cu ocazia celor două contopiri efectuate de prima instanță. Instanța de apel a reținut în considerente că este fondat apelul inculpatului sub aspectul greșitei încadrări a faptei de tentativă la omor calificat și deosebit de grav cu aplicarea dispozițiilor art. 176 lit. d) C. pen., deoarece s-a susținut că împrejurarea care atribuie unui omor caracterul deosebit de grav constă în scopul urmărit, care trebuie să fie săvârșirea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii; ca urmare, încadrarea juridică se va justifica numai dacă se va stabili că inculpatul a suprimat viața unui om cu intenția de a crea condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii unei tâlhării, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, după cum nu s-a stabilit nici faptul că inculpatul a avut reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit.

Cât privește apelul declarat de parchet, instanța de apel a constatat că este fondat numai referitor la aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., în raport de care, în cazul concursului de infracțiuni, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură sau cu același conținut, se aplică cea mai gravă din acestea. În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul M.A.S.

În esență, prin motivele scrise, parchetul a susținut următoarele: - nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor atacate sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen., deși ambele instanțe au reținut că faptele deduse judecății au fost comise din motive josnice; - greșita încadrare juridică dată infracțiunii de tâlhărie prin aceea că instanțele nu au reținut că tâlhăria s-a comis în cauză în condițiile circumstanței agravante legale prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., atâta timp cât la comiterea agresiunii s-a folosit un cuțit, situație în care încadrarea corectă a faptei era în dispozițiile art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen.; - greșita înlăturare a circumstanței agravante prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., atâta timp cât scopul evident și special al agresiunii desfășurată de inculpat a fost deposedarea victimei de bani și bunuri, iar împrejurarea că nu s-a produs rezultatul letal nu înseamnă că aceasta nu a acționat pentru a-și crea condiții favorabile sustragerii; - în fine, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului pentru tâlhărie și tentativă la omor deosebit de grav sunt greșit individualizate în raport de existența concursului de infracțiuni și starea de recidivă.

Oral, procurorul de ședință a susținut doar primul și ultimul dintre motivele de recurs, declarând expres că renunță să susțină celelalte motive. Recurentul-inculpat a criticat, la rândul său, hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul nevinovăției sale în comiterea faptelor deduse judecății, lipsa cuțitului corp delict fiind o dovadă în acest sens; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în raport de totalitatea criticilor invocate, de cazurile de casare arătate de procuror, respectiv, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată a fi întemeiat, pentru considerentele ce urmează, doar recursul declarat de procuror. Într-adevăr, instanțele nu au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei în contextul în care au sancționat o tentativă la omor calificat și deosebit de grav cu o pedeapsă de 8 ani închisoare, deși, în antecedentele acestui inculpat figurează o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru o tentativă la omor. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se impunea a se aprecia - în egală măsură - criteriile privind pericolul faptei și făptuitorului, sancționând ferm persistența infracțională a inculpatului în comiterea unor fapte complexe, de mare agresivitate și la scurt timp de la liberarea condiționată dintr-o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Deși activitatea infracțională, constând în izbirea puternică a bicicletei condusă de victimă cu bicicleta sa, după care, inculpatul a lovit victima căzută cu un cuțit, a putut fi observată în mod direct de martorii oculari T.F. și M.M., totuși inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, susținând că nu el este autorul. Mai mult, activitățile infracționale grave și de violență au fost comise de inculpat în concurs, dar și în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce a impus, conform art. 61 C. pen., revocarea restului neexecutat de 1263 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare și contopirea acestuia în pedeapsa aplicată. Și desigur, pentru ca individualizarea judiciară a pedepsei să reprezinte nu numai o operațiune juridică complexă, dar și un act echitabil de justiție în care pedeapsa să reflecte în egală măsură pericolul social al faptelor și făptuitorului, se impune o majorare a pedepselor pentru infracțiunile deduse judecății.

Numai astfel, în speță, se va acorda considerația necesară dispozițiilor art. 72 C. pen. și satisfacție cerințelor înscrise în art. 52 C. pen. Sub acest aspect, al individualizării pedepsei, recursul procurorului este fondat și constatând că hotărârile sunt supuse casării, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul se va admite și se va proceda la casare, numai în aceste limite. Procedând la rejudecare în limitele casării se vor majora pedepsele principale la câte 12 ani închisoare și, respectiv 8 ani închisoare, se va majora pedeapsa complementară la 5 ani și se va limita în conținut această ultimă pedeapsă, la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se vor menține dispozițiile referitoare la revocarea restului neexecutat și se va proceda la contopirea pedepselor aplicate conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. Cât privește prima critică formulată și susținută de procuror, aceasta nu poate fi primită, din următoarele considerațiuni: Conform principiului legalității și oficialității, așa cum acesta este recunoscut de Constituție și înscris în art. 2 C. proc. pen., procesul penal, cât și fiecare fază procesuală a acestuia, respectiv urmărirea penală, judecata în primă instanță și în căile de atac se desfășoară numai în limita normelor procesuale penale din legea generală sau din legi speciale. În acest sens, exercitarea recursului - cale extraordinară de atac - nu se poate face decât strict în limita acestor norme procesuale care reglementează imperativ, condițiile, cerințele, principiile și termenele de exercitare a recursului în procesul penal.

Spre deosebire de apel, care devoluează fondul cauzei, recursul, ca și cale de atac, se exercită numai în limita celor 20 de cazuri prevăzute expres, limitativ și imperativ de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 1 - 21 C. proc. pen. Ori, circumstanța agravantă legală înscrisă în art. 75 lit. d) C. pen., respectiv săvârșirea unei infracțiuni din motive josnice nu se circumscrie cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (așa cum se susține în motive) și nici altui caz de casare, deoarece împrejurările privind săvârșirea unei fapte penale nu privesc încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii. Desigur, dacă critica ar fi fost prezentată în cadrul apelului care devoluează fondul, se putea examina această împrejurare de fapt, constituită în agravantă, și instanța se putea pronunța asupra temeiniciei ei.

Dar, la acest moment procesual, critica se situează în afara cazurilor de casare și, în consecință, în afara normei procesual penale de strictă aplicare și interpretare, urmând a fi respinsă, ca atare. Critica formulată de inculpat privind greșita soluție de condamnare se va examina - în raport de cazul de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - constatându-se că este nefondată. Instanțele, printr-o apreciere corectă a probelor administrate, au procedat corect la condamnarea inculpatului și respectiv, menținerea condamnării, situație în care soluția nu este consecința unei grave erori de fapt, ci rezultatul probelor administrate în cauză. Deși inculpatul și-a negat constant vinovăția, martorii oculari T.F.

și M.M. au confirmat împrejurările în care inculpatul, mai întâi, a izbit bicicleta condusă de partea vătămată, după care, victima fiind doborâtă, a reușit să pareze lovitura de cuțit ce viza gâtul, astfel încât lovitura a fost deviată și a fost aplicată în zona capului. Ulterior, prin folosirea violenței, inculpatul i-a smuls părții vătămate de la gât lănțișorul de aur. Chiar dacă cuțitul - corp delict - nu a fost găsit, raportul de constatare medico-legală din 9 octombrie 2008 al Serviciului de Medicină legală al Județului Olt a concluzionat că leziunile constatate părții vătămate la 14 iunie 2008 s-au produs prin lovire cu un corp tăietor și anume un cuțit și au necesitat pentru vindecare 13 - 14 zile îngrijiri medicale.

În raport s-a mai apreciat că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei. Concluzia raportului medico-legal că viața victimei nu a fost pusă în primejdie nu are relevanță juridică la stabilirea încadrării juridice în tentativă la omor, atâta timp cât rezultatul letal nu s-a produs ca urmare a intenției inculpatului, ci ca urmare a modului în care victima a conceput apărarea și a deviat lovitura primită. Drept urmare probelor administrate, respectiv declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și cu concluziile actului medico-legal, soluția de condamnare a inculpatului este corectă sub aspectul infracțiunilor deduse judecății. Referitor la critica ce vizează pedeapsa aplicată, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului declarat de procuror, se apreciază că pedeapsa este conformă dispozițiilor art. 72 C. pen.

și poate realiza cerințele art. 52 C. pen. numai dacă cuantumul acesteia se majorează, și nu se reduce, așa cum a cerut recurentul-inculpat. Cum criticile formulate de inculpat sunt nefondate și nu se constată nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care cheltuielile pentru asistență juridică obligatorie se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 44 din 23 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează Decizia penală nr. 44 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.A.S. Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: - 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.; - 6 ani pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.; - restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 29/2002 a Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 686/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Majorează pedepsele aplicate inculpatului M.A.S., după cu urmează: - de la 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; - de la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 5 ani. Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 29/2002 a Tribunalului Olt și contopește acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în ce privește pedeapsa accesorie. Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate. Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri. Obligă recurentul-inculpat la pata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 28 septembrie 2010. Procesat de GGC - AZ