ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4808/2012

HOTĂRÂRE
15.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4808/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.S. a chemat în judecată Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța și Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții să dispună anularea deciziei din 8 martie 2011,

apreciată ca fiind nelegală, precum și a certificatului din 25 ianuarie 2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia eliberată pârâta a procedat în mod nelegal la

reîncadrarea reclamantului în condițiile în care motivele de sănătate ale acestuia

nu s-au modificat.

Pârâtul Ministerul Muncii

Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Constanța, iar pârâta C.E.P.A.H. Constanța a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a tardivității și excepția lipsei de interes.

Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 363 din

31 octombrie 2011 a respins excepția tardivității contestației împotriva certificatului

din 2011, excepția tardivității modificării acțiunii și excepția lipsei de interes.

Totodată, a admis contestația

reclamantului având ca obiect anulare act administrativ, dispunând anularea deciziei

din 8 martie 2011 emisă de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și a

certificatului din 25 ianuarie 2011 emis de C.E.P.A.H. Constanța.

De asemenea, a obligat

pârâta C.E.P.A.H. Constanța la plata către reclamant a sumei de 2.625 RON actualizată

cu indicele de inflație la data plății.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Excepția tardivității

contestației din 2011 este nefondată, întrucât certificatul din 25 ianuarie 2011

a fost comunicat la 28 ianuarie 2011 iar reclamantul a urmat procedura instituită

de Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 554/2004, formulând contestația la Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Referitor la tardivitatea

modificării acțiunii s-a reținut că cererea a fost formulată la primul termen de

judecată conform art. 132 C. proc. civ.

În legătură cu excepția

de interes s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât chiar dacă s-a emis un nou

certificat cu mențiunea „nerevizuibil” reclamantul justifică un interes în ceea

ce privește acordarea despăgubirilor, care sunt dependente de anularea actului administrativ

contestat.

Pe fond s-a reținut că

actele medicale nu stabilesc o îmbunătățire a stării de sănătate, pârâta C.E.P.A.H.

Constanța recunoscând prin certificatul din 10 mai 2011 încadrarea reclamantului

în gradul de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor permanent.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv

argumente:

- în mod greșit, instanța

de fond a soluționat cauza fără a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției lipsei

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu referire la

art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea

și funcționarea C.E.P.A.H., prevederi potrivit cărora atât certificatul cât și decizia

de încadrare în grad de handicap trebuie, mai întâi, atacate pe cale administrativă,

în termen de 30 de zile de la comunicare;

- instanța de fond nu

a ținut seama de criteriile din Ordinul comun nr. 762/1992/2007 în aprecierea încadrării

în grad de handicap a reclamantului și, totodată, a avut în vedere și alte acte

medicale decât cele prezentate de solicitant la momentul reevaluării complexe, ceea

ce contravine prevederilor legale.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs și pârâtul Consiliul Județean Constanța, C.E.P.A.H. Constanța,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive

, respectiv argumente:

- acțiunea formulată de

reclamant împotriva C.E.P.A.H. Constanța este îndreptată împotriva unei persoane

lipsită de calitate procesuală pasivă. Autoritatea care a aprobat certificatul de

handicap este Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în

a cărei subordine se află C.E.P.A.H. Constanța (recurenta);

- instanța de fond nu

a ținut seama de actele medicale existente la data evaluării reclamantului și care

nu menționează cecitatea (orbirea) beneficiarului, ci a luat în considerare acte

medicale emise ulterior, în baza cărora reclamantul avea posibilitatea să ceară

revizuirea certificatului său, cu valabilitate temporară (12 luni).

Motivele invocate de recurente

se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Astfel, referitor la nerespectarea

procedurii administrative prealabile, instanța de control judiciar constată că acest

motiv de recurs este nefondat, din probele dosarului rezultând că reclamantul a

atacat certificatul de încadrare în grad de handicap, în termen de 30 de zile de

la comunicare, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, conform

art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, aceasta emițând decizia de încadrare în

grad de handicap din 8 martie 2011; această din urmă decizie a fost atacată în conformitate

cu Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ, în termen de 30

de zile de la comunicare.

Referitor la calitatea

procesuală a C.E.P.A.H. Constanța, aceasta a fost în mod corect stabilită de instanță,

față de capătul de cerere referitor la anularea certificatului de încadrare în grad

de handicap din 25 ianuarie 2011, emis chiar de această comisie județeană.

Referitor la respectarea

criteriilor de încadrare în grad de handicap prevăzut de Ordinul comun nr. 762/1992/2007,

instanța de fond a stabilit în mod corect că autoritățile administrative nu și-au

bazat deciziile pe o corectă apreciere a stării de sănătate a reclamantului, stabilind

că acesta nu necesită însoțitor. Chiar dacă unele acte medicale au fost depuse ulterior

emiterii deciziei de încadrare în grad de handicap, acestea trebuiau luate în considerare

de instanță, prezenta contestație fiind o cale de atac devolutivă și existând suficiente

probe în sensul că reclamantul suferea de orbire (cecitate).

În mod greșit însă, instanța

de fond a admis obligarea C.E.P.A.H. Constanța la plata indemnizației ce i s-ar

fi cuvenit reclamantului în perioada de valabilitate a certificatului din 25

ianuarie 2011, această autoritate neavând ca atribuție plata indemnizațiilor către

persoanele cu grad de handicap sau către însoțitorii acestora și nici bugetul corespunzător,

reclamantul urmând să se îndrepte, eventual, către instituția care face aceste plăți.

Totodată, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale deoarece nu

s-a dovedit culpa C.E.P.A.H. Constanța, din moment ce o serie de acte medicale au

fost depuse de reclamant ulterior emiterii certificatului atacat.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.,

instanța de control judiciar constată că recursul formulat de C.E.P.A.H. Constanța

este întemeiat și urmează a fi admis în sensul modificării parțiale a sentinței

instanței de fond, în sensul că va fi înlăturată obligarea acestei pârâte la plata

sumei de 2.625 RON, actualizată cu indicele de inflație, iar recursul formulat de

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva sentinței nr. 363/CA

din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de C.E.P.A.H. Constanța, împotriva sentinței nr. 363/CA din 31 octombrie 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacate, în sensul că respinge capătul de cerere din acțiune de obligare a pârâtei

C.E.P.A.H. Constanța la plata sumei de 2.625 RON, actualizată cu indicele de inflație

la data plății.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2012
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2010, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta A.P. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean Constanța ș
ÎCCJ 2012-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4940/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta T.E., în cont
ÎCCJ 2012-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 558/45 din 14
ÎCCJ 2011-11-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2011
ă nr. 874 din 14 iulie 2010 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului, cauza fiind declinată către Curtea de Apel Constanța, reținându-se că obiectul acțiunii judiciare deduse judecății se circumscrie art. 8 din Legea nr
ÎCCJ 2012-11-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5080/2012
neîntemeiate întrucât reclamantul nu și-a motivat în fapt, nici acțiunea inițială nici cea precizată, în sensul că nu a evidențiat în concret în ce a constat suferința sa morală, iar cuantumul concret al indemnizației lunare pentru persoane
Sursă