ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 558/45 din 14 iunie 2011, reclamanta S.L. a formulat contestație împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011, emisă de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul D.G.P.P.H. București, precum și a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți Iași, din cadrul Consiliului Județean Iași, solicitând anularea acestora, cu obligarea Comisiei Superioare la soluționarea deciziei contestate în sensul acordării unui asistent personal, conform art. 43 alin. (4) din Legea nr. 448/ 2006, și la emiterea unei decizii în acest sens.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea indemnizației de însoțitor, în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sistemul bugetar, retroactiv, respectiv pentru intervalul 18 ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei ce face obiectul acțiunii de față, cu cheltuieli de judecată. Pârâta Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, actul contestat - Decizia nr. 3301 din 21 martie 2011 - fiind emis de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.P.P.H., această instituție având calitate procesuală pasivă în cauză.

A invocat de asemenea și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.S.P.C. Iași, pe motiv că nu are personalitate juridică proprie, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Prin precizările depuse în scris, dar și verbal la termenul de judecată, reclamanta a învederat faptul că înțelege să se judece cu emitentul actelor administrative cu personalitate juridică, respectiv cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Această pârâtă, la rândul ei a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 554/2004, la art. 7, coroborat cu art. 13 alin. (5) din H.G.

nr. 430/2008. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 272 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Județean Iași - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți. A respins ca nefondată acțiunea reclamantei S.L., formulată în contradictoriu cu pârâtele C.J. Iași - C.E.P.H.A. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap București.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Consiliul Județean Iași - C.E.P.H.A Iași a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011, din care rezultă că reclamanta S.L. se încadrează în gradul de handicap „GRAV”, cod boală M81, F22, FO3, FO6, deficiență funcțională gravă, fără asistent personal, handicap nerevizuibil. Reclamanta a contestat această măsură, soluționată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.P.P.H.

- Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap cu Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011, care a păstrat același grad grav, fără asistent personal, cod boală FO3, F22, F38, cod handicap 6. La petiția înregistrată la D.G.P.P.H cu nr. 9576 din 29 iunie 2011, pârâta Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.P.P.H a răspuns reclamantei în sensul menținerii ca legale a Deciziei nr. 3301 din 21 martie 2011, conform Ordinului nr. 762/2007 de aprobare a criteriilor medico/psihosociale.

Raportat la situația de fapt susmenționată, Curtea a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtelor Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iași și respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap București, ca emitente ale actelor administrative contestate în cauză, cu respingerea excepțiilor lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de aceste pârâte. Curtea a respins și excepția inadmisibilității contestației, reținând că reclamanta a parcurs procedura administrativă de contestare a actului administrativ ce i-a fost emis inițial, respectiv Certificatul nr. 2216/2011, în condițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, coroborată cu art. 13 alin. (5) din H.G.

nr. 430/2008. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanta a formulat critici vizând modul de apreciere exercitat de pârâte, privind încadrarea în gradul de handicap ce nu presupunea dreptul la însoțitor permanent pentru petentă, în considerarea afecțiunilor de care aceasta suferă și a posibilităților de care dispune în a-și asigura îngrijirea zilnică în mod personal. Numai că dreptul de apreciere a gravității acestor afecțiuni, inclusiv a concluziilor anchetei sociale efectuate în procedura administrativă, cu consecința acordării sau nu a drepturilor prevăzute de legea ce reglementează asistența socială a persoanelor cu handicap - nr. 448/2006 -, excede competențelor instanței de contencios administrativ, a cărei cenzură se limitează doar la verificarea legalității din punct de vedere procedural a actelor administrative prevăzute de legea specială, iar astfel de aspecte de „nelegalitate” nu au fost invocate de reclamantă.

A concluzionat Curtea, că atributul verificării temeiniciei actelor administrative, prin prisma realității diagnosticelor clinice și funcționale și a consecințelor evaluării capacității de autoîntreținere a persoanelor asistate social revine în exclusivitate în competența structurilor medicale specializate, iar acestea s-au exprimat în sensul nerecunoașterii dreptului reclamantei la asistent personal. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 448/2006.

În motivele de recurs se arată că prin deciziile luate de forurile medicale competente s-au încălcat prevederile Legii nr. 448/2006 ca urmare a desconsiderării afecțiunilor deosebit de grave pe care le are recurenta și care au adus-o în stadiul de a fi dependentă de o persoană care să o îngrijească pentru că nu se poate mișca, nu se poate hrăni, este deplasabilă numai în scaun cu rotile. Potrivit legislației, asistentul personal al persoanei cu handicap este persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav și asigură condiții pentru implicarea persoanei cu handicap în activitate, în situații de viață reale, pentru participarea la viața comunității și exercitarea tuturor drepturilor cetățenești.

Conform art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal, iar din actele depuse la dosar rezultă că recurenta se încadrează în prevederile Legii nr. 448/2006, republicată. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 3301 din 21 martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, decizie prin care a fost menținut gradul de handicap „grav” acordat acesteia, cu valabilitate permanentă dar fără asistent personal, fiind nemulțumită tocmai de neacordarea asistentului personal.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond și actul emis pentru că nu s-a ținut seama de faptul că nu se poate mișca, nu se poate deplasa, nu se poate hrăni, este deplasabilă într-un scaun cu rotile. Însă, recurenta, cu probele depuse la dosar, nu rezultă că a dovedit cele susținute. Este adevărat că art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap prevede că „persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal”. Prin urmare, nu toate persoanele cu handicap grav pot beneficia de asistent personal, ci numai cele care, în urma evaluării socio-psiho-medicale, au nevoie de prezența asistentului personal.

Această evaluare se face de către Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, serviciu organizat potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006. Așa cum prevede art. 6 alin. (4) și 5 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în vederea evaluării se vor solicita documente medicale și ancheta socială efectuată de serviciul specializat din cadrul primăriei în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana cu handicap. Din analiza documentelor medicale indicate de H.G.

nr. 430/2008 (scrisoarea medicală emisă de medicul de familie, la 16 martie 2010) rezultă că recurenta este o persoană deplasabilă, iar din cuprinsul anchetei sociale rezultă că pentru deplasare se folosește de un baston, iar pentru deplasare în interiorul locuinței nu este necesară prezența unei alte persoane, pentru deplasarea în exterior având nevoie de ajutor parțial, dar și pentru celelalte activități referitoare la autonomia persoanei rezultă că are nevoie parțial de ajutor. Toate acestea dovedesc că actele contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale și cu interpretarea corectă a probelor depuse de recurentă.

Nu vor putea fi avute în vedere la analiza legalității și temeiniciei Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011 și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap acte medicale sau anchete sociale întocmite în anul 2012 pentru că acestea pot constitui temei pentru a se solicita reevaluarea situației recurentei. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.L. împotriva Sentinței nr. 272 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM