ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Sesizarea instanței de fond

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 558/45 din 14 iunie 2011, reclamanta S.L. a

formulat contestație împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr.

3301 din 21 martie 2011, emisă de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap din cadrul D.G.P.P.H. București, precum și a Certificatului de

încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011 emis de Comisia de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți Iași, din cadrul Consiliului

Județean Iași, solicitând anularea acestora, cu obligarea Comisiei Superioare

la soluționarea deciziei contestate în sensul acordării unui asistent personal,

conform art. 43 alin. (4) din Legea nr. 448/ 2006, și la emiterea unei decizii

în acest sens.

Reclamanta

a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri

reprezentând contravaloarea indemnizației de însoțitor, în cuantum egal cu

salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de

asistență socială din sistemul bugetar, retroactiv, respectiv pentru intervalul

18 ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei ce face obiectul acțiunii de

față, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta

Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, actul contestat - Decizia nr. 3301 din 21 martie 2011 -

fiind emis de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.P.P.H.,

această instituție având calitate procesuală pasivă în cauză.

A

invocat de asemenea și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.S.P.C.

Iași, pe motiv că nu are personalitate juridică proprie, precum și excepția

inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art. 7 din Legea

contenciosului administrativ.

Prin

precizările depuse în scris, dar și verbal la termenul de judecată, reclamanta

a învederat faptul că înțelege să se judece cu emitentul actelor administrative

cu personalitate juridică, respectiv cu Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap -

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Această

pârâtă, la rândul ei a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, prevăzută de

Legea nr. 554/2004, la art. 7, coroborat cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr.

430/2008.

Pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

Sentința nr. 272 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității

acțiunii.

A

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul

Județean Iași - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți.

A

respins ca nefondată acțiunea reclamantei S.L., formulată în contradictoriu cu pârâtele

C.J. Iași - C.E.P.H.A. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de

evaluare a persoanelor adulte cu handicap București.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Consiliul

Județean Iași - C.E.P.H.A Iași a emis certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011, din care rezultă că reclamanta S.L. se

încadrează în gradul de handicap „GRAV”, cod boală M81, F22, FO3, FO6,

deficiență funcțională gravă, fără asistent personal, handicap nerevizuibil.

Reclamanta

a contestat această măsură, soluționată de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap cu Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21

martie 2011, care a păstrat același grad grav, fără asistent personal, cod

boală FO3, F22, F38, cod handicap 6.

La

petiția înregistrată la D.G.P.P.H cu nr. 9576 din 29 iunie 2011, pârâta

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.P.P.H a răspuns

reclamantei în sensul menținerii ca legale a Deciziei nr. 3301 din 21 martie

2011, conform Ordinului nr. 762/2007 de aprobare a criteriilor

medico/psihosociale.

Raportat

la situația de fapt susmenționată, Curtea a constatat calitatea procesuală

pasivă a pârâtelor Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap Iași și respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia

Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap București, ca emitente

ale actelor administrative contestate în cauză, cu respingerea excepțiilor

lipsei de calitate procesuală pasivă invocate de aceste pârâte.

Curtea

a respins și excepția inadmisibilității contestației, reținând că reclamanta a

parcurs procedura administrativă de contestare a actului administrativ ce i-a

fost emis inițial, respectiv Certificatul nr. 2216/2011, în condițiile art. 7

din Legea contenciosului administrativ, coroborată cu art. 13 alin. (5) din

H.G. nr. 430/2008.

Pe

fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanta a formulat critici vizând modul

de apreciere exercitat de pârâte, privind încadrarea în gradul de handicap ce

nu presupunea dreptul la însoțitor permanent pentru petentă, în considerarea

afecțiunilor de care aceasta suferă și a posibilităților de care dispune în

a-și asigura îngrijirea zilnică în mod personal.

Numai

că dreptul de apreciere a gravității acestor afecțiuni, inclusiv a concluziilor

anchetei sociale efectuate în procedura administrativă, cu consecința acordării

sau nu a drepturilor prevăzute de legea ce reglementează asistența socială a

persoanelor cu handicap - nr. 448/2006 -, excede competențelor instanței de contencios

administrativ, a cărei cenzură se limitează doar la verificarea legalității din

punct de vedere procedural a actelor administrative prevăzute de legea

specială, iar astfel de aspecte de „nelegalitate” nu au fost invocate de

reclamantă.

A

concluzionat Curtea, că atributul verificării temeiniciei actelor

administrative, prin prisma realității diagnosticelor clinice și funcționale și

a consecințelor evaluării capacității de autoîntreținere a persoanelor asistate

social revine în exclusivitate în competența structurilor medicale

specializate, iar acestea s-au exprimat în sensul nerecunoașterii dreptului

reclamantei la asistent personal.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.L., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 448/2006.

În

motivele de recurs se arată că prin deciziile luate de forurile medicale

competente s-au încălcat prevederile Legii nr. 448/2006 ca urmare a

desconsiderării afecțiunilor deosebit de grave pe care le are recurenta și care

au adus-o în stadiul de a fi dependentă de o persoană care să o îngrijească

pentru că nu se poate mișca, nu se poate hrăni, este deplasabilă numai în scaun

cu rotile.

Potrivit

legislației, asistentul personal al persoanei cu handicap este persoana care

supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu

handicap grav și asigură condiții pentru implicarea persoanei cu handicap în

activitate, în situații de viață reale, pentru participarea la viața

comunității și exercitarea tuturor drepturilor cetățenești.

Conform

art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu

handicap, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării

socio-psiho-medicale, la un asistent personal, iar din actele depuse la dosar

rezultă că recurenta se încadrează în prevederile Legii nr. 448/2006,

republicată.

S-a

solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate.

4.

Soluția instanței de recurs

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta

a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 3301 din 21 martie 2011 emisă de

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, decizie prin

care a fost menținut gradul de handicap „grav” acordat acesteia, cu

valabilitate permanentă dar fără asistent personal, fiind nemulțumită tocmai de

neacordarea asistentului personal.

În

motivele de recurs se critică soluția instanței de fond și actul emis pentru că

nu s-a ținut seama de faptul că nu se poate mișca, nu se poate deplasa, nu se

poate hrăni, este deplasabilă într-un scaun cu rotile.

Însă,

recurenta, cu probele depuse la dosar, nu rezultă că a dovedit cele susținute.

Este

adevărat că art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

persoanelor cu handicap prevede că „persoana cu handicap grav are dreptul, în

baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal”.

Prin

urmare, nu toate persoanele cu handicap grav pot beneficia de asistent

personal, ci numai cele care, în urma evaluării socio-psiho-medicale, au nevoie

de prezența asistentului personal.

Această

evaluare se face de către Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte

cu handicap, serviciu organizat potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006.

Așa

cum prevede art. 6 alin. (4) și 5 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea

Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap, în vederea evaluării se vor solicita documente

medicale și ancheta socială efectuată de serviciul specializat din cadrul

primăriei în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana cu handicap.

Din

analiza documentelor medicale indicate de H.G. nr. 430/2008 (scrisoarea

medicală emisă de medicul de familie, la 16 martie 2010) rezultă că recurenta

este o persoană deplasabilă, iar din cuprinsul anchetei sociale rezultă că

pentru deplasare se folosește de un baston, iar pentru deplasare în interiorul

locuinței nu este necesară prezența unei alte persoane, pentru deplasarea în

exterior având nevoie de ajutor parțial, dar și pentru celelalte activități

referitoare la autonomia persoanei rezultă că are nevoie parțial de ajutor.

Toate

acestea dovedesc că actele contestate au fost emise cu respectarea prevederilor

legale și cu interpretarea corectă a probelor depuse de recurentă.

Nu

vor putea fi avute în vedere la analiza legalității și temeiniciei

Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2216 din 18 ianuarie 2011

și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3301 din 21 martie 2011

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap acte medicale

sau anchete sociale întocmite în anul 2012 pentru că acestea pot constitui

temei pentru a se solicita reevaluarea situației recurentei.

Apreciind

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.L. împotriva Sentinței nr. 272 din 26 septembrie 2011 a

Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - LM