ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1401 din 28.01.2014, iar la termenul din data de 07.10.2014 a precizat că înțelege să conteste și decizia nr. 3619 din 09.04.2014. Prin sentința nr. 2340/CA/02.12.2014, Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și a prematurității, invocate de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Iași și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a dispus anularea deciziei nr. 3619 din 17.02.2014 și a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1401 din 28.01.2014.

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 1010 din data de 29 septembrie 2015 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de recurenții Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iași și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva sentinței nr. 2340/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Iași și a obligat recurenții în solidar la plata către intimata A. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză și apărările formulată de intimată Împotriva deciziei a declarat recurs Consiliul Județean Iași - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului s-a invocat încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât excepția inadmisibilității acțiunii principale a fost invocată prin prisma dispozițiilor art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, iar instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 134 din H.G. nr. 430/2008. Recurentul a criticat decizia curții de apel și prin prisma nerespectării dreptului la apărăre, instituția nefiind legal citată, astfel încât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Intimata A. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, calea de atac fiind promovată împotriva unei decizii definitive pronunțate de o instanță de recurs.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul-asistent apreciind ca fundamentată soluția de admitere a excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata A. Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat punct de vedere referitor la concluziile acestuia.

Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs decizia Curții de Apel Iași nr. 1010 din data de 29 septembrie 2015, prin care au fost respinse cele două recursuri promovate în dosarul nr. x/2014, dispozitivul acestei decizii conținând și mențiunea că hotărârea este definitivă. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curții de apel nu poate face obiectul unui alt recurs, având caracter definitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.