ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată la Tribunalul Iași Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul D.G.C. a formulat contestație împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 01 martie 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 11703 din 08 decembrie 2008, a fost încadrat în gradul I de handicap grav, stabilindu-se că beneficiază de asistent personal, în temeiul Legii nr. 448/2006, însă, deși boala de care suferă îi cauzează deficiență funcțională gravă, iar pe parcurs, a dobândit și alte boli, prin decizia atacată, s-a stabilit că reclamantul nu mai beneficiază de asistent personal, drept conferit de art. 35 din O.G. nr. 51/2005. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Iași, motivând că decizia contestată a fost emisă de o instituție a administrației publice centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

Prin Sentința nr. 776/CA din 28 septembrie 2010, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea Curții de Apel În fața instanței învestite cu soluționarea cauzei în urma declinării de competență, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivat de lipsa procedurii prealabile. Prin Sentința nr. 122/CA din 31 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul D.G.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și față de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat faptul că reclamantul nu a probat că a urmat procedura prealabilă sesizării instanței de judecată. 3. Recursul declarat de D.G.C. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul D.G.C., fără a-l încadra în drept. În esență, recurentul susține că a formulat contestație administrativă, decizia atacată fiind emisă de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți tocmai în soluționarea acesteia. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 1 martie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Din chiar cuprinsul acestei decizii rezultă că obiectul său vizează „soluționarea contestației formulată la Certificatul nr. 35886 din 3 decembrie 2009” emis de comisia corespunzătoare care funcționează în subordinea Consiliului Județean Iași. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) - (5) din O.G.

nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate: „(1) În subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București se înființează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorității. (2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară.

(3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru. (4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.

(5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.” Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul județului (sau sectorului, în municipiul București), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanța de contencios administrativ competentă. Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva deciziei Comisiei Superioare.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de D.G.C. împotriva Sentinței nr. 122/CA din 31 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.