ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar , constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, reclamantul M.C.M. prin curator D.F., a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 decembrie 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și obligarea acesteia să emită o nouă decizie care să stabilească gradul de handicap grav, cu deficiență funcțională gravă, cu asistent personal. În motivarea acțiunii, curatorul reclamantului M.C., a arătat că acesta suferă de oligofrenie „sindrom Langdon Down" și tulburări organice de personalitate și comportament, după cum rezultă din actele medicale și, deși acesta se află în imposibilitate de a se îngriji singur, pârâta l-a încadrat în gradul de handicap grav, deficiență funcțională gravă, fără asistent personal.

De asemenea, s-a arătat că părinții acestuia sunt decedați, neputându-se astfel respecta condiția de „suport familial", stabilită prin act. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, motivată pe calitatea sa de instituție centrală și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii. Prin sentința nr. 241 din 11 martie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești, reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 306 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de D.F.

în calitate de reprezentant legal - curator, în numele și în interesul reclamantului M.C.M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Consiliul Județean Vâlcea - Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a anulat Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010, dispunând obligarea pârâtei să emită o altă decizie care să-i recunoască reclamantului gradul de handicap grav cu deficiență funcțională gravă, cu asistent personal. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că deși s-a reținut handicapul permanent, totuși prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 20 aprilie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, s-a stabilit ca M.C.M.

să fie încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent personal. Contestația formulată împotriva acestui certificat, a fost respinsă prin Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010, decizie care formează obiectul acțiunii în instanță. Din analiza actelor de la dosar, prima instanță a constatat că M. C. are probleme grave de sănătate cu diagnostic de întârziere mintală medie cu tulburare de comportament (QI aprox. 46), sindrom Down, fiind internat în mod frecvent și necesitând supraveghere. De asemenea, Curtea de apel a reținut că ancheta socială, efectuată de către Primăria Municipiului Drăgășani, a stabilit că partea necesită îngrijire parțială, neputându-se hrăni, îngriji singur și nici utiliza singur mijloacele de transport fiind dependent de alte persoane, motiv pentru care se impune a i se recunoaște dreptul la însoțitor, deoarece, în raport de diagnostic, trebuie să fie supravegheat, să i se administreze medicamente și să fie îngrijit corespunzător.

Cu privire la excepția de inadmisibilitate, judecătorul fondului a constatat că aceasta este nefondată, întrucât acțiunea vizează soluționarea unei cereri prin care i se refuză recunoașterea unui drept, condiții în care dispozițiile art. 7 alin. (5) exceptează părțile de la efectuarea procedurii prealabile, nefiind alte dispoziții în legea specială, care să impună o astfel de obligație. 3. Recursul reclamantului Împotriva hotărârii instanței de fond pârât Ministerul Muncii, Familie și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Hotărârea de admitere a acțiunii a fost criticată pentru lipsă de temei legal și medical, arătându-se că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere declarațiile curatoarei F.D., declarații pe care recurentul le consideră lipsite de relevanță în raport cu probele administrate în dosar.

Recurentul a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative contestate. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de fond a analizat corect întreaga documentație medicală prezentată de reprezentantul intimatului-reclamant în dovedirea motivelor de nelegalitate invocate prin acțiune și a constatat judicios că decizia de încadrare în grad de handicap grav, fără asistent personal a fost emisă cu încălcarea criteriilor medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006 și aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice, publicat în M. Of. al României nr. 885 bis din 27 decembrie 2007. Astfel, în acord cu judecătorul fondului, înalta Curte constată că din administrarea probei cu înscrisuri a rezultat cu certitudine că M.C.M.

suferă de întârziere mintală medie cu tulburare de comportament (QI aprox. 46), sindrom Down și tulburare organică de personalitate și comportament, oligofrenie I/II, fiind demonstrată astfel necesitatea unui asistent personal. Prin urmare, în raport de expertiza medico-legală aflată la filele 33-35, a biletelor de ieșire din spital din anul 2010 și a referatului de anchetă socială efectuat în cauză, criticile recurentei sunt nefondate. În atare situație, recurenta-pârâtă a susținut neîntemeiat că hotărârea instanței de fond a fost argumentată de declarațiile curatoarei D.F., fără ca acestea să fie probate prin actele aflate la dosarul cauzei. În sentința recurată s-a reținut corect că, deși pârâta i-a recunoscut reclamantului handicapul grav și permanent, totuși în mod nejustificat nu i-a recunoscut și dreptul de însoțitor, câtă vreme din actele medico-legale aflate la dosar rezultă cu certitudine că M.C.M.

suferă de sindrom Down, fiind dependent de alte persoane, care trebuie să-i asigure supravegherea, administrarea medicamentelor și îngrijirea corespunzătoare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familie și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap împotriva sentinței nr. 306/F-Cont din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.