ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul

Vâlcea, reclamantul M.C.M. prin curator D.F., a solicitat instanței să dispună

anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 decembrie 2010, emisă

de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și

obligarea acesteia să emită o nouă decizie care să stabilească gradul de

handicap grav, cu deficiență funcțională gravă, cu asistent personal.

În motivarea acțiunii,

curatorul reclamantului M.C., a arătat că acesta suferă de oligofrenie „sindrom

Langdon Down" și tulburări organice de personalitate și comportament, după

cum rezultă din actele medicale și, deși acesta se află în imposibilitate de a

se îngriji singur, pârâta l-a încadrat în gradul de handicap grav, deficiență

funcțională gravă, fără asistent personal.

De asemenea, s-a arătat

că părinții acestuia sunt decedați, neputându-se astfel respecta condiția de

„suport familial", stabilită prin act.

Prin întâmpinare, pârâta a

invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, motivată pe

calitatea sa de instituție centrală și excepția de inadmisibilitate a acțiunii,

pe fond solicitând respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 241

din 11 martie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis excepția de necompetență

materială și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel

Pitești, reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 306

din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de D.F. în

calitate de reprezentant legal - curator, în numele și în interesul

reclamantului M.C.M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală pentru

Protecția

Persoanelor

cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap și Consiliul Județean Vâlcea -

Direcția Generală

Protecția Persoanelor cu

Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a

anulat Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010,

dispunând obligarea pârâtei să emită o altă decizie care să-i

recunoască

reclamantului gradul de

handicap grav cu deficiență funcțională gravă, cu

asistent personal.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

că deși s-a reținut handicapul

permanent, totuși prin certificatul de încadrare

în grad de handicap din 20 aprilie 2010, emis de

Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, s-a stabilit ca M.C.M.

să fie încadrat în gradul de

handicap grav, fără asistent personal.

Contestația

formulată împotriva acestui certificat, a fost respinsă prin

Decizia nr. 7441 din 16 decembrie 2010, decizie care

formează obiectul acțiunii în instanță.

Din

analiza actelor de la dosar, prima instanță a constatat că M.

C. are probleme grave de sănătate cu diagnostic de

întârziere

mintală medie cu tulburare de

comportament (QI aprox. 46), sindrom Down,

fiind internat în mod frecvent și necesitând supraveghere.

De

asemenea, Curtea de apel a reținut că ancheta socială, efectuată de

către Primăria Municipiului

Drăgășani, a stabilit că partea necesită îngrijire

parțială, neputându-se hrăni,

îngriji singur și nici utiliza singur mijloacele de

transport fiind dependent de

alte persoane, motiv pentru care se impune a i se recunoaște dreptul la însoțitor,

deoarece, în raport de diagnostic, trebuie să fie supravegheat, să i se

administreze medicamente și să fie îngrijit

corespunzător.

Cu privire la excepția de

inadmisibilitate, judecătorul fondului a constatat că aceasta este nefondată,

întrucât acțiunea vizează soluționarea

unei

cereri prin care i se refuză recunoașterea unui drept, condiții în care

dispozițiile art. 7 alin. (5) exceptează părțile

de la efectuarea procedurii prealabile, nefiind alte dispoziții în legea

specială, care să impună o astfel de obligație.

3.

Recursul reclamantului

Împotriva

hotărârii instanței de fond pârât Ministerul Muncii, Familie

și Protecției Sociale -

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea

de admitere a acțiunii a fost criticată pentru lipsă de temei

legal și medical, arătându-se că în mod greșit

instanța de fond a avut în vedere declarațiile curatoarei F.D., declarații pe

care

recurentul le consideră lipsite de

relevanță în raport cu probele administrate

în dosar.

Recurentul a solicitat

modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de anulare a actelor

administrative contestate.

II. Considerentele înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

expuse în continuare.

Instanța de fond a analizat corect întreaga

documentație medicală prezentată de reprezentantul intimatului-reclamant în

dovedirea motivelor de nelegalitate invocate prin acțiune și a constatat

judicios că decizia de încadrare în grad de handicap grav, fără asistent

personal a fost emisă cu încălcarea criteriilor medico-psihosociale întocmite

în baza Legii nr. 448/2006 și aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului

Sănătății Publice, publicat în M. Of. al României nr. 885 bis din 27 decembrie

2007.

Astfel, în acord cu

judecătorul fondului, înalta Curte constată că din administrarea probei cu

înscrisuri a rezultat cu certitudine că M.C.M. suferă de întârziere mintală

medie cu tulburare de comportament (QI aprox. 46), sindrom Down și tulburare

organică de personalitate și comportament, oligofrenie I/II, fiind demonstrată

astfel necesitatea unui asistent personal.

Prin urmare, în raport

de expertiza medico-legală aflată la filele 33-35, a biletelor de ieșire din

spital din anul 2010 și a referatului de anchetă socială efectuat în cauză,

criticile recurentei sunt nefondate.

În atare situație,

recurenta-pârâtă a susținut neîntemeiat că hotărârea instanței de fond a fost

argumentată de declarațiile curatoarei D.F., fără ca acestea să fie probate

prin actele aflate la dosarul cauzei.

În sentința recurată

s-a reținut corect că, deși pârâta i-a recunoscut reclamantului handicapul grav

și permanent, totuși în mod nejustificat nu i-a recunoscut și dreptul de

însoțitor, câtă vreme din actele medico-legale aflate la dosar rezultă cu

certitudine că M.C.M. suferă de sindrom Down, fiind dependent de alte persoane,

care trebuie să-i asigure supravegherea, administrarea medicamentelor și

îngrijirea corespunzătoare.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familie și Protecției

Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele

cu Handicap împotriva sentinței nr. 306/F-Cont din 1 iunie 2011 a Curții de

Apel Pitești - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.