ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a chemat în

judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți de pe lângă A.N.P.H. și pe Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți Timiș solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6989 din 16.12.2010

emisă de prima pârâtă, precum și certificatul de încadrare în grad de handicap

nr. 3171 din 15.06.2010 emis de a doua pârâtă.

Pârâta Comisia de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Timiș a formulat întâmpinare în care a invocat

excepția de necompetență materială a tribunalului în primă instanță, întrucât reclamantul

atacă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Tribunalul Timiș, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 571 din 04 mai 2011, a

admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele hotărârii,

Tribunalul a făcut trimitere la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, coroborate cu cele ale art. 90

1

alin. (1), art. 90

2

alin. (4) din Legea nr. 448/2006.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal

sub nr. 662/30/2011.

La termenul de judecată

din data de 24 august 2011, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de

pârât, a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care se substituie

în drepturile și obligațiile A.N.P.H., conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 68/2010.

Acest pârât a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, reglementate de art. 7 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Pe fondul cauzei, pârâtul

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a arătat că decizia de încadrare

în grad de handicap din 16 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți este în conformitate cu prevederile Ordinului

comun al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din 2007.

Reclamantul a formulat

concluzii scrise cu privire la întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, în care a arătat că aceasta nu a fost formulată

în termenul legal.

Totodată, reclamantul

a arătat că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, întrucât a parcurs

procedura administrativă prealabilă.

Pe fondul cauzei, reclamantul

a susținut că decizia de încadrare în grad de handicap din 16 decembrie 2010 emisă

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți este nelegală

și discriminatorie, întrucât are un handicap permanent și nerevizuibil care necesită

asistent personal.

Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 398 din 22

septembrie 2011, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea

formulată de reclamantul R.I., a anulat parțial decizia nr. 6989 din 16

decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți de pe lângă A.N.P.H., precum și certificatul de încadrare în grad

de handicap din 15 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți Timiș, în ceea ce privește mențiunea „fără asistent personal” și a

obligat pârâtele să emită actele corespunzătoare recunoașterii pentru reclamant

a dreptului de a avea asistent personal, în perioada de valabilitate a certificatului

de încadrare în grad de handicap din 15 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Timiș.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității

acțiunii este neîntemeiată, întrucât reclamantul a îndeplinit procedura administrativă

prealabilă, prin formularea contestației la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți.

Pe fondul cauzei, conform

certificatului de încadrare în grad de handicap din 15 iunie 2010 emis de Comisia

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Timiș, reclamantul R.I. a fost

încadrat în gradul 1 de handicap – handicap grav, fiind diagnosticat cu „boală Parkinson

formă agravată std. III/IV formă tremoigenă cu thaldinotomie stg în 2002; în prezent,

cu moment ON-OFF”.

Ancheta socială efectuată

de Direcția de Asistență Socială Comunitară a municipiului Timișoara a arătat că

reclamantul necesită ajutor din partea altei persoane pentru efectuarea igienei

personale, vestimentare și a locuinței, procurarea, prepararea și servirea hranei,

efectuarea cumpărăturilor, procurarea medicamentelor; de îngrijirea acestuia se

ocupă soția. Reclamantul prezintă autonomie pentru deplasarea în interiorul locuinței,

însă pentru deplasări în exteriorul locuinței necesită sprijin integral din partea

altei persoane.

Părțile sunt de acord

asupra faptului că reclamantul a fost încadrat corect în gradul 1 de handicap -

handicap grav, însă, prin actele administrative deduse judecății, contestă dreptul

acestuia la asistent personal.

Prima instanță a apreciat

că refuzul autorităților pârâte de a acorda reclamantului dreptul la asistent personal

este nejustificat, întrucât acesta se încadrează în prevederile art. 35 din Legea

nr. 448/2006, care dispun faptul că: „persoana cu handicap grav are dreptul, în

baza evaluării sociopsihomedicale, la asistent personal”.

Această concluzie a fost

fundamentată pe aspectele reținute în ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului.

În altă ordine de idei,

curtea de apel a reținut faptul că actul administrativ contestat în cauză este nemotivat,

întrucât în cuprinsul acestuia nu se indică criteriile legale pe care reclamantul

nu le îndeplinește pentru a putea beneficia de asistent personal, ceea ce atrage

sancțiunea nulității sale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, care au solicitat

modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului R.I.

Întrucât în cererile de

recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va

proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

Recurenții au invocat

faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 35 din Legea nr. 448/2006, întrucât intimatul necesită doar parțial ajutor

pentru îngrijire și deplasare în exteriorul locuinței și nu folosește dispozitive

pentru deplasare.

Intimatul a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Problema dedusă judecății

este aceea dacă intimatul se încadrează în prevederile art. 35 din Legea nr. 448/2006,

adică dacă are dreptul de a beneficia de asistent personal.

Textul legal anterior

nominalizat dispune că acest beneficiu poate fi acordat doar persoanelor cu handicap

grav, în baza evaluării sociopsihomedicale.

În cauza de față, recurenții

nu au contestat încadrarea intimatului în gradul 1 de handicap - handicap grav -,

dar au apreciat că situația personală a acestuia nu îl îndreptățește să beneficieze

de asistent personal, fără a nominaliza în actul administrativ dedus judecății care

sunt criteriile medicopsihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 al M.S.P. din 2007, pe care intimatul nu le satisface.

Pe acest aspect, Înalta

Curte reține că, într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunță

motivele de fapt și de drept pentru care autorul său în consideră justificat.

Motivarea reprezintă o

condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea

este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri

in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este

prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente

a actului.

Așadar, motivarea este

o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea

actului.

Motivarea urmărește o

dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative

în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu

întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra

acestuia.

Din această cauză, motivarea

trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției care

a emis actul.

De asemenea, motivarea

trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă

sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ,

iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că aspectele reținute

în raportul de anchetă socială îl recomandă pe intimat pentru acordarea asistentului

personal.

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior

indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ,

raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș - Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți Timiș și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

- Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

sentinței nr. 398 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie

2012.