ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3145/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Consiliului județean Teleorman și Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, anularea

certificatului de încadrare în grad de handicap nr. X și respectiv a

certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iunie 2009 emise de cele

două pârâte. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la emiterea

certificatului de încadrare în grad de handicap de Consiliul Județean

Teleorman, nu s-au avut în vedere actele medicale pe care le deținea și care

determinau încadrarea sa într-un alt grad de handicap, că unele acte nu poartă

ștampila unității sanitare și nu s-a procedat la examinarea sa medicală.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Consiliul

Județean Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, întrucât certificatul de handicap contestat în cauză este un act

administrativ ce poate fi atacat doar la Comisia Superioara a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți.

Tribunalul Teleorman,

prin Sentința nr. 1443 din 4 august 2009, a admis excepția de necompetență

materială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului județean Teleorman

și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.

10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât se atacă și decizia

de încadrare în grad cu handicap din 10 iunie 2009 emisă de Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare, care

este autoritate publică centrală.

Prin Sentința nr.

1111 din 3 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu

pârâții Comisia de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - Consiliul

Județean Teleorman și Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap

pentru Adulți București, în sensul anulării Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009

emise de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, cu consecința obligării acestei pârâte la reexaminarea contestației

formulate de reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția de inadmisibilitate, prima instanță a apreciat că nu este fondată,

întrucât reclamanta a solicitat, în cadrul procedurii speciale, modificarea

certificatului de încadrare în grad de handicap, adresându-se pârâtei Comisia

Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, însă

această pârâtă și-a manifestat refuzul prin decizia contestată de reclamantă

chiar pe calea procedurală arătată de pârâta care a invocat excepția.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că în motivarea Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009

pârâta a invocat doar faptul că reclamanta nu se încadrează în criteriile

medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, reluând prevederea legală a art. 85 alin. (5)

din Legea nr. 448/2006, foarte largă ca și exprimare, fără a adăuga nimic care

să îi confere concretețe și personalizare, la adresa reclamantei.

Astfel, nu a cercetat

și nu a indicat niciunul dintre actele medicale depuse de reclamantă prin

raportare la prevederile legale incidente, nu a arătat de ce afecțiunile

prevăzute de actele medicale nu îndeplinesc cerințele stipulate în ordinul

menționat, caz în care, prima instanță a considerat că respectivele mențiuni nu

îndeplinesc condițiile unei motivări complete și precise, ceea ce echivalează

cu absența motivării.

Concluzionând, prima

instanță a reținut că în cadrul procedurii administrative, ceea ce este important

este ca judecătorul să aibă puterea să-și exercite ex officio controlul său

asupra obligației de motivare, precum și asupra caracterului suficient al

acesteia, or, nefiind îndeplinită această cerință imperativă, care definește un

act administrativ, a constatat că emiterea actului în aceste condiții, a

determinat o afectare a drepturilor reclamantei, care nu poate cunoaște în mod

real, motivarea concretă a refuzării cererii sale de acordare a unui grad de

handicap.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen motivat pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, conform art. 304

1

C. proc. civ.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșit

aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 430/2008. Aceasta deoarece nemotivarea

Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009, prin care a fost respinsă contestația

reclamantei-intimate nu reprezintă un motiv legal de nulitate.

Se solicită admiterea

recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

La dosar,

pârâta-intimată Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a

județului Teleorman a formulat întâmpinare în care a solicitat admiterea

recursului.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Soluția instanței de

fond prin care acțiunea reclamantului-intimat a fost admisă în parte și

obligată autoritatea pârâtă să reanalizeze motivat contestația administrativă

este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivele invocate în

recurs nu pot fi reținute.

În cauză nu există

motive de casare cu trimitere spre rejudecare, iar cu privire la controlul

deplin de legalitate pe care îl exercită instanța conform art. 8 și 18 din

Legea nr. 554/2004 instanța de fond în mod corect a apreciat că în lipsa

motivării este în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate,

inclusiv asupra temeiniciei actului contestat. Aceasta ținând cont și de

caracterul specializat al certificatului de handicap contestat de

reclamantul-intimat.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 1111 din 3 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.