ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3145/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului județean Teleorman și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. X și respectiv a certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iunie 2009 emise de cele două pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap de Consiliul Județean Teleorman, nu s-au avut în vedere actele medicale pe care le deținea și care determinau încadrarea sa într-un alt grad de handicap, că unele acte nu poartă ștampila unității sanitare și nu s-a procedat la examinarea sa medicală. Prin întâmpinarea formulată în cauză, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Consiliul Județean Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât certificatul de handicap contestat în cauză este un act administrativ ce poate fi atacat doar la Comisia Superioara a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Tribunalul Teleorman, prin Sentința nr. 1443 din 4 august 2009, a admis excepția de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.M.

în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului județean Teleorman și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât se atacă și decizia de încadrare în grad cu handicap din 10 iunie 2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare, care este autoritate publică centrală.

Prin Sentința nr. 1111 din 3 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - Consiliul Județean Teleorman și Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, în sensul anulării Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009 emise de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, cu consecința obligării acestei pârâte la reexaminarea contestației formulate de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, prima instanță a apreciat că nu este fondată, întrucât reclamanta a solicitat, în cadrul procedurii speciale, modificarea certificatului de încadrare în grad de handicap, adresându-se pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, însă această pârâtă și-a manifestat refuzul prin decizia contestată de reclamantă chiar pe calea procedurală arătată de pârâta care a invocat excepția.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în motivarea Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009 pârâta a invocat doar faptul că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reluând prevederea legală a art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, foarte largă ca și exprimare, fără a adăuga nimic care să îi confere concretețe și personalizare, la adresa reclamantei. Astfel, nu a cercetat și nu a indicat niciunul dintre actele medicale depuse de reclamantă prin raportare la prevederile legale incidente, nu a arătat de ce afecțiunile prevăzute de actele medicale nu îndeplinesc cerințele stipulate în ordinul menționat, caz în care, prima instanță a considerat că respectivele mențiuni nu îndeplinesc condițiile unei motivări complete și precise, ceea ce echivalează cu absența motivării.

Concluzionând, prima instanță a reținut că în cadrul procedurii administrative, ceea ce este important este ca judecătorul să aibă puterea să-și exercite ex officio controlul său asupra obligației de motivare, precum și asupra caracterului suficient al acesteia, or, nefiind îndeplinită această cerință imperativă, care definește un act administrativ, a constatat că emiterea actului în aceste condiții, a determinat o afectare a drepturilor reclamantei, care nu poate cunoaște în mod real, motivarea concretă a refuzării cererii sale de acordare a unui grad de handicap. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen motivat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, conform art. 304 1 C. proc.

civ. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșit aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 430/2008. Aceasta deoarece nemotivarea Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009, prin care a fost respinsă contestația reclamantei-intimate nu reprezintă un motiv legal de nulitate. Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. La dosar, pârâta-intimată Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a județului Teleorman a formulat întâmpinare în care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Soluția instanței de fond prin care acțiunea reclamantului-intimat a fost admisă în parte și obligată autoritatea pârâtă să reanalizeze motivat contestația administrativă este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivele invocate în recurs nu pot fi reținute. În cauză nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare, iar cu privire la controlul deplin de legalitate pe care îl exercită instanța conform art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 instanța de fond în mod corect a apreciat că în lipsa motivării este în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate, inclusiv asupra temeiniciei actului contestat.

Aceasta ținând cont și de caracterul specializat al certificatului de handicap contestat de reclamantul-intimat. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 1111 din 3 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.