ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 19 ianuarie 2011, reclamanta L.S. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.P.H. și C.S.E.P.H. a contestat decizia nr. 2088 din 3 decembrie 2010 și a solicitat obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap. Prin Sentința civilă nr. 172 din 04 martie 2011 Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

C.E.P.H.P.A. din cadrul Consiliului Județean Teleorman a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar la dosar a depus actele care au stat la baza certificatului nr. 1123/2010. La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, Curtea a dispus conexarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 4415/2/2011 la prezenta cauză, constatând îndeplinite cerințele art. 164 C. proc. civ. Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 4415/2/2011, aflat pe rolul Curții de Apel București reclamanta L.S. a contestat același act administrativ nr. 2088 din 3 decembrie 2010, fiind chemată în judecată C.S.E.P.H.P.A.

în calitate de emitent al acestui act. Deși față de aceste părți există o triplă identitate de obiect, părți și cauză, având în vedere că în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 444/87/2011 sunt chemate și alte părți în judecată, s-a dispus conexarea cauzei în temeiul art. 164 C. proc. civ. și nu reunirea cauzei prin constatarea litispendenței conform art. 163 C. proc. civ. 2.Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 7011 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Teleorman pentru C.E.P.H.P.A. Teleorman, ca neîntemeiată și au fost respinse acțiunile conexe formulate de reclamanta L.S. în contradictoriu cu M.M.F.P.S.

pentru C.S.E.P.H. și Consiliul Județean Teleorman pentru C.E.P.H.P.A. Teleorman, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, invocată de pârâta C.E.P.H.P.A. din cadrul Consiliului Județean Teleorman, această excepție este neîntemeiată față de cauza dedusă judecății. Instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta a contestat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2088 din 3 decembrie 2010 emisă de M.M.F.P.S., C.S.E.P.H.P.A., în urma soluționării contestației reclamantei formulată împotriva certificatului nr. 1123/25 martie 2010 emis de Consiliul Județean Teleorman, C.E.P.H.P.A.. Instanța a reținut că certificatul nr. 1123/2010 este un act administrativ care produce efecte juridice de sine stătătoare, deoarece contestarea acestui act este facultativă și nu obligatorie, iar prin analizarea deciziei nr. 2088/2010 a M.M.F.P.S.

se analizează și legalitatea certificatului nr. 1123/2010, astfel că, în proces are calitatea procesuală pasivă și emitentul acestui certificat. Instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat în termen decizia de stabilire în grad de handicap. Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta a fost încadrată de către C.E.P.H.P.A. Teleorman în gradul de handicap mediu (3), având o deficiență funcțională mediu (trei), cod boală H91; H52, fiind emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1123 din 25 martie 2010 cu valabilitate permanentă. În urma contestației formulată de reclamantă, M.M.F.P.S. prin C.S.E.P.H.P.A. a încadrat reclamanta în același grad de handicap mediu, dar având cod Boală H52, cod handicap 4, cu deficiență funcțională medie prin decizia de încadrare în grad handicap nr. 2088 din 3 decembrie 2010 cu valabilitate permanentă.

Comisia Superioară din cadrul ministerului a constatat că reclamanta se încadrează, conform criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.E.S. nr. 762/2007 și M.S.P. nr. 1992/2007, în capitolul Evaluarea Gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii. Conform acestui criteriu, pentru acuitatea vizuală (calitatea vederii) mono-binoculară (cu cea mai bună corecție, la ochiul cel mai bun) refractrometrie oculară (autorefractometru dioptron) valorile menționate VAO între 1/4(0,25) -1/10 (0,1) sunt prevăzute pentru deficiență medie și grad handicap mediu. Instanța a reținut că reclamanta se situează în acești parametri, iar comisiile de evaluare au încadrat-o corect în gradul de handicap 3 mediu.

Diagnosticul reclamantei este de O.D miopie forte cu astigmatism miopic compus – VOD =1/10; OS miopie mare cu astigmatism miopic compus DOS 1/6 și deficiență auditivă, resturi neprotezabile care se încadrează în grad de handicap 3 – mediu. 3. Recursul declarat de L.S. nu a fost motivat. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Întrucât recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată nul recursul formulat de L.S. împotriva sentinței nr. 7011 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.