ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman la data de 19 ianuarie 2011, reclamanta L.S. în

contradictoriu cu pârâții A.N.P.P.H. și C.S.E.P.H. a contestat decizia nr. 2088

din 3 decembrie 2010 și a solicitat obligarea pârâtei să emită o nouă decizie

de încadrare în grad de handicap.

Prin Sentința civilă nr.

172 din 04 martie 2011 Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în

temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

C.E.P.H.P.A. din

cadrul Consiliului Județean Teleorman a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, în subsidiar, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar la dosar a depus actele

care au stat la baza certificatului nr. 1123/2010.

La termenul de

judecată din 16 noiembrie 2011, Curtea a dispus conexarea cauzei ce a format

obiectul Dosarului nr. 4415/2/2011 la prezenta cauză, constatând îndeplinite cerințele

art. 164 C. proc. civ.

Prin acțiunea ce a

format obiectul Dosarului nr. 4415/2/2011, aflat pe rolul Curții de Apel

București reclamanta L.S. a contestat același act administrativ nr. 2088 din 3

decembrie 2010, fiind chemată în judecată C.S.E.P.H.P.A. în calitate de emitent

al acestui act.

Deși față de aceste

părți există o triplă identitate de obiect, părți și cauză, având în vedere că

în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 444/87/2011 sunt chemate și alte

părți în judecată, s-a dispus conexarea cauzei în temeiul art. 164 C. proc.

civ. și nu reunirea cauzei prin constatarea litispendenței conform art. 163 C.

proc. civ.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 7011

din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București

a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului

Județean Teleorman pentru C.E.P.H.P.A. Teleorman, ca neîntemeiată și au fost

respinse acțiunile conexe formulate de reclamanta L.S. în contradictoriu cu M.M.F.P.S.

pentru C.S.E.P.H. și Consiliul Județean Teleorman pentru C.E.P.H.P.A.

Teleorman, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

în ceea ce privește lipsa calității

procesuale pasive, invocată de pârâta C.E.P.H.P.A. din cadrul Consiliului

Județean Teleorman, această excepție este neîntemeiată față de cauza dedusă

judecății.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că reclamanta a contestat decizia de încadrare în grad de

handicap nr. 2088 din 3 decembrie 2010 emisă de M.M.F.P.S., C.S.E.P.H.P.A., în

urma soluționării contestației reclamantei formulată împotriva certificatului nr.

1123/25 martie  2010 emis de Consiliul Județean Teleorman, C.E.P.H.P.A..

Instanța a reținut că

certificatul nr. 1123/2010 este un act administrativ care produce efecte

juridice de sine stătătoare, deoarece contestarea acestui act este facultativă

și nu obligatorie, iar prin analizarea deciziei nr. 2088/2010 a M.M.F.P.S. se

analizează și legalitatea certificatului nr. 1123/2010, astfel că, în proces

are calitatea procesuală pasivă și emitentul acestui certificat.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta a contestat în termen decizia de stabilire în grad de

handicap. Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta a fost încadrată de către C.E.P.H.P.A.

Teleorman în gradul de handicap mediu (3), având o deficiență funcțională mediu

(trei), cod boală H91; H52, fiind emis certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. 1123 din 25 martie 2010 cu valabilitate permanentă.

În urma contestației

formulată de reclamantă, M.M.F.P.S. prin C.S.E.P.H.P.A. a încadrat reclamanta

în același grad de handicap mediu, dar având cod Boală H52, cod handicap 4, cu

deficiență funcțională medie prin decizia de încadrare în grad handicap nr. 2088

din 3 decembrie 2010 cu valabilitate permanentă.

Comisia Superioară

din cadrul ministerului a constatat că reclamanta se încadrează, conform

criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap aprobate prin

Ordinul comun al M.M.F.E.S. nr. 762/2007 și M.S.P. nr. 1992/2007, în capitolul

Evaluarea Gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii.

Conform acestui

criteriu, pentru acuitatea vizuală (calitatea vederii) mono-binoculară (cu cea

mai bună corecție, la ochiul cel mai bun) refractrometrie oculară

(autorefractometru dioptron) valorile menționate VAO între 1/4(0,25) -1/10

(0,1) sunt prevăzute pentru deficiență medie și grad handicap mediu.

Instanța a reținut că

reclamanta se situează în acești parametri, iar comisiile de evaluare au încadrat-o

corect în gradul de handicap 3 mediu. Diagnosticul reclamantei este de O.D

miopie forte cu astigmatism miopic compus – VOD =1/10; OS miopie mare cu

astigmatism miopic compus DOS 1/6 și deficiență auditivă, resturi neprotezabile

care se încadrează în grad de handicap 3 – mediu.

de L.S. nu a fost motivat.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost

motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306

C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc.

civ., a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute

de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurenta nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală

arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nul recursul

formulat de L.S. împotriva sentinței nr. 7011 din 23 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.