ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3879/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 410/87/2014, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Teleorman, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Teleorman, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Direcția Protecția Persoanelor cu Dizabilități a contestat Certificatul de încadrare în grad de handicap din 31 octombrie 2013 și decizia nr. 15998 din 23 decembrie 2013 de soluționare a contestației administrative.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința nr. 447 din 11 iunie 2014, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale invocată de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a Județului Teleorman și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținând în esență caracterul de autoritate administrativă ce funcționează la nivel național a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, emitentă a deciziei nr. 15998 din 23 decembrie 2013, iar în drept prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2.2.

Prin sentința nr. 2433 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Față de obiectul litigiului, în drept, curtea de apel a reținut incidența dispozițiile art. VI din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în conformitate cu care: „Alin.

(4) al art. 90 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1/03.01.2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: (4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru". 3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 31 octombrie 2013 emis de de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Teleorman și a deciziei nr. 15998 din 23 decembrie 2013, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluționat contestația reclamantului în sensul menținerii încadrării acestuia.

După cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor alin. (4) al art. 90 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificat prin art. VI din Legea nr. 2/2013, conform cărora deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Față de aceste norme legale speciale, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, instanța de la domiciliul reclamantului, în egală măsură competentă față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Teleorman, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Teleorman, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Direcția Protecția Persoanelor cu Dizabilităti, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014.